Monthly Archives: februarie 2013

Ultima audienţă generală a Papei Benedict al XVI-lea Piaţa San Pietro, 27 februarie 2013

 

Veneraţi Fraţi întru Episcopat şi întru Preoţie,
Stimate Autorităţi,
Iubiţi fraţi şi surori,

Vă mulţumesc că aţi venit aşa de numeroşi la această ultimă Audienţă generală a mea.

Mulţumesc din inimă! Sunt cu adevărat emoţionat! Şi văd Biserica vie! Şi cred că trebuie să spunem un mulţumesc şi Creatorului pentru timpul frumos pe care ni-l dăruieşte acum cînd mai e încă iarnă.

Ca apostolul Paul în textul biblic pe care l-am ascultat (cf. Col 1,3-6), şi eu simt în inima mea că trebuie să-i mulţumesc mai ales lui Dumnezeu, care conduce şi face să crească Biserica, Lui care seamănă Cuvîntul său şi astfel alimentează credinţa în poporul său. În acest moment sufletul meu se lărgeşte şi îmbrăţişează întreaga Biserică răspîndită în lume; şi-i aduc mulţumire lui Dumnezeu pentru “veştile” pe care în aceşti ani ai slujirii petrine am putut să le primesc cu privire la credinţa în Domnul Isus Cristos şi despre caritatea care circulă realmente în Trupul Bisericii şi-l face să trăiască în iubire şi despre speranţa care ne deschide şi ne orientează spre viaţa în plinătate, spre patria din cer.

Simt că-i port pe toţi în rugăciune, într-un prezent care este cel al lui Dumnezeu, unde adun fiecare întâlnire, fiecare călătorie, fiecare vizită pastorală. Totul şi pe toţi îi adun în rugăciune pentru a-i încredinţa Domnului: pentru ca să avem cunoaştere deplină a voinţei sale, cu toată înţelepciunea şi înţelegerea spirituală, şi pentru ca să putem să ne comportăm în mod vrednic de El, de iubirea sa, aducînd roade prin orice faptă bună (cf. Col 1,9-10).

În acest moment, există în mine o mare încredere, pentru că ştiu, ştim noi toţi, Cuvîntul adevărului Evangheliei este forţa Bisericii, este viaţa sa. Evanghelia purifică şi reînnoieşte, aduce rod, oriunde comunitatea credincioşilor o ascultă şi primeşte harul lui Dumnezeu în adevăr şi în caritate. Aceasta este încrederea mea, aceasta este bucuria mea.

Cînd, la 19 aprilie în urmă cu aproape opt ani, am acceptat să asum slujirea petrină, am avut certitudinea fermă care m-a însoţit mereu: această certitudine a vieţii Bisericii din Cuvîntul lui Dumnezeu. În acel moment, aşa cum am exprimat deja de mai multe ori, cuvintele care au răsunat în inima mea au fost: Doamne, de ce îmi ceri asta şi ce anume îmi ceri? Este o povară mare aceea pe care mi-o pui pe umeri, dar dacă Tu îmi ceri asta, la cuvîntul tău voi arunca năvoadele, fiind sigur că Tu mă vei conduce, chiar şi cu toate slăbiciunile mele. Şi după opt ani pot spune că Domnul m-a condus, mi-a fost aproape, am putut să percep zilnic prezenţa sa. A fost o bucată de drum al Bisericii care a avut momente de bucurie şi de lumină, dar şi momente grele; m-am simţit ca sfîntul Petru cu apostolii în barcă pe lacul din Galileea: Domnul ne-a dăruit atîtea zile de soare şi de briză uşoară, zile în care pescuirea a fost abundentă; au fost şi momente în care apele erau agitate şi vîntul potrivnic, ca în toată istoria Bisericii, şi Domnul părea că doarme. Dar am ştiut mereu că în barca aceea este Domnul şi am ştiut mereu că barca Bisericii nu este a mea, nu este a noastră, ci a sa. Şi Domnul n-o lasă să se scufunde; El e cel care o conduce, desigur şi prin oamenii pe care i-a ales, pentru că aşa a voit. Aceasta a fost şi este o certitudine, pe care nimic n-o poate întuneca. Şi pentru aceasta inima mea este astăzi plină de mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru că a făcut să nu lipsească niciodată întregii sale Biserici şi chiar şi mie consolarea sa, lumina sa, iubirea sa.

Suntem în Anul Credinţei, pe care l-am voit pentru a întări tocmai credinţa noastră în Dumnezeu într-un context care pare să-l pună tot mai mult pe planul al doilea. Aş vrea să vă invit pe toţi să reînnoim încrederea fermă în Domnul, să ne încredinţăm ca nişte copii în braţele lui Dumnezeu, fiind siguri că acele braţe ne susţin mereu şi sunt ceea ce ne permite să mergem în fiecare zi, chiar şi în oboseală. Aş vrea ca fiecare să se simtă iubit de acel Dumnezeu care l-a dăruit pe Fiul său pentru noi şi care ne-a arătat iubirea sa fără margini. Aş vrea ca fiecare să simtă bucuria că este creştin. Într-o frumoasă rugăciune care ar trebui recitată zilnic dimineaţa se spune: “Te ador, Dumnezeul meu, şi te iubesc cu toată inima mea. Îţi mulţumesc pentru că m-ai creat, pentru că m-ai făcut creştin…”. Da, să fim bucuroşi pentru darul credinţei; este binele cel mai preţios, pe care nimeni nu ni-l poate lua! Să-i mulţumim Domnului pentru asta în fiecare zi, cu rugăciunea şi cu o viaţă creştină coerentă. Dumnezeu ne iubeşte, dar aşteaptă ca să-l iubim şi noi!

Dar nu numai lui Dumnezeu vreau să-i mulţumesc în acest moment. Un Papă nu este singur la conducerea bărcii lui Petru, chiar dacă este prima sa responsabilitate. Eu nu m-am simţit niciodată singur în purtarea bucuriei şi a poverii slujirii petrine; Domnul a pus lîngă mine atîtea persoane care, cu generozitate şi iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de Biserică, m-au ajutat şi au fost aproape de mine. Înainte de toate voi, iubiţi Fraţi Cardinali: înţelepciunea voastră, sfaturile voastre, prietenia voastră au fost preţioase pentru mine; Colaboratorii mei, începînd de la Secretarul meu de Stat care m-a însoţit cu fidelitate în aceşti ani; Secretariatul de Stat şi întreaga Curie Romană, precum şi toţi cei care, în diferitele sectoare, prestează slujirea lor faţă de Sfîntul Scaun: sunt multe feţe care nu ies în evidenţă, rămîn în umbră, dar tocmai în tăcere, în dăruirea cotidiană, cu spirit de credinţă şi umilinţă au fost pentru mine un sprijin sigur şi vrednic de încredere. Un gînd special se îndreaptă către Biserica de Roma, Dieceza mea! Nu pot să-i uit pe Fraţii întru Episcopat şi întru Preoţie, persoanele consacrate şi întregul popor al lui Dumnezeu: în vizitele pastorale, în întîlniri, în audienţe, în călătorii, am perceput mereu mare atenţie şi afect profund; dar şi eu i-am iubit pe toţi şi pe fiecare, fără deosebiri, cu acea caritate pastorală care este inima oricărui Păstor, mai ales a Episcopului de Roma, a Succesorului Apostolului Petru. În fiecare zi l-am purtat pe fiecare dintre voi în rugăciune, cu inima de tată.

Aş vrea ca salutul meu şi mulţumirea mea să ajungă apoi la toţi: inima unui Papă se lărgeşte la lumea întreagă. Şi aş vrea să exprim recunoştinţa mea Corpului diplomatic de pe lîngă Sfîntul Scaun, care face prezentă marea familie a naţiunilor. Aici mă gândesc şi la toţi cei care lucrează pentru o bună comunicare şi cărora le mulţumesc pentru slujirea lor importantă.

La acest punct aş vrea să mulţumesc din inimă şi tuturor persoanelor numeroase din toată lumea, care în ultimele săptămîni mi-au trimis semne emoţionante de atenţie, de prietenie şi de rugăciune. Da, Papa nu este niciodată singur, acum experimentez asta încă o dată într-un mod aşa de mare încît atinge inima. Papa aparţine tuturor şi foarte multe persoane se simt foarte aproape de el. Este adevărat că primesc scrisori de la cei mari ai lumii – de la şefii de stat, de la conducătorii religioşi, de la reprezentanţii lumii culturii etc. Dar primesc şi foarte multe scrisori de la persoane simple care-mi scriu pur şi simplu din inima lor şi mă fac să simt afectul lor, care se naşte din faptul de a fi împreună cu Cristos Isus, în Biserică. Aceste persoane nu-mi scriu aşa cum se scrie de exemplu unui principe sau unui mare om care nu este cunoscut. Îmi scriu ca fraţi şi surori sau ca fii şi fiice, cu sentimentul unei legături familiare foarte afectuoase. Aici se poate atinge cu mîna ce anume este Biserica – nu o organizaţie, o asociaţie cu scopuri religioase sau umanitare, ci un trup viu, o comuniune de fraţi şi surori în Trupul lui Isus Cristos, care ne uneşte pe toţi. A experimenta Biserica în acest mod şi aproape a putea atinge cu mîinile forţa adevărului său şi a iubirii sale este motiv de bucurie, într-un timp în care atîţia vorbesc despre declinul ei. Dar vedem cum Biserica este vie astăzi!

În aceste ultime luni, am simţit că forţele mele erau diminuate şi i-am cerut lui Dumnezeu cu insistenţă, în rugăciune, să mă lumineze cu lumina sa pentru a mă face să iau decizia cea mai corectă nu pentru binele meu, ci pentru binele Bisericii. Am făcut acest pas în deplină conştiinţă despre gravitatea şi chiar noutatea sa, dar cu o profundă seninătate a sufletului. A iubi Biserica înseamnă a avea şi curajul de a face alegeri dificile, suferite, având mereu în faţă binele Bisericii şi nu pe noi înşine.

Aici permiteţi-mi să mă întorc încă o dată la ziua de 19 aprilie 2005. Gravitatea deciziei a fost tocmai şi în faptul că începînd din acel moment eram angajat totdeauna şi pentru totdeauna de către Domnul. Totdeauna – cel care asumă slujirea petrină nu mai are nici o privacy. Aparţine totdeauna şi în totalitate tuturor, întregii Biserici. Vieţii sale îi este, ca să spunem aşa, luată totalmente dimensiunea privată. Am putut experimenta, şi experimentez exact acum, că unul primeşte viaţa chiar atunci cînd o dăruieşte. Mai înainte am spus că multe persoane care-l iubesc pe Domnul îl iubesc şi pe Succesorul sfântului Petru şi sunt afecţionate de el; că Papa are cu adevărat fraţi şi surori, fii şi fiice în toată lumea şi că se simte în siguranţă în îmbrăţişarea comuniunii voastre; pentru că nu-şi mai aparţine sieşi, aparţine tuturor şi toţi îi aparţin lui.

Acel “totdeauna” este şi un “pentru totdeauna” – nu mai există o întoarcere în privat. Decizia mea de a renunţa la exercitarea activă a slujirii nu revocă asta. Nu mă întorc la viaţa privată, la o viaţă de călătorii, întâlniri, recepţii, conferinţe etc. Nu abandonez crucea, ci rămîn în mod nou lîngă Domnul Răstignit. Nu mai port puterea funcţiei pentru conducerea Bisericii, dar în slujirea rugăciunii rămîn, ca să spunem aşa, în staulul sfîntului Petru. Sfîntul Benedict, al cărui nume îl port ca Papă, îmi va fi de mare exemplu în asta. El ne-a arătat calea pentru o viaţă, care, activă sau pasivă, aparţine total lucrării lui Dumnezeu.

Mulţumesc tuturor şi fiecăruia şi pentru respectul şi înţelegerea cu care aţi primit această decizie aşa de importantă. Eu voi continua să însoţesc drumul Bisericii cu rugăciunea şi reflecţia, cu acea dedicare Domnului şi Miresei sale pe care am încercat s-o trăiesc pînă acum în fiecare zi şi pe care aş vrea s-o trăiesc mereu. Vă cer să mă amintiţi în faţa lui Dumnezeu şi mai ales să vă rugaţi pentru Cardinali, chemaţi la o misiune aşa de relevantă, şi pentru noul Succesor al Apostolului Petru: Domnul să-l însoţească cu lumina şi forţa Duhului său.

Să invocăm mijlocirea maternă a Fecioarei Maria Mama lui Dumnezeu şi a Bisericii pentru ca să ne însoţească pe fiecare dintre noi şi întreaga comunitate eclezială; Ei să ne încredinţăm, cu profundă încredere.

Dragi prieteni! Dumnezeu conduce Biserica sa, o susţine mereu şi mai ales în momentele dificile. Să nu pierdem niciodată această viziune de credinţă, care este unica adevărată viziune a drumului Bisericii şi al lumii. În inima noastră, în inima fiecăruia dintre voi, să fie mereu certitudinea bucuroasă că Domnul este alături de noi, nu ne abandonează, ne este aproape şi ne învăluie cu iubirea sa. Mulţumesc!

* * *

Notă: La sfîrşitul ultimei sale audienţe generale, ca de obicei, papa a adresat saluturi în mai multe limbi. A fost şi un salut în limba română care a sunat astfel: “Lăudat să fie Isus Cristos! Adresez un salut cordial credincioşilor de limba română, mai ales celor de la Oradea! Vă primesc cu bucurie şi vă doresc ca pelerinajul vostru să aducă roade bune pentru voi şi comunităţile voastre. Vă binecuvîntez din toată inima!”

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: pr. Mihai Pătraşcu

„Joc de ficţiune“ sau previziune?

„Visez de mult, – vis imposibil şi tocmai din pricina asta tenace, – o uriaşă răsturnare socială prin transformarea majorităţii oamenilor în cerşetori; îmi dau insă seama acum că trebuie să le fac şi hoţilor un loc în această măreaţă revoluţie. Toţi vor munci în mod liber şi gratuit; ca să trăiască, unii vor cerşi, alţii vor fura; ideal ar fi ca cerşetorii să ceară hoţilor, iar hoţii să-i fure pe cerşetori: iată cum îmi apare azi cetatea perfectă!“

Matei Călinescu,Viaţa şi opiniile lui Zacharias Lichter, Polirom, Iaşi, 1995, pp.135-136

RUGĂCIUNEA CĂTRE INIMILE UNITE ALE LUI ISUS ŞI ALE MARIEI

78239606_p

PROMISIUNI

(făcute în perioada 8 octombrie 1976 – 23 decembrie 1976)

       Pentru rugăciunea şi consacrarea la Inimile Unite ale Domnului nostru şi ale Sfintei Sale Mame au fost făcute mari promisiuni; Domnul m-a făcut să înţeleg ce haruri mari va dobîndi pentru lume această rugăciune pe care El ne învaţă: „Tu trebuie să o transmiţi lumii, mi-a spus El, ea trebuie să facă înconjurul pămîntului. Ea va reînnoi înfăţişarea sa şi va fi, prin harurile sale, ca o revoluţie în Spiritul Sfint.“ Din întregul înţeles al venerării Inimilor Unite ale lui Isus şi ale Mariei reiese că această promisiune se raportează la misterul unificării: haruri de unificare în familii – familia va putea regăsi un teren sănătos, capabil să dezvolte vocaţii religioase – şi haruri care vor favoriza unirea în Biserică, pentru ca ea să devină o singură turmă sub un singur păstor. În plus promisiuni măreţe au fost făcute pentru mîntuirea noastră personală. Sufletul ispăşitor trăieşte Inimile Unite ale lui Isus şi ale Mariei ca o „Împărăţie de Lumină şi de Mîntuire unde, nici măcar o suflare a celui rău nu poate pătrunde. Aici sînt acumulate puterile vindecării, aici nu este nimic otrăvitor, nimic întunecat. Aici atmosfera este aceea a paradisului unde totul respiră sănătate. lată de ce noi trebuie să intrăm, noi înşine şi grijile noastre, în acest adăpost al mîntuirii printr-o rugăciune plină de încredere. Cu acest mesaj, dragostea lui Dumnezeu a pătruns cu putere în lume. Harul venerării Inimilor Unite ale lui Isus şi ale Mariei fac ca legile naturii şi înclinările rele moştenite să-şi piardă puterea.“ Însăşi Sfînta Scriptură arată că blestemul, care urmează păcatelor părinţilor, se transmite pînă la a treia şi a patra generaţie, dar că binecuvîntarea rămîne vie pînă la a mia generaţie. Prin harurile Inimilor Unite urmările rele ale unui blestem pot fi de asemenea zădărnicite. De cîte ori nu se manifestă la copii tulburări inexplicabile: crize psihice, fizice, nocturne. Rareori, cineva stabileşte o legătură între urmările păcatelor comise în trecut care se răsfrîng asupra urmaşilor. Prin intermediul acestei rugăciuni sufletul ispăşitor a experimentat, în propria sa familie, efectul binefăcător exercitat de aceasta asupra unor asemenea boli ereditare. „Oamenii trebuie să dăruiască şi de asemenea să accepte iubirea aproapelui, deoarece, prin intermediul rugăciunii, Dumnezeu poate să facă mult bine. Am constatat că atunci cînd o fiinţă umană, în ochii noştri cea mai decăzută, ne face un mic serviciu, chiar şi numai din politeţe şi noi recităm pentru ea rugăciunea, cu ajutorul acestei rugăciuni, ea va fi salvată. Asemenea persoane trebuie încurajate să facă mici servicii, chiar şi din politeţe, pentru ca harul rugăciunii să poată lucra în ele. Pentru toţi cei pe care-i întîlnim zilnic trebuie să oferim lui Dumnezeu această rugăciune şi dacă îi întîlnim de o sută de ori, atunci ei au nevoie de aceasta, fie că Dumnezeu vrea să-i facă foarte mari sfinţi, fie că ei sînt încă profund înglodaţi în păcat.“ Sufletul ispăşitor a putut de asemenea să afle cît de eficace este această rugăciune, cum, puţin cîte puţin, ea trezeşte inimi împietrite, cînd ea reuneşte, fară încetare, în acest cîmp de forţă al Inimilor Unite atît pe lucrătorii izolaţi cît şi grupurile organizate. Puterea aceastei rugăciuni de a obţine binecuvîntarea se extinde de asemenea asupra naturii, de exemplu, ea arată puterea vindecătoare a binecuvîntării divine în cazul amestecului pînzelor freatice. Sufletul ispăşitor trebuie învăţat cum să intre cu propriul său corp în cîmpul de forţă al Inimilor Unite, ca într-un loc ceresc de vindecare. „Omenirea nu se mai teme nici de Dumnezeu, nici de păcat, dar ea se teme de cancer. El este biciul Meu“ , spune vocea Domnului sufletului privilegiat. „Oamenii nu ajung să cunoască natura cancerului, pentru că nu trăiesc după voia Mea. Eu nu le-aş ascunde secretele Mele. Ei ascultă de spiritul răului, din cauza orgoliului lor; deoarece acest secret începe deja prin cea mai mică imperfecţiune, prin faptul de a nu trăi conform voinţei lui Dumnezeu, prin a vrea să prevaleze propria voinţă şi propriul orgoliu.“ Aşa cum cancerul începe în cea mai mica celulă a corpului nostru şi creşte cu ea, aşa este şi păcatul. Dacă am reuşi să stăpînim păcatele începînd de la cele mai firave rădăcini ale lor, flagelul cancerului ar fi de asemenea rezolvat. În prezent Dumnezeu, în dragostea Sa şi datorită suferinţelor reparatoare, vrea să ajute omenirea. Prin rugăciunea noastră zilnică de ofertă, alungăm din viaţa noastră răul satanic, putem să primim şi să răspîndim binecuvîntarea lui Dumnezeu asupra trupului, asupra sufletului, asupra celor din jur în timp şi în spaţiu.

 LAUDĂ CĂTRE PREASFINTELE INIMI

Iubite, preamărite, binecuvîntate să fie pretutindeni şi de către toate popoarele Inima Euharistică a lui Isus şi Inima îndurerată şi neprihănită a Mariei.

 RUGĂCIUNE

Părinte Veşnic, am încredere in Tine

Şi Îţi ofer Inimile Unite ale lui Isus şi ale Mariei,

Rănile biruitoare şi însîngerate ale lui Isus şi

Lacrimile Mamei noastre cereşti.

Doamne, facă-se voia Ta !

(Cu permisiunea bisericească de tipărire din 19 martie 1979)

 RUGĂCIUNE DE CONSACRARE

 O, Inimilor Unite ale lui Isus şi ale Mariei, arzînd de iubire, Vouă Vă aparţinem de acum înainte şi în veşnicie. Vă rugăm puneţi-Vă Preasfintele Voastre Inimi în locul inimilor noastre nenorocite, şovăielnice, înclinate spre păcat, pentru ca, trăind şi murind în Voi, toate gîndurile noastre, toate acţiunile noastre să fie sfinţite prin Voi, cu Voi şi în Voi. Fiecare zi, fiecare oră, fiecare minut, fiecare secundă Vă aparţin. Faceţi din noi ceea ce doriţi, numai nu ne retrageţi niciodată iubirea voastră, ca niciodată să nu mai păcătuim şi astfel viaţa noastră să contribuie la preamărirea Voastră. Amin.

 Inimile Unite ale lui Isus şi ale Mariei: o mărturie conform explicaţiilor unui suflet chemat prin vocaţie la ispăşire de P. Joh. Ev. Gehrer OFMCap. – editura Lins, A-6804 Feldkirch. (Cu permisiunea bisericească de tipărire a Episcopului de Feldkirch, din 17 septembrie 1981).

Copyright © 2013 Revelații ale cerului

NOVENA ÎNDURĂRII DIVINE

 

           Devoţiunea către Îndurarea Divină constituie o autentică mişcare spirituală în cadrul bisericii catolice. Ea a fost promovată de către călugăriţa poloneză Maria Faustina Kowalska (1905-1938), membră a Congregaţiei Surorilor Sfintei Fecioare a Îndurării. Mesajele pe care le-a primit de la Isus reprezintă o continuare a celor revelate de Mîntuitor sfintei Marguerite-Marie Alacoque (1647-1690) la Paray-le-Monial, sfintei Gertrude (1256-1302) şi sfîntului Ioan Evanghelistul.

220px-Divina_Misericordia_(Eugeniusz_Kazimirowski,_1934)

      Împreună cu confesorul său, ea l-a îndrumat pe artistul plastic Eugeniusz  Kazimirowski (1873-1939)  să realizeze prima imagine a lui Isus Îndurător, pictură care a devenit una dintre cele mai cunoscute icoane creştine. Tabloul a avut ca sursă de inspiraţie viziunile şi conversaţiile ei cu Mîntuitorul, care i-a cerut să facă cunoscută lumii Îndurarea Sa.

Beatificată în 18 aprilie 1993 şi canonizată în 30 aprilie 2000, este sărbătorită la 5 octombrie.

După canonizarea ei, Papa Ioan Paul al II-lea a anunţat instituirea sărbătorii Duminicii Îndurării Divine, în prima duminică după Paşti, denumită Duminica Albă (Duminica lui Toma).

Devoţiunea constituie ocazia practică de îndeplinire a mesajului Îndurării Divine, pe care sora Faustina l-a transmis lumii. În această devoţiune sînt cuprinse cererile pe care ni le-a adresat Isus: să cunoaştem Îndurarea Divină, să avem încredere în ea, să primim harul ei şi să-l venerăm, să vorbim despre Îndurarea Divină, să dăm de pomană aproapelui, să implorăm Îndurarea Divină pentru noi şi pentru lumea întreagă.

Devoţiunea constă în:

a) a mulţumi Îndurării Divine, în faţa imaginii lui Isus Îndurător;

b) a recita rozarul şi novena Îndurării Divine din Vinerea Mare pînă la Sărbătoarea Îndurării Divine;

c) a adora Îndurarea Divină cu ocazia sărbătorii care are loc în prima duminică după Paşti.

jesus-misericordieux

„Pictează o imagine a Mea, aşa cum Mă vezi şi scrie sub ea: «Isus, am încredere in Tine!».

Doresc ca această imagine să fie venerată mai întîi în capela voastră şi apoi în lumea întreagă. Promit că sufletul care va cinsti această imagine nu va pieri. Îi promit, de asemenea, victoria asupra duşmanilor săi, încă din lumea aceasta şi mai ales în ora morţii. Eu Însumi îl voi apăra ca pe propria Mea onoare.“

„În prima duminică după Paşti, ziua dedicată sărbătoririi Mele, preoţii să vorbească sufletelor despre infinita Mea Îndurare şi Imaginea Mea să fie expusă solemn în biserici pentru a fi venerată de credincioşi.“

„Fiica Mea, în nesfirşita Mea lubire şi Îndurare, îţi promit că oricine va celebra în mod solemn sărbătoarea Iubirii Mele îndurătoare, cu o adevărată intenţie de iubire, acela va fi primit în Inima Mea cu o deosebită duioşie. Promit să-i dezvălui secretele Mele, îi voi vorbi în inimă şi-1 voi considera confidentul şi prietenul Meu.“

„Sufletul care se va mărturisi şi se va cumineca, va primi o totală iertare a păcatelor: în această zi vor fi deschise toate porţile prin care harurile Mele vor curge spre umanitate. Nimeni să nu aibă teamă de Mine, chiar dacă păcatele lui sînt multe. Fiecare suflet va contempla în veşnicie nemărginirea dragostei şi Îndurării Mele.“

„La ora trei imploră-Mi Îndurarea, în special pentru păcătoşi.“

„De fiecare dată cînd auzi ceasul bătînd ora trei, cufundă-te în Îndurarea Mea, venereaz-o şi preamăreşte-o.“

„Vorbeşte lumii despre îndurarea Mea. Lumea întreagă să înveţe să cunoască nepătrunsa Mea Îndurare. Acesta este un avertisment pentru ultimele timpuri.“

„Omenirea nu va găsi pacea atît timp cît nu se va întoarce la izvorul îndurării Mele.“

ROZARUL ÎNDURĂRII DIVINE

Se recită: Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl nostru, Bucură-te, Maria (de 3 ori), Mărire Tatălui.

Pe boabele mari se recită o singură dată: „Veşnice Părinte, Îţi ofer Trupul şi Sîngele, Sufletul şi Divinitatea Preaiubitului Tău Fiu, Domnul nostru Isus Cristos, ca ispăşire pentru păcatele noastre şi ale lumii întregi“.

Pe boabele mici se recită de 10 ori: „Prin Patima Sa dureroasă, ai milă de noi şi de lumea întreagă“.

Se repetă de trei ori: „Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, ai milă de noi şi de lumea întreagă“.

Apoi se adaugă de trei ori: „Isus, am încredere în tine!“

Se face semnul crucii.

La sfîrşitul rozarului se pot spune cuvintele rostite de Isus: „Doamne, să fie, nu cum vreau eu, ci conform voinţei Tale.“

De asemenea, dacă rozarul este destinat altei persoane, ne rugăm: „O, Sînge şi Apă, care aţi tîşnit din Inima lui Isus ca izvor de îndurare pentru noi, am încredere în voi.“

„Cînd, cu credinţă şi cu inima căită, îmi vei recita această rugăciune pentru un anumit păcătos, Eu îi voi dărui harul convertirii“ i-a spus Isus sorei Faustina.

În anul 2011 Isus ne-a transmis, prin intermediul Mariei Îndurării Divine, următoarea rugăciune pe care să o recităm la sfîrşitul rozarului:

«O Doamne, umple-mă cu darul Spiritului Sfînt, pentru a putea duce Preasfîntul Tău Cuvînt păcătoşilor, pe care trebuie să-i ajut să se mîntuie în Numele Tău. Prin rugăciunile mele, ajută-mă să-i acopăr cu preţiosul Tău Sînge, ca să poată fi atraşi la Inima Ta Sfîntă. Dăruiește-mi darul Spiritului Sfînt, pentru ca aceste sărmane suflete  să se poată bucura în Noul Tău Paradis.»

Să spuneţi această rugăciune în fiecare zi după ce ați recitat Rozarul Îndurării Divine şi, prin fidelitatea voastră față de Mine, veţi ajuta să-i mîntui pe copiii Mei.“ (Mesajul lui Isus către Maria Îndurării Divine din 10 mai 2011)

 

NOVENA ÎNDURĂRII DIVINE

Ziua întîi – Să cerem îndurare pentru lumea întreagă

Isus: „Adu-Mi astăzi întreaga omenire, mai ales pe cei păcătoşi şi cufundă-i în nemărginita Mea Îndurare. Astfel îmi vei alina tristeţea în care Mă adînceşte pierderea acestor suflete.“

 Preamilostive Isuse, este în firea Ta să ai milă şi iertare faţă de noi, nu privi la păcatele noastre, ci la încrederea pe care o avem în bunătatea Ta nesfîrşită. Primeşte-ne pe toţi în lăcaşul Inimii Tale preamilostive şi nu alunga niciodată pe nimeni de acolo. Te rugăm aceasta, pentru iubirea care Te uneşte cu Tatăl şi cu Spiritul Sfînt.

Tatăl nostru…, Bucură-te, Maria…, Mărire Tatălui…

Veşnice Părinte, aruncă o privire compătimitoare asupra lumii întregi şi îndeosebi asupra sărmanilor păcătoşi, a căror unică speranţă este Inima Preamilostivă a Fiului Tău, Domnul nostru Isus Cristos. Prin dureroasa Sa Patimă, fă dovada Îndurării Tale, pentru ca toţi împreună să putem preamări în veşnicie atotputernicia Ta. Amin.

Ziua a doua – Să ne rugăm pentru preoţi şi călugări

 Isus: „Adu-Mi astăzi sufletele preoţilor şi călugărilor şi cufundă-le în nepătrunsa Mea Îndurare. Ele mi-au dat puterea de a suferi amara Mea Patimă. Prin ele, ca prin nişte canale, Îndurarea Mea se revarsă asupra lumii întregi.“

 Preamilostive Isuse, care eşti izvorul oricărui bine, sporeşte harurile în sufletele preoţilor Tăi, a călugărilor şi călugăriţelor, ca ei să îndeplinească cu demnitate şi folos faptele de iertare, ca prin cuvînt şi exemplu, să conducă pe aproapele lor să dea Tatălui Îndurării, care este în ceruri, mărirea care i se cuvine.

Tatăl nostru…, Bucură-te, Maria…, Mărire Tatălui…

Veşnice Părinte, aruncă o privire compătimitoare asupra aleşilor Viei Tale, preoţii şi călugării şi copleşeşte-i cu deplinătatea binecuvîntării Tale. Prin sentimentele Inimii Fiului Tău, dăruieşte-le lumină şi putere, pentru ca ei să poată călăuzi pe ceilalţi pe drumul mîntuirii şi să preamărească cu ei în veşnicie nemărginita Ta Îndurare. Amin.

Ziua a treia – Să ne rugăm pentru toţi creştinii credincioşi

 Isus: „Adu-Mi astăzi toate sufletele evlavioase şi credincioase, cufundă-le în oceanul Îndurării Mele. Aceste suflete M-au mîngîiat pe drumul calvarului, ele au fost o picătură de alinare într-o mare de amărăciune.“

Preamilostive Isuse, care dăruieşti din belşug tuturor oamenilor haruri din comoara Îndurării Tale, primeşte pe toţi creştinii credincioşi în lăcaşul Inimii Tale preaîndurătoare şi nu ne alunga niciodată de acolo. Te rugăm aceasta pentru dragostea de neînchipuit care arde în inima Ta pentru Tatăl Ceresc.

Tatăl nostru…, Bucură-te, Maria…, Mărire Tatălui…

Veşnice Părinte, aruncă o privire compătimitoare asupra sufletelor credincioase, moştenire a Fiului Tău; prin meritele Patimii Sale dureroase, dăruieşte-le binecuvîntarea Ta şi ocroteşte-le veşnic, pentru ca să nu piardă iubirea şi comoara sfintei credinţe, ci împreună cu corul îngerilor şi al sfinţilor să preamărească în veşnicie nemărginita Ta Îndurare. Amin.

 Ziua a patra – Să ne rugăm pentru păgîni şi necredincioşi

Isus: „Adu-Mi-i astăzi pe păgînii şi pe cei care nu Mă cunosc încă. Şi la ei m-am gîndit în timpul dureroasei Mele Patimi şi zelul lor viitor Mi-a consolat Inima. Cufundă-i în nemărginita Mea Îndurare.“

Preamilostive Isuse, care eşti lumina lumii, primeşte în lăcaşul Inimii Tale preamilostive sufletele păgînilor şi necredincioşilor care nu Te cunosc încă. Fie ca razele harului Tău să-i lumineze, ca împreună cu noi să poată cînta în veşnicie minunile Îndurării Tale.

Tatăl nostru…, Bucură-te, Maria…, Mărire Tatălui…

Veşnice Părinte, aruncă o privire compătimitoare asupra sufletelor păgînilor şi asupra tuturor acelora care nu Te cunosc încă. Şi ele sînt închise în Inima preamilostivă a Fiului Tău, Domnul nostru Isus Cristos. Atrage-le la lumina Evangheliei, ca să înţeleagă cît de mare este bucuria de a Te iubi; fă ca şi ele să preamărească în veşnicie dărnicia Îndurării Tale. Amin.

Ziua a cincea – Să ne rugăm pentru cei care greşesc în credinţă

Isus: „ Adu-mi astăzi sufletele ereticilor şi apostaţilor şi cufundă-le în nemărginita Mea Îndurare. În amara Mea Patimă, ele Mi-au sfîşiat Trupul şi Inima, adică Biserica Mea. Cînd vor reveni la unitatea Bisericii, Rănile Mele se vor vindeca şi în acest fel voi fi mîngîiat în Suferinţa Mea.“

Preamilostive Isuse, care eşti bunătatea însăşi şi care nu refuzi lumina acelora care Ţi-o cer, primeşte în lăcaşul Inimii Tale preamilostive sufletele ereticilor, apostaţilor şi a tuturor acelora care greşesc în credinţă. Fie ca lumina Ta să-i atragă la unitatea Bisericii. Nu le retrage sprijinul Tău, ci fă ca şi ei să preamărească mărinimia Îndurării Tale.

Tatăl nostru…, Bucură-te, Maria…, Mărire Tatălui…

Veşnice Părinte, aruncă o privire compătimitoare asupra sufletelor ereticilor şi apostaţilor, care, persistînd cu încăpăţînare în greşelile lor, au risipit darurile Tale şi au abuzat de harurile Tale. Nu privi la răutatea lor, ci la iubirea şi Patima dureroasă a Fiului Tău, care Te ruga cu atîta ardoare „pentru ca toţi să fie una“. (loan 17,21).

Fă ca ei să regăsească cît mai repede această unitate ca, împreună cu noi, să preamărească în veşnicie Îndurarea Ta. Amin.

Ziua a şasea – Să ne rugăm pentru copiii şi sufletele blînde

 Isus: „ Adu-mi astăzi sufletele blînde şi umile, precum şi cele ale copilaşilor şi cufundă-le în Îndurarea Mea. Aceste suflete seamănă cel mai mult cu Inima Mea. Ele M-au consolat în amara Mea agonie. Le-am văzut veghind asupra altarelor Mele asemenea unor îngeri tereştri. Asupra lor Eu revărs din belşug harurile Mele. Numai un suflet umil este în stare să primească harul meu, sufletelor umile Eu le dăruiesc încrederea mea.“

Preamilostive Isuse, care ai spus: „Învăţaţi de la Mine, că Eu sînt blînd şi smerit cu Inima“ (Matei 11,29), primeşte în lăcaşul Inimii Tale  preamilostive sufletele blînde şi umile, precum şi cele ale copilaşilor. Ele, care farmecă întregul cer, sînt ţinta unei dragoste speciale a Tatălui Ceresc; ele sînt ca un buchet parfumat în faţa tronului divin, unde Dumnezeu se desfată cu parfumul virtuţilor lor. Fă ca ele să locuiască cu statornicie în Inima Ta, cîntînd fără încetare imnul iubirii şi al Îndurării lui Dumnezeu.

Tatăl nostru…, Bucură-te, Maria…, Mărire Tatălui…

Veşnice Părinte, aruncă o privire compătimitoare asupra sufletelor blînde şi umile şi asupra celor ale copilaşilor, care sînt deosebit de dragi Inimii Fiului Tău. Prin firea lor, ele sînt atît de asemănătoare cu Isus, încît au o putere de neînchipuit înaintea tronului lui Dumnezeu „Tatăl oricărei mîngîieri“ (2 Cor. 1,3). Noi Te rugăm deci, Părinte al Îndurării şi al oricărei bunătăţi, ca prin iubirea pentru aceste suflete în care Ţi-ai găsit plăcerea, să binecuvîntezi lumea întreagă, ca toţi oamenii împreună să poată aduce neîncetat mărire Îndurării Tale. Amin.

Ziua a şaptea – Să ne rugăm pentru cei care cinstesc Îndurarea Divină şi răspîndesc devoţiunea

 Isus: „Adu-mi astăzi sufletele care cinstesc şi preamăresc în mod deosebit Îndurarea Mea şi cufundă-le în ea. Aceste suflete au împărtăşit cel mai mult suferinţele Patimii Mele şi au pătruns cel mai adînc în Sufletul Meu. Ele sînt imaginea vie a Inimii Mele Compătimitoare. În viaţa viitoare, aceste suflete vor străluci de o manieră aparte şi nici unul din ele nu se va duce în infern. Eu le voi apăra, pe fiecare din ele, mai ales, în ora morţii.“

Preamilostive Isuse, a cărui Inimă este iubire, primeşte în Inima Ta îndurătoare sufletele credincioase care cinstesc şi răspîndesc în mod deosebit măreţia Îndurării Tale. Aceste suflete sînt copia vie a Inimii Tale îndurătoare. Înzestrate cu tărie de însuşi Dumnezeu, totdeauna încrezătoare în nepătrunsa Ta Îndurare şi răspunzînd la sfînta voinţă a lui Dumnezeu, ele poartă pe umerii lor întreaga omenire, cerînd pentru ea, fără încetare, Tatălui Ceresc, iertare şi haruri. Fă ca ele să fie statornice pînă la sfîrşit în zelul lor iniţial; în ora morţii nu veni la ele ca Judecător, ci ca Mîntuitor Îndurător.

Tatăl nostru…, Bucură-te, Maria…, Mărire Tatălui…

Veşnice Părinte, aruncă o privire compătimitoare asupra sufletelor care cinstesc şi preamăresc îndeosebi cea mai mare din însuşirile Tale: nepătrunsa Ta Îndurare. Închise în Inima preamilostivă a Fiului Tău, aceste suflete sînt asemenea unei Evanghelii vii; mîinile lor sînt pline de fapte de îndurare şi sufletul lor, copleşit de bucurie, cîntă imnul măririi Tale.

Dumnezeule Îndurător, Te rugăm arată-Ţi faţă de ele milostivirea, după speranţa şi încrederea pe care o au în Tine, pentru ca prin aceasta să se îndeplinească promisiunea Mîntuitorului de a şti că El va ocroti, în timpul vieţii şi în ora morţii, pe oricine care cinsteşte şi răspîndeşte misterul Îndurării Tale. Amin.

Ziua a opta – Să ne rugăm pentru sufletele din purgator

Isus: „Adu-mi astăzi sufletele care sînt în purgator şi cufundă-le în abisul Îndurării Mele. Şuvoaiele Sîngelui Meu să le aline suferinţele. Toate aceste suflete îmi sînt foarte dragi, dar ele satisfac dreptatea Mea. Este în puterea ta să le aduci alinare. Ia din comoara Bisericii mele toate indulgenţele şi oferă-le pentru ele. Oh! Dacă le-ai cunoaşte suferinţa, ai oferi, fără încetare, rugăciuni pentru ele şi ai plăti datoriile pe care le au faţă de dreptatea Mea.“

Preamilostive Isuse, care ai spus „Fiţi milostivi precum Tatăl vostru milostiv este.“ (Luca 6,36), primeşte Te rugăm în lăcaşul Inimii Tale preamilostive sufletele din purgator, care-Ţi sînt atît de dragi şi care dau satisfacţie dreptăţii divine. Fă ca şuvoaiele de sînge şi apă izvorîte din Inima Ta să stingă flăcările purgatorului, pentru ca şi acolo să se arate puterea Îndurării Tale.

Tatăl nostru…, Bucură-te, Maria…, Mărire Tatălui…

Veşnice Părinte, aruncă o privire compătimitoare asupra sufletelor care suferă în purgator şi pentru meritele Patimii dureroase a Fiului Tău, precum şi pentru amărăciunea de care a fost cuprinsă în acest moment Inima Sa sfîntă, ai milă de cei care sînt acum înaintea dreptăţii Tale.

Te implorăm să nu priveşti aceste suflete decît prin Rănile preaiubitului Tău Fiu, convinşi că bunătatea şi Îndurarea Ta nu au margini. Amin.

Ziua a noua – Să ne rugăm pentru sufletele indiferente

Isus: „Adu-mi astăzi sufletele indiferente şi reci şi cufundă-le în abisul Îndurării Mele. Acestea sînt sufletele care rănesc cel mai dureros Inima Mea. Ele sînt cele care, în Grădina Măslinilor, Mi-au provocat cel mai mare dezgust. Din cauza lor am spus: «Tată, dacă este posibil, să treacă de la mine potirul acesta.» (Luca 22,42) Pentru ele, ultima şansă de mîntuire este să recurgă la Îndurarea Mea.“

Preamilostive Isuse, care eşti bunătatea însăşi, primeşte în lăcaşul Inimii Tale sufletele indiferente. Fie ca aceste suflete reci, adevărate cadavre, care pînă atunci Te dezgustau, să se încălzească la focul Iubirii Tale neprihănite. Preamilostive Isuse, foloseşte atotputernicia Îndurării Tale şi atrage-le şi pe ele în centrul Iubirii Tale, pentru ca să se aprindă din nou de zel, ca şi ele să fie în slujba Ta.

Tatăl nostru…, Bucură-te, Maria…, Mărire Tatălui…

Veşnice Părinte, aruncă o privire compătimitoare asupra sufletelor indiferente, care sînt în egală măsură ţinta iubirii Inimii preamilostive a Fiului Tău, Domnul nostru Isus Cristos. Dumnezeule al Îndurării şi al oricărei mîngîieri (2 Cor 1,3), Te implorăm, pentru meritele Patimii dureroase a preaiubitului Tău Fiu şi pentru îngrozitoarea agonie de trei ore pe cruce, fă ca, aprinse de iubire, ele să preamărească încă o dată în veşnicie măreţia Îndurării Tale. Amin.

Bucură-te Regină, Mama milei, viaţa, dulceaţa şi speranţa noastră, bucură-te. Către tine strigăm surghiuniţii fii ai Evei, către tine suspinăm, gemînd şi plîngînd în această vale de lacrimi. Aşadar, mijlocitoarea noastră, întoarce spre noi ochii tăi milostivi şi după surghiunul acesta, arată-ni-L pe Isus, binecuvîntatul rod al trupului tău. O, milostivă, o, blîndă, o, dulce Fecioară Maria!  Amin.

Copyright © 2013 Revelații ale cerului