Bergoglio, un straniu personaj (II)

https://revelatiialecerului.wordpress.com/2013/05/13/bergoglio-un-straniu-personaj-i/

„Bergoglio a fost direct implicat în cel puţin două dosare. Unul a cercetat torturarea celor doi preoţi iezuiţi Orlando Yorio şi Francesco Jalics, ridicaţi în 1976 din mahalalele unde predicau teologia eliberării. Yorio l-a acuzat pe Bergoglio de a-i fi predat escadroanelor morţii… refuzînd să spună regimului că el le-a sprijinit activitatea. Jalics a refuzat să discute afacerea după ce s-a retras într-o mănăstire din Germania.“

Acuzaţiile la adresa lui Bergoglio referitoare la răpirea celor doi preoţi iezuiţi şi a celor şase persoane din parohie nu reprezintă decît vîrful icebergului. Dacă Bergoglio a fost o figură importantă a Bisericii catolice, nu a fost cu siguranţă singurul care să sprijine junta militară.

Conform avocatei Myriam Bregman „Propriile declaraţii ale lui Bergoglio dovedesc că reprezentanţii oficiali ai bisericii ştiau încă de la început că junta îi tortura şi îi ucidea pe cetăţenii săi şi totuşi i-a aprobat pe dictatori. Dictatura n-ar fi operat de această manieră fără această susţinere-cheie.“

Toată ierarhia catolică a fost în spatele dictaturii militare sprijinită de Statele Unite, Henry Kissinger, secretarul american din acea epocă, jucînd un rol important în culisele loviturii de stat militare.

În  23 martie 1976, în ajunul loviturii de stat militare  „Videla şi alţi complotişti au primit binecuvîntarea arhiepiscopului de Parana, Adolfo Tortolo, care a fost de asemenea vicar al forţelor armate. În ziua preluării puterii, conducătorii militari au avut o lungă reuniune cu conducătorii conferinţei episcopale. Ieşind de la această reuniune arhiepiscopul Tortolo a declarat chiar dacă «Biserica are propria sa misiune specifică […] în anumite împrejurări ea nu se poate abţine să nu se implice în probleme, chiar dacă ele privesc în mod specific ordinea statului». El i-a incitat pe argentinieni «să coopereze de o manieră pozitivă» cu noul guvern.“

Într-un interviu acordat jurnalului chilian El Sur, generalul Jorge Videla, care a executat o sentinţă de condamnare pe viaţă pentru crime împotriva umanităţii, a confirmat „că a informat ierarhia catolică despre «dispariţia» opozanţilor politici ai regimului şi că şefii catolici îi dădeau sfaturi despre «gestionarea» politicii.“

Videla a afirmat că a avut „numeroase convorbiri“ cu primatul Argentinei, Cardinalul Raul Francesco Primatesta despre războiul murdar al regimului său împotriva activiştilor de stînga. A spus că discuţiile au avut loc şi cu alţi episcopi de rang înalt ai conferinţei episcopale, precum şi cu nunţiul papal al acelei perioade, Pio Laghi.

„Ne-au sfătuit asupra manierei de administrare a situţiei“ a spus Videla .

Este de remarcat faptul că, în conformitate cu declaraţia arhiepiscopului Adolfo Tortolo datînd din 1976, armata cerea, întotdeauna, sfatul unui membru al autorităţilor catolice cînd un membru de rînd al clerului era „arestat“. Această declaraţie a fost făcută anume în legătură cu răpirea celor doi preoţi iezuţi, ale căror activităţi pastorale erau sub autoritatea Provincialului Societăţii lui Isus, Jorge Mario Bergoglio.

Susţinînd junta militară, autorităţile catolice au fost complice la torturare şi masacrare: se estimează că „22.000 de mii de persoane au fost ucise sau date dispărute între 1976 şi 1978. […] Mii de alte victime au fost ucise între 1978 şi 1983, cînd armata a fost înlăturată de la putere.“ (conform National Security Archive, March 23, 2006).

Vaticanul, în timpul papilor Paul al VI-lea şi Ioan Paul al II-lea, a jucat un rol central în sprijinirea juntei militare argentiniene.

Pio Laghi, nunţiul apostolic al Vaticanului în Argentina, a admis că „ a închis ochii“ la tortură şi masacre.

Laghi avea legături personale cu membrii juntei militare la putere, printre care generalul Videla şi amiralul Emilio Eduardo Massera.

Amiralul Massera, în strînsă legătură cu responsabilii americani, a fost creierul „războiului murdar“. Sub auspiciile regimului militar a stabilit „ un centru de interogare şi de tortură la Escuela de Mecanica de la Armada“ (Şcoala de Mecanică a Marinei sau ESMA), aproape de Buenos Aires. Era vorba despre o instituţie sofisticată multifuncţională de importanţă capitală în planul militar de asasinare a circa 30.000 de „duşmani ai statului“.

Mii de deţinuţi ai ESMA, dintre care două călugăriţe franceze au fost torturate zilnic fără milă înainte de a fi ucise sau aruncate din avion în rîul Plata.

Massera, membrul cel mai puternic al triumviratului , a făcut tot posibilul pentru a menţine legăturile sale cu Washington-ul. A participat la dezvoltarea planului Condor, un proiect de  colaborare vizînd coordonarea terorismului practicat de către regimurile militare sud-americane.

În timpul loviturii de stat din Chile de la 11 septembrie 1973, Cardinalul de Santiago, Raul Silva Henriquez, a condamnat deschis junta militară condusă de generalul Pinochet. Spre deosebire de Argentina, această luare de poziţie a autorităţilor catolice chiliene a contribuit în mare măsură la restrîngerea valului de asasinate politice şi a violărilor drepturilor omului împotriva simpatizanţilor lui Salvador Allende şi a opozanţilor regimului militar.

Omul din spatele comitetului ecumenic Pro Paz (organism creat de bisericile creştine şi comunitatea evreiască în vederea protejării vieţii şi integrităţii fizice a persoanelor persecutate de regimul militar din Chile-n.trad.) a fost Cardinalul Raul Silva Henriquez. Puţin după lovitura de stat Silva a intrat în rolul unui „upstander“ (to stand up înseamnă a sta drept, a-şi asuma răspunderea-n.trad) termen pe care autoarea şi activista Samantha Power l-a inventat pentru a-i distinge pe oamenii care înfruntă nedreptatea -adesea pe propriul lor risc- de „bystanders“ (martori, spectatori n.trad.).

Puţin după lovitura de stat, Silva şi ceilalţi şefi ai Bisericii au publicat o declaraţie condamnînd băile de sînge şi exprimîndu-şi mîhnirea. Acesta a fost punctul de cotitură pentru numeroşi membri ai clerului chilian. Cardinalul a vizitat Stadionul Naţional şi şocat de amplarea represiunii guvernamentale, a ordonat asistenţilor săi să înceapă să adune informaţii de la miile de credincioşi care urmau să caute refugiu în Biserică.

Acţiunile lui Silva au dus la un conflict deschis cu Pinochet, care n-a ezitat să ameninţe Biserica şi Comitetul Pro Paz.

Dacă Jorge Mario Bergoglio ar fi avut o poziţie similară celei a Cardinalului Raul Silva Henriquez din Chile, mii de vieţi ar fi  fost  salvate. 

Jorge Mario Bergoglio n-a fost în cuvintele Samanthei Power un „bystander“. A fost un complice în extinderea crimelor împotriva umanităţii.

Surse: http://es.wikipedia.org/wiki/Comit%C3%A9_Pro_Paz

Copyright © 2013 Revelații ale cerului

Posted on 15 mai 2013, in Falsul Profet and tagged , , , . Bookmark the permalink. Un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: