Califatul din Levant (III)

Declararea califatului din 29 iunie 2014 şi apelul Statului Islamic ca mişcările jihadiste să-i jure credinţă au stîrnit reacţii diverse din partea acestora.

Frontul Islamic şi jihadiştii Frontului Al-Nosra consideră că proclamarea califatului este „nulă şi neavenită, legal şi logic.“

La 1 iulie 2014 guvernul SUA a afirmat că „această declaraţie nu înseamnă nimic pentru populaţiile din Irak şi Siria“. Michael Hayden, director al NSA din 1996 pînă în 2005, apoi al CIA între 2006 şi 2009, declara în 30 iunie 2014: „Cu cucerirea de către insurgenţi a majorităţii părţii teritoriului sunit, Irakul a încetat deja practic să existe. Divizarea este inevitabilă.“

Masoud Barzani, preşedintele regiunii autonome a Kurdistanului irakian, intenţionează să supună unui referendum independenţa regiunii.

La 4 iulie 2014, Al-Qaida din Magrebul islamic a publicat un comunicat în care a respins califatul SI. Ea a denunţat proclamaţia făcută „fără consultarea şefilor mujahedinilor“ şi a cerut SI să se pronunţe asupra şanselor pe care le rezervă emiratelor autoproclamate ca Emiratul islamic al Afganistanului şi Emiratul islamic al Caucazului. Al Qaida a declarat „că vrea un califat, pe calea profeţiei, pe baza şurei (consultării) şi care caută să-i unească pe musulmani şi să le cruţe sîngele.“

Tot în 4 iulie 2014, Youssef al-Qaradâwî, preşedintele Uniunii Internaţionale a savanţilor musulmani, membru al confreriei Fraţilor musulmani precum şi al Consiliului european pentru cercetare şi fatwa a declarat că SI „a violat sharia“. Conform acestuia titlul de calif trebuie „acordat de către întreaga naţiune musulmană“, iar „un grup cunoscut prin atrocităţile sale şi vederile sale radicale nu susţine proiectul islamic.“

La 19 august 2014 marele muftiu al Arabiei Saudite, Abdul Aziz ibn Abdillah Ali ash-Shaykh a denunţat „ideile extremiste, radicaliste şi teroriste“ ale jihadiştilor SI şi a declarat că aceştia din urmă reprezintă „duşmanul numărul unu al islamului“. El a afirmat că de fapt „musulmanii sînt principalele victime“ ale spolierii lor.

Alte grupări jihadiste din Indonezia, Egipt, Afganistan sau Algeria s-au aliat în ultimele luni S.I.

Conform lui Henry Laurens, istoric al lumii arabe de la Collège de France, acest califat face parte din clasa „inventării tradiţiei“ în sensul în care el „este tot atît de fantezist ca şi felul în care Hollywood-ul reprezintă Evul Mediu […] sîntem în plin imaginar de categoria a doua […] pentru că aceasta nu are nimic de-a face cu realitatea istorică a califatului.“

În octombrie 2014, o sută de savanţi musulmani au trimis o scrisoare deschisă lui Abu Bakr al-Baghdadi acuzînd organizaţia de a fi „întinat islamul“.

Statul Islamic este condus de un „guvern“ format din opt oameni, doi adjuncţi care se ocupă de problemele siriene şi irakiene şi un consiliu de război compus din trei membri.

Din punct de vedere politic, Statul Islamic este condus de către Abu Bakr al-Baghdadi, care şi-a atribuit titlul de „califul Ibrahim“ şi care se află în fruntea puterii executive şi a celei judecătoreşti. Este ajutat de către doi foşti generali irakieni, care acţionează unul pe teritoriul irakian, celălalt pe cel sirian.

Puterea executivă cuprinde de asemenea un „cabinet“ care îl „consiliază“ pe al-Baghdadi în luarea deciziilor privind Statul Islamic şi a cărui componenţă rămîne necunoscută.

În privinţa exercitării puterii judecătoreşti, califul este ajutat de un „consiliu consultativ“. Nu există putere legislativă în sensul de instituţii politice care să dezbată şi să voteze legi (adunare, senat, sau parlament).

Statul Islamic consideră că „legea islamică este singura lege aplicabilă“.

În plan administrativ Statul Islamic este împărţit în şapte provincii sau vilayets în fruntea cărora e află guvernatori.

În privinţa efectivelor militare ale SI există mai multe evaluări.

La începutul anului 2014, Charles Lister estima că SIIL număra între 5.000 şi 6.000 de luptători în Irak şi în Siria între 6.000 şi 7.000 de combatanţi.

La începutul lunii iulie 2014, jurnalul britanic Daily Telegraph arăta, pe baza unor documente aparţind SI şi la care a avut acces analistul irakian Hisham al Hashimi, că numărul luptătorilor din Irak s-ar ridica la 25.000.

La 19 august 2014, OSDH afirma că efectivele SI în Siria erau de circa 25.000 de luptători, din care 20.000 de străini, 6.000 au fost recrutaţi numai ăn luna iulie.

La mijlocul anului 2014, CIA estima forţele SI între 20.000 şi 31.000 de combatanţi în Siria şi Irak.

Efectivele militare ale acestei organizaţii teroriste cuprind un număr semnificativ de străini. Conform Departamentului de Stat al SUA, între 2011 şi 2014 au sosit din 50 de ţări 12.000 de combatanţi, din care 100 de americani.

În luna august 2014 OSDH afirma că numărul luptătorilor străini era de 20.000, originari din zona Golfului, Cecenia, Europa, China.

Conform hebdomadarului britanic The Economist, în mai 2014 SI număra în Siria circa 12.000 de voluntari din lumea musulmană, din care 3.000 de tunisieni, 2.500 de saudiţi, 2.089 de iordanieni, 1.500 de marocani, 890 de libanezi, 550 de libieni, 400 de turci, 358 de egipteni, 247 de irakieni, 186 de ceceni, 114 de palestinieni şi 71 de kuweitieni.

Peste 3.000 de alţi luptători au venit din Occident, din care 700 de francezi, 400 de britanici, 270 de germani, 250 de belgieni, 250 de australieni, 120 de neozeelandezi, 100 de danezi, 70 de americani, 60 de austrieci, 50 de norvegieni, 30 de irlandezi, 30 de suedezi şi 30 de arabi israelieni.

Washington Post estima în octombrie 2014 că SI număra 16.000 de combatanţi nesirieni şi că aproximativ 100 de voluntari străini intră în fiecare lună în Siria, pentru a se alătura jihadiştilor.

În aceeaşi perioadă ONU considera că SI numără 15.000 de combatanţi străini, originari din 80 de ţări.

SI a pus la punct un sistem de recrutare şi îndoctrinare a copiilor de la vîrsta de 6 ani. Ei sînt fie răpiţi, fie se alătură „conştient“ organizaţiei şi sînt antrenaţi în mînuirea armelor, pentru a fi folosiţi în scopuri militare ca infanterişti, „spioni“ scuturi umane pe cîmpul de luptă sau ca rezervă de sînge pentru răniţi. Conform ONU, SI îi utilizează pe copii în atentate sinucigaşe.

În ceea ce priveşte armamentul,  New York Times, arăta că peste 80% din cantitatea acestuia provine din China, Rusia, fosta Uniune Sovietică, SUA şi Serbia.

Jean-Yves le Drian, ministrul francez al Apărării, declara că SI dispune de 3.000 de vehicule militare 4×4 Humvee, 50 de tancuri grele, 150 de blindate uşoare şi 60.000 de arme individuale.

La 17 octombrie 2014, OSDH afirma că SI dispune în Siria de 3 avioane de vînătoare pilotate de transfugi ai armatei irakiene, din care două au fost capturate în timpul bătăliei de la Tabqa, probabil MIG 21 sau MIG 23.

Pînă în 2013, în timpul războiului civil sirian, SIIL a beneficiat de ajutor financiar din partea Arabiei Saudite şi al altor ţări din zona Golfului, dar susţinerea a încetat în ianuarie 2014 cînd SIIL a intrat în război împotriva altor grupări rebele siriene ale Frontului Islamic, Frontului al-Nosra şi a Armatei siriene libere care, la rîndul lor, sînt finanţate de ţările din Golf.

În martie 2014 Arabia Saudită a catalogat Statul Islamic ca „organizaţie teroristă“.

De atunci, SI nu este susţinut de nici un stat din regiune. Organizaţia primeşte ajutor financiar din partea unor donatori individuali, majoritatea originari din zona Golfului. Ea a deturnat fondurile unor acţiuni caritative. Controlează exploatările de petrol din Siria şi organizează trafic de arme şi carburant. În zonele controlate de ei, jihadişti adună impozitele pe care le percep de la populaţie şi practică ocazional furturi, răpiri şi extorcări de fonduri. Conform Consiliului pentru Relaţii Externe şi cotidianului Washington Post, organizaţia a colectat într-o lună 8 milioane de dolari, aproape 100 de milioane de dolari pe an.

Conform unui studiu al Iraqoilpetrol din 9 iulie 2014, SI ar cîştiga de la 1 la 3 milioane din cotrabanda de petrol.

Conform companiei americane IHS, din petrolul comercializat, SI ar cîştiga 2 milioane de dolari pe zi. Petrolul este vîndut prin Turcia, Siria şi prin intermediul kurzilor.

La începutul lui septembrie 2014, ambasadoarea Uniunii Europene în Irak, Jana Hybaskova a afirmat în faţa deputaţilor Comisiei afacerilor externe a Parlamentului european că „din nefericire, statele membre al Uniunii Europene cumpără acest petrol“. Această afirmaţie este contestată deşi, nu este imposibil ca petrolul SI să se găsească în Europa prin intermediul reţelelor paralele turce.

Conform cotidienelor The Guardian şi New York Times, SI practică şi comeţul cu opere de artă, jaful din regiunea al-Nabuk, estimîndu-se la circa 28 de milioane de euro.

După cucerirea la 10 iunie a oraşului Mosul, SI a intrat în posesia unor mari sume de bani lichizi din bănci, circa 425 de milioane de $.

Mathieu Guidère, profesor universitar şi islamolog, afirma că „banii nu se află direct în mîinile lor, ci în cele ale aliaţilor tribului Shammar, din care provine guvernatorul băncii centrale din Mosul.“ Alte bănci irakiene au fost jefuite, astfel că în iunie 2014 SI dispunea de un capital de peste 2,3 miliarde de $, devenind cel mai bogat grup terorist din lume, depăşindu-i pe talibanii afgani care deţin circa 400 de milioane de $, gruparea Hezbollah, cu fonduri între200 şi 500 de milioane de $ şi organizaţia columbiană FARC cu fonduri între 80 şi 350 de milioane de $.

Conform unui raport din luna noiembrie al Reuters, resursele în teritoriile controlate de SI s-au ridicat la 2,906 miliarde de $, din care 38% din comerţul cu petrol, 17% din cel cu gaz natural, 12% din impozite, 10% din producţia de fosfat, 10% din vînzările de ciment, 7% din agricultură, 4% din răscumpărări de persoane şi 2% din donaţii.

Conform jurnalului al-Monitor, SI ar practica şi transplantul de organe.

SUA a sprijinit reţeaua teroristă islamică încă din perioada administraţiei Reagan. Între l982 şi 1992, CIA a recrutat 35.000 de mii de jihadişti, din 43 de ţări musulmane pentru a lupta în Afganistan împotriva URSS.

Reagan-Mujahedeen

Ronald Reagan îi întîlneşte pe comandanţii mujahedinilor afgani la Casa Albă în 1985

Programul Washington-ului de „luptă împotriva terorismului“ în Irak şi Siria constă în a-i susţine pe terorişti.

Statul Islamic a fost la origine o entitate legată de al-Qaida şi creată de către sistemul de informaţii american cu susţinerea MI6 britanic, al Mossad-ului israelian, al Inter-Services Intelligence pakistanez şi al General Intelligence Presidency saudite. NATO şi Înaltul Comandament Turc au fost responsabili de recrutarea mercenarilor pentru SI şi Frontul al-Nosra, încă de la începutul insurecţiei siriene din martie 2011.

Conform serviciului de informaţii israelian, iniţiativa a constat într-o campanie de înrolare a mii de voluntari musulmani din ţările Orientului Apropiat şi din lumea musulmană. Armata turcă i-a găzduit, i-a format şi le-a asigurat trecerea spre Siria.

Din 2012 pînă în 2014 „Turcia a dus o politică de susţinere a grupărilor care îi combat pe kurzi şi regimul lui Bashar al-Assad, din care mai multe organizaţii jihadiste. Lăsîndu-le mai ales să-i tranziteze teritoriul, le-a servit şi ca ascunzătoare uşurîndu-le traficul de arme şi echipamente. Pentru numeroşi observatori, această dinamică permisivă a favorizat dezvoltarea SI pe acest teritoriu.“

Daniel Pipes, ziarist american al cotidianului Washigton Times scria: „Turcii au oferit mai mult decît o trecere uşoară a frontierei, au furnizat cea mai mare parte a fondurilor, logistica, antrenamentul şi armele SI. Turcii rezidenţi nu departe de frontiera siriană vorbesc de ambulanţe turceşti care pleacă în zonele de luptă dintre kurzi şi SI pentru a-i evacua pe răniţii SI spre spitalele turceşti.“

În Turcia Partidul Republican al Poporului acuză de asemenea guvernul că susţine SI. Prim-ministrul Recep Tayyip Erdoğan neagă orice alianţă cu grupările armate islamiste din Siria şi Irak.

În rîndurile SI există forţe speciale şi servicii de informaţii occidentale. La formarea rebelilor jihadişti din Siria au participat forţe speciale britanice şi ale MI6.

Experţi militari occidentali au lucrat pe bază de contract cu Pentagonul şi i-au instruit pe terorişti în utilizarea armelor chimice.

„Statele Unite şi cîţiva dintre aliaţii lor europeni utilizează antreprenori apropiaţi  Ministerului Apărării pentru a le arăta rebelilor sirieni cum să securizeze stocurile de arme chimice în Siria“ au declarat la CNN un înalt responsabil american şi mai mulţi diplomaţi de rang înalt (CNN Report, 9 decembrie 2012)

Practica decapitării utilizate de SI face parte din programele de antrenament ale teroroştilor sprijiniţi de SUA şi pusă în practică în Arabia Saudită şi Qatar.

Un mare număr de mercenari ai SI recrutaţi de către aliaţii SUA sînt criminali condamnaţi care au fost eliberaţi din închisorile saudite cu condiţia alăturării la SI. Condamnaţii la moarte saudiţi au fost recrutaţi pentru a se alătura brigăzilor teroriste.

Israelul a susţinut brigăzile SI şi ale al-Nosra pe Platoul Golan.

Jihadiştii au întîlnit oficiali israelieni ai Tsahal, precum şi pe prim-ministrul Benjamin Netanyahu. Superiori de rang înalt din cadrul Tsahal recunosc tacit că „elemente ale jihadului mondial din Siria“ (SI şi al-Nosra) sînt susţinute de către Israel.

netanyahu-mercenary-hospital

Prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu şi ministrul apărării Moshe Ya’alon, alături de un mercenar rănit, la spitalul militar israelian de campanie pe platoul Golan ocupat la frontiera cu Siria, în 18 februarie 2014

Mercenarii SI sînt infanterişti ai alianţei militare occidentale. Mandatul lor tacit este de a devasta şi a distruge Siria şi Irakul, în numele celor pe care-i sprijină SUA.

mccain

Senatorul american John McCain l-a întîlnit pe şeful teroriştilor jihadişti în Siria

Miliţia SI, actualmente ţinta prezumată a campaniei de bombardamente ale SUA şi NATO în virtutea unui mandat de „luptă împotriva terorismului“ este susţinută clandestin de către SUA, care împreună cu aliaţii săi continuă să furnizeze ajutor militar SI.

Bombardamentele SUA şi ale aliaţilor lor nu vizează SI ci infrastructura economică a Irakului şi Siriei, din care uzine şi rafinării de petrol.

Proiectul califatului SI relevă un program de lungă durată a politicii externe a SUA, avînd ca scop divizarea Irakului şi Siriei în teritorii distincte: un califat islamist sunit, o republică şiită arabă şi o republică a Kurdistanului.

Notă: Într-un mesaj publicat la 22 septembrie 2014, Abu Mohammed al-Adnani, purtătorul de cuvînt al Statului Islamic, îndeamnă la asasinarea  americanilor, europenilor, australienilor sau a oricărui cetăţean al ţărilor care au intrat în coaliţia împotriva SI.

Surse: http://fr.wikipedia.org/wiki/%C3%89tat_islamique_%28organisation%29#Reconnaissance_ou_contestation_du_califat_de_l.27.C3.89tat_islamique_dans_le_reste_du_monde

http://www.mondialisation.ca/vingt-six-verites-sur-le-groupe-etat-islamique-ei-quobama-veut-vous-cacher/5415419

http://www.ibtimes.com/how-isis-pillages-traffics-sells-ancient-artifacts-global-black-market-1605044

Copyright © 2013-2015 Revelații ale cerului

 

 

 

Posted on 11 ianuarie 2015, in Orientul Apropiat and tagged , , . Bookmark the permalink. Un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: