BerGOGlio, un straniu personaj (IX)

Raiul

        În data de 15 martie 2015, Papa Bergoglio a acordat un interviu cotidianului italian „La Repubblica“. Printre alte întrebări, Eugenio Scalfari, fondatorul publicaţiei l-a întrebat pe înaltul prelat: „Ce se întîmplă cu acel suflet pierdut? Va fi pedepsit? Şi cum?“

„Răspunsul lui Francisc este net şi clar: nu este o pedeapsă, ci distrugerea/aneantizarea acelui suflet. Toate celelalte participă la fericirea de a trăi în prezenţa Tatălui. Sufletele distruse/aneantizate nu fac parte din acea sărbătoare; cu moartea trupului, parcursul lor s-a sfîrşit şi aceasta este motivaţia Bisericii misionare: de a-i salva pe cei pierduţi. Şi este, de asemenea, motivul, pentru care Francisc este iezuit pînă la capăt.“ a consemnat jurnalistul.

Afirmaţiile de mai sus contravin întru totul învăţăturilor creştine pe care biserica catolică le consfinţeşte în Catehismul său.

Referitor la suflet, articolul 366 menţionează: „Biserica învaţă că fiecare suflet spiritual este nemijlocit creat de Dumnezeu – nu este «produs» de părinţi; ne învaţă de asemenea că este nemuritor; el nu piere o dată cu despărţirea de trup prin moarte, ci se va uni din nou cu trupul la învierea de apoi.“

În privinţa existenţei raiului şi iadului, Catehismul arată următoarele:

Articolul 1023: „Cei care mor în harul şi prietenia lui Dumnezeu şi care sunt complet purificaţi trăiesc pentru totdeauna cu Cristos. Ei sunt pentru totdeauna asemănători lui Dumnezeu, pentru că îl văd «aşa cum este» (1 In 3, 2), faţă în faţă.

Cu autoritatea noastră apostolică, definim că, după dispoziţia generală a lui Dumnezeu, sufletele tuturor sfinţilor (…) şi ale tuturor celorlalţi credincioşi morţi după ce au primit sfîntul Botez al lui Cristos şi în care, în momentul morţii, nu mai era nimic de purificat, (…) sau, dacă a existat sau există ceva de purificat, atunci cînd după moarte îşi vor fi încheiat această purificare, (…) chiar înainte de învierea în trup şi de Judecata universală, şi aceasta începînd cu Înălţarea la ceruri a Domnului şi Mîntuitorului nostru Isus Cristos, au fost, sunt şi vor fi în cer, în Împărăţia cerurilor şi în Paradisul ceresc împreună cu Cristos, primiţi în comunitatea sfinţilor îngeri. După patima şi moartea Domnului nostru Isus Cristos, ele au văzut şi văd esenţa divină cu o viziune intuitivă şi chiar faţă în faţă, fără mijlocirea nici unei făpturi.“

Articolul 1024: „ Această viaţă desăvîrşită, această comuniune de viaţă şi de iubire cu PreasfîntaTreime, cu Fecioara Maria, cu îngerii şi cu toţi fericiţii este numită «cer». Cerul este scopul ultim şi realizarea aspiraţiilor celor mai profunde ale omului, starea de fericire supremă şi definitivă.“

Articolul 1025: „A trăi în cer înseamnă «a fi cu Cristos». Cei aleşi trăiesc «în El», dar îşi păstrează sau, mai bine zis, îşi găsesc adevărata identitate, numele propriu. […] Într-adevăr, viaţa este a fi cu Cristos: unde e Cristos, acolo e viaţa, acolo e Împărăţia.“

Articolul 1033: „Nu putem fi împreună cu Dumnezeu decît dacă alegem în mod liber să-l iubim. Dar nu-l putem iubi pe Dumnezeu dacă păcătuim grav împotriva lui, împotriva aproapelui sau a noastră înşine: «Cel ce nu iubeşte rămîne în moarte. Oricine îl urăşte pe fratele său este un ucigaş; iar voi ştiţi că nici un ucigaş nu are viaţa veşnică rămînînd în el» (1 In 3, 15). Domnul Isus ne avertizează că vom fi îndepărtaţi de la El dacă vom omite să venim în întîmpinarea nevoilor grave ale celor săraci şi mici, care sunt fraţii săi. A muri în păcat de moarte fără a se fi căit şi fără a primi iubirea îndurătoare a lui Dumnezeu înseamnă a rămîne despărţit de El pentru totdeauna prin propria alegere liberă. Şi această stare de autoexcludere definitivă de la comuniunea cu Dumnezeu şi cu sfinţii săi este desemnată de cuvîntul «iad».

Articolul 1034: „Isus vorbeşte deseori despre «gheena» în care «focul nu se stinge», pregătită celor ce refuză pînă la sfîrşitul vieţii lor să creadă şi să se convertească, şi unde îşi pot pierde şi sufletul, şi trupul. Isus vesteşte cu gravitate că El îi «va trimite pe îngerii săi,care îi vor aduna pe toţi cei ce săvîrşesc fărădelegea, (…) şi-i vor arunca în cuptorul aprins» (Mt 13, 41-42) şi că El îi va osîndi: «Plecaţi de la mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic!» (Mt 25, 41)“

Articolul 1035: „Învăţătura Bisericii afirmă existenţa iadului şi veşnicia lui. Sufletele celor care mor în starea păcatului de moarte coboară, imediat după moarte, în iad, unde suferă chinurile infernului, «focul veşnic». Pedeapsa principală a iadului constă în despărţirea veşnică de Dumnezeu, singurul în care omul poate avea viaţa şi fericirea pentru care afost creat şi la care aspiră.

Articolul 1036: „Afirmaţiile Sfintei Scripturi şi învăţăturile Bisericii în ce priveşte iadul sunt un apel la responsabilitatea cu care omul trebuie să-şi folosească libertatea avînd în vedere destinul său veşnic. Ele sunt în acelaşi timp un apel stăruitor la convertire: «Intraţi pe poarta cea strîmtă, căci largă e poarta şi lată e calea care duce la pieire, şi mulţi sunt cei care merg pe ea; dar strîmtă e poarta şi îngustă e calea care duce la Viaţă, şi puţini suntcei care o găsesc». (Mt 7, 13-14)

Întrucît nu ştim nici ziua şi nici ceasul, trebuie, după sfatul Domnului,să veghem cu statornicie, pentru ca, la sfîrşitul unicului drum al vieţii noastre pămînteşti, să ne învrednicim să intrăm cu El la nuntă şi să nenumărăm printre binecuvîntaţii săi, şi să nu auzim, ca nişte servitori răi şi leneşi, porunca de a merge în focul veşnic, în întunericul cel mai din afară, unde «va fi plîns şi scrîşnirea dinţilor».“

Articolul 1037: „Dumnezeu nu predestinează pe  nimeni să meargă în iad; aceasta este consecinţa unei aversiuni voite faţă de Dumnezeu (un păcat de moarte) şi în care omul persistă pînă la sfîrşit. În liturgia euharistică şi în rugăciunile zilnice ale credincioşilor, Biserica imploră mila lui Dumnezeu, care vrea „«ca nimeni să nu fie osîndit, ci toţi să vină la pocăinţă» (2 Pt 3, 9)“

Surse: http://www.repubblica.it/politica/2015/03/15/news/quel_che_francesco_puo_dire_all_europa_dei_non_credenti-109542750/

http://www.pastoratie.ro/index.php?option=com_docman&task=cat_view&gid=18&Itemid=122

Copyright © 2013-2015 Revelații ale cerului

Posted on 25 martie 2015, in Falsul Profet and tagged , , . Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: