Daily Archives: 24 mai 2015

Jeanne le Royer – De la Revoluţia franceză la căderea lui Anticrist (I)

 

    Sora Jeanne le Royer s-a născut la 23 ianuarie 1731 în satul Beaulot, aproape de Fougèresîn Bretania. A primit o educaţie elementară, ştiind doar să citească; era o fire puţin colerică, rebelă şi dificilă.

La vîrsta de15 ani şi-a pierdut tatăl, iar cîţiva ani mai tîrziu mama.

La 18 ani a intrat ca slujnică la Mănăstirea Clariselor Urbaniste din Fougères.

Couvent_des_Clarisses_Urbanistes_de_Fougères

În data de 8 iulie 1752, la 21 de ani, a devenit călugăriţă conversă, responsabilă cu treburile gospodăreşti, în cadrul aceleiaşi mănăstiri, luîndu-şi numele de Sora Nativităţii.

Încă din copilărie a beneficiat de viziuni, extaze şi revelaţii, unele mai importante decît altele.

Adesea a fost ispitită de diavol care a încercat s-o înspăimînte şi să o facă să-şi schimbe hotărîrea de a se consacra lui Dumnezeu.

Într-o zi, în capela mănăstirii i-a apărut Isus care i-a spus : „V-am ales încă din copilăria voastră să opriţi mulţimea păcătoşilor care, în fiecare zi, cad în infern. V-am încredinţat viziuni şi revelaţii ca să le publicaţi şi să le faceţi cunoscute Bisericii mele…

Timpul este scurt. Ce vă spun aici, fiica mea, va fi citit şi povestit pînă la sfîrşitul secolelor.“(subl.ns.)

Altă dată Isus i-a vorbit despre viclenia diavolului.

„Cîte nu foloseşte demonul ca să seducă sufletele? Mai întîi pentru a le menţine în indiferenţa lor şi lîncezeala lor spirituală le lasă să înţeleagă că timpul convertirii nu a venit încă; că pentru a învinge obişnuinţa patimilor lor, le trebuie un har biruitor pe care Dumnezeu îl va da cînd va considera necesar (…)

În plus, ele zac într-o stare de moarte, în ciuda remuşcărilor conştiinţei lor şi a tuturor eforturilor cerului pentru a le scoate din această situaţie: predici, lecturi, indicaţii, atitudini bune, totul este neglijat, dispreţuit, călcat în picioare.

Nici acolo nu este harul care-ţi trebuie, spune demonul (…)

Cîte suflete văd căzînd în infern datorită acestei speranţe în ora morţii!

Deoarece în loc să primească harurile extraordinare pe care s-au bazat fără dovezi, nu le primesc decît pe cele obişnuite, sau mai puţin, ele abuzează de acestea pînă la capăt şi mor cum au trăit. Spiritul lor se tulbură şi inima lor se împietreşte (…) Atunci demonul îşi schimbă limbajul şi pune în joc ultima sa baterie pentru asaltul final pe care-l dă…le face să considere păcatele lor de neiertat şi mîntuirea lor imposibilă. Ce moarte!“

Sora Nativității a povestit că Dumnezeu atribuie fiecărei persoane un înger bun care să o ajute pe calea binelui. Cum sufletul se uneşte cu trupul şi apoi se desparte de acesta.

După moarte, îngerul îl însoţeşte în faţa tribunalului lui Dumnezeu şi, conform vieţii sale, sufletul pleacă în cer sau în purgator. Dacă sufletul pleacă în purgator, îngerul său îl vizitează şi îl consolează.

Pentru sufletul condamnat este diferit. Îngerul văzînd că toate eforturile sale sînt inutile, se îndepărtează de acesta, îl urmează de departe, după care îl abandonează puterii demonilor.

Primii săi directori spirituali au încercat să o îndepărteze de această chemare extraordinară. În schimb, noul său confesor, abatele Genet sosit la mănăstire în 1790, a redactat un manuscris al revelaţiilor şi viziunilor pe care le-a avut Sora Nativităţii şi pe care ea însăși i le-a dictat.

Jeanne de Royer a prezis revoluţia franceză din 1789 şi a văzut moartea regelui Ludovic al XVI-lea, ucis ulterior prin ghilotinare, în 21 ianuarie 1793.

„Într-o zi cînd eram în rugăciune în faţa Sfîntului Sacrament, Domnul mă făcu să văd că regele va fi omorît. Îl rugai să nu permită aceasta. Rugăciunile mele fură prea slabe…“

Revoluţia l-a obligat pe abatele Genet să se refugieze în Anglia, unde a distribuit, fără prea mare succes, cόpii ale manuscrisului.

Sora Nativităţii a fost şi ea obligată să părăsească mănăstirea, locuind la fratele său şi apoi la un locuitor din Fougères care i-a oferit adăpost. Aici a murit în amiaza zilei de 15 august 1798; avea 67 de ani.

După moartea sorei, abatele Genet a revenit în Franţa şi a recuperat toate manuscrisele. A murit însă subit în 1817, iar scrierile au ajuns în mîna unui prieten de-al său, care le-a vîndut unui librar parizian şi care le-a editat în mai multe ediţii.

Revelaţiile Sorei Jeanne de Royer descriu evenimente şi personaje care  au avut şi au un puternic impact negativ asupra istoriei umanităţii ultimelor secole. Veridicitatea lor este acum confirmată de realitatea în care trăim.

Profeţii

„Dăruiesc lumii haruri noi de convertire. Viziunile şi revelaţiile sînt în acest scop. Cel care este sfînt să se sfinţească mai mult şi cel care este pur, să se purifice mai mult, fiindcă timpul este scurt.“

Sectele

„Ai vrea fiica mea, ca eu să înlătur toate scandalurile, toate cultele false, toate sectele care seamănă neîncredere în Biserica mea şi critică cu rea voinţă adevărul singurului cult pe care l-am instituit. La fel s-ar vrea ca eu să fac să înceteze păcatul, care este originea primordială şi mereu renăscîndă a tuturor dezordinilor, singurul rău din lume, singurul duşman al neamului omenesc şi al lui Dumnezeu însuşi.

Să ştii că în privinţa religiei, cît şi a moravurilor, omul trebuie să fie liber să aleagă între bine şi rău; altfel nu aş putea să-mi exersez nici bunătatea mea, nici dreptatea mea.

În sfîrşit, dacă omul n-ar fi liber în acţiunile sale, el n-ar putea nici să merite, nici să nu merite, în consecinţă pentru el n-ar fi nici o răsplată să spere, nici o pedeapsă să se teamă.

De altfel, o persoană cu totul lipsită de iniţiativă nu poate să-mi aducă un omagiu care să mă onoreze; cultul său nu ar fi niciodată demn de mine.

De altfel dacă n-ar fi decît o singură religie în toată lumea, ce merit ar avea ea să o urmeze, cînd nu ar avea nici o alegere de făcut şi nu ar putea să se comporte altfel?

Dacă oamenii nu ar fi liberi să păcătuiască, ce ar merita abţinîndu-se?

Eliberaţi de concupiscenţă şi de ispite, starea lor pe pămînt ar fi asemenea aceleia a Sfinţilor din Cer, o stare de dreptate şi nu de încercare şi în plus, o dreptate atît de puţin merituoasă, că ea ar fi de neacceptat. (…)

Urmînd legea mea veşnică, omul, stăpîn absolut pe el însuşi, trebuie să fie ispitit şi încercat pentru un timp. Numai în aceste condiţii ţin să fiu onorat de omagiul inimii sale şi al acţiunilor sale. L-am făcut deci stăpîn să aleagă şi să decidă în toate; de aceea am dat posibilitatea ca, în orice încălcare s-ar afla, pentru a spune astfel, faţă de precept, să nu existe decît un pas între nesupunere şi fidelitate.

Aceasta este lucrarea dreptăţii mele.

Dar ajunge bunătăţii mele de a-i fi dăruit omului toate mijloacele de a evita răul şi a practica binele; şi aceasta este ceea ce am făcut în privinţa tuturor.

Nici o creatură nu va fi pierdută decît din vina ei.“

Judecata ultimă

„Într-o zi cînd mă aflam în spirit pe o cîmpie întinsă, singură cu Dumnezeu singur, Isus Cristos mi-a apărut şi din vîrful unei movile mi-a arătat un soare frumos fixat într-un punct al orizontului. Mi-a spus cu un aer trist: «Imaginea lumii trece şi timpul ultimei mele veniri se apropie. Cînd soarele este la apus, se spune că ziua trece şi că vine noaptea.

În faţa mea toate secolele sînt o zi.

Apreciez deci intervalul de timp pe care trebuie să-l aibă lumea prin distanţa care îi mai rămîne soarelui de parcurs.»

Am observat cu atenţie şi am apreciat că nu i-ar mai rămîne soarelui decît circa două ore.“

La o întrebare a Sorei, Isus i-a răspuns:

„Nu uita, nu trebuie vorbit de o mie de ani pentru lume; nu mai sînt decît cîteva secole, în număr mic ca durată.“

„Apoi văzui“, adaugă Sora „că şi-a păstrat pentru sine cunoaşterea precisă a numărului şi nu fusei tentată să-l întreb mai mult despre acest subiect, [fiind] mulţumită să ştiu că pacea Bisericii şi restabilirea disciplinei sale trebuie să țină un timp atît de mare.“

„Judecata Generală este aproape şi Marea mea Zi soseşte. Vai, cîte nenorociri la venirea ei! Cîţi copii vor pieri înainte de a se naşte! Cîţi tineri de ambele sexe vor fi ucişi în mijlocul drumului lor. Sugarii vor pieri împreună cu mamele lor! Vai de păcătoşii care vor trăi încă în păcat fără să fi făcut penitenţă!“

„Vai! Vai! Vai de ultimul secol! Iată ce a binevoit Dumnezeu să mă facă să văd în Lumina Sa.

Începui să privesc în Lumina lui Dumnezeu, secolul care trebuie să înceapă în 1800; văzui prin această lumină că judecata nu era şi că acesta nu va fi ultimul secol.

Apreciai, prin mijlocirea aceleiaşi lumini, secolul din 1900 pînă spre sfîrşit, pentru a vedea cu certitudine dacă el va fi ultimul. Domnul nostru îmi făcu cunoscut şi în acelaşi timp mă puse la îndoială, dacă acesta va fi la sfîrşitul veacului din 1900 sau în al celui din 2000. Dar ceea ce am văzut, este că, dacă judecata s-ar întîmpla în veacul din 1900, ea n-ar veni decît spre sfîrşit şi dacă lumea trece de acest secol, cele două decade ale secolului din 2000 nu vor trece fără ca judecata să aibă loc (subl.ns) , aşa cum am văzut-o în Lumina lui Dumnezeu.“

„Înainte ca Anticrist să vină, lumea va fi lovită de războaie sîngeroase. Popoarele se vor ridica unele împotriva altora; naţiunile cînd unite, cînd divizate se vor lupta cînd de o parte cînd de alta. Armatele se vor bate cumplit şi vor umple pămîntul de crime şi masacre. Aceste războaie interne şi externe vor pricinui enorme sacrilegii, profanări, scandaluri, rele nesfîrşite.

Drepturile Sfintei Biserici vor fi uzurpate, ea va avea mari necazuri.“

„Văd pămîntul în diferite locuri zguduindu-se de zdruncinături înspăimîntătoare. Văd munţi despicîndu-se cu vuiet şi semănînd teroare în împrejurimi.

Vîrtejuri de flăcări, de fum, de sulf şi bitum vor transforma în cenuşă oraşe întregi.

Toate acestea trebuie să se întîmple înainte de a veni omul perdiţiei.(Anticrist)“

Ea vede de asemenea că, pe măsură ce ne vom apropia de sfîrşitul lumii, cu cît va creşte numărul fiilor perdiţiei, cu atît va scădea cel al celor aleşi.

Această micşorare se va face „prin numărul mare al celor aleşi pe care Domnul îi va atrage la El, pentru a-i sustrage teribilelor nenorociri care vor lovi Biserica.“

Dar şi prin „numărul mare de martiri, ceea ce va face să scadă considerabil, pe pămînt, numărul copiilor lui Dumnezeu, în timp ce credinţa se va întări în aceia pe care spada nu-i va secera.“ Şi prin „mulţimea de apostaţi care vor renunţa la Isus Cristos pentru a urma tabăra duşmanului său.“

„Aceasta va fi cea mai nefastă dintre erezii. Credinţa va cunoaşte o nouă dezvoltare: anumite ordine religioase ar renaşte într-o mică măsură; altele ar fi fondate şi fervoarea lor ar fi mare.

Majoritatea acestor ordine ar rezista pînă în timpul lui Anticrist, sub domnia căruia, toate comunităţile ar suferi martiriul, ar fi zdrobite şi distruse. “

Biserica înainte de Anticrist

Ea anunţa un nou asalt împotriva Bisericii, printr-o erezie înternă ale cărei trăsături iniţiale le descrie; ea şi păstră pentru mai tîrziu descrierea completă a acestei erezii nefaste.

„Spiritul satanei se va dezlănţui împotriva Bisericii, uniuni, adunări, societăţi secrete…

Mai întîi Biserica va condamna doctrina lor nefastă. Atunci susţinătorii satanei se vor ascunde în întuneric şi vor face să apară un număr mare de lucrări care vor face mult rău.

Totul se va întîmpla în linişte, învăluit într-un secret inviolabil. Va fi asemenea unui foc care arde pe dedesubt, fără zgomot şi care se va întinde încetul cu încetul.

Aceasta va fi cu atît mai grav pentru Sfînta Biserică, cu cît Ea nu va observa așa de devreme aceste focuri.“

„Cîţiva preoţi vor zări fumul acestui foc blestemat. Ei se vor ridica împotriva acelora la care vor observa bizarerii în îndeplinirea cu evlavie a practicilor ecleziastice şi care se vor îndepărta de bunele tradiţii ale Bisericii.“

„Bieţii adepţi ai acestor doctrine îşi vor spune între ei: «Să fim atenţi să nu fim descoperiţi. Să nu spunem despre ce este vorba şi care este secretul nostru…În aparenţă, să ne supunem asemenea copilaşilor fără apărare. Să ne apropiem de sacramente…Să nu ne agităm, ci să acţionăm cu pace şi blîndeţe.»“

„Cînd vor vedea că au cîştigat un mare număr de discipoli, un număr atît de important cît cel al unui mare regat, atunci aceşti lupi răpitori vor ieşi din cavernele lor, îmbrăcaţi în piei de oaie. Oh! Cît va avea de suferit Sfînta Biserică!

Ea va fi atacată din toate părţile, de cei străini de ea, dar şi de către propriii ei copii care, precum viperele, îi vor sfîşia măruntaiele sale şi se vor aşeza de partea duşmanilor săi.“

„La început, ei vor ţine ascunsă legea lor blestemată. Această lege va fi aprobată de către toţi complicii lor, dar nu va apărea decît cu cîţiva ani înainte de venirea lui Anticrist.“

„Văd în Dumnezeu că preoţii vor fi uimiţi de o asemenea schimbare survenită fără să mai fi fost discursuri ca de obicei. În acest timp, preoţii Domnului mai luminaţi de către Spiritul Sfînt, vor fi cuprinşi de teamă în fața nesiguranței modului în care aceasta se va schimba.“

„Oh, Dumnezeule, în ce agitaţie văd Sfînta Biserică cînd îşi va da seama, dintr-o dată, de progresele acestor nelegiuiţi, de extinderea lor şi de numărul de suflete pe care-l vor antrena de partea lor.

Această erezie se va întinde atît de departe, încît va părea că învăluie toate ţările şi toate statele. Niciodată, nici o erezie nu va fi fost atît de nefastă!“

Sora Nativităţii vede încă ce se va întîmpla mult mai tîrziu, peste o jumătate de secol, după momentul în care totul va fi început pînă în epoca în care Biserica va realiza aceasta.

La început, această erezie va avea un aer minunat. Ea se va impune prin aparenţa de bunătate şi chiar de pioşenie. Aceasta va fi o capcană care va seduce un număr mare de oameni.

„Pentru a reuşi mai bine, aceşti sectanţi vor simula mai întîi un mare respect pentru Evanghelie şi lumea catolică.

Ei vor face să apară chiar şi cărţi de spiritualitate… Şi nu se va pune deloc la îndoială sfinţenia lor.

Din curiozitate persoanele şovăitoare în credinţă se vor lăsa pradă unei dorinţe arzătoare de a şti ce se află în aceste noutăţi religioase.“

„ Niciodată nu va fi văzută atîta înşelătorie, înfățișată cu un aer de aparentă religiozitate.

Aceşti ipocriţi religioşi vor avea dicursuri frumoase pentru a atrage sufletele înfumurate şi curioase. Acestea vor alerga spre toate aceste noutăţi şi se vor lăsa prinse mai uşor decît peştii în plasă.“

„Pentru a evita astfel de nenorociri, va trebui, cu ajutorul harului, să ne ataşăm, inviolabil de credinţă.

Totdeauna va trebui să ne amintim de credinţa originară, astfel încît legea sfîntă a lui Isus Cristos să rămînă pînă la ultima suflare, sprijin şi regulă de comportament…

Pentru iubirea lui Dumnezeu trebuie respinse aceste bizarerii extraordinare.“

Notă: conform calendarului gregorian secolul al XIX-lea începe în anul 1801, secolul al XX-lea în anul 1901, iar secolul al XXI-lea în anul 2001.

Sursa: http://leraton-laveuretl-aigle.blogspirit.com/archive/2009/04/02/propheties-jeanne-le-royer.html

Copyright © 2013-2015 Revelații ale cerului