„Trupul și Sîngele Domnului“

Sfînta Euharistie„„

         Astăzi, 4 iunie 2015 se sărbătorește „Trupul și Sîngele Domnului“ denumită și Sărbătoarea Sfîntului Sacrament.

„Biserica catolică îşi arată cultul de adoraţie faţă de Sacramentul Euharistic nu numai în cursul Liturghiei, dar şi în afara celebrării ei, păstrînd cu cea mai mare grijă Ostiile consacrate, prezentîndu-le venerării solemne a credincioşilor creştini, purtîndu-le în procesiune spre bucuria mulţimii creştine… Din această credinţă deosebită s-a născut şi sărbătoarea «Trupul şi Sîngele Domnului», care, în special, prin strădania slujitoarei lui Dumnezeu, fericita Julienne de Cornillon, a fost celebrată pentru prima dată în dieceza de Liege, iar înaintaşul nostru Urban IV a extins-o la întreaga Biserică“. (Papa Paul al VI în enciclica „Mysterium fidei”, din 3 septembrie 1965)

Originile  sărbătorii le găsim în revelațiile fericitei Iuliana (1193-1258), superioara mănăstirii Mont Cornillon de lîngă Liège din Belgia.

„Fiind în extaz în timpul rugăciunii, a văzut luna strălucind de o lumină candidă, cu excepţia unei porţiuni, unde o linie întunecoasă părea că o deformează; Dumnezeu i-a dat de înţeles ce înseamnă această vedenie: în Biserică lipsea o solemnitate în cinstea Preasfîntului Sacrament. Ioan de Lausanne, duhovnicul fericitei Iuliana, a consultat mai mulţi teologi renumiţi, în special pe doi: pe Hugo de Sancto Caro şi pe Iacob Pantaleon, arhidiacon de Liège, cu privire la această vedenie, de la care a primit o judecată favorabilă; drept care a insistat pe lîngă episcopul de Liège să introducă în dieceza sa o sărbătoare în cinstea Sfîntului Sacrament. Episcopul a căzut de acord: a fixat această sărbătoare în joia de după duminica Sfintei Treimi, în acel an 1246 celebrînd-o el însuşi pentru prima dată.“

„La puţin timp Iacob de Pantaleon, arhidiacon de Liège şi confident al fericitei Iuliana, urcă pe tronul pontifical sub numele de Urban IV (1261-1264). Desigur că nu a uitat de «festum Eucharistiae», sărbătoarea pe care el o susţine cu căldură, dar se părea că momentul potrivit pentru a o extinde la întreaga Biserică întîrzia să sosească. Ceea ce l-a determinat în cele din urmă să o facă, se pare că a fost o veste pe care a aflat-o pe cînd se afla la Orvieto; o minune petrecută într-o localitate vecină, la Bolsena. Un preot în călătorie care era muncit de îndoieli cu privire la prezenţa reală a lui Cristos în Sfînta Euharistie, celebrînd într-o zi Sfînta Liturghie în biserica Sfînta Cristina din localitatea amintită, a văzut Ostia consacrată prefăcîndu-se în carne, din care curgea sînge viu; sîngele a pătat corporalul, altarul şi cîteva pietre din pardoseală. Papa a voit să vadă acest corporal. I s-a adus cu mare solemnitate la 19 iunie 1264. Papa a hotărît ca acest corporal să rămînă la Orvieto, ceea ce i-a determinat pe orvietani să construiască admirabila catedrală în care este păstrat şi astăzi. Peste puţină vreme, impresionat de această minune, la 11 august 1264, pe cînd se afla la Orvieto, papa a publicat Bulla «Transiturus de hoc mundo», prin care stabilea pentru întreaga Biserică sărbătoarea Corpus Domini. Însuşi papa a celebrat cel dintîi sărbătoarea acolo la Orvieto, cu o solemnitate ieşită din comun. Sărbătoarea s-a răspîndit rapid în întreaga Biserică, fiind primită pretutindeni cu entuziasm.

Documentul lui Urban IV prin care se instituia sărbătoarea «Corpus Domini» nu stabilea şi o procesiune cu Sfîntul Sacrament pentru această zi. Totuşi, documentul o sugera sau chiar o presupunea. Nu a fost nici o intervenţie pontificală care să prescrie procesiunea; cu toate acestea, ea a fost introdusă în Germania, Franţa, Italia şi celelalte ţări creştine dintr-un impuls spontan al pietăţii poporului; fervoarea cu care poporul lua parte la ea era impresionantă. Era punctul cel mai strălucitor al sărbătorii. Zelul clerului, credinţa înflăcărată a poporului, dărnicia conducătorilor au pus peste tot ceea ce au avut, la dispoziţia regelui măririi, spre a-i face cît mai triumfală trecerea pe străzile oraşelor şi satelor. La acest cortegiu triumfal, în rîndurile maselor compacte de credincioşi se aflau nobilii, principii, regii.

La început, Sfîntul Sacrament era purtat în procesiune în pixide de argint sau în relicviare împreună cu relicvele pentru care fuseseră confecţionate, dar adaptate în aşa fel încît să se poată vedea Sfînta Ostie. După ce s-a interzis ca Sfîntul Sacrament să fie purtat împreună cu moaştele, s-au confecţionat monstranţe special din aur, pietre preţioase şi cristal. Aceste monstranţe prin formele variate, arta şi bogăţia materialelor sunt monumente de o frumuseţe şi valoare excepţională. Monumentale erau uneori şi dimensiunile lor; astfel cea din Genova folosită şi azi e purtată pe rînd de opt preoţi. “

„Denumirea de Joia Verde, este o denumirea populară care s-a născut datorită unei celebrări care constă în construirea de altare în căsuţe din crengi verzi, sau împodobirea altarelor cu multă verdeaţă, acolo unde urmează să se facă o procesiune cu Preasfântul Sacrament.“

Sursa: http://www.profamilia.ro/intrebi.asp?id=77

 

 

 

Posted on 4 iunie 2015, in ISUS and tagged . Bookmark the permalink. Un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: