Daily Archives: 25 aprilie 2016

BerGOGlio, un straniu personaj (XII)

 

papa-francisco

                      În articolul său intitulat „Ridicați cortina! Spectacolul papei este pus în scenă“ Sandro Magister înfățișează un Papă Francisc care, ca veritabil reprezentant al iezuiților secolelor de aur, face dovada unui extraordinar geniu al spectacolului.

Apariția sa din 16 aprilie 2016 pe plajele din insula Lesbos, unde a dialogat cu  imigranții care au trecut prin Marea Egee, a avut un impact extraordinar asupra publicului, gesturile sale făcînd înconjurul lumii.

Înaintea plecării sale în Cuba, pe aeroportul Fiumicino din Roma, a ținut să fie salutat de o familie siriană căreia i-a oferit o locuință într-un imobil aparținînd Vaticanului. Apoi și-a dus singur geanta sa veche și ținînd-o în mînă  a urcat în avion, pentru ca toată lumea să știe că nimeni nu-i duce geanta, că el acționează și decide singur. În sfîrșit, niciodată nu a fost însoțit de unul sau altul dintre secretarii săi personali.

Încă de la începutul pontificatului său, pe care l-a inaugurat în Lampeduza, Jorge Mario Bergoglio a actualizat și a reinventat spectacolul pedagogic practicat de Compania lui Isus în secolele  al XVI-lea și al XVII-lea. În epoca barocă, acest teatru sacru își avea regulile sale în privința caracterului  spectaculos. Cerea multă atenție actorilor și publicului. În schimb cu Papa Bergoglio totul este diferit. Reprezentațiile sale sînt de o extremă simplitate, capabile să cucerească dintr-o dată ecranul și să impresioneze o lume întreagă.

Impozanta liturghie catolică a săptămînii sfinte s-a axat pe un singur gest, acela al spălării picioarelor. Dar o dată cu el, aceasta devine știrea zilei, un papă cu lighean și șorț, încovoiat la pămînt, spălînd și sărutînd picioarele răufăcătorilor întemnițați, refugiaților din lagăre, catolicilor și necredincioșilor, musulmanilor și hindușilor, prostituatelor și transsexualilor. Este a patra oară cînd face acest lucru, de fiecare dată cu persoane și în locuri diferite, fiecare din aceste evenimente  constituind o noutate.

Cu Francisc, anul jubiliar are ca scenă  principală aceea a porții sfinte. Indulgențele și purgatorul au dispărut, iar un Luther modern n-ar mai avea împotriva cui să protesteze. Prima poartă pe care a deschis-o a fost în Bangui, capitala Republicii Centrafricane, în plin război civil. O scenă aleasă pentru a arăta ce este îndurarea lui Dumnezeu care spală toate păcatele lumii. Apoi a deschis poarta sfîntă a Bazilicii Sfîntul Petru, iar la sfîrșit aceea a unui centru de cazare pentru persoanele fără adăpost, în apropierea gării din Roma.

În plus, în fiecare lună, într-o zi de vineri el efectuează o vizită surpriză  la un azil de bătrîni abandonați  sau într-un centru de primire și îngrijire  a toxicomanilor, alegerea acestor locuri fiind studiată cu mare grijă.

Teatralismul lui Bergoglio se manifestă în aptitudinea de a ascunde ceea ce poate să-i aducă prejudicii imaginii sale. În 21 martie 2016, în săptămîna mare, i-a primit la Vatican pe Nicolas Sarkozy și pe soția lui Carla Bruni, fără ca vizita să fie semnalată în presă.

Cînd pozează pentru fotografi în compania unor șefi de stat sau de guvern, Francisc este  foarte atent în a-și nuanța zîmbetele, acordînd fiecăruia dintre oficiali gradul de amablitate pe care-l merită. A făcut o față posomorîtă cînd l-a primit pe François Hollande la puțin timp după legalizarea în Franța a căsătoriilor între persoanele de același sex. Cu fața crispată a apărut la întîlnirea cu președintele argentinian nou ales, Mauricio Macri, laic și liberal, a cărui victorie a reprezentat pentru Bergoglio o înfrîngere usturătoare.

În Argentina, toată lumea își amintește de el ca despre un om rezervat, întotdeauna cu o față serioasă. Dar, de cînd a devenit papă, în contactul cu mulțimile se comportă cu totul altfel. El manifestă o explozie de jovialitate, atît de bine studiată încît pare spontană. Cînd vorbește îi place să improvizeze și să utilizeze anecdotele și butadele pe care le are în repertoriu, nu foarte bogat, dar bine garnisit. Îi place să interacționeze cu publicul. Spune o frază pe care mulțimea o repetă în cor o dată, de două ori, de trei ori, ca să-i intre bine în cap.

După ce a fost ales papă a adoptat o nouă scenă pentru reprezentările sale cotidiene. Este vorba nu numai de Palatul Apostolic atît de bine adaptat clasicilor teatrului, ci și de Casa Sfînta Marta  care se pretează perfect improvizațiilor sale de „commedia dell’arte“.

Sursa: http://chiesa.espresso.repubblica.it/articolo/1351276?fr=y

Copyright© 2013-2016 Revelații ale cerului