Daily Archives: 16 februarie 2017

Istoria unei organizații din care se revendică și Iohannis (I)

grup-uc8dl520vm

               Grupul Etnic German, subiectul nostru de astăzi, a reintrat în atenţia generală după circa 70 de ani de absenţă, o dată cu discuţiile pe marginea numirii domnului Klaus Iohannis în funcţia de „vicepremier“. Legătura dintre K. Iohannis, primar al Sibiului, şi defuncta organizație nazistă fiind următoarea: K. Iohannis s-a aflat în fruntea „Forumului Democrat al Germanilor din România“ (una dintre organizaţiile germanilor din România, similară cu U.D.M.R.). Prin implicarea unor politicieni români, precum Adrian Năstase, a preluat drepturile patrimoniale ale sus-numitei organizaţii naziste (pactul Năstase-Iohannis).

Această poveste începe pe 27 februarie 2007, cînd Hans Klein (preot evanghelic şi consilier local), în calitatea de preşedinte al organizaţiei municipiului Sibiu a Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R. – președinte Klaus Iohannis), a chemat în judecată municipiului Sibiu, reprezentat tot de primarul Klaus Iohannis (şeful său în F.D.G.R.). Instanţa a admis cererea domnului Hans Klein, iar sentinţa civilă nr. 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007, nu a fost atacată de nimeni şi a rămas definitivă. Astfel, în mod oficial, printr-o sentinţă definitivă, F.D.G.R. devine succesorul organizației naziste care face obiectul prezentului studiu.

a3

Grupul Etnic German şi Partidul Muncitoresc Naţional-Socialist au dat Germaniei Naziste pentru 50.000 de soldaţi

Grupul Etnic German, menţionat în Dictatul de la Viena

Despre Grupul Etnic German trebuie înţeles că atît înfiinţarea cît şi desfiinţarea sa au fost dictate României de către forţe externe şi, prin urmare, statului român nu i se poate reproşa aproape nimic în legătură cu această organizaţie. Grupul Etnic German este menţionat pentru prima oară în Dictatul de la Viena. La acea dată, Germania se temea ca românii să nu se prindă că rapturile teritoriale fuseseră parte a unui plan german (numit Fruhling Offensive, adică ofensiva de primăvară) menit a slăbi statul român și a-l aduce în aria de influenţă a Reich-ului.

Prin urmare, la Viena, pe 30 august 1940, pe lîngă actul propriu-zis al „Dictatului de la Viena“, s-a semnat de către miniştrii Afacerilor Străine român și german (adică M. Manoilescu și Joachim von Ribbentrop) și următorul acord:

„În dorinţa de a consolida situaţia grupului etnic german din România, potrivit relaţiilor prieteneşti dintre România și Germania, guvernul Regal Român și Guvernul Reich-ului au convenit următoarele: Guvernul Regal Român îşi ia angajamentul de a pune în toate privinţele în condiţii de egalitate pe cei care aparţin Grupului Etnic German din România cu populaţia etnică românească și de a dezvolta și de aici înainte poziţiunea grupului etnic german în spiritul hotărîrii de la Alba Iulia pentru conservarea naționalităţii germane“.

În ciuda faptului că minoritatea germană prosperase sub statul român, mai ales ţinînd cont că pînă la 1918 germanii din fosta provincie „Erdely“ fuseseră aproape maghiarizaţi şi doar sub stăpînirea română etnicii germani au avut şansa unei re-germanizări (şcoală, biserică, instituţii), României îi este impus, o dată cu Dictatul de la Viena, semnarea unui protocol adiţional privind respectarea angajamentelor luate la Alba Iulia în 1918 privind minorităţile, de această dată cu trimitere directă la minoritatea germană. Prin urmare, toate datele indică impunerea acestui protocol ca o „garanţie“ că statul român nu va trece la represalii împotriva etnicilor germani.

Prin urmare, Grupul Etnic German va fi înfiinţat juridic pe 20 noiembrie 1940 (Decret-lege 3884), practic, cu o zi înaintea vizitei generalului Ion Antonescu la Berlin, vizită ce a avut ca scop aderarea României la „Pactul Tripartid“ (23 noiembrie.)

De reţinut că naşterea acestei organizaţii naziste nu a avut o conjunctură foarte „democratică“, diplomaţia românească fiind nevoită sa tacă și să accepte formarea „Grupului Etnic German“.

Conform Monitorului Oficial, Grupul Etnic German era declarat persoană juridică română de drept public (Art. 1), aparţineau acestei organizaţii „toți cetăţenii români care prin confesiunea lor la poporul german au fost recunoscuţi ca fiind de origine etnică germană“ (Art. 2)

Tot prin acest decret (Art. 3) se recunoaşte şi existenţa partidului „Muncitorilor Naţional-Socialist German“, care reprezenta politic Grupul Etnic, acesta fiind și singurul partid care va funcţiona în România, după desfiinţarea Mișcării Legionare, pînă la întoarcerea armelor.

p1560084

Deşi unii susţin că etnicii germani au fost constrînşi, statul român a făcut tot ce a putut pentru a asigura înscrierile în Grupul Etnic German

A.Schmidt, membru SS, în fruntea Grupului Etnic German

Deşi o parte dintre cei care au tratat acest subiect au înclinat să spună că „etnicii germani nu au avut de ales“, nici la înscrierea în G.E.G. și nici la înrolările în SS/Wehrmacht/Todt, în realitate documentele indică clar că statul român a făcut tot ce a putut pentru a asigura voluntariatul înscrierilor și înrolărilor.

Problema pare a fi simplă, germani din România au avut posibilitatea de a raporta statului român abuzurile comise de Grupul Etnic German și de a da prioritate legilor române. Cu toate acestea, ei au ales Vaterland-ul (nu că îi condamn, dar faptele sunt fapte) și, făcînd aceasta, ei au făcut, practic, un pariu. De altfel, rapoartele serviciilor din 1945 arătau clar resemnarea populaţiei germane, care era perfect conştientă că a pierdut războiul.

Istorici care au tratat acest subiect, precum Claudiu M. Florian, Florian Banu, Vasile Ciobanu, sunt cu toţii de acord că în realitate, prin formarea G.E.G. Germania nazistă preia controlul comunitaţii germane din România (care fusese destul de divizată pînă la acea dată).

Pentru germanii din România, lucrurile au luat o întorsătură neaşteptată, o dată cu desfiinţarea partidelor și crearea F.N.R. de către Carol II. A urmat aderarea germanilor la FNR (10 ianuarie 1939), cărora guvernul le aproba funcţionarea „unei reprezentanţe a intereselor generale culturale, sociale, economice ale germanilor din Romînia“ (Volksgemeinschaft der Deutschen in Rumanien) în cadrul F.N.R., sub preşedinţia lui Fritz Fabritius, susţinut inițial de cercurile germane. Înlăturarea Landesfuherer-ului Fabritius, cîteva luni mai tîrziu, şi impunerea lui Wolfram Brukner ca lider al comunităţii germane (11 octombrie 1939), atunci cînd Fabritius devenise indezirabil în ochii cercurilor bucureştene, au simbolizat momentul pierderii autonomiei germanilor din România faţă de Berlin.

În fruntea Grupului Etnic German va fi numit direct de la Berlin Andreas Schmidt, pe 26 septembrie 1940, scopul acestei organizaţii şi principala misiune a lui A. Schmidt (acesta se întorcea în țară 1939, după o lungă ședere în Germania unde devenise membru SS) fiind organizarea eficientă după model nazist a germanilor din România şi realizarea de înrolări pentru Wehrmacht, SS și Todt.

Etnici germani, voluntari în armata nazistă

Grupul Etnic German, împreună cu Partidul Muncitoresc Național Socialist, cu care se confunda, a controlat o serie de organizaţii de inspiraţie nazistă, precum: „Einsatzaffel“, „Deutsch Manmschafr“, „Deutsch Arbeiterscheft“, „Deutsch Arbeiterschejt“, „Landesbaarerscheff“.

Datele arată că această organizaţie a dat Germaniei naziste 50.000/55.000 de soldaţi, inclusiv în infamele unităţi SS, şi circa 15.000-20.000 de lucrători în industria germană (Organisation Todt). Ideea folosirii etnicilor germani din România în armata germană se pare că a apărut în anul 1939, cînd, după izbucnirea războiului, 350 de germani originari din România, aflați în Germania la studii, s-au oferit voluntari pentru armata germană.

Principala problemă a fost că cetăţenii români nu puteau fi înrolaţi în alte armate, prin urmare înrolările îmbrăcau diverse forme, precum plecări la „muncă“, „specializare“, „şcoală“, sau chiar trecere ilegală a frontierei. În 1940 a avut loc „1000-Mann Aktion“, sub coordonarea lui Heidrich Himmler din Germania şi Andreas Schmidt, acţiune care îşi propunea recrutarea a 1.000 de voluntari. Mare parte dintre aceştia vor ajunge înrolaţi în Divizia 2 SS Panzer „Das Reich“ (ca şi alţi etnici germani, din Banatul românesc, înrolaţi ulterior). Această unitate a fost acuzată şi condamnată la Nürnberg pentru masacrul de la Oradour-sur-Glane.

Deşi guvernul român se arată iniţial intransigent în legătură cu înrolarea cetățenilor germani, în faţa unor presiuni considerabile din partea Reich-ului, începe treptat sa facă concesiuni, de exemplu, la 1 iulie 1941 și la 16 noiembrie 1942, și se emite cîte un Decret-lege pentru amnistierea unor infracţiuni legate de dezertare.

Abia la 12 mai 1943 guvernul român își dă acceptul în vederea înrolării etnicilor germani, doar în regim de voluntariat.

O mare parte din voluntari au fost înrolați în divizia 7 Munte SS „Prinz Eugen“ (staționată în Iugoslavia), care se afla sub comanda generalului Arthur Phleps, etnic german din România.

clubul_sportiv_soimii_sibiului

Patrimoniul nazist a fost restituit, după 1989, către Forumul Democrat al Germanilor din România

Transilvania urma să devină o regiune a marelui Reich

Naționalismul G.E.G. a degenerat în idei de superioritate rasială şi cultură, ajungînd chiar în a cocheta cu ideea creării unui Donalaund (o regiune „a Dunării de jos“ constituită din Banatul istoric), conform unor date strînse de serviciile noastre, populația ne-germană de aici urmînd a fi deportată în Transnistria „împreună cu ţiganii“.

Referitor la Transilvania, aceasta urma să devină şi ea o regiune a marelui Reich. Referitor la rasismul cultivat în acea perioadă de liderii comunității germane între etnicii săi, o notă a jandarmeriei ne semnalează apariția unui certificat de arian în cadrul etniei germane:

„Printre minoritarii germani din România circulă un fel de carnete denumite AHFNPASS-URI/pașaportul străbunilor, cu care persoanele de origine germană caută a se stabili originea lor ariană“.

Relația etnicilor germani cu statul român era definită de Volksgruppenfrer-ul A. Schmidt într-o cuvîntare ținută la Sibiu, pe 9 februarie 1941, astfel: „Nu suntem nimic altceva decît o parte a marelui popor german și raportul nostru cu statul este raportul Germaniei cu România“.

Arhivele românești sunt pline cu rapoarte realizate de diverse servicii şi direcţii, precum „SSI“, „Jandarmerie“, „Poliţie“, „Consiliul de miniştri“, în care ne sunt relatate apariţia unor sentimente antiromâneşti, manifestate prin diverse acțiuni, precum: germanizarea numelor străzilor din Timişoara, înlăturarea tablourilor cu Regele Mihai și Antonescu şi înlocuirea lor cu tablouri cu Adolf Hitler în diverse clădiri publice din zonele cu populaţie majoritar germană, prezenţa steagurilor româneşti disproporționată ca număr şi mărime, în comparaţie cu drapelele naziste, la întrunirile publice ale etnicilor germani.

La acestea se pot adăuga şi unele mai grave, precum refuzul de a se prezenta la încorporare în armata română sau refuzul de a ceda rechiziţiile obligatorii cerute de statul român (Legea nr 139/1940), motivînd că etnici germani contribuie la rechiziţii pentru armata germană.

Articolul a apărut în ediția online a Cotidianului sub semnătura istoricului Victor Dogaru.

Sursa: http://www.cotidianul.ro/istoria-unei-organizatii-din-care-se-revendica-si-iohannis-i-296260/

Klaus Iohannis, beneficiar de case și proprietăți naziste

pb-fwqyi3vjus

 

O simplă sentință judecătorească necontestată de nimeni, emisă la Sibiu, a schimbat un decret-lege și a încălcat o Convenție internațională la care România este parte din 1944. Sentința dată la Sibiu pe 28 mai 2007 consfințește că Forumul Democrat al Germanilor din România este succesorul în drepturi al organizației Grupul Etnic German, fără a menționa nimic despre faptul că este vorba de o organizație interzisă pentru activitatea fascistă desfășurată pe teritoriul României și Germaniei.

Nu cunoștea Klaus Iohannis istoria Grupului Etnic German și rațiunile pentru care acesta a fost interzis prin Convenția de Armistițiu din 1944? Pentru o mai exactă cunoaștere a istoriei GEG din România, în zilele următoare vom reveni pe larg asupra activității acestuia.

Sub președinția lui Klaus Iohannis la FDGR și în mandatul de primar al aceluiași Klaus Iohannis la Sibiu, s-a petrecut o încălcare a unui document fundamental din încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Convenția de Armistițiu cu valoare de tratat internațional la care România a fost și mai este parte și care a fost internalizat în România printr-un Înalt Decret Regal nr. 1626, publicat în Monitorul Oficial 202/2 septembrie 1944. În baza acestuia, Regele Mihai a promulgat legea 485/7 octombrie 1944, prin care Grupul Etnic German a fost desființat și interzis.

img_9910_2

Sentința obținută de Primăria Sibiu în anul Capitalei Culturale Europene

FDRG și judecătoarea Maria Morar s-au prevalat de OUG nr. 83 și de cele patru articole (6-9) adăugate la votarea Legii 66/2004. Aceasta stipulează:

„(1) Imobilele care au aparţinut comunităţilor minorităţilor naţionale din România şi care au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, în perioada 6 septembrie 1940 – 22 decembrie 1989, compuse din construcţii împreună cu terenul aferent, existente în natură, se restituie foştilor proprietari în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.

(3) Prin comunitatea minorităţilor naţionale se înţelege entitatea juridică de drept privat, constituită şi organizată potrivit legii române, care reprezintă interesele cetăţenilor unei comunităţi ale unei minorităţi naţionale ce a deţinut în proprietate imobile preluate în mod abuziv şi care dovedeşte că este continuatoarea recunoscută a persoanei juridice titulare de la care s-au preluat bunurile de către stat“ (Legea 66/2004).

Cum a dovedit FDGR că este „continuatoarea recunoscută a persoanei juridice titulare de la care s-au preluat bunurile de către stat“ (Legea 66) pentru a fi recunoscută drept continuatoarea acestei organizații fasciste interzise în România prin legi neabrogate, rămîne un mare-mare mister.

După ce negocieri, și cu cine, și cum a redactat guvernul A. Năstase o Ordonanță de Urgență devenită Legea 66/2004, aceasta este o altă poveste.

Noi rămînem deocamdată la Klaus Iohannis și la FDGR, continuatorul unei organizații de tip fascist, interzisă prin legi în vigoare.

Cornel Nistorescu

Noua „Casă Verde“

         Să facem un exerciţiu de imaginaţie. Să presupunem că pur şi simplu în România se înfiinţează o organizaţie politică, iar aceasta solicită în instanţă să fie recunoscută drept succesoare a Gărzii de Fier. Iar un tribunal este de acord. După care, la scurt timp, statul român îi retrocedează toate bunurile Mişcării Legionare, care au fost pe bună dreptate confiscate atunci cînd Garda a fost declarată extremistă, ilegală şi criminală. Şi, în fine, se ne mai imaginăm şi faptul că ar obţine câştig de cauză şi s-ar alege cu bunuri în valoare de miliarde de euro, care pînă ieri au aparţinut Statului Român. Care ar fi efectul?

Reacţia opiniei publice naționale şi internaţionale şi a instituţiilor din lumea întreagă – ca să nu mai vorbim de reacţia guvernelor – ar fi instantanee şi năprasnică. România ar fi literalmente pusă la zid. Cum să încalci legile interne care au declarat criminală Mişcarea Legionară, au dizolvat-o şi i-au confiscat bunurile, precum şi legile internaţionale, că să nu mai vorbim de Convenţia de Armistiţiu, tratat aflat şi astăzi în vigoare?

Imposibilul a fost făcut posibil. Pentru că, iată, Grupul Etnic German, o altă organizaţie criminală declarată şi sancționată ca atare prin Convenţia de Armistiţiu şi printr-un decret semnat de Regele Mihai a devenit, în urma deciziei Judecătoriei Sibiu, izvor de uriaşe drepturi patrimoniale pentru Forumul Democrat al Germanilor din România. Care, astfel, a luat cu japca imobile şi alte bunuri estimate la o valoare plasată între 14 şi 18 miliarde de euro, conform estimărilor Ministerului Finanţelor.

img_9900

Notă de la Siguranța vremii

Ceea ce Mişcarea Legionară încă nu a reuşit, a reuşit Klaus Iohannis, care a condus Formul German şi care a reuşit să obţină nu numai recunoaşterea statutului de succesor al organizaţiei, în speță criminalul Grup Etnic German, dar şi să primească totalitatea bunurilor acesteia. Pentru sutele de imobile preluate în mod ilegal şi prin încălcarea flagrantă a tratatelor internaţionale, statul român, în noua sa calitate de chiriaş, plăteşte chirii care, însumate, ating sume exorbitante.

Toată această inginerie a fost montată şi finalizată de Klaus Iohannis în intervalul 2007-2014 – an în care acesta a câştigat alegerile prezidenţiale. Aceasta, după ce, în prealabil, a primit Crucea de Fier pentru merite deosebite aduse statului german, printr-un decret semnat de Angela Merkel. La sfîrşitul anului 2011, cancelarul de la Berlin vizitase România şi solicitase retrocedarea proprietăţilor confiscate în beneficiul Forumului Democrat al Germanilor din România, condus de domnul Klaus Iohannis. Dacă acest detaliu contează cumva, mai precizăm că la procesul nelegiuit în care s-a stabilit succesiunea, Primăria Sibiu, condusă tot de Klaus Iohannis, a refuzat să facă opoziţie. În ciuda faptului că multe dintre bunuri erau la acea dată în proprietatea primăriei.

Să ne întoarcem la exercițiul nostru de imaginaţie. Cum ar fi fost dacă aceeaşi afacere criminală ar fi favorizat Mişcarea Legionară? Nu ar fi luat foc o lume întreagă? Cât înseamnă 15 miliarde de euro, la care se adaugă chiriile plătite lunar? Ce s-ar putea face cu aceşti bani pentru bătrîni, pentru spitale, pentru învăţămînt şi chiar pentru etnicii germani – câţi au mai rămas? Pentru că, atenţie, din această megapotlogărie, ei nu beneficiază cu nimic.

Domnule Preşedinte Klaus Iohannis, cum răspundeți acestor acuzaţii, pentru care am postat şi postez în continuare probe?

Radu Golban

 

colegiul_national_samuel_von_brukenthal_din_sibiu

Colegiul Naţional „Samuel von Brukenthal” din Sibiu

 

decretele_legi

Decretul-lege de interzicere a Grupului Etnic German și de confiscare a bunurilor acestuia

Lista bunurilor preluate de la Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe)

– La Biserica Evanghelică:

Clubul Sportiv „Șoimii Sibiului“ (str. General Magheru, nr. 18), Școala Populară de Arte „Ilie Micu“ (str. Avram Iancu, nr. 10), Colegiul Agricol „Daniil Popovici Barcianu“ (str. Banatului, nr. 2), Colegiul Național „Samuel Von Brukenthal“ (str. Piața Huet, nr. 5), Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Sibiu (str. Arhivelor, nr. 1 și 3), Colegiul Național Pedagogic „Andrei Șaguna“ (str. General Magheru, nr. 30), Complexul de Servicii „Prichindelul“ (str. Bastionului, nr. 6), Complexul Național Muzeal „Astra“, (Pădurea Dumbrava), Complexul Național Muzeal „Astra“ (Muzeul de Etnografie Saxonă „Emil Sigerus“ – str. Piața Mică, nr. 21),

intersecția Bulevardului Corneliu Coposu cu str. Herman Oberth și parțial Spitalul Clinic Județean Sibiu (B-dul Corneliu Coposu), Muzeul Brukenthal.

– La Forumul Democrat al Germanilor din România:

Inspectoratul Școlar Județean Sibiu (str. Berăriei, nr 2), fostul sediu al Filarmonicii de Stat Sibiu (transformat în Restaurantul Hermania), (str. Filarmonicii, nr. 2), Serviciul Județean de Ambulanță Sibiu (str. Funarilor, nr.1), sediul FDGR din Piața Mare, precum și multe alte clădiri din centrul istoric.

Precizăm că sunt în curs de revendicare, din partea FDGR și a Bisericii Evanghelice, cele mai impozante clădiri din centrul istoric, cuprinse în aria str. Bălcescu și Piața Mare.

– Clubul Sportiv „Șoimii Sibiului“

http://urbo.ro/sites/default/files/imagecache/photo-big/

fotos/2010/26/1/104033/ 104033-60607-39521.jpg

– Școala Populară de Arte „Ilie Micu“

http://wikimapia.org/5718051/ro/Liceul-de-Art%C4%83-Sibiu

– Colegiul Agricol „Daniil Popovici Barcianu“

http://www.tribuna.ro/images-up/2015_04_23_1_colegiul-agricol-d-pbarcianu-

condamnat-sa-dispara_66596.jpg

– Colegiul Național „Samuel Von Brukenthal“

https://ro.wikipedia.org/wiki/Colegiul_Na%C8%9Bional_%E2%80%9ESamuel_

von_Brukenthal%E2%80%9D_din_Sibiu

– Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Sibiu

http://wikimapia.org/5903985/ro/Directia-Judeteana-Sibiu-a-Arhivelor-Nationale

– Colegiul Național Pedagogic „Andrei Șaguna“

http://www.calificativ.ro/COLEGIUL_NATIONAL_ANDREI_SAGUNA_DIN_

BRASOV_REVENDICAT_DE_BISERICA-a15987.html

– Complexul de Servicii „Prichindelul“

http://www.dasib.ro/index.php/copil-si-familie/centre-de-plasament/centrepublice

Sursa: http://www.cotidianul.ro/klaus-iohannis-beneficiar-de-case-si-proprietati-naziste-296186/