Ghetsemani

             Datorită limitelor naturii sale, ființa umană nu este capabilă să perceapă pe deplin sacrificiul suprem al Fiului lui Dumnezeu care, luînd asupra sa păcatele lumii, s-a jertfit pe sine pentru mîntuirea noastră.

În grota din Ghetsemani, prin fața lui Isus s-au perindat toate păcatele omenirii, de la Adam și pînă la cea de-a doua venire a sa, suferința sa depășind puterea noastră de înțelegere.

În meditațiile privind Patimile Domnului nostru Isus Cristos,  Anne Catherine Emmerich mărturisea: „Oroarea și spaima îmi erau atît de mari încît Mirele Ceresc îmi apăru în față și își așeză mîinile plin de compasiune peste inima mea, spunînd: «Nimeni nu a văzut încă aceste lucruri, iar inima ta ar fi cedat sub durere dacă nu ți-aș fi dat putere.»“ (pag.88)

       „Isus a ajuns în Ghetsimani cam pe la ora nouă. Luna răsărise deja și lumina cerul, cu toate că pămîntul se afla încă în întuneric. Isus se afla într-o stare dintre cele mai întunecate și le-a spus discipolilor că pericolul era pe aproape. Aceștia erau tulburați. El le-a spus la opt dintre cei ce îl urmau să rămînă în Grădina Ghetsimani, în timp ce el a mers să se roage. I-a luat cu el pe Petru, Iacov și Ioan și mergînd puțin mai departe, a intrat în Grădina Măslinilor. Cuvintele nu pot descrie durerea ce i-a cuprins sufletul, căci se apropia clipa încercării. Ioan l-a întrebat cum de el, cel care pînă atunci întotdeauna îi îmbărbăta, acum era atît de abătut? «Sufletul meu este cuprins de o întristare de moarte» a răspuns el. Și a văzut suferințe și ispite înconjurîndu-l din toate părțile, din ce în ce mai aproape, sub formele unor figuri înspăimîntătoare purtate de nori. Apoi le-a spus celor trei apostoli: «Stați aici și vegheați cu mine. Rugați-vă ca nu cumva să intrați în ispită.» Isus a mers cîțiva pași mai jos și la stînga și s-a ascuns sub o stîncă, într-o grotă adîncă de aproximativ șase picioare, în timp ce apostolii au rămas deasupra într-un soi de deschizătură. Pămîntul se cutremura în timp ce intrai tot mai adînc în acestă grotă, iar plantele ce atîrnau pe stîncă îi ascundeau interiorul de cei din afară asemenea unei perdele.

Cînd Isus și-a părăsit discipolii am zărit o serie de figuri înspăimîntătoare înconjurîndu-l într-un cerc din ce în ce mai strîns. Durerea și agonia sufletului său continuau să sporească și tremura din cap pînă în picioare în momentul în care a intrat în grotă pentru a se ruga, ca un călător abătut căutînd grabnic să se adăpostească de o furtună iscată din senin. Însă viziunile îngrozitoare îl urmăreau peste tot, devenind din ce în ce mai clare și mai distincte. Vai! Grota aceasta părea să conțină imaginea îngrozitoare a tuturor păcatelor comise sau care urmau să fie comise de la căderea lui Adam pînă la sfîrșitul lumii, precum și a pedepselor pe care oamenii le meritau. Aici, pe Muntele Măslinilor, s-au refugiat Adam și Eva cînd au fost izgoniți din paradis pentru ca, lipsiți de adăpost, să se perinde pe pămînt. Ei au plîns și au suspinat chiar în această grotă.

Simțeam că Isus, încredințîndu-se judecății divine pentru păcatele lumii, a făcut ca latura sa divină să se întoarcă, într-un anume fel, în sînul Sfintei Treimi, s-a concentrat, ca să spun așa, în latura sa umană pură, iubitoare și inocentă și, puternic numai în iubirea sa inefabilă, s-a lăsat cuprins de suferință și agonie.

A căzut la pămînt, copleșit de o durere de nedescris și toate păcatele lumii i s-au perindat prin față, în aspecte nenumărate și arătîndu-și adevărata urățenie diformă. Pe toate le-a luat asupra sa și în rugăciune a oferit judecății Tatălui Ceresc propria lui persoană ca plată pentru o datorie atît de îngrozitoare. Dar Satan, ce era înscăunat în mijlocul tuturor acestor orori și chiar se bucura în mod diabolic la vederea acestora, și-a dezlănțuit mînia împotriva lui Isus, căruia i-a arătat viziuni din ce în ce mai îngrozitoare, în același timp adresîndu-se umanității sale sfinte astfel: «Chiar și acest păcat îl iei asupra ta? Vrei să-i înduri pedeapsa? Ești tu pregătit să dai socoteală pentru toate aceste păcate?»

În acea clipă o rază de lumină, asemenea unei cărări strălucitoare, s-a coborît de la Ceruri. Era un cortegiu al îngerilor ce au coborît pentru a-l îmbărbăta și întări pe Isus. Restul grotei era plin de viziuni înspăimîntătoare ale crimelor noastre. Isus le-a luat asupra lui, însă inima lui, ce era plină de iubire perfectă pentru Dumnezeu și pentru om, a fost asaltată de neliniște, lăsîndu-se copleșită de greutatea atîtor crime abominabile.“ (pag.75-76)

„Grota în care a îngenuncheat am văzut-o plină de imagini înspăimîntătoare. Am văzut toate păcatele, slăbiciunile, viciile și nerecunoștința omenirii torturîndu-l și zdrobindu-l de pămînt. Spaima de moarte și teroarea pe care a simțit-o ca om la vederea suferințelor expiatorii ce urmau să se abată asupra lui l-au înconjurat și l-au atacat sub forma unor spectre oribile. El se prăbușea, cînd într-o parte cînd în alta, încleștîndu-și mîinile. Trupul îi era acoperit cu o sudoare rece și tremura tot.“ (pag 78)

„Infamiile tuturor epocilor de la începuturi și pînă în zilele noastre și chiar pînă la sfîrșitul lumii – toate greșelile, înșelătoriile, fanatismele nebunești și răutățile – i-au fost înfățișate înaintea ochilor și i-a contemplat, ca și cum ar fi plutit înaintea sa, pe toți apostații, ereticii și falșii reformatori, care îi înșală pe oameni sub o mască a sfințeniei. Corupătorii și corupții tuturor epocilor l-au insultat și chinuit pentru că nu a fost răstignit după moda lor, sau pentru că nu a suferit exact în modul în care l-au stabilit sau și l-au imaginat ei. S-au întrecut unii cu alții în a sfîșia cămașa necusută a Bisericii sale. Mulți l-au maltratat, insultat și repudiat și mulți s-au ferit plini de dispreț, evitîndu-i îmbrățișarea plină de compasiune, grăbindu-se către abisul ce în final i-a înghițit.“ (pag 83)

„Am văzut creștini insolenți de toate vîrstele, preoți nepăsători sau blasfemiatori, mulțimi de cuminecați căldicei și nedemni de această onoare, soldați imorali profanînd vesela sacră și servitori ai diavolului folosind Sfînta Împărtășanie în misteriile înspăimîntătoare ale cultului satanic. În cadrul acestei haite am văzut un mare număr de teologi ce au fost îndreptați de păcatele lor către erezie atacîndu-l pe Isus în Sfînta Taină a Bisericii sale și, prin intermediul cuvintelor și promisiunilor seducătoare smulgînd afară din inima sa un număr din sufletele pentru care el și-a vărsat sîngele. […] Am văzut neamuri întregi îndepărtate în acest fel de la sînul său și lipsite de orice fel de participare la comorile lăsate în grija Bisericii. În fine, i-am văzut pe toți cei ce s-au separat de Biserică adînciți în superstiție, necredință, erezie și filosofie lumească lipsită de orice valoare de adevăr. Iară aceștia și-au dat frîu liber furiei adunîndu-se în grupuri numeroase pentru a ataca Biserica, îmboldiți fiind de șarpele ce se zvîrcolea în mijlocul lor.“ (pag 88)

Sursa: Patimile Domnului nostru Iisus Hristos, Din meditațiile Annei Catherine Emmerich, Eikon, Cluj-Napoca,2004

Posted on 11 aprilie 2017, in ISUS and tagged , . Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: