Monthly Archives: august 2017

Esticii s-au cam săturat de colonialismul vesticilor

 

        Esticii s-au cam săturat de colonialismul vesticilor. Și, în majoritatea lor, caută să profite de pe urma rupturii produse de Brexit, cît și de noile abordări americane ghidate de Trump spre a slăbi lesa în care îi ține Germania folosindu-se de structurile UE. O singură excepție: România! Este nu numai interesant, dar și ilustrativ de a pune în raport ceea ce țările central-europene, pe de o parte, și România, pe de altă parte, găsesc cu cale să facă în actualul context politic european și internațional.

Nu este greu de a identifica, înainte de toate, o încercare notorie – excepție totală România! – de întărire a statului, singurul care se poate lupta cu colonialiștii vestici (firme multinaționale, bănci, reglementări, toate avînd la spate susținerea guvernelor occidentale) și cu brokerii lor (Comisia de la Bruxelles, FMI, Banca Mondială). Au fost adoptate reglementări care să fortifice poziția deciziilor naționale, în ciuda priorității atribuite regulilor „europene” prevăzută de apartenența la UE. Au fost întărite companiile sub control statal național și au fost sistate oficial sau faptic privatizările, care ar putea slăbi pozițiile statului. „Ungaria-maghiarilor” și „Polonia-polonezilor” nu mai sunt doar vorbe goale. Premierul Orban desfășoară în Ungaria o politică articulată și coerentă de tip anticolonialist, cu impact în domenii diverse și de importanță strategică.

Apărarea economiei naționale este politică de stat de la venirea la putere a partidului Lege și Justiție în Polonia, cea mai puternică economie estică din UE. Nu trebuie ignorată rezistența opusă măsurilor și reglementărilor adoptate la Bruxelles în scopul de a scoate din joc politicile derulate pe plan național. Cehia, deși în inima hinterlandului german, are o politică națională în materie de curs valutar și s-a împotrivit abordării care nedreptățește țările mai slab dezvoltate de impunere a obligației deficitului zis „structural” în toate țările UE.

Încercarea cea mai consistentă, dar și cea mai grea este legată de întoarcerea economiei în mîini autohtone, de recuperare a pozițiilor strategice pierdute în fața multinaționalelor sau a corporațiilor de stat vestice. Sunt vizate, îndeosebi, sectoarele bancar și al utilităților publice. Și, nu întîmplător, avansate în această luptă sunt tot Polonia și Ungaria, nu doar pentru că sunt cu un pas înainte pe ansamblul desfășurărilor anticolonialiste, ci și pentru că au avut condiții specifice favorizante. Ambele n-au dispus de resurse ale subsolului interesante pentru vestici. În asemenea condiții, atît Ungaria cît și Polonia, au putut, în urmărirea unor țeluri strategice naționale, să se concentreze pe celelalte zone în care se îndreptase cu prioritate colonialismul vestic. Amîndouă țările – care, de altfel, nu și-au lichidat precum România prezența națională în sectorul bancar – au programe speciale de dezvoltare a băncilor autohtone, inclusiv prin achiziții noi de pe piață dacă apar oportunități și chiar reîntoarcere contra cost în proprietate națională a unor subsidiare ajunse în ultimele două decenii la occidentali. Tocmai prin asemenea achiziții, în Polonia s-a realizat „repolonizarea” sistemului bancar, adică peste 50% control național.

Spre deosebire, în România, o filială bancară grecească scoasă la vînzare a fost achiziționată nu cumva de capitalul românesc, ci de capitalul maghiar! Cehia a anunțat naționalizarea distribuției apei în Praga, deținută, ca și în capitala României, de nelipsita Veolia. Polonia vrea să-și vitalizeze serios exploatarea cărbunelui, resursă rămasă sub control național, și are un război declarat în acest domeniu cu CE, care vizează, sub pretextul combaterii poluării, să blocheze acțiunea respectivă a Poloniei. Ungaria urmărește să iasă de sub oprimarea UE în domeniul energetic, prin dezvoltări în sectorul nuclear, pe care le face în cooperare cu Rusia și înfruntarea cu CE în domeniu a căpătat accente de adevărat război.

Spre a închide gura Bruxelles-ului, Orban își pregătește într-un mod inedit terenul pentru un succes al întoarcerii în mîini autohtone a celui mai sensibil și mai important sector – al distribuțiilor de energie (care strînge banii de la toți consumatorii de energie) – decretînd utilitățile publice „activități non-profit”!

(continuare săptămîna viitoare)

Articolul a apărut în ediția online a Cotidianului din 27 august 2017 sub semnătura lui Ilie Șerbănescu.

Sursa: http://www.cotidianul.ro/esticii-s-au-cam-saturat-de-colonialismul-vesticilor-306076/

 

 

Europa se pregătește de război

       Răsfoind presa de pe net, mi-au reținut atenția două articole.

Rabinul șef al Barcelonei îi îndeamnă pe evrei sa plece: Europa e pierdută

Rabinul șef al Barcelonei, Meir Bar-Hen, i-a îndemnat pe evrei sa plece în Israel și să părăsească astfel Spania, pe care a numit-o „un centru al terorismului islamist pentru toată Europa“.

Avertismentul rabinului intervine după cele două atacuri teroriste din provincia spaniolă Catalonia, revendicate de gruparea jihadistă Statul Islamic și în care au fost ucise 15 persoane și rănite alte peste 100.

„Evreii nu sunt aici pentru totdeauna. Le spun membrilor congregației mele: Nu vă gîndiți că suntem aici pe vecie. Și îi încurajez să cumpere proprietăți în Israel. Acest loc este pierdut. Nu repetați greșelile evreilor algerieni, ale evreilor venezueleni. Mai bine (plecați) mai devreme decît prea tîrziu”, a declarat rabinul Bar-Hen, într-un interviu pentru agenția de știri JTA (Jewish Telegraphic Agency).

În opinia sa, recentele atacuri din Catalonia au dezvăluit prezența unor „elemente marginale radicale“ în comunitatea musulmană, o problemă cu care se confruntă toată Europa.

„Europa e pierdută“, a adăugat el.

Afirmațiile rabinului șef al Barcelonei vin în contradicție cu poziția enunțată de Federația Comunităților Evreiești din Spania, care și-a declarat „încrederea deplină în forțele de securitate care lucrează zilnic pentru a-i împiedica pe musulmanii fanatici și radicali să producă durere și haos în orașele noastre“.

(Sursa: http://www.ziare.com/europa/spania/rabinul-sef-al-barcelonei-ii-indeamna-pe-evrei-sa-plece-europa-e-pierduta-1478077)

De ce și-a repatriat Germania aurul din Franța

Banca Centrală a Germaniei a anunțat miercuri că a repatriat toată cantitatea de aur pe care o avea depozitată la Paris și o parte din aurul păstrat la New York, o acțiune încheiată cu trei ani mai devreme decît se stabilise. Bundesbank a repatriat 374 de tone de aur de la Paris (11% din rezervă) și 300 de tone de aur de la Federal Reserve din New York, scrie publicația The Local, citînd presa germană.

Acțiunea a început în 2013, iar Bundesbank a explicat astfel rațiunile din spatele ei: „să sporim încrederea pe plan intern și capacitatea de a schimba aurul în valută într-un interval scurt de timp“. Adevăratul motiv poate ține însă de o solicitare a Curții germane de Conturi din 2012, care ulterior a dat naștere unor teorii conspiraționiste. Curtea de Conturi a dorit să se asigure că cele 2.000 de tone de aur depozitate în străinătate (din totalul de 3.400 de tone) există cu adevărat, „pentru că rezervele nu au fost niciodată verificate pentru autenticitate și greutate.“ Imediat au apărut speculații, cum că rezervele din străinătate au fost „reipotecate“, topite, împrumutate sau vîndute.

Sursa: http://www.cotidianul.ro/de-ce-si-a-repatriat-germania-aurul-din-franta-305995/

Deși articolele de mai sus nu au nici o legătură, informațiile conținute reprezintă o  confirmare în plus a faptului că Europa se pregătește de război. În acest spațiu geografic evreii se simt din nou amenințați și în nesiguranță, iar Germania își repatriază aurul în vederea sporirii, printre altele, a cheltuielilor de înarmare.

În ceea ce ne privește, sîntem complet descoperiți: statul nu este în stare să-și apere cetățenii în condiții de pace, darmite în situația unui război, iar armata nu este pregătită, cu toată apartenența ei la NATO.

Copyright © 2013-2017 Revelații ale cerului

 

Vine criza: Stăpînul străin și vătafii interni pregătesc urgia asupra românilor

         Mai mulți „internaționaliști“ de seamă ai României postdecembriste, în frunte cu cei eterni de la BNR, cu contribuții majore la transformarea României într-o colonie, ne-au spus mai deunăzi că o nouă criză economică este ca și la ușa noastră.

Nu ne-au menționat tocmai exact și de ce, dar, cunoscîndu-le în general opiniile, putem bănui cu precizie de sută la sută: Desigur, statul s-a îngrășat din nou prea mult în dauna bietului sector privat și, din cauza măririi nesăbuite a salariilor bugetarilor, a rupt echilibrele, amenințînd stabilitatea economică și financiară.

În ciuda acestor flașnetări hodorogite, care nu au nici o legătură cu realitățile concrete, trădătorii de neam și țară – pardon, „internaționaliștii“ – au dreptate în materie de criză care bate la ușă! Dar din cauze cu totul diferite de cele din clișeele pozate de aceștia!

Cum dracu’ se face că toate crizele – de care statul ar fi de vină – izbucnesc din sistemul privat și integral din cauza acestuia, iar statul este doar chemat să le rezolve?! Cum dracu’ se face că întotdeauna se dă uitării că statul a intervenit – pe seama contribuabililor, căci altfel nu are cum! – și sistemul privat, direct răspunzător de criză, își continuă apoi, cu și mai mare lăcomie, dezastrul în economie, în timp ce „internaționaliștii“ dezvoltă și mai abitir teza primatului piețelor și statului minimal?! Asta, pînă cînd jaful destructurează din rărunchi economia, moment în care statul este scos de la naftalină spre a echilibra situația.

Evident, tot pe seama contribuabililor! Numai că statul, mereu mai slab, are posibilități mereu mai mici de a echilibra situația și, de fapt, crizele se adîncesc și se îndesesc. Prin țările făgăduinței – sedii ale multinaționalelor și centre ale colonialismului mondial – scenariul încă funcționează, pentru că, aici, în ipocrizia nesfîrșită care domnește, statul n-a fost, de fapt, distrus și, la o adică, menține resurse și putințe de intervenție.

În colonii însă este dezastru: statul a fost desființat, oricum putințe și resurse nu mai are și, la o adică, nu mai poate face mare lucru. Priviți la România! Economia de stat, distrusă sistematic, nu mai reprezintă decît 4% din total. Cu mărunțișul pe care atotdominantul sistem privat îl plătește ca impozite, bugetul de stat nu reușește să strîngă mai mult de 30% din PIB, față de peste 40% în medie în UE și chiar peste 50% în țările nordice. Capitalul străin a preluat toate piesele, pozițiile și pîrghiile strategice din economie și deci decizia. Ce să mai facă statul?! Evident, nu mai poate face vreun bine în economie, ceea ce se vede de la o poștă, dar, să fim obiectivi, el este atît de slab și puțin important în ansamblu, încît nu mai poate face vreun rău.

Degeaba stăpînul străin și „internaționaliștii“ interni aruncă anatema asupra sa. Ca să fugă de răspundere și ca să-l coste mai puțin, noul proprietar străin al țării lasă aparent administrarea în seama statului român, în capul căruia poate vărsa astfel toate lăturile, privind insuccesele, neputințele, nerealizările și… bineînțeles… provocările de crize.

La criza de acum aproape un deceniu, stăpînul străin și vătafii români de atunci au adoptat o abordare sinistră: România a preluat un credit extern de 20 miliarde euro cu care au fost finanțate băncile străine, vinovate aproape integral de criză, iar plata a fost suportată de contribuabilii români. Prin scăderi de salarii, înghețări de pensii și majorări de impozite.

Acum, statul român este și mai slab, aproape dispărut de pe firmament. Vă dați seama ce vor plăti contribuabilii români, indiferent de formula, desigur, și mai sinistră, ce va fi inventată?! Ca factori în generarea crizei, „internaționaliștii“ se fac că nu văd zecile de miliarde euro, mereu mai multe, jefuite anual de capitalul străin din România, externalizarea fără fiscalizare de către acesta a 85-90% din profiturile realizate aici, salariile de batjocură practicate în colonia România, nici măcar că s-au dublat fără justificare salariile vătafilor; pentru ei, contează doar că s-au mărit în principiu – și, să fie clar, numai în principiu – salariile salahorilor romîni! Noroc că vinovații sunt deja pregătiți: PSD, Liviu Dragnea, dacă nu și fiul său, fosta nevastă, cei cu același nume și, bineînțeles, votanții de la referendumul din 2012!

Articolul a apărut în ediția online a Cotidianului din 20 august 2017 sub semnătura lui Ilie Șerbănescu.

Sursa: http://www.cotidianul.ro/vine-criza-stapanul-strain-si-vatafii-interni-pregatesc-urgia-asupra-romanilor-305723/

Miniștrii necredincioși vor produce disensiuni din ce în ce mai mari în Casa Domnului

Mesajul Sfintei Fecioare Maria din Anguera, Regina Păcii către Pedro Regís

Mesajul nr. 4.507 din 1 august 2017

       Dragi copii, miniștrii necredincioși vor produce disensiuni din ce în ce mai mari în Casa Domnului pentru ca dușmanii să acționeze împotriva adevărurilor lui Dumnezeu. Iubiți și apărați adevărul. Iubirea și apărarea adevărului vor fi armele de apărare împotriva acțiunilor inamicilor. Îngenuncheați în rugăciune. Fiți fideli adevăratului magisteriu al Bisericii lui Isus al meu. Nu dați înapoi. Sînteți ai lui Dumnezeu și numai pe el trebuie să-l urmați și să-l slujiți. Isus al meu vă așteaptă. Dați ce-i mai bun din voi și veți fi proclamați fericiți de către Tatăl. Mergeți înainte fără teamă. Nu sunteți singuri. Eu sunt Mama voastră și voi fi întotdeauna aproape de voi.

Acesta este mesajul pe care vi-l dau astăzi în numele Preasfintei Treimi. Vă mulțumesc că mi-ați permis să vă reunesc aici încă o dată. Vă binecuvîntez în numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin. Pacea să fie cu voi.

Copyright © 2013-2017 Revelații ale cerului

Rugăciunea la rana sfîntă a umărului lui Isus

        Rugăciunea i-a fost revelată de Isus Sfîntului Bernard, abate de Clairvaux (1090-1153). El l-a întrebat pe Domnul care a fost cea mai mare durere pe care a suportat-o în timpul patimii sale. Isus i-a spus: „Am avut, purtînd crucea, o rană profundă de trei degete şi trei oase descoperite pe umăr. Această rană, care nu este cunoscută de oameni, mi-a produs o durere mai mare decît toate celelalte. Prin urmare, fă-o cunoscută creștinilor credincioși şi să ştii că, orice har care îmi va fi cerut în virtutea acestei răni, le va fi acordat. Şi tuturor acelora care, amintindu-şi de ea, mă vor onora în fiecare zi prin trei Tatăl nostru, Bucură-te, Maria şi Mărire Tatălui, le voi ierta toate păcatele mortale şi veniale; nu vor muri de moarte neprevăzută, iar în ultima clipă a vieţii vor fi vizitaţi de Preafericita Fecioară şi vor obţine haruri şi îndurare.“

Această rugăciune și această devoțiune au fost acceptate de Papa Eugen al III-lea.

Rugăciune

        Preaiubite Doamne Isuse Cristoase, Mielul cel dulce al lui Dumnezeu, eu sărmanul păcătos ador şi venerez preasfînta ta rană pe care ai primit-o pe umăr cînd ai purtat pe calvar crucea atît de grea, care a lăsat descoperite trei oase sfinte, producîndu-ți o durere imensă.

Eu te implor, în virtutea meritelor acestei răni, să ai milă de mine, iertîndu-mi toate păcatele mortale şi veniale, să mă asişti în ora morţii şi să mă conduci în Împărăţia ta fericită. Amin.

3 Tatăl nostru, 3 Bucură-te, Maria, 3 Mărire Tatălui.

Sursa: https://myriamir.wordpress.com/2015/11/24/devotion-a-la-sainte-plaie-de-lepaule-de-jesus-promesse-de-jesusdans-une-revelation-faite-a-saint-bernard/

Copyright © 2013-2017 Revelații ale cerului

Cei care fac parte din falsa biserică vor acționa fără milă

Mesajul Sfintei Fecioare Maria din Anguera, Regina Păcii către Pedro Regís

Mesajul nr. 4.506 din 29 iulie 2017

       Dragi copii, curaj. Voi nu sunteți singuri. Vă îndreptați spre un viitor de persecuție dureroasă. Cei care fac parte din falsa biserică vor acționa fără milă și cei care iubesc și apără adevărul vor bea potirul amar al durerii. Nu dați înapoi. Forța voastră rezidă în Isus. Veniți în confesional și căutați îndurarea lui Isus al meu. Hrăniți-vă cu Euharistia, pentru că numai astfel puteți suporta greutatea crucii. Fiți bărbați și femei care se roagă. Nu permiteți ca flacăra credinței să se stingă în voi. Eu sunt mama voastră și sunt cu voi, deși nu mă vedeți. Mergeți înainte spre adevăr.

Acesta este mesajul pe care vi-l dau astăzi în numele Preasfintei Treimi. Vă mulțumesc că mi-ați permis să vă reunesc aici încă o dată. Vă binecuvîntez în numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin. Pacea să fie cu voi.

Copyright © 2013-2017 Revelații ale cerului

Jumătatea de adevăr va reprezenta semnul falsei biserici

Mesajul Sfintei Fecioare Maria din Anguera, Regina Păcii către Pedro Regís

Mesajul nr. 4.505 din 27 iulie 2017

      Dragi copii, sămînța răului se va răspîndi pe întreg pămîntul, dar în inimile celor care iubesc și apără adevărul va rămîne sămînța adevărului. În mijlocul marilor persecuții, bărbații și femeile de credință vor apăra adevărata învățătură. Nu dați înapoi. Fiul meu Isus va fi cu voi. Nu uitați: cel care este cu Domnul nu va experimenta niciodată povara înfrîngerii. Fiți credincioși lui Isus al meu și nu lăsați ca lecțiile trecutului să fie uitate. Adevărata Biserică a lui Isus al meu va păstra întregul adevăr; jumătatea de adevăr va reprezenta semnul falsei biserici. Fiți blînzi și umili cu inima, deoarece numai astfel puteți rămîne în lumina adevărului. Îngenuncheați în rugăciune. După toată durerea, pentru cei drepți va veni marea victorie. Mergeți înainte în apărarea adevărului.

Acesta este mesajul pe care vi-l dau astăzi în numele Preasfintei Treimi. Vă mulțumesc că mi-ați permis să vă reunesc aici încă o dată. Vă binecuvîntez în numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin. Pacea să fie cu voi.

Copyright © 2013-2017 Revelații ale cerului

 

Deresponsabilizarea socială a angajatorului – cel mai mare câştig colonial al capitalului străin

      De la aşa-numita „privatizare” a Petrom – de fapt o pestilenţială transferare către un alt stat a proprietăţii resurselor de petrol şi gaze lăsate de Dumnezeu românilor –, care a inaugurat o pagină sinistră în istoria ţării, de desfiinţare a economiei naţionale, de disoluţie şi dezmembrare a statului, de transformare a României într-o colonie la periferia Europei, n-a mai existat o altă măsură care s-o echivaleze pe aceasta în semnificaţii şi implicaţii pînă ce, în haosul probabil special creat în aceste luni de vară 2017, guvernul zis al României a hotărît să arunce în cîrca angajatului întreaga sarcină a contribuţiilor sociale, respectiv pentru pensii, sănătate şi şomaj. În înfruntarea istorică dintre muncă şi capital, specifică tuturor veacurilor de capitalism, transferul plăţii contribuţiilor sociale total în sarcina angajatului marchează întoarcerea la capitalismul primitiv şi aruncarea la gunoi a vălului „modern” de minciuni privitoare la „parteneriatul social” între muncă şi capital pentru prosperitatea generală. Capitalul cîştigă astfel decuplarea fără echivocuri de orice responsabilitate socială, decuplare prin care angajatorul devine vătaful cu cravaşă în mînă şi angajatul salahorul cu căciula în mînă, iar statul dispare pur şi simplu în decor.

În istoria colonialismului – cu care capitalismul se încăpăţînează morţiş să se asocieze, ultima invenţie fiind „colonialismul colectiv” al imperiului UE –, această deresponsabilizare socială totală a capitalului pecetluieşte matricea colonială pură în relaţiile dintre muncă şi capital şi dintre colonii şi statele-stăpîn.

Fără corespondent în UE, transferul integral al contribuţiilor sociale în seama angajatului este un experiment. Un experiment dramatic, nu întîmplător iniţiat într-una din coloniile imperiului UE. Şi anume în cea mai batjocorită dintre acestea, dar unde, să fie clar, stăpînii de la Bruxelles dispun de colaboraţionismul intern al celor mai activi „internaţionalişti” fără neam şi fără ţară.

Să nu ne facem a uita că experimentul a mai fost încercat în urmă cu numai cîteva luni, în mod cu totul şi cu totul semnificativ pe vremea guvernului zis tehnocrat Cioloş, alcătuit din tehnocraţi aduşi direct de la Bruxelles în frunte cu prim-ministrul. Atunci, din nu se ştie ce motive, guvernul Cioloş a dat un pas înapoi şi a lăsat responsabilitatea iniţiativei chipurile în seama secretarului de stat Biriş, folosit pe post de ţap ispăşitor, acesta dîndu-şi demisia. Iată ce spuneam chiar în Cotidianul despre respectivul experiment într-un articol intitulat sugestiv „Cînd soarta cobailor nu-i interesează pe stăpîni”: „Din demersul aparent abandonat deocamdată, dar de fapt doar amînat, capitalul străin s-ar fi ales cu beneficii imense. Decuplarea completă a angajatorului de sistemul de pensii ar fi însemnat nu numai degrevarea de orice responsabilitate economică şi socială a capitalului străin în ţara-gazdă, dar şi dobîndirea de către acesta a unui statut fără egal şi fără corespondenţă în Europa, statut ce este probabil vizat a fi extins în Europa! Ceea ce şi constituia miza experimentului, ce va fi fără îndoială reîncercat!” şi nu au trecut decît cîteva luni şi încercarea a fost urgent repetată. De data aceasta cu reuşită! În locul unui „reformator” de la Bruxelles s-a găsit „reformatorul” Dragnea de la Teleorman! Şi, în loc să crească după cum ne promite teleormăneanul, salariile nete vor scădea, în ciuda faptului că statul, pentru a nu se produce această scădere, acceptă să preia povara, reducînd şi sarcina contribuţiilor sociale (de la 39% la 35%) şi nivelul impozitului pe venit (de la 16% la 10%). Numai că, pentru a nu se produce scăderea, angajatorii privaţi ar trebui să mărească salariul brut cu peste 22%. Or, statul nu poate obliga angajatorii privaţi să crească salariile brute, ca în sectorul public. Şi, cu cît salariile brute la privat vor creşte cu mai puţin de 22%, cu atît salariile nete ale angajaţilor vor scădea, în ciuda compensărilor indirecte de la stat. Angajatorii privaţi şi înainte de toate capitalul străin vor băga în buzunar noul cadou făcut de statul român pe seama noastră a tuturor. Am mai spus-o o dată tot în Cotidianul: dacă dl Dragnea n-ar exista, stăpînul străin al ţării ar trebui să-l inventeze!

Articolul a apărut în ediția online a Cotidianului din 13 august 2017 sub semnătura lui Ilie Șerbănescu.

Sursa: http://www.cotidianul.ro/deresponsabilizarea-sociala-a-angajatorului-cel-mai-mare-castig-colonial-al-capitalului-strain-305404/

Lanț de rugăciune pentru a apăra Europa-13 august 2017

        Deoarece timpul îndeplinirii profețiilor este aproape și în Europa se vor produce mari tulburări, vă învităm să ne unim într-un lanț de rugăciune pentru a apăra continentul nostru, așa cum ne-a cerut Isus.

De acum înainte, ne vom ruga pentru această intenție în fiecare zi de 13 a fiecărei luni.

Vă invităm să recitați în această zi rozarele de bucurie, de durere, de lumină și de mărire precum și cruciadele de rugăciune 31, 33 și 54.

Sursa: http://www.internetgebetskreis.com/fr/

Copyright © 2013-2017 Revelații ale cerului

Adevărul etern nu poate fi schimbat

Mesajul Sfintei Fecioare Maria din Anguera, Regina Păcii către Pedro Regís

Mesajul nr. 4.491 din 29 iunie 2017

          Dragi copii, Isus al meu a întemeiat Biserica sa și i-a încredințat-o lui Petru. Aceasta este unica și adevărata biserică a lui Isus al meu, fondată pe temelia apostolilor pentru a vesti Evanghelia tuturor popoarelor din toate timpurile. Misiunea lui Petru este de a-l proclama pe Isus și nu de a lua sau a adauga o virgulă la adevărul revelat de Isus al meu. Adevăratul succesor al Petru are misiunea de a avea grijă de turmă și nu de a o împrăștia. Trăiți în timpul marii nenorociri spirituale și Biserica lui Isus al meu va merge pe drumul calvarului. Va fi victorioasă, deoarece promisiunea lui Isus al meu se va îndeplini. Veți vedea încă orori în Casa lui Dumnezeu. Să fiți fermi în credință. Biserica lui Isus al meu nu este o casă în care proprietarii se schimbă și aceștia pot schimba culorile sale. Adevărul etern nu poate fi schimbat. Fiți credincioși adevăratului magisteriu și îndepărtați-vă de mlaștina falselor învățături. Sunteți ai Domnului și numai pe el trebuie să-l urmați și să-l slujiți. Mergeți înainte în adevăr.

Acesta este mesajul pe care vi-l dau astăzi în numele Preasfintei Treimi. Vă mulțumesc că mi-ați permis să vă reunesc aici încă o dată. Vă binecuvîntez în numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin. Pacea să fie cu voi.

Copyright © 2013-2017 Revelații ale cerului

Cacealma sau trădare de neam şi ţară?!

          După bulversantul episod Grindeanu a urmat din partea PSD ameţitorul atac fiscal la adresa capitalului străin. Ambele orchestrate straşnic, în tipologia Dragnea, cu potenţiali beneficiari oamenii muncii români şi cu adversari sugeraţi din zona serviciilor secrete şi multinaţionalelor! Asta pentru fraieri! Aberaţiile erau însă atît de mari încît nu numai că demersul dădea de gîndit, dar mirosea a diversiune. În ce ne priveşte, am fost fără echivoc. Nu puteam respinge ceea ce părea „esenţa” programului PSD, anume o forţare a creşterii salariilor (prin salariul minim şi prin salariile de la stat), care este unica pîrghie de combatere a împărţirii odioase, de tip colonial, a PIB-ului românesc între muncă şi capital şi singura posibilitate ca ţara să se aleagă cu ceva de pe urma activităţii dominante şi dominatoare a capitalului străin, al cărei instrument principal este tocmai salariul mic. De la început am subliniat că forţarea măririi salariilor constituie prima măsură anticolonialistă, salutară, din România, prima mişcare în favoarea muncii în România, dar că, dacă nu se bazează pe reducerea gradului de extracţie de sevă economică în favoarea capitalului, lucrurile se împotmolesc. Nu poţi să dai la săraci, neluînd de la bogaţi! A da şi unora şi celorlalţi este o poveste, o imposibilitate. Am prefigurat împotmolirea şi aceasta a venit mai repede decît se profila. Replica PSD la potenţiala împotmolire a dat şi mai rău de gîndit. A fost schimbat prim-ministrul! De parcă asta era problema! Şi s-a venit cu o aiureală economică atît de gogonată încît aproape nu mai era vreun dubiu că se joacă o scenetă, o diversiune greţoasă. Deodată, a apărut un alt „program” în care, ce să vezi, se buluceau măsuri prin care „livrările” în continuare către săraci să fie finanţate din luări de la bogaţi. Şi, să fim realişti, era vorba de măsuri care ar fi afectat înainte de toate maşinăria de făcut bani a capitalului străin, pentru care acesta a venit în România! Caracterul dubios al includerii acestor măsuri era legat mai ales de nepunerea în discuţie a rînduielilor economice şi politice care permiteau injustiţiile şi inadvertenţele ce se căutau a fi corectate. Or, a încerca să corectezi efectele fără atacarea cauzelor este pur şi simplu o stupiditate! Sau o diversiune care să netezească terenul spre o altă ţintă!

Ce a fost şi ce a rămas din tot demersul?! Despre ce era vorba: de înlocuirea arhievazionatului impozit pe profit cu neevazionabilul impozit pe cifra de afaceri; de introducerea taxei pe solidaritate, impusă bogaţilor spre a-i ajuta pe nevoiaşi; de desfiinţarea pilonului II de pensii, prin care în parte banii de pensii strînşi de români sunt administraţi de fonduri private (toate străine) spre beneficiul curent al acestora şi doar spre beneficiul ipotetic şi oricum peste 20-30 ani pentru viitorii pensionari. Ce a rămas?! Nimic! În schimb, au venit pe rol: plata contribuţiilor sociale pentru salariaţii part-time cel puţin la nivelul integral al contribuţiilor revenind salariului minim; blocarea la 100 lei pe an a creşterii salariului minim, în locul sporirii prevăzute la 2000 lei; suspendarea angajărilor în administraţia publică centrală; plafonarea ajutoarelor pentru creşterea copilului; revizuirea pensiilor speciale. Toate, după cum se vede de la o poştă, afectînd doar pe români, iar, cu excepţia ultimei dintre enumerări, de fapt pe amărăştenii români! Printre cele „rămase” se numără două „regine”, care probabil erau obiectivele vizate: raportul lunar al guvernului la Bruxelles (adică la stăpînire) şi transferul în cîrca angajatului al contribuţiilor sociale pentru pensii şi sănătate. Fără corespondent în UE, acest transfer (care merită o tratare separată mai amănunţită) era obiectul unui experiment dictat de la Bruxelles şi constituia de fapt ţinta urmărită prin întreaga scenetă fiscală! A mai fost o încercare similară pe vremea guvernului tehnocrat Cioloş şi, în faţa nereuşitei de atunci, s-a revenit acum la comanda capitalului străin şi cu concursul jenant al „reformatorului” Dragnea! Capitalul străin obţine astfel ceea ce nu are nu numai la el acasă, dar nicăieri în altă parte în lume: o decuplare completă de orice responsabilitate socială, care transformă angajaţii săi în adevăraţi salahori coloniali. Ce a fost asta, dle Dragnea? Cacealma sau trădare de neam şi ţară?!

Articolul a apărut în ediția online a Cotidianului din 6 august 2017 sub semnătura lui Ilie Șerbănescu.

Sursa: http://www.cotidianul.ro/cacealma-sau-tradare-de-neam-si-tara-305048/

Cluj: Megashow dedicat forțelor malefice

Motto2: Lupul nu-şi schimbă nici părul, nici năravul

     Trebuie să precizez dintr-un start că eu personal, spre exasperarea unor prieteni care sunt fani ai altor genuri muzicale, agreez și ascult muzică trance de o anumită factură.

Anul trecut, fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Cluj Mihai Seplecan, un fost insider al sistemului, a afirmat că în spatele festivalului „Untold” se ascunde un ritual de magie neagră care a fost sprijinit de către masonerie.

Aceste afirmaţii ale sale au fost suficiente pentru ca acesta să fie atacat din toate direcţiile de către fanii acestui festival, mai ales că Mihai Seplecan şi-a asumat o ipostază creştină. Evident că această postură pe care a ales-o să îl reprezinte, cea de credincios creştin-ortodox, împreună cu acţiunile sale din ultima vreme în care a vizitat diverse mănăstiri creştine, conţine o conotaţie care îl transformă în veritabilă carne de tun. De ce? După incendiul din clubul Colectiv au existat anumiţi prelaţi din cadrul Bisericii Ortodoxe care au incriminat în bloc pe toţi cei care au fost prezenţi în acel club, inclusiv pe victime, deoarece acel concert la care au participat ar fi avut, în viziunea lor, conotaţii demonice datorită muzicii şi versurilor formaţiei care a concertat în acel spaţiu. Într-un mod de neînţeles, părerea individuală a unor prelaţi creştin-ortodocşi a fost citată pe alocuri trunchiat, fiind desprinsă de contextul în care a fost rostită, totul fiind realizat pentru a incita la contestarea Bisericii Ortodoxe în ansamblul ei. S-a dovedit ulterior că, deşi nu s-a mediatizat, în momentul incendiului a fost prezent la faţa locului un preot ortodox care aparţinea unităţii de pompieri, preot care a oferit sprijin şi s-a rugat pentru cei implicaţi în acele incidente tragice.

Strict din punctul de vederea al doctrinei spirituale creştine, exprimată prin intermediul scrierilor Sfinţilor Părinţi, compasiunea este singura atitudine care se cere manifestată în astfel de cazuri, indiferent de natura evenimentelor petrecute. Aduc aici un argument zdrobitor care aparţine părintelui Porfirie, care dădea în acest sens un exemplu concret. El se întreba retoric: ce faci când vezi un călător care este atacat de mai mulţi tâlhari? „Sari şi tu şi îl loveşti la rândul tău?”, explicând astfel într-un mod înţelept care este condiţia unei fiinţe care se găseşte sub incidenţa unor forţe demonice.

Aceste atitudini de condamnare a publicului aflat la concertul din clubul Colectiv au fost, prin urmare, complet nejustificate, chiar privite strict din perspectiva doctrinei creştin-ortodoxe, aşa cum de altfel am precizat mai sus. Această doctrină a fost invocată, din crasă ignoranţă, de către unii dintre acuzatori. În consecinţă, multe persoane care „s-au emancipat” de sub cadrul considerat rigid al religiei instituţionalizate, au perceput în respectivele declaraţii, oarecum justificat, expresia unui fanatism religios intolerant. Astfel, orice referinţă la demoni şi activităţi care ar putea facilita o manifestare a acestora sunt sancţionate dur. Această veritabilă ostracizare a tuturor opiniilor colorate religios, în cazul nostru particular, idei de factură creştin-ortodoxe, devine apanajul tuturor persoanelor care se lasă strict ghidate de raţionalismul ateist al epocii tehniciste în care trăim. Există şi persoane care cred în Dumnezeu, dar nu aparţin nici unui cult instituţionalizat şi a căror viziune aparţine categoriei „believers but not belongers” (credincioşi, dar neaparţinători), cu alte cuvinte aceştia şi-au creat propria concepţie şi viziune despre divinitate, viziune care nu integrează realitatea unor astfel de entităţi malefice, cunoscute ca demoni, draci sau diavoli. Cei care fac parte din această categorie socială s-au simţit lezaţi de acuzele lansate în spaţiul public de către acele persoane care atacau verbal, cu înverşunare, pe cei care au participat la concertul din Clubul Colectiv, afirmaţii care implicau, din partea celor care le făceau, o totală lipsă de compasiune. Această compasiune ar fi fost firesc să fie îndreptată asupra victimelor şi apropiaţilor acestora care au suferit în urma tragicelor evenimente. Acest gen de abordare, venită din partea ambelor părţi, impregnată cu incriminări şi aruncarea unor invective dure de o parte sau alta, a contribuit la înveninarea mediului social. Preluarea fără discernământ a acestor afirmaţii, uneori tendenţioasă, de către o parte a mass-mediei, avidă de senzaţionalism ieftin, a condus la intoxicarea şi implicit tensionarea atmosferei din spaţiul public.

De altfel, nu este greu de sesizat că, în cazul multor evenimente care au loc în prezent, s-a creat un curent care a instituit ideea că este cool şi trendy să te raportezi la entităţi eminamente malefice, pentru că ele exercită o fascinaţie mai puternică asupra publicului prin utilizarea lor în cadrul campaniilor de marketing. Acest lucru se realizează evident în detrimentul utilizării unor eventuale personaje pozitive. Această abordare dovedeşte existenţa unei intenţionalităţi clare şi distincte care urmăreşte deliberat să plaseze acele evenimente sub incidenţa unor forţe negative. Ceea ce declari la nivel de formă este în mod indisolubil prezent şi în conţinutul acţiunii pe care o realizezi.

Dacă realizăm o analiză exactă şi precisă a elementelor constitutive ale identităţii vizuale, părţi constitutive ale brandului „Untold”, atît de anul trecut, cît şi din acest an, putem observa faptul că acestea acoperă şi se află în deplină concordanţă cu realitatea pe care se străduieşte să o invoce. Astfel putem decela următoarele aspecte care sunt, poate, mai puţin evidente:

Denumirea Untold în traducere desemnează nenumitul, nerostitul pe care mulţi ar putea să-l traducă ca de nepovestit, însă sensul conferit este cel desemnat de noi iniţial.

Se ştie foarte clar faptul că, în tradiţia românească, această sferă de forţă ale nenumitului, nerostitului (Untold) se identifică cu Satana, Lucifer, necuratul, nenumitul, nespusul. În tradiţia spirituală (populară) românească este prezentă această regulă, de a nu rosti în mod explicit numele unei entităţi malefice, pentru că acestă precizare explicită a numelui invocat, atrage în mod inexorabil acea prezenţă. Cu alte cuvinte, rostirea efectivă a numelui implică invocarea acelei entităţi şi implicit manifestarea ei. De aceea, în ethosul românesc există termeni care desemnează această entitate purtătoare de rău doar sub o formă exorcizatoare: ucigă-l toaca, ducă-se pe pustii, ucigă-l crucea. Legătura cu egregorul poporului român este evidentă tocmai prin această nenumire care este specifică tradiţiei spirituale româneşti, iar de aici derivă conexiunea cu subconştientul colectiv al locuitorilor din acest areal (spaţiu specific). Astfel, prin intermediul acestei conexiuni cu această entitate malefică, subconştientul colectiv poate fi influenţat şi impregnat cu energii toxice, nefaste, care ulterior influenţează prin intermediul subconştientului individual fiecare persoană în parte. Astfel, prin consacrarea care s-a realizat la început în cadrul acestui festival, acesta a fost plasat clar sub incidenţa unei anumite entităţi distincte desemnată ocultat (ascuns) sub numele de Untold. Cu alte cuvinte, entităţii căreia îi consacri (dedici, afieroseşti) acţiunea, în cazul nostru Untold, cuvînt explicat anterior, devine destinatarul final, adică este cel căruia îi sunt puse la dispoziţie energiile participanţilor: spectatori şi artişti deopotrivă. Cei care au realizat consacrarea în calitate de organizatori, împreună cu cei care au coordonat din background toată această operaţiune extrem de complexă, au subordonat prin aceasta evenimentul sferei malefice de forţă dorite. Pentru a înţelege mai bine forţa şi impactul consacrării mă voi referi la mediul esoteric din Franţa în perioada care a precedat Revoluţia din anul 1789. Atunci s-a cerut în mod expres consacrarea Franţei în totalitate inimii Fecioarei Maria. Această cerere a fost făcută în urma unor apariţii mariane în care această acţiune a fost solicitată în mod explicit. Acest fapt s-a corelat cu anumite avertismente privind iminenţa declanşării unor evenimente sociale de natură violentă. Această consacrare, dacă se realiza la timp, ar fi plasat Franţa sub protecţia şi ocrotirea Fecioare Maria şi evident acea revoluţie de sorginte masonică eşua, împreună cu tot carnagiul care i-a urmat. Din nefericire pentru poporul francez, acea consacrare a fost amînată şi evenimentele s-au succedat aşa cum le cunoaştem astăzi.

Consacrarea, în calitate de acţiune esoterică, plasează o fiinţă, acţiune, eveniment sub incidenţa fiinţei căreia îi este consacrată. Ea se realizează obligatoriu înainte de realizarea efectivă a respectivei acţiuni şi asigură integrarea acestei acţiuni şi a persoanei care consacră în sfera de forţă a fiinţei căreia i-a fost consacrată. Această acţiune, cunoscută în tradiţia catolică sub numele de consacrare, are un echivalent în tradiţia creştin-ortodoxă prin termenul de afierosire (încredinţare, dedicare).

S-ar putea spune că este doar o joacă. Dar această joacă cu invocări atât de clare şi distincte a unor entităţi de natură malefică nu poate constitui o simplă joacă, pentru oricine dispune de o minimă, doar minimă, capacitate asociativă denumită inteligenţă.

Astfel, deşi a fost ocultată (ascunsă) în mod extrem de abil, rostirea efectivă a acelui nume, folosindu-se în acest scop limba engleză, deci, chiar dacă nu i-a fost totuşi rostit direct numele, legătura astfel creată este mai mult decît evidentă.

Mulţi artişti plastici cu care am stat de vorbă au remarcat şi mi-au comunicat că au perceput în întreaga identitate vizuală o stare acută de întunecare malefică (darkness) începînd cu bannerele gigantice plasate pe sediul „Băncii Transilvania” de pe strada Bariţiu şi sfîrşind cu imaginile afişelor destinate mediatizării acestui festival.

Există în toată acestă succesiune de coincidenţe, mult prea cusute cu aţă albă pentru ca adevărul din spatele lui să nu transpară clar şi limpede pentru cineva care are minime noţiuni de esoterism şi înţelege identificînd etapele costituente ale unui ritual, de orice natură ar fi acesta. În cazul festivalului „Untold” este vorba fără nici un dubiu de un ritual de magie neagră care a fost oferit, consacrat, încredinţat acestei entităţi numite Untold.

Mă întreb şi eu de ce acest festival nu a fost plasat sub incidenţa unor personaje de lumină, eminamente benefice: Arhanghelul Mihail, de exemplu, conducătorul legiunii îngerilor în lupta împotriva entităţilor malefice, acesta fiind simbolul exponentului curajului divin, fiind prezentat în poze care denotă o ipostază războinică, Mihail fiind de altfel înzestrat cu o sabie.

Sau ca să nu fim acuzaţi că ne referim strict la tradiţia spirituală creştină, avem în tradiţia spirituală hindusă pe Shiva Matangari, Shiva (Conştiinţa Masculină Universală) în ipostaza de triumfător asupra forţelor ostile, malefice (Absolutul Divin în ipostaza de distrugător), purtător al tridentului, care alungă demonii, personaj care emană o masculinitate debordată şi care prin energia pe care o manifestă, conform tradiţiei spirituale hinduse, poate distruge sau exorciza orice rău manifestat prin intermediul oricăror entităţi de natură malefică.

În mod evident acest festival Untold, „The world capital of night and magic” sloganul sub care s-a prezentat anul trecut, cît și sloganul mai soft pentru anul în curs Real-life fantasy”, prezintă toate ingredientele care-l transformă în ceea ce s-a și afirmat pe sine a fi, adică un spectacol de noapte (noapte caracterizată de întuneric, implicit de lipsă a luminii) și magie (evident neagră, corespunzătoare întunericului în care se manifestă) și a reprezentat în fond, ceea ce s-a autodeclarat, adică un veritabil ritual de magie neagră în care energiile care s-au vehiculat, respectiv ale artiștilor și simultan a participanților din public, au fost consacrate dintr-un start entității Untold.

Un alt element care apare frecvent în afişele festivalului „Untold” este oglinda. Utilizarea acestui element nu este deloc întâmplătoare. Fiecare dintre dumneavoastră puteţi consulta semnificaţiile simbolisticii asociate oglinzii.

Citez:

„Oglinda redă imaginea inversă a obiectului fiind o îndepărtare de Principiu şi Esenţă. Se spune că în oglindă se reflectă dublura omului, caracterizată prin atribute malefice”. Pentru a nu exista nici un dubiu în acest sens, s-a plasat în faţa oglinzii imaginea un personaj sinistru care se reflectă în oglindă. Prin urmare expresia „Your selfie here” în afişul plasat anul trecut pe clădirea Băncii Transilvania nu este deloc întâmplătoare. Ea presupune identificare sinelui, (self se traduce în româneşte ca sine, parte componentă a cuvîntului selfie) fiecărui participant cu entitatea care a fost reprezentată de acea figură fără chip, în fapt Untold”ul pe care l-am menţionat anterior. Aici prin sine nu se înţelege esenţa ultimă a fiinţei ci ansamblu energiilor psiho-mentale ce animă fiecare individ în parte. Este vorba de potenţarea în fiinţa umană a aspectelor (energiilor) negative prezentate într-un mod simbolic prin intermediul acelui personaj la care negrul feţei desemnează abisul de natură malefică. Mai mult, pentru ca lucrurile să fie pe deplin elucidate se precizează clar prin expresia I am the wizard of Untold” că persoana a cărui sine se identifică cu personajul fără chip, acceptă postura de vrăjitor, cu alte cuvinte el devine un ucenic, discipol al Untold”-ului în cadrul nopţii de magie (neagră evident). Această operaţiune de identificare cu personajul fără chip şi de ipostaziere în discipol al Untold-ului ni se prezintă a fi ambalată sub formula inocentă a unui simplu selfie. Toată această operaţiune este şi premiată pentru cei care dau bine în poză. Un joc malefic abil travestit şi deghizat diabolic printr-o manevră care a dat dovadă, trebuie să recunosc, de o inteligenţă demoniacă de-a dreptul.

Toate aspectele imagistice (poze şi sloganuri) şi faptice efective indică fără nici un dubiu că toate acestea au fost alese cu parte dintr-un ansamblu bine articulat care desemnează pentru orice iniţiat existenţa şi prin urmare performarea (efectuarea) unui ritual de magie neagră.

În cazul performării (efectuării) unor ritualuri de către adepţii unor culte religioase, în cadrul acestora se invocă şi se consacră în mod distinct acele acţiuni unor entităţi spirituale eminamente benefice ca îngerii, Fecioara Maria, Iisus Hristos, Duhul Sfânt, Dumnezeu Tatăl. Toţi aceştia se presupun că se manifestă în acel spaţiu destinat invocaţiei. Aceste spaţii sunt de cele mai multe ori biserici. Energia acestor fiinţe necorporale interferează cu participanţii la aceste ritualuri, în funcţie de deschiderea fiecăruia dintre ei. Stările obţinute de unii dintre participanţi în urma acestei comuniuni realizate la nivel de suflet sunt iubire, linişte, pace sufletească.

Toate tradiţiile spirituale autentice fac referire clară şi distinctă la cele două categorii aflate în tabere diferite şi care îşi dispută întîietatea asupra fiinţei umane. Fiinţa umană, poate alege în baza liberului arbitru pe cine să deservească: tabăra entităţilor eminamente benefice cunoscute ca îngeri sau devaşi (sanskrit: , devá, fiinţe de lumină) sau tabăra entităţilor malefice: demoni sau rakshsaşi (sanskrit: , rākṣasa)

Pentru a pecetlui acest legămînt făcut cu entitatea desemnată sub numele Untold s-a făcut, unii bineînţeles ar spune spune că este doar coincidenţă, o donare de sînge sub emblema sugestivă a lui Dracula (din nou o coincidenţă) vampir care consumă sîngele astfel oferit (consacrat), acţiune care a dat posibilitatea donatorilor de participa la acest festival-ritual. Deci, cu alte cuvinte, s-a donat, în esenţă s-a consacrat (oferit, încredinţat) sîngele entităţii Untold, sînge care, se ştie din ocultism, că este suportul fizic al unor energii de natură subtilă (vitală) şi constituie cadrul de manifestare a unor entităţi necorporale, care leagă persoana respectivă (şi dacă aceasta ştie şi dacă nu ştie) de fiinţa căreia i-a fost consacrat respectivul ritual. Deci, anul trecut, sub aparenţa benignă a donării de sînge centrelor de transfuzii din ţară, a existat o caravană „Untold” care a făcut acest demers. Este de văzut dacă acest sînge a ajuns unde era destinat să ajungă, adică la centrele de donaţie sau s-a pierdut pe parcurs. Este de notorietate, şi exprim o evidenţă care nu are cum să fie negată, faptul că orice ritual de magie neagră implică sîngele, de preferinţă uman, care se constituie într-un veritabil liant şi catalizator subtil care permite invocarea şi manifestarea acelor entităţi malefice de natură subtilă. Sîngele a fost donat, în acest caz, de bună voie şi nesiliţi de nimeni, de către tineri care vroiau să participe la acest ritual deghizat în festival şi care nu dispuneau de banii necesari. Cei care au procedat în acest fel şi-au vîndut propria energie şi au fost legaţi într-un mod tainic de entitatea căreia i-a fost consacrat acest ritual. Aceste persoane au reprezentat rezonatori specifici, vehicule umane prin care cel invocat s-a manifestat utilizîndu-le propriile energii drept pîrghii de manifestare. Poza luată de pe site a fost denumită de altfel profund semnificativ, pay-with-blood, plăteşte cu sînge.

Dacă observaţi cu atenţie faptul că în această poză, sîngele donat alimentează acest personaj malefic, un simbolism care nu mai are nevoie de nici o explicaţie.

De asemenea există o reţea extinsă la nivelul întregului teritoriu al României, numită deloc întîmplător blood network, reţea de sînge.

Este profund semnificativ, extrem de relevant şi deloc întîmplător inserarea unei hărţi cu centrele de donaţii din întreaga ţară. Prin această modalitate a donării de sînge s-a reuşit să se acopere întreg arealul României, creîndu-se astfel o veritabilă reţea umană, cu noduri active în fiecare oraş, reprezentate de cei care au donat sînge. Această legătură aurică individuală indusă în timpul festivalului, putînd fi activată şi ulterior derulării acestuia, în baza energiilor specifice induse în fiecare aură individuală în timpul ritualului, prin intermediul fenomenului de rezonanţă. Astfel s-a reuşit ca impactul să fie remanent la nivelul întregului teritoriu al României prin intermediul donatorilor de sînge proveniţi din fiecare oraş, care vor deveni sui-generis vehicule de tranzitare a unor energii negative induse iniţial la performarea (efectuarea) ritualului. Evident că, în anii care vor urma, dacă acest veritabil pattern comportamental va continua şi nu va fi stopat ferm, aceste rezonanţe negative reprezentate de către aceste energii demoniace vor fi întărite.

Esoterismul care este în esenţă o ştiinţă spirituală aplicată, are nişte reguli precise şi exacte şi este departe de a fi o simplă joacă. De altfel toate cele descrise până acum nu s-au constituit deloc într-simplă joacă pentru cei care le-au conceput. Toate elementele utilizate au avut o semnificaţie precisă şi exactă.

Acelaşi lucru se poate spune şi despre poza a cărui gest este şi el elocvent corelat şi cu brăţara inscripţionată cu numele Untold.

Îmi exprim şi eu nedumerirea; expresia sinceră a unei naivităţi ingenue: toate personajele este strict necesar (trebuie musai) să aparţină părţii malefice? Nu se poate să fie personaje şi fiinţe care să aparţină categoriei personajelor benefice, eroilor pozitivi care dispun de curaj în lumina adevărului? Cred că li s-ar putea da şi acestor personaje un aspect cool şi trandy, care să le facă atractive şi implicit dezirabile pentru marele public.

Şirul lung de coincidenţe profund semnificative, vizând aspectele stranii care au însoţit acest festival-ritual, ar trebui să determine orice fiinţă plină de bun simţ să se gândească asupra direcţiei ce i s-a dat acestei manifestări.

Las strict la latitudinea cititorilor acestui articol întrebarea care vizează în ce măsură realitatea subtilă de factură spirituală a unor astfel de entităţi malefice, care evident au fost invocate deliberat, a avut sau nu o influenţă în conştiinţele individuale care participă la un astfel de mega ritual de magie neagră. Sensul dat este evident ocultat şi ţine de intenţionalitatea şi scopurile avute în vedere de cei care au utilizat o asemenea imensă energie. Ei s-au folosit de acestă energie pe care au utilizat-o în conformitate cu propriile scopuri.

Cam cu ce ne-am ales de fapt? Cu anumiţi artişti care au prestat o muzică mai mult sau mai puţin inspirată. Amintesc că acest gen de muzică este benign în sine fără să aibă o conotaţie incriminabilă sub aspectul rezonanţelor pe care le poate induce în public. Mi s-a atras atenţia de către anumiţi compozitori şi muzicieni prezenţi la acest festival, că şi aici a survenit o mutaţie, începând cu anul 2010; trance-ul clasic a fost alterat intenţionat de sound-uri (sonorităţi) stranii care pune auditoriul în rezonanţă cu energii nu tocmai armonioase. Deci, nici la capitolul muzică în sine nu stăm tocmai bine.

Cineva s-a jucat de-a magia neagră sau chiar a fost vorba de un ritual performat (efectuat) deliberat în acest sens?

La o primă scanare rapidă şi superficială, am avut de-a face în anul ce a trecut cu un festival de muzică trance la care au participat mulţi oameni care au petrecut împreună un timp agreabil.

La un nivel mai profund am avut de-a face cu un veritabil, din plin recognoscibil, ritual de magie neagră care a implicat un număr uriaş de participanţi, a căror energie a fost folosită (utilizată) şi modulată specific în vederea anumitor scopuri ascunse şi chiar prin acestea dubioase. Aproximativ 300.000 de oameni a căror energie vitală, sexuală, volitivă şi afectivă a fost utilizată, folosită într-un sens numai de iniţiatorii din umbră ştiut şi care evident a dus la poluarea atmosferei subtile energetic-informaţionale în Cluj-Napoca. Aici trebuie să existe o mare atenţie. În cazul consacrării nu contează natura energiei utilizate ci sensul pe care i se dă acesteia de către cel care operează, deci depinde de entitatea căreia i se consacră, precum şi de intenţionalitatea şi scopul celui care realizează această consacrare. Spre exemplu, într-un ritual de magie roşie unde se utilizează energia sexuală a participanţilor, aceasta poate fi folosită pentru trezirea iubirii fiind consacrată unei entităţii eminamente benefice, sau poate servi uciderii unei persoane dacă ritualul este consacrat unei entităţi malefice. Totul este la cheremul celui care iniţiază, conduce acest ritual. Restul participanţilor nu sunt decît folosiţi. Asta nu înseamnă că nu se resimte plăcerea în acel ritual. Dar scopurile urmărite şi consecinţele celor două tipuri de ritualuri sunt evident diferite. Exact acest lucru s-a petrecut, în anul ce a trecut şi în cazul ritualului de magie neagră deghizat sub masca unui Festival de muzică trance, „Untold”.

Există şi un alt element care este de reţinut. Mi s-a relatat că în 2016 în perioada festivalului, ofiţerii de la crimă organizată au fost trimişi în concediu în masă, în timp ce oraşul colcăia de droguri. Cu alte cuvinte psihismul individual al participanţilor trebuia fluidizat prin consumul de droguri pentru ca energiile acestora să devină apte de utilizare. Nu ştiu ce s-a petrecut în anul în curs, dar presupun că nimeni nu s-a sesizat vis-a-vis de consumul de droguri şi de cel de alcool în exces.

Nicolae Ceauşescu făcea referire la agenturile străine prezente pe teritoriul României, în discursul său din decembrie 1989, în cazul evenimentelor derulate atunci, discurs preluat „ad literam” într-un număr al revistei „Lumea” de anul 2015. Marea majoritate dintre noi am tratat atunci acele informaţii cu dispreţ, avînd în vedere sursa de provenienţă. Acum însă, privind retroactiv acel discurs precum şi informaţiile conţinute în el, toate s-au dovedit a fi perfect adevărate. Aşa se întâmplă acum şi în cazul lui Mihai Seplecan care, chiar dacă posedă un limbaj care este tributar unor sintagme, nu ştiu cît de bine înţelese de către acesta, rosteşte totuşi anumite adevăruri care se doresc a fi ascunse şi tratate ca derizorii de către presă şi evident de către anumite persoane „nenumite” din umbră. Din perspectiva trecerii timpului şi al dezvăluirilor făcute între timp, evenimentele din decembrie 1989, ni s-au revelat a fi realităţi incontestabile pe care de altfel şi SRI-ul le-a făcut publice prin anumiţi intermediari acoperiţi din lumea gazetăriei. Vezi în acest sens persoana lui Grigore Cartianu care a semnat 3 cărţi despre acele evenimente. Am precizat că le-a semnat, nu faptul că le-ar fi scris el, pentru că în scriitura efectivă se simte touch-ul unor băieţi rafinaţi din cadrul serviciilor, băieţi care au capacitatea de a face o analiză pertinentă de intelligence utilizînd un limbaj adecvat, aspecte care îl depăşesc cu mult pe sus-numitul Grigore Cartianu. De altfel Gregoar Ecrive, aşa cum singur s-a prezentat în dialogul cu scriitorul Paolo Coelho, dispune de un bagaj cultural limitat.

Aşteptam pentru anul în curs o schimbare a „destinatarului” sau „adresantului” acestui festival. Nu de alta, dar să nu fiu acuzat că sunt paranoic. S-ar fi putut alege în vederea promovării acestui eveniment orice entitate angelică căreia să-i fie consacrată pe faţă, la lumină, acest eveniment. Orice entitate angelică din cadrul ierarhiilor angelice prezentate de Dionisie Areopagitul. Se poate alege, pentru a nu fi considerat fundamentalist creştin, de ce nu, şi o altă tradiţie spirituală dacă se vrea, tradiţia hindusă cu, spre exemplu, Shiva Matangari, în ipostaza de distrugător al răului. Numai musai ca personajul principal să fie pozitiv. Organizatori vă prindeţi? Aceiaşi DJ-invitaţi, fără donări de sînge, fără darkness și dacă se dorește cu aspecte benefice de factură esoterică la vedere, la lumină.

Eu ştiu artişti plastici care ar lucra cu plăcere la aceste proiecte. De fapt au fost şi în acest an dar au fost refuzaţi. Viziunea lor artistică nu coincidea cu linia directoare a celor din spate. Era mult prea soft, deschisă şi armonioasă. Apropo de profesorul Ioan Sbârciu, mason notoriu, care a fost în anul ce a trecut preşedintele comisiei care a desemnat lucrările câştigătoare.

Se pare că toate apelurile pe care le-am făcut în anul precedent s-au dovedit inutile. În acest an fluidizarea energiilor necesare alchimizării” ființelor participanțiilor, termen utilizat într-un afiș de promovare a festivalului în anul în curs (stranie, ciudată și profund semnificativă apetența constantă a organizatorilor spre esoterism) s-a realizat prin intermediul mărcii de vodcă Absolut” (denumire ironic-persiflatoare apropo de semnificația reală a termenului utilizat). Iar etapele constitutive în devenirea, transformarea ființei sub influența, evident, determinantă a consumului de vodcă, în cadrul Untold-ului conduc spre cea finală de creator. Aici substituirea este evidentă. A se vedea explicit în poza de mai jos. Avem de-a face cu înlocuirea adevăratului Creator cu o condiție existențială de așa-zis creator realizată simultan: prin consumul de vodcă și prin participarea la UNTOLD într-o modalitate dement-demoniacă de factură magică. Remarcați cu atenție succesiunea de etape prezentate grafic la baza afișului. Aceste etape: visător, magician, lord menite să te aducă la condiția finală de pseudo-creator, sunt legate de fazele lunii. Luna plină acționează ca un veritabil catalizator, atunci cînd ființa umană este extrem de receptivă într-un mod subconștient, și nu numai, la anumite energii, cele malefice găsindu-se în acea perioadă într-un maxim și putînd fi (integrate) induse mai ușor în aura ființei. Maximum de lună plină fiind, deloc întîmplător, în ultima zi a festivalului și anume data de 6 august 2017 . Nimic nu este lăsat la voia întâmplării. Mai știm o entitate malefică, Lucifer-Satana (Untold) care decăzînd din condiția ei de înger de lumină a încercat să se substituie adevăratului Creator, urmărind să-i tragă și pe alții după ei într-un demers satanic care, după cum se vede continuă și în prezent. Astfel analogia devine mai mult decât evidentă.

Anul acesta, după dezvăluirile făcute în anul precedent, lucrurile nu s-au derulat chiar pe față, aspectele s-au deghizat ceva mai bine, substratul rămînînd același. Personajul cu coarne, avînd aparențe binefăcătoare, cu o lună plină plasată în spate se găsește în preajma magicianului care citește ritualul (de magie neagră, pentru că personajele din poză nu par îngerași) de invocare dintr-o carte. Mesajul transpare la fel de clar și limpede, ca și în anul anterior. În cazul de față lupul nu-și schimbă nici părul, nici năravul.

Despre sponsori numai de bine. Banca Transilvania este asociată constant unui astfel de eveniment. Totuși, să sponsorizezi un ditamai mega-ritual satanic de magie neagră (scuzați pleonasmul), nu dă prea bine. Sau tocmai de asta îl sponsorizează?!

Acum un an, în cadrul festivalului de film „TIFF, la Secțiunea filmului de groază se scria negru pe alb că personajul central al secțiunii este Antihristul. Eu propun ca în anii viitori să existe, pentru echilibru, și o secțiune a filmului spiritual în care care personajul principal să fie Iisus Hristos. Pe bune, o să-i propun acest lucru lui Tudor Giurgiu și celui care face selecția la acest festival, mai precis lui Mihai Chirilov. În cazul acestuia din urmă nu-mi propun să-i schimb orientarea. Ar fi cam greu. Se știe de ce.

Ce a devenit de fapt, pe nebănuite, orașul Cluj-Napoca? Observăm că devine creuzetul și terenul de țintă a unor forțe oculte malefice care uzitează de energiile puse la dispoziție cu naivitate de persoane de bună-credință pentru a-și duce la îndeplinire scopurile abjecte. Este în fapt, o poluare a atmosferei psiho-mentale (denumită de unii și atmosferă subtilă de natură energetic-informațională), poluare a cărui țintă manipulatorie suntem chiar noi.

Poți să prostești un om tot timpul, poți să prostești mai mulți oameni mai mult timp, dar nu poți prosti toți oamenii tot timpul.

Articolul a apărut în ediția online a Cotidianului din 4 august 2017 sub semnătura lui Radu Hadârcă.

Sursa: http://www.cotidianul.ro/cluj-megashow-dedicat-fortelor-malefice-304958/

6 august 2017 – Sărbătoarea TATĂLUI ÎNTREGII OMENIRI

   

      Sursa: https://revelatiialecerului.wordpress.com/2015/08/07/tatal-intregii-omeniri/

Copyright© 2013-2017 Revelații ale cerului

5 august 2017 – 2033 de ani de la nașterea Sfintei Fecioare Maria

LA MULȚI ANI MAMĂ A MÎNTUIRII!

Îți mulțumim pentru grija pe care o porți fiecăruia dintre noi!

Am inclus toate poruncile în Iubirea Sfîntă

Mesajul lui Dumnezeu Tatăl către Holy Love

29 iulie 2017

     fragment

      Încă o dată, văd o Mare Flacără pe care eu (Maureen) am recunoscut-o ca fiind Inima lui Dumnezeu Tatăl. El spune: „Eu sunt Tatăl – Dumnezeul tuturor veacurilor și al fiecărei generații. Vorbesc încă o dată pentru aceste timpuri care sunt vremuri înșelătoare. Vă chem să vă uniți în împărăția mea, dar satana încurcă chiar și acest lucru, chemarea mea părintească. El susține globalizarea, un guvern unic mondial, cu un conducător conform alegerii sale. Iată cum intenționează să vină la putere în aceste ultime zile. Nu vă lăsați păcăliți! Veniți la pieptul meu patern și lăsați-mă să domnesc în inimile voastre. Iubiți-mă – iubiți poruncile mele.“

„Satana își construiește împărăția sa pe mîndrie, ambiție egoistă și confuzie. V-am dat preceptele – Poruncile – care constituie calea onestă spre viața veșnică. Am inclus toate poruncile în Iubirea Sfîntă. Trebuie să alegeți binele mai presus de rău, dacă sperați să scăpați de înșelăciunea satanei. Folosiți-vă de Iubirea Sfîntă ca de o vînturătoare pentru a separa alegerile bune de cele rele. Aceasta este maniera de a fi protejați în aceste vremuri de confuzie. “

Citiți  2 Tesaloniceni 2: 9-12

Copyright © 2013-2017 Revelații ale cerului

Porțiuncula-2 august 2017

       Istoria indulgenţei plenare a Porţiunculei este legată de numele Sfîntului Francisc de Assisi, fondatorul ordinului franciscan.

Actuala bazilică „Sfînta Maria a Îngerilor“ din Porţiuncula, construită din ordinul papei Pius al V-lea, începînd cu anul 1569 şi care a fost ridicată la circa 4 kilometri depărtare de Assisi, cuprinde între zidurile sale vechea capelă numită Porţiuncula, în care sfîntul Francisc a avut inspiraţia să ceară papei indulgenţa.

„Iată cum i-a venit sfîntului Francisc această idee: într-o noapte din luna iulie a anului 1216, în timp ce se afla în genunchi în faţa altarului Porţiunculei cufundat în rugăciune, a văzut pe neaşteptate o lumină care strălucea pe zidurile capelei. Aşezaţi pe tron, înconjuraţi de o mulţime de îngeri, învăluiţi într-o lumină de nedescris, au apărut Isus şi sfînta Fecioară Maria. Mîntuitorul l-a întrebat pe sfîntul Francisc ce har ar dori pentru binele oamenilor. Sfîntul Francisc a răspuns umil: «Deoarece acela care îţi vorbeşte este un păcătos mizerabil, o, Dumnezeule îndurător, el îţi cere milă pentru fraţii săi păcătoşi; iar toţi cei care vor intra în această biserică să aibă de la tine, Doamne, care vezi chinurile lor, iertare pentru păcatele comise.»

«Ceea ce ceri tu, o, frate Francisc, este mare – îi spuse Domnul – dar de lucruri mai mari eşti demn şi vei obţine lucruri şi mai mari. Accept, deci, rugăciunea ta, dar cu condiţia ca tu să ceri vicarului meu de pe pămînt, din partea mea, această indulgenţă.» Era indulgenţa iertării.

Pe cînd abia mijeau zorile, sfîntul din Assisi, luînd cu sine numai pe fratele Masseu din Marignano, plecă spre Perugia, unde se afla papa în acele zile. Pe scaunul lui Petru şedea în acele zile, după moartea papei Inocenţiu al III-lea, papa Honoriu al III-lea, om în vîrstă, dar foarte bun şi pios, care dăduse tot ceea ce avea săracilor.

Pontiful, ascultînd povestea din gura lui Francisc, îl întrebă pentru cîţi ani cerea acea indulgenţă. Francisc răspunse că el nu cere ani, ci suflete, şi că voia ca oricine ar fi intrat în acea biserică, spovedit şi cu părere de rău, să fie dezlegat de toate păcatele sale, de vină şi de pedeapsă, în cer şi pe pămînt, din ziua botezului pînă în ziua şi ceasul în care va fi intrat în acea biserică. Era vorba de o cerere neobişnuită, pentru că o astfel de indulgenţă se acorda numai celor care luau crucea şi plecau să lupte pentru eliberarea Sfîntului Mormînt, devenind cruciaţi. Într-adevăr, papa îi spuse Sf. Francisc: «Nu este obiceiul curiei romane să acorde o astfel de indulgenţă». Francisc continuă: «Ceea ce eu cer, nu este din partea mea, ci din partea Celui care m-a trimis, adică din partea Domnului nostru Isus Cristos». În ciuda, deci, a reticenţei curiei, pontiful îi acordă cele cerute.“ (Sursa: http://www.ercis.ro/actualitate/viata.asp?id=20100794)

Papa a dat indulgenţa cerută de Francisc şi la 2 august 1216 s-a consacrat bisericuţa, publicîndu-se actul pontifical.

Indulgenţa s-a dat pentru ziua de 2 august, dar nu s-a făcut prea mare publicitate, pentru a nu stăvili vizitarea locurilor sfinte şi participarea la cruciade, singurele ocazii pentru care se oferea atunci această indulgenţă. Ulterior indulgenţa s-a extins la toate bisericile franciscane, apoi după al doilea război mondial s-a extins la toate bisericile parohiale, iar noua legislație canonică a Bisericii a extins-o la toate bisericile, însă numai o dată pe zi. (Pr.Iosif Gabor, Sfântul Francisc, Serafica, Roman, 2001, p.47)

Indulgenţa plenară, pe care sufletul o primeşte în această zi, reprezintă iertarea pedepsei temporale pentru păcatele care au fost spovedite şi iertate. Puterea indulgenţei se bazează pe meritele Mîntuitorului şi ale sfinţilor.

Condiţia obţinerii unei indulgenţe este ca sufletul să se găsească în stare de har sfinţitor, iar după primirea sfintei împărtăşanii, să recite, la intenţia Papei Benedict, Tatăl nostru, Bucură-te Marie şi Credeul.

Sursa: https://revelatiialecerului.wordpress.com/2014/08/01/sarbatorile-primei-decade-a-lunii-august-2014/

Liber ca pasărea cerului

       Nu știu ce a căutat președintele Iohannis în secuime pe cînd la București partidul de guvernămînt juca de zor o scenetă fiscală sordidă, marcînd o nouă pagină jenantă în colonializarea țării de către stăpînul ei străin. Acolo, în secuime, dl Iohannis a primit steagul secuiesc. A dat, în schimb, tricolorul, cu mențiunea că autonomia pe criterii etnice nu este posibilă și dezirabilă. Aflat ca în fiecare vară în secuime, un reprezentant de frunte al guvernului de la Budapesta a lăudat faptul că dl Iohannis a primit steagul secuiesc și a spus că ei, maghiarii, nici nu urmăresc autonomia pe criterii etnice, ci autonomia teritorială. Pe la București, românii l-au criticat pe președintele Iohannis că, în episodul cu schimbul de steaguri, a cam „desacralizat“ tricolorul. Dar, dragi români supărați, sunteți supărați degeaba pe dl Iohannis! Obligații față de nația română aveau un Iliescu, un Constantinescu, un Băsescu, și că și le-au onorat sau nu este o altă discuție. Dar, ca obligație față de nația română, președintele Iohannis, ca etnic german, este liber ca pasărea cerului. Unii resping ideea pusă așa, spunînd că românii sunt cei care l-au votat și încă în număr mare. Corect! Dar asta este problema lor, și nu a dlui Iohannis!

Cu toate că, în ce-l privește pe dl Iohannis, lucrurile sunt simple și se prezintă de o manieră fără echivoc, există abordări chiar din partea domniei sale care îl ecartează pe tabla de șah a obligațiilor și intereselor politice. Din nu se știe ce motive, dl Iohannis, deși președinte al țării, se manifestă deschis împotriva PSD, cel mai mare partid politic din România. Vorbește despre PSD ca despre un partid asociat cu toate stigmatele la modă în România. Ce mai tura-vura, „vinovatul de serviciu“! Fără îndoială, PSD este cel mai vinovat partid pentru starea în care se află acum România: prin strămoșii lui FSN și PDSR, actualul PSD este partidul care a guvernat cel mai mult România și care a trimis această țară din comunismul cel mai ortodox direct în capitalismul cel mai sălbatic, unde există împărțirea cea mai odioasă a PIB-ului între muncă și capital, de teapa celor mai subjugate colonii din lume. Dar, vai, nu din această cauză nu-l suferă dl Iohannis, pentru că atunci ar trebui să denunțe sistemul colonial existent în România. Dl Iohannis nu a fost auzit vreodată să fi pus în discuție sistemul colonial din România, împărțirea odioasă a PIB-ului între muncă și capital, osatura acestui sistem, nici măcar salariile colonial de mici, rușinea „Europei“, a acelei Europe pe care președintele nu încetează s-o ridice în slăvi. Ca atare, poziția față de PSD se află în faptul că este singura structură mai răsărită la vot și tot ceea ce este votat trebuie scos din joc, spre a fi înlocuit cu structuri numite, nu alese, așa cum se cade a se petrece lucrurile într-un sistem colonial.

Strict în aceeași ecuație se înscrie poziția oficială a președintelui în problema dezvoltării de importanță crucială a capitalului românesc. Chiar de curînd, domnia sa a declarat: „Resping categoric inițiativele populiste recente de a pune în opoziție investițiile străine față de capitalul românesc, companiile multinaționale față de IMM-urile românești“.

Ar fi „o mare eroare“, a spus președintele! Ca un capital de slabă anvergură și aflat istoricește la început, cum ar putea însă fără un sprijin minim capitalul privat românesc să reușească în competiția cu capitalurile vestice, trecute de sute de ani prin ciur și prin dîrmon și sprijinite sistematic de acasă de la ele? Tratamentul strict egal al multinaționalelor cu bietele IMM-uri românești înseamnă, implicit și inevitabil, condamnarea celor din urmă să rămînă pe veci în coada căruței, indiferent cîte viteze ar avea aceasta. Au trimis ei, Iliescu, Constantinescu, Băsescu, la coada căruței capitalul românesc, de ce ne-am aștepta să schimbe situația Iohannis, care este liber ca pasărea cerului?

Precipitata, minunat considerata, dar încă nedeslușita vizită recentă a președintelui Iohannis în SUA, precum și cea fără de necunoscute, ulterioară, în Germania, nu schimbă coordonatele de fond ale ecuației discutate aici, dar îi tulbură domniei sale libertatea ca pasărea cerului, pentru că va tot fi obligat să aleagă între direcțiile opuse ale îndrumărilor primite de la Berlin și, respectiv, Washington. Căci doar față de București este liber ca pasărea cerului!

Articolul a apărut în ediția online a Cotidianului din 31 iulie 2017 sub semnătura lui Ilie Șerbănescu.

Sursa: http://www.cotidianul.ro/liber-ca-pasarea-cerului-304738/