Monthly Archives: noiembrie 2017

Novena Imaculatei Concepții

         Între 30 noiembrie și 8 decembrie 2017 vă propunem să ne rugăm novena Imaculatei Concepții pentru convertirea păcătoșilor.

Recităm zilnic o decadă de rozar urmată de invocația „O, Maria, concepută fără păcat, roagă-te pentru noi cei care alergăm la tine!“ repetată de trei ori, iar la sfîrșit rugăciunea Cardinalului Robert Sarah.

Dacă este posibil, în ziua de 8 decembrie sau într-una din zilele novenei, să ne spovedim și să ne împărtășim.

Rugăciune

       Preasfîntă Fecioară Maria, Regina îngerilor și a sfinților, mijlocitoarea tuturor harurilor, lîngă Inima ta imaculată găsim refugiu și apărare, deoarece ești mama noastră. Dăruiește-ne, așa cum ai promis celor trei păstorași de la Fatima, harul de a ști să oferim, în fiecare zi, viața noastră pentru mîntuirea păcătoșilor.

Iubirea ta maternă să atingă inimile împietrite de păcat pentru ca toți oamenii, mîntuiți prin sîngele Fiului tău vărsat pe cruce, să găsească calea iubirii, a pocăinței și a reconcilierii cu Dumnezeu și cu frații lor.

Atunci vom putea cînta toți împreună și cu o singură inimă triumful îndurării tale materne. Amin.

Rugăciunea novenei a fost redactată de Cardinalul Robert Sarah la Vatican în 25 martie 2017, în onoarea centenarului Sfintei Fecioare de la Fatima.

Sursa: http://www.prierenfamille.com/index.php?option=com_content&view=article&id=1396:neuvaine-de-l-immaculee-conception-2017&catid=14:racine&Itemid=435

Copyright © 2013-2017 Revelații ale cerului

 

30 noiembrie 2017- Lanț de rugăciune pentru România și întreaga lume

Adresele articolului: http://lantderugaciunepentruromania.ro/

https://www.facebook.com/Lan%C5%A3-de-rug%C4%83ciune-pentru-Rom%C3%A2nia-%C5%9Fi-%C3%AEntreaga-lume-720507991491554/

Neperformantele – instrument ideal pentru dosirea profiturilor bancare

        Sistemul bancar din România – aproape în întregime străin – a raportat pentru primele nouă luni din 2017 un profit de peste 4 miliarde lei. Și, dacă evoluțiile de pînă acum continuă și în ultimele trei luni ale anului, 2017 va marca în perioada postcriză un record în profiturile sistemului bancar. Să se fi speriat băncile străine de plîngerea premierului Tudose că acestea realizează, dar nu raportează profit, pentru a nu plăti statului român impozitul corespunzător?! Este sigur că obține profituri în România, căci altfel n-ar pierde timpul pe aici, dar le maschează pentru a nu le fiscaliza! Că acum însă s-ar fi speriat de plîngerea publică a dlui Tudose, raportîndu-le, este neplauzibil, pentru că, avînd în vedere statutul României, chiar dacă nerecunoscut oficial de colonie în sistemul centru-periferie pe care îl constituie UE, băncile străine au putere în România, în timp ce prim-ministrul român, indiferent cine ar fi acesta, nu are! Sau, mai bine zis, nu are putere decît în chestiuni absolut derizorii, oricum nu în sancționarea și taxarea băncilor străine, care sunt principal instrument colonial al centrului în periferii precum România. Și atunci, ce să se fi întîmplat?

Analizînd activitatea băncilor străine din România, se poate constata că singurul element care fluctuează este nivelul așa-numitelor „neperformante“ (creditele acordate a căror rambursare fie întîrzie, fie nu mai are loc). De acest nivel pare să depindă și evoluția noilor împrumuturi către clienți, firme sau persoane fizice. În rest, aceeași „grilă“ care reprezintă osatura: o marjă uriașă între dobînzile cu care se acordă împrumuturile și dobînzile oferite la depozite, precum și comisioane nefirești, amețitoare. Să observăm că, indiferent de alte laturi ale activității bancare (să zicem, oscilante, în funcție de conjuncturi și perioade), această osatură asigură constant nu numai acoperirea costurilor, dar și profituri confortabile. Pur și simplu, pentru că nivelurile practicate atît la dobînzi, cît și la comisioane rezultă nu din piață, ci din abuz de monopol, activitățile băncilor fiind monopol al lor, neîmpărțit cu nimeni altcineva. Concurența între bănci este o poveste cu cocoșul roșu, iar consumatorii de servicii bancare (fie persoane juridice, fie persoane fizice) sunt captivi, avînd în vedere obligația legiferată de a efectua plățile prin bănci, acestea din urmă folosind respectivul monopol spre a-și impune condițiile. Rata de rentabilitate bancară în România – rezultînd din abuz de monopol – este atît de mare, încît băncile nici nu au nevoie de a fi în competiție în finanțarea economiei. Ele, de fapt, nici nu prea finanțează economia. Căci toate subsidiarele multinaționalelor nebancare, care dețin controlul în economie, se finanțează din străinătate, că doar nu o să o facă la costurile respingătoare din România. Astfel încît subsidiarele bancare străine din România nu reciclează în economie nici măcar banii pe care îi strîng din România, stocul creditelor nereprezentînd nici 80% din stocul depozitelor. De fapt, băncile din România (aproape toate străine) nu finanțează sistematic decît statul român, caz în care nu-și asumă nici un risc. Capitalul românesc este scos din joc și subfinanțat. Iar persoanele fizice sunt creditate în valuri, „în pas“ cu ciclul economic (avînt-criză). În perioada de avînt, generată de expansiunea consumului, băncile străine devin aparent „neglijente“, creditînd cu ușurință (doar cu buletinul) clienții amețiți de campanii „Black Friday“ și alte prostii de același gen. După care urmează nerambursările. Nivelul apocaliptic al condițiilor cu care se acordă creditele asigură rentabilitatea bancară și la un prag deosebit de înalt al neperformantelor. Este de-ajuns să încaseze doar 20-30% din creditele acordate persoanelor fizice, că băncile și-au recuperat, de fapt, toți banii avansați. Restul îl pot contabiliza în categoria neperformantelor, care sunt sursă de cîștiguri nete în anii ce urmează, mai mulți sau mai puțini, în funcție de ceea ce în spațiul public trece la capitolul „criză“. Băncile nici nu-și pierd timpul cu recuperarea neperformantelor de la clienți, ci le vînd unor recuperatori specializați cu numai 8-10% din valoare. Aceștia strîng de gît nesăbuiții care se aruncaseră în capcana creditelor bancare și care rămîn fără pantaloni.

Provizionarea (trecerea pe pierderi) și vînzarea neperformantelor – denumite demagogic în limbaj bancar curățirea portofoliilor – sunt parțial finanțate de statul român (adică de noi toți, proștii!) prin deducerile fiscale acordate băncilor la respectiva „curățire“. Neperformantele sunt mijlocul ideal de camuflare a adevăratelor profituri și de evazionare a impozitării lor. Și atunci, trai, nineacă: cu cît mai multe neperformante, cu atît mai bine! Iar după curățirea portofoliilor reîncepe o nouă campanie de creditare doar cu buletinul.

Aici ne găsim acum, în 2017. De neperformantele din anii trecuți – generatoare ale anterioarei crize – s-a scăpat treptat, 2017 devenind anul reluării unui nou ciclu al creditării doar cu buletinul.

Cînd nivelul neperformantelor este scăzut, profiturile bancare ies la suprafață (cazul anului 2017), un nou ciclu de neperformante urmînd să ducă iarăși la camuflarea profiturilor în anii ce vin. Dl Tudose a nimerit prost doar anul, în rest, are perfectă dreptate în domeniu. Și la ce i-a folosit?! De noi nici nu mai vorbim!

Articolul a apărut în ediția online a Cotidianului din 27 noiembrie 2017 sub semnătura lui Ilie Șerbănescu.

Sursa: https://www.cotidianul.ro/neperformantele-instrument-ideal-pentru-dosirea-profiturilor-bancare/

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

26 noiembrie 2017 – ISUS, REGELE UNIVERSULUI

RUGĂCIUNE CĂTRE ISUS, REGELE UNIVERSULUI

O, Isus, unicul Rege al Universului,

Îngenunchem la picioarele tale,

Te adorăm și te onorăm drept Regele și Conducătorul nostru.

Da, Doamne, toate națiunile ți se supun.

Numai tu ești adevăratul Rege,

Numai tu ești adevărata pace.

Numai tu ești lumina.

Noi te adorăm numai pe tine!

Tu ești sprijinul nostru,

Ești comoara noastră,

Ești Domnul nostru,

O, mare Dumnezeu al cerului și al pămîntului.

Credem cu tărie că ești prezent cu adevărat în Sfînta Euharistie.

Tu ești acolo viu, iubitor.

Tu vrei să ne hrănești cu pîinea vieții.

Da, vino și hrănește-i pe copiii tăi.

Privirile tale sînt ațintite asupra sufletelor,

Veghezi asupra tuturor națiunilor.

Inima ta este pentru noi un loc de odihnă.

Așadar ne consacrăm Inimii tale de Rege și de Prinț.

 Doamne, numai ție să ți se aducă toată mărirea, cinstea, iubirea pînă la sfîrșitul veacurilor și în veșnicie. Amin.

Rugăciunea a fost dictată de către Domnul nostru Isus Cristos sorei Marie Olive du Christ-Roi de la

Mănăstirea benedictinelor Sfîntului Sacrament din Paris în data de 7 iulie 1927.

Sursa: http://surlespasdessaints.over-blog.com/article-24067636.html

Copyright © 2013-2017 Revelații ale cerului

Biserica suedeză cere preoților să nu mai folosească genul masculin cînd se referă la Dumnezeu: Se vor elimina termenii „El“ sau „Domnul“! În unele rugăciuni, Dumnezeu va apărea atît ca „Mamă“, cît și ca „Tată“

        Dumnezeu e bărbat? Nu știm! Poate e femeie! Acesta a fost raționamentul de la care a plecat Biserica Suedeză cînd a adoptat un manual controversat pentru clerici, în care se spune că orice referință masculină la Dumnezeu, cum ar fi „El” sau „Domnul“, trebuie excluse. Motivul: pentru a face biserica „mai incluzivă“.

În ciuda criticilor venite din partea mai multor organizații din Suedia, precum Academia Regală Suedeză, Biserica Luterană din această țară a adoptat cu majoritate de voturi noul document, scrie Breitbart.com.

Astfel, Manualul Bisericii, modificat ultima dată în anul 1986, stabilește o serie de instrucțiuni cu privire la desfășurarea serviciului divin, botezului, cununiei și înmormîntării și a altor activități bisericești.

Potrivit presei locale, mai mulți preoți s-au opus noilor directive, adăugate cu scopul de a face biserica „mai incluzivă“.

Conform noului manual, clericii trebuie să folosească de-acum termeni neutri din punctul de vedere al genului cînd fac referire Dumnezeu, evitînd formule precum „El“ sau „Domnul“.

În unele rugăciuni, Dumnezeu va figura atît ca „Mamă“, cît și ca „Tată“, potrivit noului manual.

Spre exemplu, una din rugăciuni va arăta cam așa: „Dumnezeu, Sfîntă Treime, Tatăl și Mamă, Fiu — Soră și Frate, Spirit Mîntuitor, dă-ne adîncimea bogăției și înțelepciunii și a științei lui Dumnezeu“.

„Din punct de vedere teologic, știm, de exemplu, că Dumnezeu este dincolo de determinările noastre de gen. Dumnezeu nu este om“, a declarat Antje Jackelén, episcopul-femeie al Bisericii Luterane.

Contestatarii manualului se opun deciziei. Această hotărîre „subminează doctrina Trinității și a comunității cu celelalte biserici creștine“, a declarat pentru publicația daneză Kristeligt Dagblad un profesor asociat la Universitatea Lund din Suedia, Christer Pahlmblad. „Nu este deloc un lucru deștept ca Biserica Suediei să devină cunoscută ca o biserică care nu respectă moștenirea comună a teologiei“, a apreciat el.

„Evidențierea limbajului care recomandă ca Dumnezeu să fie prezentat într-o manieră neutră din punctul de vedere al genului, prin noul manual, va îndepărta și mai mult Biserica Suediei de principalele biserici, în loc să o apropie“, spune Mikael Löwegren, un reprezentant al Bisericii suedeze. „Principala doctrină a creștinismului este aceea că există un Dumnezeu și o Treime – Tatăl, Fiul și Duhul Sfînt“, a subliniat el, adăugînd că noul manual „desființează progresul făcut de biserică printr-un dialog ecumenic aprofundat și aduce un nou ritual, care este atît anti-ecumenic, cît și anti-științific“.

Anul trecut, lesbiana Eva Brunne, episcop al diecezei de Stockholm, a cerut eliminarea tuturor crucilor și altor simboluri creștine de pe biserici, pentru a face lăcașurile de cult mult „mai incluzive pentru imigranți“.

Din 2014, Biserica Luterană din Suedia este condusă de o femeie, Antje Jackelén.

Articolul a apărut pe site-ul Activenews în 24 noiembrie 2017 sub semnătura Ștefaniei Brândușă.

Sursa: https://www.activenews.ro/externe/Biserica-suedeza-cere-preotilor-sa-nu-mai-foloseasca-genul-masculin-cand-se-refera-la-Dumnezeu-Se-vor-elimina-termenii-%E2%80%9EEl-sau-%E2%80%9EDomnul-In-unele-rugaciuni-Dumnezeu-va-aparea-atat-ca-%E2%80%9EMama-cat-si-ca-%E2%80%9ETata-147710

SUA și UE greșesc fatal stăpînind românii cu arma cătușelor

        Din ce în ce mai mulți români sunt revoltați de politica pe care Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană au adoptat-o cu privire la România. Nimeni nu mai crede că aceste forțe sunt străine de abuzurile pe care DNA, SRI și alte instituții de forță din România le-au comis sistematic și concertat de vreo 12 ani.

Nu am nici o îndoială că serviciile noastre de informații sunt în slujba marilor puteri și au uitat cu totul de interesul național. DNA a devenit un grup de crimă organizată, care încalcă zi de zi Drepturile Omului și fabrică dosare împotriva unor ținte dinainte alese. DNA a devenit atît de toxic pentru țară, tocmai din cauza susținerii fățișe de care se bucură din partea marilor potentați străini.

În special ambasadorii SUA (care nu cred că reprezintă democrația americană) și capi ai Uniunii Europene de la Bruxelles sunt cei care girează și acoperă abuzurile pe care DNA le comite zilnic. Aceste forțe ne mint, se amestecă brutal în politica noastră, ne dau lecții de cinste și ne acuză că suntem corupți. Obraznicul ambasador Hans Klemm nu pierde nici o ocazie să ne umilească și să pupe în fund dosul mare al DNA. Individul ăsta a născut antiamericanismul în România și trage sfori la ministerele noastre după cum are interesul, știind că nimeni nu are curajul să-l expulzeze. Încalcă cu nesimțire Convenția de la Viena, care nu permite diplomaților străini să se amestece în treburile interne ale unei țări. Nici după ce împotriva lui s-a semnat o petiție prin care românii vor să-l declare „persona non grata“, obrăznicatura nu se potolește.

Ne dă lecții despre corupție și ne spune că dacă nu ar fi atîta corupție am avea bani de autostrăzi, școli și spitale. Nu zău, mister Klemm, eu cred că e infinit mai mare corupția din SUA, unde s-a devalizat sistemul bancar, au rămas 1 milion de americani fără case și s-a generat o criza mondiala, dar totul a fost mușamalizat. Eu cred că nu avem bani de tot ce zici și pentru că trebuie să dăm bani grei pentru rachetele Patriot și avioane de vînătoare F 16 de care nu avem nevoie (vreo 3-4 miliarde euro), bani cu care ne-am termina toate autostrăzile. Nu avem bani și din cauză că a trebuit să dăm 27 milioane de euro/km de autostradă la băieții de la Bechtel (dosar ocolit de DNA, iar contractul făcut dispărut) în loc de 3 milioane/km cît e prețul standard în Europa, și asta fără să primim autostrada plătită (vreo 10 miliarde de euro). Nu avem bani pentru că vreo 2 miliarde de euro s-au prăpădit pe zecile de mii de licențe Microsoft plătite dublu și pe aparatura EADS pe care am luat-o, dar nu am fost primiți în Schenghen. Și nu avem bani destui și pentru că am dat importante resurse naturale, printre alții, și marilor companii americane. Pe astea nu le vede mister Klemm! O dată nu am auzit în ultimii 12 ani vreun ambasador american condamnînd abuzurile din justiția româna. Le convine ca toți politicienii români să aibă dosare penale la DNA și să fie numiti „penali“.

S-a ajuns ca DNA să fie susținut contra naturii și cînd a trecut la dosare abuzive de forță împotriva Guvernului României, în pofida deciziilor Curții Constituționale care califica aceste dosare drept atentate împotriva puterii executive. Cum a întîrziat Guvernul Romaniei plata cu o săptămînă a primei tranșe pentru rachetele Patriot, cum ne-am trezit cu șeful diplomației americane la Bucuresti, să fim atenționați.

Ce vreți voi, Klemm? Ca actualul Guvern să vă plătească miliarde de euro pe rachete de care tara nu are nevoie și apoi guvernanții să se lase arestați pe acuzații fabricate de DNA-ul susținut de voi? DNA care ar fi fost desființat demult pentru abuzurile înfioratoare comise, dacă nu ar fi fost susținut prin marii ambasadori…

Trebuie ca românii să fie îndoiți în epoca modernă, ca în timpul dominației otomane, cînd eram obligați să ne dăm copiii și fecioarele la Înalta Poartă să își facă turcii armata? Ce interese ai Klemm, ca să nu sufli o vorbă despre abuzurile din justiția noastră, dar să o susții pe Kovesi așa cum susții și protestele de stradă împotriva Guvernului?

Se spune că la Bruxelles, tot ce se face în politica față de România, e cu acceptul SUA. Se prea poate să fie adevărat, dar ceea ce se vede cu ochiul liber e grăitor. Uniunea Europeană se șterge cu noi la fund. Drepturile Omului la noi sunt „un lux“ vorba bruxellezei Prună.

UE falsifică an de an toate rapoartele de țară pe justiție (din cadrul MCV) și ridică în slăvi abuzurile instituțiilor de forță, în numele așa-zisei lupte anticorupție. Sunt înfierate abuzurile aleșilor noștri, dar nu se spune nimic cînd abuzurile în serviciu sunt în fapt contracte grele date preferențial marilor companii străine. Aici nu mai e corupție!

Vă mai amintiți cum votul a 7,4 milioane de români pentru demiterea lui Băsescu a fost aruncat la coș pentru că ni s-a impus un prag de 50%, plus 1? Pînă și Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a ajuns să falsifice realitatea despre abuzurile DNA  și să le mistifice sub singtagma „activitate remarcabila a DNA“.

Cred că atît SUA, cît și Uniunea Europeană greșesc fatal impunînd politica cătușelor, ca mod de hărțuire a aleșilor noștri, pentru a controla politica românească. Politica cătușelor și spolierii resurselor naționale nu ar fi avut nici o șansă dacă noi, românii, nu am fi avut atît de mulți trădători de neam printre conaționalii noștri (mai cu seamă în politică, servicii și parchete).

Această politică nocivă a atins însă maximul de suportabilitate. Acoperirea și susținerea absurdă a abuzurilor instituțiilor de forță din România, pentru a-i distruge pe aleșii poporului cu dosare penale, nu mai poate continua multă vreme. Oricîtă dezinformare se aruncă prin presa de propagandă, românii nu s-au lăsat păcăliți și au votat masiv în două rînduri (alegerile din 2012 și 2016) cu „penalii“ din PSD. În curînd pot apărea și manifestările de extremism, ca răspuns la comportamente obraznice de tip Klemm. Chiar așa, de ce SUA îl mai mențin în funcție pe acest individ care generează sentimente profund antiamericane în societate?

În cercurile inițiaților se vorbește de faptul că politica cătușelor a fost instaurată în România pentru a contracara posibilitatea ca Rusia să acapareze economic zona țării noastre. Și că numai așa, dacă îndraznea careva să facă tratate cu rușii, să poată fi anihilat cu dosare penale, arestări și sechestre. Deci să nu vină rușii la noi, că sunt ei europenii și americanii. Culmea e că românii și i-au dorit mereu pe americani și europeni. Și cînd acest lucru iată că s-a întîmplat, unii dintre ei înțeleg să se comporte la fel cum s-au purtat rușii cu noi după Război. Ne țin tot sub stăpînire și ne obligă să trăim într-o mare austeritate și minciună!

Articolul a apărut pe site-ul Lumea Justiției în 19 noiembrie 2017 sub semnătura lui Răzvan Savaliuc.

Sursa: https://www.luju.ro/opinii/editorial/sua-si-ue-gresesc-fatal-stapanind-romanii-cu-arma-catuselor

 

Regele Mihai, despre 23 august 1944: „Actul pe care l-am condus nu a fost o capitulare fără condiții“

 

         În vara anului 2004, președintele Ion Iliescu a organizat o recepție la Palatul Cotroceni, cu prilejul împlinirii a 60 de ani de la memorabilele evenimente din 23 august 1944. Invitat oficial, pentru prima dată din 1947 încoace, în palatul copilăriei sale, Majestatea Sa Regele Mihai I și-a expus punctul de vedere în legătură cu Actul pe care l-a întreprins la 23 august 1944.

Publicăm mai jos discursul integral rostit de Majestatea Sa Regele Mihai I la Palatul Cotroceni, în anul 2004, la recepția organizată cu ocazia aniversării a 60 de ani de la actul de la 23 August 1944:

„Domnule Președinte, Excelențele Voastre, Doamnelor și Domnilor,

        Ca unul care am fost hărăzit de Soartă să conduc Națiunea română și Armata ei în timpul acela cumplit al anilor ‘40, am înțeles de mult că orice mișcare aș fi făcut, orice decizie aș fi luat, ea va fi interpretată și reinterpretată. Acest lucru este drept și potrivit. Pentru că deciziile mele au influențat viețile tuturor românilor, atît cei contemporani cu evenimentele, cît și cei din generațiile viitoare. Am înțeles, totodată, că interpretările istorice se schimbă, și ele, cu timpul. Ceea ce părea natural sau drept pentru o generație, poate părea de neînțeles pentru alta. Dar am respins întotdeauna, încercarea repetată de a utiliza acest eveniment pentru legitimarea unui partid politic.

Cînd am decis să acționez, acum 60 de ani, am fost călăuzit numai și numai de datoria pe care o am față de Națiune și față de Armată, și nu de interesele înguste ale unui partid politic. Actul de la 23 August nu este nici pe departe singurul eveniment istoric falsificat în România. Dar este, cu siguranță, cel mai falsificat eveniment din Istoria noastră. De aceea, susțin aniversarea de astăzi a acestui eveniment, la mai bine de un deceniu de la căderea dictaturii comuniste, cînd România democrată este capabilă să dezbată semnificația evenimentului fără frică și, poate, fără prejudecăți.

S-a spus, în special de către oameni care nu au cunoscut niciodată personal pe nici unul din actorii acestei drame și care nu au citit nici unul din documente, că decizia mea de la 23 August nu a fost necesară. Mareșalul Antonescu era, se spune, pe punctul de a stabiliza frontul din Moldova și, în orice caz, negocia deja, cu Uniunea Sovietică, ieșirea României din război. Complet fals. Am decis să acționez numai cînd a devenit clar că încercările noastre de a negocia cu aliații nu dădeau rezultate. Ideea că, în vara lui 1944, aliații ar fi fost pregătiți să accepte o pace negociată cu Antonescu sau că Antonescu ar fi fost capabil să oprească Armata Roșie la frontierele noastre, pentru totdeauna, sunt inepții pe care numai oamenii care ignoră înadins realitatea acelei perioade le pot susține.

Am fost, de asemenea, acuzat că am greșit crezînd că acțiunea mea de la 23 August ar fi putut garanta României statutul de țară victorioasă la sfîrșitul războiului sau că ar fi putut salva România de ocupația sovietică. Desigur nu știam, la acea dată, că toate democrațiile, la care românii se uitau ca la un model, deciseseră deja să ne lase pe mîna sovieticilor. Acele documente rușinoase, completate cu ridicolele lor «procentaje de influență»*, au apărut la lumină mult mai tîrziu. Dar știam că, dacă războiul continuă în felul în care vroia Antonescu, Romînia ar fi fost monstruos distrusă.

Iar eu nu aveam de ales între ocupația sovietică și independența completă. Eu am știut că o ocupație temporară sovietică era inevitabilă. Dar am crezut că sancționarea temporară a Armatei Roșii pe pămînt românesc, bazată pe o înțelegere cu guvernul nostru, ne-ar da cel puțin speranța că ocupația ar lua sfîrșit la finele războiului. A fost acest gînd o naivitate? Poate, văzut cu ochii de astăzi. Dar a fost singura fărîmă de speranță, la vremea aceea, pentru a păstra ceva din independența noastră și ar fi fost o crimă să nu fie încercată.

Nu am avut iluzii în privința comportamentului Armatei Roșii pe teritoriile ocupate. Nici nu am avut idei false despre ceea ce vrea Stalin să facă din Europa, în viitor. Totuși, poate cineva să spună că am fi avut o soartă mai bună dacă luptam pe fiecare stradă și în fiecare sat ca să sfîrșim cu aceeași ocupație sovietică luni mai tîrziu, dar cu cîteva sute de mii de morți în plus? La acel moment am încercat să salvez cît mai multe vieți posibil. Desigur, sovieticii nu și-au ținut promisiunile. Și aliații nu ne-au tratat ca pe niște egali, la sfîrșitul celui de-al Doilea Război Mondial, așa cum ni s-a dat de înțeles. Dar nu s-ar fi putut obține ceva mai bun dacă războiul continua și dacă și mai mulți români mureau în bătăliile inutile din 1944.

Dar poate că cea mai ciudată critică despre 23 August este că a adus comunismul în țara noastră. Comuniștii, care aveau puțină legitimitate multe decenii după eveniment. A fost o lungă perioadă în care au susținut că au făcut actul de la 23 August ei singuri. Astăzi, cred că astfel de aberații nici nu merită vreo examinare, oricît de superficială. Dar, pentru generațiile noastre tinere, care nu au trăit acele zile, vreau să spun că, în ciuda intimidării și a amenințării prezenței trupelor sovietice, covîrșitoarea majoritate a românilor de rînd nu au votat pentru Partidul Comunist, în primele alegeri după sfîrșitul războiului.

Soarta României nu a fost diferită de cea a Poloniei și Cehoslovaciei, care au fost de partea aliaților, încă de la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, și totuși li sa impus comunismul. Ungaria, de exemplu, care a luptat de partea naziștilor pînă la urmă, a avut o soartă similară. La fel și Bulgaria, vecinul nostru din sud, care a încercat să rămînă complet în afara războiului. Comunismul nu a venit în România din cauza a ceea ce s-a întîmplat acum exact șaizeci de ani. El a devenit inevitabil, în momentul în care cei doi dictatori ai Europei, Hitler și Stalin, au început să sfîșie în bucăți continentul și cînd democrațiile lumii au decis că, în nobila bătălie pentru a învinge pe unul din monștri, trebuie să rămînă în termeni prietenoși cu celălalt monstru. A fost o alegere pe care nici eu, nici oricare alt român nu a făcut-o niciodată; a fost o alegere făcută pentru noi, deasupra capetelor noastre.

Dacă actul de la 23 August nu a oprit ocupația și subjugarea noastră într-o dictatură care a durat decenii după aceea, atunci care este totuși semnificația lui? Și, dacă nu are semnificație, de ce îl celebrăm astăzi? Cred că ziua de 23 August 1944 are nu numai o mare importanță, dar ne poate servi de model, în viitor. Actul pe care l-am condus nu a fost o capitulare fără condiții. A fost o încercare a mea de a salva suveranitatea României, prin încercarea tuturor șanselor, oricît de subțiri, care ne mai erau la îndemînă. Mai mult, a fost o încercare de a readuce democrația în colțul acesta al Europei.

Aș fi putut să mă limitez la o schimbare de guvern. Dar primele mele acțiuni au fost să anulez legislația rasistă pusă în funcțiune în timpul războiului, să restaurez Constituția democratică din 1923, să garantez egalitatea tuturor cetățenilor noștri și să garantez libertatea cuvîntului și alegeri libere. În acest sens, a fost un act de eliberare pentru întregul popor. Perioada de libertate a fost scurtă, și decenii negre au urmat. Dar, faptul că marea majoritate a poporului m-a sprijinit în timpul acela în acest efort, rămîne cea mai mare satisfacție din viața mea.

Continentul nostru s-a schimbat foarte mult, de atunci încoace. În ciuda tuturor dificultăților și slăbiciunilor, poporul nostru este astăzi liber. Suntem acum membri ai familiei Nord-Atlantice a națiunilor, și curînd, vom fi parte a Uniunii Europene. Vechii dușmani au devenit parteneri și prieteni. Dar rănile acelor ani sunt încă prezente în noi. Am fost mișcat de imaginile recente ale Cancelarului german, care a vizitat mormîntul tatălui pe care nu l-a cunoscut niciodată, care a murit și a fost îngropat în pămînt românesc, nu mult după actul de la 23 August. A fost o amintire a costului pe care toate națiunile l-au plătit în acel teribil război, o amintire a suferinței care încă mai doare, chiar personal, noua generație a liberalilor pe care Europa îi are astăzi.

Dar a fost și un simbol al speranței. Niciodată de acum încolo, nici un lider român nu va mai trebui să se găsească în fața unor asemenea decizii, cum am fost eu în luna august, acum 60 de ani. Niciodată de acum încolo nu va mai trebui ca vreun lider român să învețe ce înseamnă ca soarta țării noastre să fie decisă în spatele scenei, în tratate secrete făcute fără să fim informați sau consultați. Mici sau mari, sărace sau bogate, statele Europei trebuie să învețe să se respecte unele pe altele. Trebuie să ne amintim astăzi de soldații care au plătit cu cel mai înalt sacrificiu. Ei toți purtau pe uniformă inițiala numelui meu, și nici o onoare mai înaltă nu mi-a fost dată vreodată decît să-i comand, în acele timpuri grele.

Trebuie să ne amintim de civilii care au pierit în bombardamente, foametea și devastările din război. Și, trebuie să ne plecăm capetele în memoria evreilor uciși, ca și ai membrilor altor minorități etnice, care au suferit în război. Dar, în cele din urmă, trebuie să ne rămînă speranța. Încurajez pe toți românii să se uite la actul de la 23 August 1944, nu ca la un eveniment de care a profitat o persoană sau un partid, nici ca la un act care ne-a adus prejudicii, ci ca la un episod fundamental din renașterea noastră morală, începutul unui lung drum către respect de sine și democrație, momentul în care România a dovedit că este parte din adevărata Europă. Idealurile în care am crezut atunci, principiile care m-au condus toată viața, încep să se realizeze astăzi. Sunt mîndru de decizia mea și sunt sigur că istoria va dovedi că ceea ce eu și generația mea am făcut, acum șaizeci de ani, a fost drept.“

*Citiți: https://revelatiialecerului.wordpress.com/2014/05/25/yalta-1945-artizanii-divizarii-europei-churchill-si-stalin/

Sursa: https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/regele-mihai-despre-23-august-1944-actul-pe-care-l-am-condus-nu-a-fost-o-capitulare-fara-conditii

Imaginea timpului ne conduce la Isus Cristos

Mesajul lui JNSR din 11 martie 2013

În prezent trăim într-o nouă etapă: aceea care precede imediat „nenorocirea“ și care se cheamă „Ultimele zile ale Bisericii“, cea care încheie această perioadă de apărare în care, în ciuda nemerniciei națiunilor, „sub egida sa Biserica putea încă să garanteze pacea“.

Iată timpul în care Anticrist își va începe domnia.

Sfînta Biblie spune că, în primele momente ale domniei sale, acest personaj va fi dificil de recunoscut. El va folosi tot felul de stratageme pentru „a intra în grațiile“ puterilor publice, în ale națiunilor și mai ales în ale Bisericii… fără a uita Israelul care vă cădea „sub vraja lui“…

Am intrat în timpul sfîrșitului, al aceluia care stabilește cele șapte ultime timpuri ale națiunilor, cuprinse în „cei 490 de ani“ în care Israelul a îndurat pedeapsa pe care Dumnezeu i-a impus-o din cauza idolatriei sale.

Aceste timpuri trebuiau să se termine cu propunerea pe care Domnul nostru le-a făcut-o la sfînta sa Înviere: „șapte ani de har“ în onoarea Marelui Sacrificiu Universal al lui Isus Cristos, deoarece Împărăția lui Dumnezeu pe pămînt era pentru acel timp, în care Israelul beneficia de asemenea de „șapte ani de iertare“.

Dar refuzul Israelului a anulat această reducere a pedepsei de șapte ani.

Dumnezeu, Tatăl nostru, ofensat de acest refuz, a mutat penitența lor de șapte ani… la sfîrșitul timpurilor.

Este scris: „Veți fi mîntuiți unii prin alții, ceea ce vrea să spună și că veți «plăti» deopotrivă unii pentru alții, deoarece, nici voi, nu sunteți fără păcat… așa cum ați fi dispuși să credeți…“

Nu știm cînd vor începe sau au început, acești ultimi șapte ani, pe care toți trebuie să-i îndurăm… pentru a merita întoarcerea glorioasă a Fiului Omului și Fiu al lui Dumnezeu.

Isus se întoarce și este scris: „la sfîrșitul ultimei nenorociri…“

Semnele profetice sînt de studiat de către această generație care încă trăiește. Deoarece ea este cea care a asistat la „renașterea Israelului ca națiune“. Israelul a devenit o națiune în 1948 și Ierusalimul i-a revenit în 1967.  Deci, cei care au trăit între 1948-1967 pot pretinde că au trăit evenimentele sfîrșitului. „Domnul să ne apere!“

Este scris: „Cînd Biserica va fi răpită ultima apărare care împiedică răul de a se manifesta din plin va fi anihilată.“ Și cînd Biserica nu va mai fi acolo, Israelul va fi din nou etichetat din punct de vedere spiritual ca „națiunea binecuvîntată“ de Dumnezeu. Iată că cei șapte ani de dominare păgînă sînt aici… Aceasta este reluarea celor șapte ani anulați sub domnia lui Cristos (la sfînta sa înviere).

Israelul va avea o a doua șansă de a-l primi pe Mesia sa. Cei șapte ani de har pe care i-a acordat Isus Cristos sînt înlocuiți cu șapte ani de nenorociri sub domnia lui anticrist, dar de această dată Israelul va fi salvat. Dar va fi națiunea care va suferi cel mai mult, chiar dacă toți, vom avea parte de căința mondială, deoarece toți sîntem păcătoși…

„Vestea cea bună“ este că „ora răpirii Bisericii“ care reprezintă într-adevăr apărarea adevăraților creștini care o iubesc, această oră a sosit. Acești adevărați creștini sînt chemați să se alăture și să se unească spiritual într-o rugăciune neîncetată a tuturor credincioșilor săi și a tuturor acelora care se vor adăuga, cu rugăciunea bunului nostru Papă Benedict al XVI-lea din mănăstirea în care l-a chemat Domnul său. Ei sînt chemați special să se roage și să-l adore pe Dumnezeu în Tatăl, Fiul și Spiritul Sfînt în locuința lor sau în orice casă de rugăciune. Ei vor crede cu Papa.

Pentru a confirma profeția de astăzi, Isus ne indică să recitim cuvîntul său proclamat de un profet vechi: Sfîntul Paul care, vorbind despre timpul nostru, va spune în II Tesaloniceni 2 la 12:

Trebuie mai întîi ca apostazia să vină și ca omul nelegiuit, fiul perdiției să se ridice.

Adversarul care se ridică deasupra a tot ceea ce se cheamă Dumnezeu și pe care-l adorăm și care se va așeza în templul lui Dumnezeu dîndu-se drept Dumnezeu.

Și acum, știți bine ce îl reține ca să nu se dezvăluie decît la timpul său.

Deoarece deja misterul fărădelegii lucrează, trebuie doar ca cel care îl oprește încă să dispară…(*)

„ Atunci, va fi descoperit Nelegiuitul pe care Domnul Isus îl va nimici cu răsuflarea gurii sale și-l va distruge cu manifestarea venirii sale.“ (II Tesaloniceni 2:8)

Venirea nelegiuitului se va produce prin puterea satanei, cu tot felul de miracole, semne și minuni înșelătoare…

Vedeți urmarea în biblie la Sfîntul Paul în Tesaloniceni 10, 11, 12.

Dacă reluăm la Sfîntul Paul 6, (*)… „Și acum știți bine ceea ce îl reține…“

Putem răspunde că acesta este bunul nostru Papă Benedict al XVI-lea care reprezintă un obstacol…

Și pentru a confirma din nou, să reluăm mesajul din 5 martie 2013 în care Domnul spune, vorbind despre Benedict al XVI-lea: „A făcut ce trebuia să facă…“ (https://revelatiialecerului.wordpress.com/2013/03/19/iata-sprijinul-vostru/)

El s-a supus lui Isus Cristos care va devansa poate Împărăția lui Dumnezeu pe pămînt deoarece este scris, că ultimele zile ale Bisericii actuale (aceea a lui Benedict al XVI-lea) sînt înscrise în Răpire.

Totul este pregătit pentru ultimul act și Domnul ne avertizează:

„Nu începeți să faceți pronosticuri, pentru a afla data întoarcerii mele. Veți ști destul de repede! Începeți să vă uniți cu al vostru Papă Emerit, rugăciunile voastre să se unească cu ale sale și să fie oferite lui Dumnezeu în Sfînta Euharistie. Totul va fi descoperit pentru voi înșivă foarte curînd. Fiți răbdători!“

Puteți reciti cu folos al patrulea fascicul „Secretul Mariei“, în care Domnul ne atrage atenția asupra faptului că în acest an 2005, sărbătorile Bunei Vestiri și ale vinerii sfinte au loc în aceeași zi, 25 martie și că acest fapt se va repeta în 2016.

JNSR ascultîndu-l pe Isus Cristos

Surse: http://www.jnsr.be/fr.htm

http://bibliacatolica.ro/old/Biblia.php

Copyright© 2013-2017 Revelații ale cerului

 

 

 

 

 

 

Măi să fie, avioanele F-16 au atacat găinile din Vaslui!

        Cînd l-am auzit pe premierul Tudose, proaspăt pe atunci venit în funcție, spunînd că atîtea și atîtea bănci nu plătesc impozit pe profit, mi-am zis: iată omul, unul pe bune, care nu se dă după plop! Cînd, la scurt timp după aceea, l-am mai auzit și că a avut un depozit la bancă, dar l-a lichidat din cauza condițiilor oferite și comisioanelor nefirești, mi-am zis că, și dacă nu va face mare lucru pe la Executiv, măcar nu-l poate păcăli nimeni pe acolo. Cînd l-am văzut însă cu cîtă ușurință a anunțat că va parafa mutarea contribuțiilor sociale integral în cîrca angajatului, cu toate că își inaugurase mandatul cu asigurarea că atît timp cît va fi dînsul prim-ministru nu se va face această mutare, am început să intru la idei! Mai ales că mi-am amintit că renunțase cam tot atunci, fără vreo străbatere și fără măcar vreo explicație, la proiectata înlocuire a impozitului (de mascaradă) pe profit cu un impozit derizoriu, dar imposibil de evazionat, pe cifra de afaceri! Hopa! M-am întrebat imediat: cine ar fi fost afectat de o asemenea înlocuire? Păi, multinaționalele, care evazionează la greu respectivul impozit, externalizînd grosul profiturilor înainte de fiscalizare! Și atunci mi-am șoptit în barbă: vai, săracul, la ce presiuni externe o fi fost supus! Deși o urmă de îndoială aveam: n-o fi înțeles oare cu multinaționalele sau, ceea ce era același lucru, n-o fi fost cumva o hohă povestea aia cu înlocuirea impozitelor pe profit cu un impozit pe cifra de afaceri pentru multinaționale?!

Cînd, de curînd, l-am auzit pe dl Tudose, exact cu prilejul adoptării în Guvern a tragicei mutări în cîrca angajatului a întregii contribuții pentru sănătate și pensii, că unele sindicate s-au opus demersului, atîțate fiind de multinaționale și chiar că acestea din urmă și-ar fi trimis angajații să protesteze în fața Guvernului, mi-am zis: gata, sunt lămurit! Regretabil pentru un om bătrîn ca mine era doar faptul că nu mi-am dat seama de la început că dl Tudose este pe mînă cu multinaționalele și joacă împreună o carte spre a-i prosti și mai abitir pe proști! Adică pe noi! Față de contextul dat, afirmația dlui Tudose este atît de ilogică, încît gîndul nu te poate duce decît la o manevră diversionistă. Căci demersul privind respectiva mutare fiscală are în mod clar trei pierzători, toți români: salariații din sectorul privat, din care mulți se vor alege cu cîștiguri nete mai mici; statul român, care, pentru ca această scădere să nu fie prea mare, preia o parte din cost, prin reducerea impozitului pe salariu, cu prețul micșorării încasărilor la buget; capitalul românesc, care, prin mișcarea adiacentă de impozitare a cifrei de afaceri pentru firmele cu venituri sub 1 milion euro, va finanța cadoul făcut capitalului străin, care, avînd firme peste acest prag, va rămîne să plătească impozit pe profit și deci să fie liber să-l evazioneze pe mai departe. Să îl acuzi pe singurul cîștigător al acestei mutări fiscale – respectiv multinaționalele – că a băgat bețe-n roate este nu doar neplauzibil și ridicol, dar de fapt îngrozitor de suspect. Înseamnă că știi că faci rău și, conștientizînd că acelora cărora le faci rău nu le prea plac multinaționalele, arunci, de ochii lumii, anatema tocmai asupra acestora! Care ar putea fi scopul? Păi, nu poate fi decît acela de a încerca să-i aburești pe cei pe care îi tragi în piept. În demersul cu pricina, multinaționalele sunt o țintă absolut falsă! Cum ar veni vorba, multinaționalele – aceste avioane F-16 ale economiei mondiale – sunt acuzate că, spre a-și realiza țelurile strategice globale, se îndeletnicesc cu agresarea găinilor din Vaslui. Și bietul Guvern al României, care n-a spus o vorbuliță cînd multinaționalele i-au luat tot României – și petrolul, și gazele, și industriile, și distribuțiile de energie, și băncile, și telecomunicațiile, și pădurile, și comerțul cerealier, și retailul, și floarea forței de muncă –, se arată vexat că multinaționalele ar stresa găinile din Vaslui. E pur și simplu caraghios! Multinaționalele constituie cel mai mare evazionist fiscal din România, dar, să fie clar, nu prin evazionarea dărilor pe muncă, adică a dărilor pe partea care nu le revine lor din PIB. De la ele de acasă, deci de la costuri salariale înalte, au venit în România tocmai pentru a exploata salariile mici de aici. Și, grație acestora, costurile lor cu salariile reprezintă o nimica toată în totalul costurilor lor și, de aceea, nu se îndeletnicesc cu evazionarea impunerilor pe muncă. Ele evazionează masiv dările pe partea care le revine lor din PIB (profiturile), neplătind probabil decît vreo 10% din impozitele pe profit pe care ar trebui să le plătească. Nici profiturile lor și nici impozitarea pe profit nu sunt afectate cumva – chiar deloc! – de mutarea contribuțiilor sociale asupra angajatului. Ba, mai mult, această mutare le decuplează de orice responsabilitate socială de acum încolo în România. O asemenea decuplare nu există nicăieri în Europa, România devenind, din acest punct de vedere, un fel de paradis social pentru capital în relația istorică a acestuia cu munca. De aceea, multinaționalele au agreat demersul privind transferul contribuțiilor în sarcina integrală a angajatului. L-au aprobat printr-o remarcabilă tăcere. Că doar nu era să aplaude, căci s-ar fi dat de gol într-o chestiune controversată, care creează capitalului un privilegiu pe care state cu ștaif din Europa nu îndrăznesc să îl confere capitalului, spre a nu jigni și umili munca.

Articolul a apărut în ediția online a Cotidianului din 20 noiembrie 2017 sub semnătura lui Ilie Șerbănescu.

Sursa: https://www.cotidianul.ro/mai-sa-fie-avioanele-f-16-au-atacat-gainile-din-vaslui/

Coruptul Dragnea, luat de prost

        În studenție, cîntam adesea „Aoleu, ce ploaie vine de la Cluj!“ și „M-am suit în Dealul Clujului“. Ce vremuri! Acum se cîntă de zor „Corupția ucide“, „Umbrela Anticorupție Cluj“ și „Rezistența“.

 Iată ce cîntă băieții pe site-urile de la poalele Feleacului: „Noi, cei ce nu ne dorim să fim o nație de hoți, suntem LA UN PAS de a ne lua țara înapoi. Sau de a o pierde, de a deraia de la direcția europeană! Ne aflăm într-un MOMENT CRUCIAL pentru direcția în care va merge România în următorii ani. Din acest motiv este vital să acționăm ACUM!“.

Pe net, sîmbătă și duminică, luptătorii împotriva corupției chemau românii de pretutindeni să iasă în stradă, să reînceapă protestele. „Să ne luăm țara înapoi!“, strigau ei, ca la alegerile precedente, pe meandrele net-ului, anonimi, pseudonimi și necunoscuți, dar toți uniți împotriva „banditului“ de Liviu Dragnea. Nici o vorbă despre corupții Clujului, despre sforarii principali ai orașului, ajunși un fel de păpușari naționali. Un prieten mai vechi se și lăuda. Clujul bandiților este acum capitala anticorupției din România. Dacă ar fi să mă iau după „Corupția ucide“ și după „Umbrela Corupției Cluj“, chiar așa și arată. Nu a terminat Laura Codruța Kovesi Facultatea de Drept la Cluj? Nu este și procurorul general Lazăr absolvent de Cluj? N-a terminat cum a putut și Klaus Iohannis o facultate la Cluj? Nu este omul de la Mecanică agricolă Ioan Rus dirijorul grupului de la Cluj? Dar Dîncu nu este el strategul comunicării și creatorul scenariilor politice? Doar nu l-o fi luat Coldea profesor la SRI și în tot felul de excursii numai ca să-l învețe geografia planetei! Îl cărau ca să le deseneze scenarii și campanii de comunicare. El inventa dușmanul și el propunea combaterea lui cu mijloace științifice. Coldea, Maior, Gușă, Rus, Hellvig, Boc și Ardelean (la urma urmelor, tot niște pesediști) și ceilalți din clan ascultau cu gura căscată și treceau la treabă. Mai nou, îl convocau și pe Rareș Bogdan, ca să-i explice cu cine luptă. Pe scurt, anticorupția vine din capitala ardeleană și arată a fi fost concentrată numai pe fraierul de Liviu Dragnea și pe banda lui din Teleorman, Giurgiu, Călărași și Constanța.

Și atunci, cum se explică isteria lui Victor Ponta? Simplu. El a fost fin și naș cu George Maior și cu Ioan Rus și a făcut și face parte din același clan. Și a fost unul din cele două capete la care grupul de la Cluj a jucat la alegerile prezidențiale. Ori cîștiga Iohannis, ori Ponta, pentru clan ar fi fost la fel de bine. Și a ieșit proiectul cu Iohannis, scenarizat după un sondaj al lui Vasile Dîncu și livrat SRI-ului în februarie, în anul alegerilor victorioase pentru primarul de Sibiu.

Citind mobilizările de pe „Umbrela Anticorupție Cluj“ şi „Corupția ucide“, pigmentate cu propoziții specifice gîndirii lui Vasile Dîncu, nu mă pot abține să nu mă gîndesc la un scenariu. Președintele Iohannis, omul grupului de la Cluj și, implicit, al Binomului, nu poate fi salvat pentru un nou mandat decît cu o serioasă mobilizare a societății civile și a populației fără de partid. Cum? Mobilizînd populația, societatea civilă și presa alături de PNL și de Iohannis. Și mai cum? Cu tunul pus pe Dragnea și pe acoliții săi!

Nu am nici o îndoială că Liviu Dragnea este unul din baronii de seamă ai PSD-ului, că bate Brazilia (cu sau fără casă) și că a făcut politică la fel cum au făcut frații săi din PD și, mai apoi, cei din PSD. Adică cu gura la popor și cu lopata în sacul personal. Nu am dovezi privitoare la Tel Drum. Dar nu am nici îndoieli. Nu am dovezi că Blaga și Berceanu, Boagiu și Băsescu și toată trupa de politicieni din PD și din PSD sunt la fel de acaparatori ca și trupa lui Hrebenciuc, Mitrea, Năstase, Dan Ion Popescu. Și ei au crezut că șmecheria ține o viață. Și s-au păcălit. Numai că, spre deosebire de unii de la care a învățat cum se fac banii din politică și cum se învîrt privatizările, Dragnea, mai neajutorat, a ajuns la putere la spartul tîrgului. Nici nu și-a dat seama cînd, imediat după referendumul din 2012, a fost luat la mijloc. Se hotărîse atunci că Ponta rămîne premier, iar Dragnea trece drept ciuca bătăilor.

Am ajuns la Alexandria și printre primele lucruri pe care le-am făcut a fost să mă duc la casa lui Liviu Dragnea. Curte mare, între două străzi, grădină mare și frumoasă. Dar oricum am întoarce-o, la Alexandria metrul pătrat nu se compară cu cel din București, din Cluj (unde Rus, Dîncu, Boc și Pușcaș ocupă un cartier) sau de la Snagov. Hoțul de Dragnea, banditul și aventurierul din Brazilia, a devenit actorul care joacă un rol importat în realegerea lui Iohannis.

Articolul a apărut în ediția online a Cotidianului din 19 noiembrie 2017 sub semnătura lui Cornel Nistorescu.

Sursa: https://www.cotidianul.ro/coruptul-dragnea-luat-de-prost/

 „Raport pe statul mafiot“

          Pentru cei dintre dumneavoastră interesați de situația reală a justiției din România, vă propun lecturarea documentului intitulat „Raport pe statul mafiot“ al jurnalistului de investigație Răsvan Savaliuc, cofondator al site-ului Luju.ro.

„Lumea Justiției publică o amplă analiză asupra modului în care s-a format și consolidat «Statul mafiot» – cum l-a numit însuși creatorul lui Traian Băsescu – care a adus România, prin arma cătușelor, într-o stare de aservire politică, economică și morală față de alte state. Raportul va fi trimis în zilele următoare tuturor organismelor interne și internaționale, care au fost dezinformate sistematic despre realitățile noastre interne, și care trebuie să afle adevărul despre inJustiția din România. Apreciem că dacă nu se vor lua măsuri imediate, România riscă să se dezintegreze ca națiune sub presiunea războiului cătușelor întreținut de persoane care doresc să controleze totul în această țară și care au interesul să nu existe o lege a răspunderii magistraților, pentru ca uneltele care distrug tot ceea ce este vital românesc să poată să continue abuzurile la nesfîrșit, la adăpostul lipsei de răspundere.“

Sursa: https://www.luju.ro/dezvaluiri/evenimente/raport-pe-statul-mafiot-analiza-lumea-justitiei-privind-activitatea-subversiva-din-justitie-si-serviciile-de-informatii-in-scopul-exercitarii-puterii-in-stat-de-grupuri-de-interese-politico-judiciare-economice-in-perioada-2005-2017-lista-actelor-secrete-c

 

 

Adevărul se va găsi în puține locuri

Mesajul Sfintei Fecioare Maria din Anguera, Regina Păcii către Pedro Regís

Mesajul nr. 4.544 din 24 octombrie 2017

        Dragi copii, puneți-vă încrederea voastră și speranța în Domnul. El este cu voi și nu vă va abandona niciodată. Aveți grijă de comoara prețioasă pe care v-a dat-o Domnul. Credința este lumina care vă călăuzește și vă conduce la Domnul. Omul fără credință nu are nimic în el. Întoarceți-vă repede. Dumnezeu vă cheamă și vă așteaptă cu brațele deschise. Nu vă îndepărtați de rugăciune. Numai prin puterea rugăciunii puteți suporta greutatea încercărilor care vor veni. Va veni ziua în care mulți oameni vor căuta adevărul, dar adevărul se va găsi în puține locuri. Fiți prudenți ca să nu fiți înșelați. Mulți vor fi confuzi deoarece nu vor ști să distingă ce este adevărat și ce este fals. Sufăr pentru ceea ce vine peste voi. Deschideți-vă inimile în fața Acțiunii Spiritului Sfînt și niciodată nu veți fi înșelați. Mergeți înainte în adevăr.

Acesta este mesajul pe care vi-l dau astăzi în numele Preasfintei Treimi. Vă mulțumesc că mi-ați permis să vă reunesc aici încă o dată. Vă binecuvîntez în numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin. Pacea să fie cu voi.

Copyright © 2013-2017 Revelații ale cerului

REMEMBER. După 30 de ani. 15 Noiembrie 1987 – revolta anticomunistă de la Brașov sau începutul sfîrșitului

„Jos Ceaușescu! Jos Dictatura!“ S-au auzit pentru prima dată, în urmă cu 30 de ani, în Brașov. Revolta anticomunistă de la Brașov, din 15 Noiembrie 1987, a fost evenimentul politic major care a anunțat prăbușirea iminentă a comunismului în România.

În noaptea de 14 spre 15 noiembrie 1987, la Brașov izbucnea revolta muncitorilor de la întreprindearea Steagul Roșu, nemulțumiți de nivelul de trai și de lipsurile cauzate de politica economică impusă de Ceaușescu, pentru ca România să poată plăti datoriile externe. A fost printre primele revolte pe scară largă împotriva regimului ceaușist.

Revolta de la Brașov a izbucnit atunci cînd muncitorii din Secția 440 „Matrițe“ a întreprinderii de autocamioane Steagul Roșu ar fi trebuit să își primească salariul, dar au primit doar jumătate din bani, unii chiar deloc, spune istoricul Marius Oprea, de la lnstitutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului.

Adunați în fața Palatului Administrativ, unde se afla conducerea întreprinderii, cei aproximativ 400 de oameni pornesc spre sediul Prefecturii orașului, pe traseu alăturîndu-li-se și alți brașoveni. Trecînd pe strada Poienelor, Calea București, Bulevardul Lenin, mulțimea, al cărei număr ajunsese deja la cîteva mii, cîntă „Deșteaptă-te, române!“ și scandează, pentru prima dată în România, „Jos dictatura!“, „Vrem pîine!“, „Jos Ceaușescu!“, se arată în volumul „Istoria României în date“  (2003).

„Acum 30 de ani, muncitorii de la întreprinderea de autocamioane din Brașov, revoltați din cauza faptului că au primit în fișele de lichidare a statului de plată unii chiar zero lei, au decis să înceteze lucrul. În noaptea de 14 spre 15 noiembrie 1987, către dimineață, au ieșit în curtea întreprinderii, după care au pornit, în marș, către Consiliul Județean de partid Brașov. Au intrat înăuntru, au distrus însemnele partidului și chiar un tablou foarte mare a lui Nicolae Ceaușescu, instituția fiind pavoazată pentru că, în acea zi erau alegeri. Revolta brașovenilor a avut ecouri în întreaga lume. Practic, a fost primul semn că nu este adevărată teoria potrivit căreia mămăliga nu explodează. Ea a fost reprimată cu cruzime de autorități, la momentul respectiv. 62 dintre muncitori au fost, ulterior, condamnați la locul de muncă, dar și deportați din oraș, unii pînă în decembrie 1989“, a declarat istoricul Marius Oprea.

Revolta muncitorilor de la Steagul Roșu din Brașov  a fost prima de amploare înainte de evenimentele din 1989. De aceea, istoricii consideră că data izbucnirii ei trebuie marcată cum se cuvine, spune istoricul Marius Oprea:

„Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului, în colaborare cu muzeul județean deschide o expoziție,  care va rămîne pentru un an la Muzeul Județean de Istorie din Brașov, în care am adunat foarte multe obiecte de la muncitorii de atunci, din 1987. Expoziția ilustrează atît viața cotidiană în anii tîrzii ai comunismului, cît și revolta și reprimarea ei. Pe de altă parte, am editat un volum, Ziua care nu se uită. 30 de ani de la revolta brașovenilor din noiembrie 1987, un volum de 600 de pagini, care adună la un loc atît mărturiile participanților la revolta de atunci, cît și documente din arhivele fostei Securități, în special modul în care muncitorii aflați în deportare au fost supravegheați în permanență de organele de securitate. Trebuie spus că li s-a interzis să se întoarcă acasă, au fost despărțiți de familii. A fost o întreagă dramă trăită de acești oameni“, a mai spus istoricul Marius Oprea.

 

În ciuda eforturilor autorităților comuniste de a ține sub tăcere cele petrecute la Brașov, vestea revoltei s-a răspîndit repede în țară. Doina Cornea și fiul ei, Leontin Iuhas, au fost printre cei care s-au solidarizat cu muncitorii brașoveni și au distribuit 160 de manifeste. Amîndoi au fost arestați. Studenți din Brașov și din alte orașe s-au solidarizat, și ei, cu muncitorii brașoveni. A fost începutul sfîrșitului pentru regimul comunist din România.

Majoritatea persoanelor vătămate care au fost cercetate și condamnate în anul 1987 pentru participarea la revolta anticomunistă de la Brașov au fost audiate de procurorii militari, în cadrul dosarului cunoscut opiniei publice sub denumirea de „Crimele comunismului“, potrivit PICCJ. „Au fost efectuate cercetări în vederea identificării lucrătorilor de miliție și securitate care au întocmit actele de urmărire penală privind pe participanții la revolta anticomunistă de la Brașov sau care au dispus măsuri de urmărire informativă a acestora pe întreaga perioadă în care, în mod nelegal, după publicarea Decretului nr. 11/1988 privind amnistierea unor infracțiuni și reducerea unor pedepse, s-a menținut obligația de a nu părăsi domiciliul obligatoriu, stabilit în diverse județe ale țării“, potrivit unui comunicat al Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție (PICCJ).

În cadrul cercetărilor, procurorii au ținut cont inclusiv de materialele și documentele transmise de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității cu privire la acțiunile regimului comunist împotriva participanților la Revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din 15 noiembrie 1987.

Dosarul cunoscut drept „Crimele comunismului“ este instrumentat de procurori militari ai Secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție (PICCJ). Anchetatorii fac cercetări sub aspectul săvîrșirii de infracțiuni contra umanității cu privire la acțiunile represive și sistematice desfășurate de regimul comunist împotriva participanților la revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din 15 noiembrie 1987.

Articolul a apărut pe site-ul Activenews.ro în 15 noiembrie 2017 sub semnătura Ștefaniei Brândușă.

Sursa: https://www.activenews.ro/stiri/REMEMBER.-Dupa-30-de-ani.-15-Noiembrie-1987-%E2%80%93-revolta-anticomunista-de-la-Brasov-sau-inceputul-sfarsitului-147485

 

Rețeta PSD: trei pierzători (români), un singur câștigător (străin)

        Indiferent de ceea ce decideau pînă la urmă PSD și guvernul său în privința promovării pe mai departe sau, dimpotrivă, a renunțării la măsurile din așa-numita „revoluție fiscală“, bilanțul politicii PSD, urmărită consecvent de la revenirea la guvernare în 2012, era deja conturat. În cadrul acestei politici, se încearcă să se dea ceva în plus la nevoiași, dar fără a se pune în discuție rînduielile existente și fără a se lua, cumva, de la bogați, ba chiar dăruindu-le acestora cîte un cadou din panoplia „relaxărilor fiscale“, ca să nu se supere, și, astfel, în scurt timp, totul se împotmolește din lipsă de resurse. Pentru ieșire, se dă înapoi, nevoiașii rămînînd cu buza umflată, iar bogații cu cadourile fiscale. Totul se soldează, de fapt, cu o aservire economică și mai profundă către capitalul străin, în timp ce se lasă impresia că s-ar lupta pentru nevoiașii români și pentru emanciparea capitalului autohton. Ceea ce are priză mare la fraieri! Opoziția politică de trei parale din România actuală, cu Iohannis în frunte, taxează politica PSD drept „populism“, amplificînd atracția populară pentru PSD. Pune umărul și DNA, găsind cu predilecție corupți PSD și victimizînd astfel partidul în ochii oamenilor de rînd. Ca urmare, PSD este propulsat și de opoziție, și de justiție în alegeri. În timp ce capitalul străin, actualul proprietar al țării, mustăcește de satisfacție și, primind mereu și mereu noi cadouri de la PSD, își rotunjește profiturile. Dar, în mod dibaci, nu lasă impresia public că Dragnea și ai lui i-ar fi în grații, forțînd de fapt mîna acestora spre a obține privilegii și cîștiguri și mai mari. În orice caz, dacă Dragnea și ai lui n-ar exista, capitalul străin din România ar trebui să-i inventeze.

Iată fermecătoarea rețetă PSD! Totul pornește de la exploatarea situației reale din țară. În promisiuni, proiecte și programe se agită măsuri despre creșterea salariilor și pensiilor, care sunt mici și deci interesează la buzunar majoritatea populației. Nu se știe exact dacă liderii PSD sunt în înțelegere cu proprietarii străini ai țării, dar, față de asemenea inițiative, aceștia din urmă nu pot să nu-și arate iritarea, măcar de ochii lumii. Iar liderii PSD, ca să le stingă iritarea, le fac o nouă relaxare fiscală, cadou peste cea absolut abominabilă existentă deja. Apoi, creșterile promise sau inițiate pentru nevoiași sunt încetinite, limitate sau amînate, rămînînd să opereze însă cadourile făcute capitalului străin. De fapt, rețeta are o derulare și mai diversionistă. Într-un anumit moment politic, în funcție de situația creată, se agită și mai abitir spațiul public cu amenințări de introducere a unor reglementări fiscale care ar afecta capitalul străin (despre care știe și Grivei că este cel mai mare evazionist fiscal din România, prin externalizarea fără fiscalizare a profiturilor fabuloase obținute sau chiar prin declararea mincinoasă că înregistrează pierderi, și nu cîștiguri). A fost cazul taxei pe stîlp sau al amenințării că se înlocuiește impozitul de mascaradă pe profit cu un impozit derizoriu, dar de neevazionat, pe cifra de afaceri. De fapt, agitația este făcută pentru a se introduce noi reglementări fiscale care să afecteze capitalul românesc. A fost cazul TVA-ului defalcat și, mult mai important, al impozitului pe cifra de afaceri pentru firme cu venituri sub 1 milion euro, ceea ce lovește, practic, 90% din IMM-urile românești, care sunt puse să cotizeze fiscal la greu, în locul unor impozite pe profit pe care nu le plăteau pentru că nu aveau pe ce. Cu alte cuvinte, urmează a plăti impozite în contul unor cîștiguri nete pe care cele mai multe din ele nici nu reușesc să le realizeze în realitate. În vreme ce, multinaționalele, toate cu venituri peste acest prag, rămîn să evazioneze în continuare impozitarea unor profituri pe care chiar le realizează în realitate. Altfel spus, într-un final, amenințătoarele măsuri la adresa capitalului străin dispar de pe firmament, rămînînd însă tot ceea ce a vizat capitalul românesc, ce urmează să plătească factura. Trăgînd linie, pe de o parte, trei pierzători –  salahorii români (care se aleg cu cîștiguri suplimentare de vreo doi lei, dacă nu chiar cu scăderi nete de salarii), capitalul românesc (care finanțează de fapt cadourile fiscale pentru capitalul străin), statul român (care, cu noi găuri la buget, devine și mai incapabil să facă ceva pentru infrastructură sau educație) – iar, pe de altă parte, un singur cîștigător, respectiv capitalul străin, care nu este afectat de nimic și care primește cadouri nu cumva pentru merite, ci doar pentru că există.

Dacă sesizați vreo exagerare față de realități în descrierea acestei derulări, faceți o comparație între ceea ce au promis guvernele PSD în materie fiscală și bugetară de la venirea lui Ponta în 2012 și ceea ce a rămas să opereze concret pînă la urmă în această materie, trecînd prin guvernele Grindeanu și Tudose pînă în prezent. Se simte mai bine capitalul românesc acum decît în 2012?! A luat cumva o felie mai mare din piață de atunci și pînă acum sau felia care a crescut este numai cea a capitalului străin?! Acesta este, de fapt, cel care obține creșterea economică mult lăudată din România și care, ca să fie sigur că n-o împarte cu nimeni, îi externalizează amețitor aproape toate roadele. A crescut cumva ponderea salariilor în PIB în această perioadă ca semn că salahorii români ar fi devenit mai puțin salahori și capitalul străin i-ar stoarce  mai elegant?! Stimați proprietari străini ai țării, zău, ar trebui să fiți mai deschiși față de Dragnea și ai lui. Nu vedeți că nu știu ce să mai facă spre a vă intra în voie?! Fiți mai drăguți cu ei, nu de alta, dar poate ne mai lasă și pe noi să mai respirăm!

Articolul a apărut în ediția online a Cotidianului din 13 noiembrie 2017 sub semnătura lui Ilie Șerbănescu.

Sursa: https://www.cotidianul.ro/reteta-psd-trei-pierzatori-romani-un-singur-castigator-strain/

 

Lanț de rugăciune pentru a apăra Europa-13 noiembrie 2017

      Deoarece timpul îndeplinirii profețiilor este aproape, iar în Europa se vor produce mari tulburări, vă învităm să ne unim într-un lanț de rugăciune pentru a apăra continentul nostru, așa cum ne-a cerut Isus.

De acum înainte, ne vom ruga pentru această intenție în fiecare zi de 13 a fiecărei luni.

Vă invităm să recitați în această zi rozarele de bucurie, de durere, de lumină și de mărire precum și cruciadele de rugăciune 31, 33 și 54.

Surse: http://www.internetgebetskreis.com/fr/

https://revelatiialecerului.wordpress.com/2016/07/11/13-iulie-2016-lant-de-rugaciune-pentru-europa/

Copyright © 2013-2017 Revelații ale cerului

Novenă pentru a învinge indiferența din inima lumii

Mesajul Sfintei Fecioare Maria către Holy Love

24 octombrie 2017

Sfînta Fecioară Maria vine ca fiind Refugiul Sfintei Iubiri. Ea spune: „Lăudat să fie Isus.“

„Părintele Veșnic mă trimite astăzi pe pămînt cu o nouă novenă. Este o novenă prin care să vă rugați pentru a învinge indiferența din inima lumii. Spuneți Tatăl nostru,  Bucură-te, Maria și Mărire Tatălui după fiecare rugăciune zilnică.“

Novenă pentru a învinge indiferența din inima lumii

Ziua întîi

„Inimilor întristate și îndurerate ale lui Isus și ale Mariei, dăruiți harul vostru inimii lumii. Ajutați inima lumii să învingă indiferența față de prezența reală a lui Isus din tabernacolele lumii.“

Tatăl nostru, Bucură-te, Maria, Mărire Tatălui

Ziua a doua

„Inimilor întristate și îndurerate ale lui Isus și ale Mariei, dăruiți fiecărui suflet din inima lumii harul de a-și recunoaște responsabilitatea față de propria sa mîntuire.“

Tatăl nostru, Bucură-te, Maria, Mărire Tatălui

Ziua a treia

„Inimilor întristate și îndurerate ale lui Isus și ale Mariei, ajutați inima lumii să înțeleagă gravele pericole ale compromiterii Adevărului.“

Tatăl nostru, Bucură-te, Maria, Mărire Tatălui

Ziua a patra

„Inimilor întristate și îndurerate ale lui Isus și ale Mariei, faceți cunoscut tuturor numeroasele abuzuri ale autorității care afectează inimile, viețile și viitorul lumii.“

Tatăl nostru, Bucură-te, Maria, Mărire Tatălui

Ziua a cincea

„Inimilor întristate și îndurerate ale lui Isus și ale Mariei, ajutați inima lumii să învingă indiferența față de poruncile lui Dumnezeu.“

Tatăl nostru, Bucură-te, Maria, Mărire Tatălui

Ziua a șasea

„Inimilor întristate și îndurerate ale lui Isus și ale Mariei, ajutați inima lumii să admită că satana este real, că răul există și că satana este dușmanul mîntuirii fiecărui suflet.“

Tatăl nostru, Bucură-te, Maria, Mărire Tatălui

Ziua a șaptea

„Inimilor întristate și îndurerate ale lui Isus și ale Mariei, ajutați ca fiecare suflet să-și descopere adevărata stare a sufletului său înaintea lui Dumnezeu. Dăruiți inimii lumii adevăratul discernămînt.“

Tatăl nostru, Bucură-te, Maria, Mărire Tatălui

Ziua a opta

„Inimilor întristate și îndurerate ale lui Isus și ale Mariei, dăruiți inimii lumii harul de a învinge indiferența față de valoarea rugăciunii și a sacrificiului.“

Tatăl nostru, Bucură-te, Maria, Mărire Tatălui

Ziua a noua

„Inimilor întristate și îndurerate ale lui Isus și ale Mariei, dăruiți inimii lumii harul de a recunoaște diferența dintre bine și rău.“

Tatăl nostru, Bucură-te, Maria, Mărire Tatălui

Copyright © 2013-2017 Revelații ale cerului

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

.

 

Marea trădare colonială

 

           Deși evident un proces, și nu un act de la o dată dintr-un calendar, transformarea României într-o colonie se poate considera că s-a produs din momentul în care salariile în România au coborît, ca pondere în PIB, de la circa 40% în urmă cu un deceniu spre numai 30%, cotă de batjocură care nu este întîlnită decît în colonii! Este ceea ce munca preia din PIB, restul revenind capitalului (55% în cazul României) și participării nete a statului. Potrivit Eurostat, o asemenea împărțire absolut odioasă a PIB-ului între muncă și capital a fost atinsă în România la 6-7 ani de la intrarea în UE, lucru despre care bineînțeles că nu se pomenește nimic în aprecierile oficiale privind bilanțul apartenenței României la UE. Să precizăm că în țările centrului colonial vestic din UE împărțirea PIB-ului între muncă și capital este exact inversă: 30-40% capitalul și 50-55% munca! Acum, în cazul mutării contribuțiilor sociale pentru pensii și sănătate doar în sarcina salariatului, se adîncește această împărțire odioasă existentă în România și, poate încă și mai important, se pecetluiește „legal“ și „instituțional“ statutul de colonie al României în UE, pe care nu-l exprimă mai bine altceva decît împărțirea PIB-ului între muncă și capital. Căci iată consecințele:

Prin respectiva mutare fiscală în sectorul privat, unde nu există nicio obligație a angajatorilor de a mări salariul brut spre compensare, salariile nete vor scădea. Că aceasta este consecința o dovedește însăși decizia Guvernului de a mări cu peste 30% salariul minim brut (la 1.900 lei de la 1.450 lei) pentru ca salariul minim net să nu scadă. Se mizează pe faptul că mulți angajatori se plîng în momentul de față de lipsă de forță de muncă și, ca urmare, vor mări salariile brute spre a nu pierde salariați. Dar absența forței de muncă nu este un fenomen general care se manifestă peste tot în același fel. În practică, în funcție de situația specifică pe sectoare și regiuni, unii angajatori vor mări salariul brut, iar alții doar într-o mică măsură sau chiar deloc, ceea ce va duce pe ansamblu la o reducere, nu mare, dar oricum o reducere, de cel puțin 10%, a salariilor nete în sectorul privat, care, de altfel, ocupă cea mai mare parte a forței de muncă din România.

Conștient că mutarea fiscală cu pricina produce scăderea salariilor nete, Guvernul însoțește măsura cu o preluare de către stat a unei părți din efortul financiar, prin micșorarea cotei de contribuții sociale (pensii și sănătate) de la 37% la 35% și prin reducerea impozitului pe venit de la 16% la 10%. Grație acestei preluări, angajatorii privați ar trebui să crească salariile brute doar cu 22%, și nu cu peste 30%, pentru a nu afecta actualele salarii nete ale angajaților. Dar această preluare prăbușește și mai mult încasările la buget ale statului, ducîndu-le spre 27-28% din PIB. Este un prag necunoscut în UE (unde se află la peste 44% în medie)! Altfel spus, încă un pas spre „statul minimal“ vizat de colonialism, care va fi și mai incapabil decît este de a întreprinde ceva în folosul societății, indiferent dacă este vorba despre infrastructură, ocrotirea sănătății sau educație.

Cea mai teribilă implicație este pe termen lung. Toate discuțiile actuale privind respectiva mutare fiscală se referă la momentul zero! În timp ce marele impact asupra relațiilor de muncă și asupra raporturilor dintre muncă și capital vine abia după aceea. Capitalul va rămîne apoi complet decuplat și deci deresponsabilizat social de actul productiv, care, oricît ar fi de tehnologizat, este un act social! Într-un capitalism tîrziu, electronizat și digitalizat, este reînviat capitalismul primitiv! Relația dintre muncă și capital este pur și simplu sclavagizată. Într-un cuvînt, colonialism sadea! Că onor capitalul străin, ca mare cîștigător, este cel interesat în mutarea fiscală respectivă, se vede de la o poștă: tace mîlc, în semn de conivență cu acțiunea Guvernului, în timp ce față de orice încercare de creștere chiar derizorie de salarii s-a ridicat împotrivă cu gălăgie și vehemență toată floarea cea vestită a întregului Apus!

Terifiant este faptul că un asemenea impact este patronat de un partid care se dă de stînga! Mă rog, dacă PSD o fi de stînga înseamnă că femeile gravide sunt fete mari. Prin însăși prezența cea mai îndelungată la guvernare în perioada postdecembristă, PSD este principalul responsabil de trimiterea României din comunismul cel mai ortodox în capitalismul cel mai sălbatic. Dar, evident, de această formidabilă trădare a valorilor stîngii să se preocupe fraierii care tot votează PSD în ideea că ar vota stînga.

Înfricoșător este însă că avem de-a face cu un experiment, la a doua încercare după cea similară de pe vremea guvernului Cioloș. Trebuie subliniat clar că această punere a contribuțiilor sociale integral în cîrca angajatului și deci deresponsabilizarea socială totală a angajatorului nu există nicăieri în UE! Nu întîmplător, cobaiul este România, colonia cea mai colonie dintre coloniile de la periferia UE. Angajații din celelalte periferii estice ale UE, dar și cei din centrele de putere vestice ale UE, ar trebui să fiarbă: nu din solidaritate față de salahorii din România, ci din îngrijorarea că asta îi paște și pe ei! Capitalul, în vajnica sa ofensivă împotriva muncii, rade tot, în mod global. Colonialismul însuși este global. Doar intensitatea cu care se manifestă diferă, depinzînd de concursul trădărilor de neam și țară de pe plan local.

Articolul a apărut în ediția online a Cotidianului din 6 noiembrie 2017 sub semnătura lui Ilie Șerbănescu.

Sursa: https://www.cotidianul.ro/marea-tradare-coloniala/

Un secol de comunism

          În 7 noiembrie 1917, conform calendarului gregorian, respectiv 25 octombrie 1917, conform calendarului iulian, a debutat la Petrograd, actualul Sankt Petersburg, marea revoluție socialistă din octombrie, experiment comunist cu implicații majore asupra istoriei umanității.

Evenimentul a avut loc la foarte scurt timp de la aparițiile Sfintei Fecioare Maria de la Fatima, în care Preacurata a cerut ca Rusia să fie consacrată Inimii sale Imaculate.

„Cererea mea de la Fatima nu a fost îndeplinită…“ (Sursa: https://revelatiialecerului.wordpress.com/2016/05/13/cererea-mea-de-la-fatima-nu-a-fost-indeplinita/) îi spunea în 13 mai 2016 divina noastră Mamă vizionarei Luz de María.

 Noi cei care am trăit acest trist experiment am sperat ca el să nu se mai repete niciodată, dar o dată cu venirea lui anticrist la putere, el nu va mai fi un experiment, ci va deveni un fenomen la nivel mondial.

Copyright © 2013-2017 Revelații ale cerului

Propunere de bășcălie pentru dl Tudose: gazul românesc

       

           După victoria în problema remanierii guvernului, premierul Tudose se poate și mai abitir dedica bășcăliei pentru care a dovedit că are deschidere și apetență. A fost o victorie pe care a realizat-o invocînd strîmbături din nas ale Bruxelles-ului față de cei pe care domnia sa îi dorea remaniați, care, ce să vezi, erau tocmai cei cărora DNA le-a făcut dosar penal! Cică Bruxelles-ul ar fi amenințat că nu ne mai dă bani – vestiții bani europeni! – dacă documentele ar fi semnate de miniștri „penali“. Dincolo de cusătura cu ață albă, se află cifrele: Bruxelles-ul ne aruncă anual mărunțiș de vreo 4 miliarde euro, din cele pe puțin 40 miliarde euro pe care tot anual marile companii vest-europene le extrag din România, sub forma profiturilor externalizate înainte de (adică fără) fiscalizare. Mai precis, ne-a amenințat că nu ne mai dă bani din banii noștri! Această obrăznicie necesita din partea premierului un alt tratament, nu o acceptare fără crîcnire, indiferent de relațiile sale cu Dragnea, Iohannis și alții asemenea! Din păcate, dl Tudose n-a făcut decît să ne amintească, de fapt, cine e: căci își începuse mandatul de premier contramandînd net orice încercare de studiere (în vederea implementării) a intenției de a înlocui impozitarea profitului (care este o mascaradă) cu un derizoriu, dar neevazional, impozit pe cifra de afaceri, adică exact modalitatea prin care ar fi putut fi limitate rușinea, umilința și sfidarea externalizării din țară a celor pe puțin 40 miliarde euro anual! Acum, cînd glumița cu banii românești s-a cam îngroșat, îi putem propune dlui Tudose un alt subiect de avut în atenție!

Subiectul este gros de tot, tocmai bun de bășcălie: gazul românesc, lăsat de Dumnezeu românilor! În urmă cu peste 12 ani, acesta a fost vîndut, în proporție de jumătate, împreună cu întreg petrolul românesc, companiei austriece OMV, de către unul dintre predecesorii dlui Tudose în fruntea guvernului, de altfel, coleg de partid: dl Adrian Năstase. Vînzarea – numită „privatizare“ – a fost condiționalitate în primirea României în UE, parte integrantă a preceptului care a ghidat această primire: „vreți aderarea, dați economia!“. Bineînțeles, pe doi lei! Nu știe nimeni cît bănet au scos austriecii în mod net din gazele cu pricina, dar, după zece ani, redevența din contractul de concesiune-privatizare expira. În 2012, jocurile politice l-au adus la guvernare pe dl Ponta, un alt predecesor al dlui Tudose în funcția de prim-ministru și, la vremea aceea, tot coleg de partid. Cînd toată lumea îl căuta, cum era și firesc cu prilejul instalării, ce să vezi, dl Ponta – nicăieri! Dînsul, vreo trei zile – primele trei zile de mandat – la Viena și nu la București! Ce-o fi căutat acolo? În ianuarie 2014, cînd expirau cei zece ani, s-a înțeles ce se-ntîmplase la Viena: s-a organizat să fie „uitată“ revizuirea (hai să-i spunem reînnoirea) redevenței. Peste un arc de zece ani în timp, pupilul lui Adrian Năstase era și mai drăguț decît însuși Adrian Năstase cu austriecii! Dar, ca în reclamele TV, „și asta nu e tot“! Un alt predecesor al dlui Tudose, coleg actualmente în coaliția la guvernare, dl Călin Popescu-Tăriceanu, concesiona, pe ultima sută de metri de prim-ministru, unei companii canadiene, perimetre din Marea Neagră încă înainte de repartizarea acestora României de către Curtea Internațională de la Haga în litigiul cu Ucraina. După un timp, se află că s-au găsit gaze (românești) în perimetrele respective! Românești cu numele! Perimetrele nu mai aparțineau românilor și nici măcar canadienilor, întrucît fuseseră vîndute unor americani și unor ruși care aveau să devină producători de gaze din perimetre românești, alături, bineînțeles, de austriecii de la OMV. Și acum, țineți-vă bine! Austriecii de la OMV, singurii care exploatau efectiv gaze cu numele românești la vremea respectivă, s-au plîns la UE că România nu îi lasă să exporte în mod liber gazele pe care le exploatează. Adică, gazele românești! Aș, românești! Și au cerut de la CE pentru România procedura de „infringement“! E tare, nu?! Deznodămîntul s-a produs pe vremea unui alt predecesor a dlui Tudose, singurul care nu a fost coleg cu acesta: dl Cioloș! UE a pus de îndată la dispoziția României fonduri speciale pentru finanțarea construcției unei conducte care, de la malul Mării Negre să ducă gazele OMV direct în Austria! E tare, nu?! Autorităților române nu le aparține nici un cuvînt în legătură cu destinația sau prețul acestor gaze! Oricum, conducta viza să ducă direct în Austria și nu avea, cumva, în vedere aprovizionarea României! Nici măcar așa, în trecere! E tare, nu?! Și, în timp ce se lucra de zor la conductă, iar la Palatul Victoria dl Grindeanu îl înlocuise pe dl Cioloș și, nu după mult timp, însuși dl Tudose l-a înlocuit pe dl Grindeanu, lovitură de la Budapesta: Ungaria decide ca onor, conducta care venea din România, mergînd spre Austria, să fie oprită pe teritoriul maghiar! Faptul s-a produs oficial, dar dedesubturile n-au fost dezvăluite. Din punctul de vedere al gazelor românești, ceea ce se cuvenea să facă România a făcut Ungaria! Bravo, Ungaria! Huo, România! Să precizăm: la Palatul Victoria se afla dl Tudose! Acesta, băiat fin, n-a scos nicio vorbuliță! Mucles, cum s-ar zice! Nimic în vreo conferință de presă, nimic prin vreun interviu la Antena 3. Mormînt! Nicio bășcălie, măcar acolo, ceva, pentru fraieri!!! Zău, dle Tudose, puțină bășcălie s-ar impune pe tema gazului! Subiectul este mai tare decît povestea răsuflată cu contul dumneavoastră bancar!

Articolul a apărut în ediția online a Cotidianului din 30 octombrie 2017 sub semnătura lui Ilie Șerbănescu.

Sursa: https://www.cotidianul.ro/propunere-de-bascalie-pentru-dl-tudose-gazul-romanesc/

 

 

Cruciada specială de rugăciune din 7 noiembrie 2017

          În ziua de 7 noiembrie 2017, toţi membrii grupurilor de rugăciune, din fiecare ţară, sînt invitaţi să se roage Cruciada specială de rugăciune, pentru a-L ajuta pe Isus să salveze sufletele.

Tema lunii: ajutor, eliberează-mă, pregătire

Se vor recita:

  1. Rozarul Sfintei Fecioare Maria (dacă este posibil cele patru mistere tradiţionale);
  2. Rozarul Îndurării Divine*;
  3. Cruciada specială care cuprinde rugăciunile nr.: 96 – 10, 12, 36, 39, 44, 45, 46, 47, 62, 63, 74, 76, 89, 116, 127, 128,129,134, 136, 137, 139, 142, 148, 149, 151, 152, 159, 160, 161, 163, 165 – 96 
  4. Recitarea Rugăciunii (155) a Cruciadei pentru protejarea acestei Misiuni a Mîntuirii;
  5. Consacrarea la Inimile Imaculate ale lui Isus şi ale Mariei;
  6. Rugăciunea către Arhanghelul Mihail;
  7. La sfîrşit, cu rozarul în mînă, vom recita de 50 de ori Rugăciunea 132 a Cruciadei, pentru protejarea acestei misiuni (Mesajul din 31 ianuarie 2014).

„Fiica Mea preaiubită, doresc să instruiesc Grupurile Cruciadei Mele de Rugăciune pentru a fi vigilente atunci cînd se vor înfiinţa, în naţiunile lor. Trebuie să păstreze apa sfinţită în preajmă, să aibă un Crucifix al Meu şi să recite această Rugăciune specială a Cruciadei pentru Binecuvîntarea şi Protecţia Grupului Cruciadei de Rugăciune.“ (Rugăciunea nr. 96) „Vă rog să recitaţi această rugăciune, înainte şi după fiecare întîlnire de rugăciune.“ (Mesajul lui Isus către Maria Îndurării Divine din 25 ianuarie 2013)

*În anul 2011 Isus ne-a transmis, prin intermediul Mariei Îndurării Divine, următoarea rugăciune pe care să o recităm la sfîrşitul rozarului:

„«O Doamne, umple-mă cu darul Spiritului Sfînt, pentru a putea duce Preasfîntul Tău Cuvînt păcătoşilor, pe care trebuie să-i ajut să se mîntuie în Numele Tău. Prin rugăciunile mele, ajută-mă să-i acopăr cu preţiosul Tău Sînge, ca să poată fi atraşi la Inima Ta Sfîntă. Dăruiește-mi darul Spiritului Sfînt, pentru ca aceste sărmane suflete  să se poată bucura în Noul Tău Paradis.»

Să spuneţi această rugăciune în fiecare zi după ce ați recitat Rozarul Îndurării Divine şi, prin fidelitatea voastră față de Mine, veţi ajuta să-i mîntui pe copiii Mei.“ (Mesajul lui Isus către Maria Îndurării Divine din 10 mai 2011)

În mesajul din 11 mai 2016 comunicat Annei Marie, Isus cere ca, înainte de a începe recitarea rozarului, să spunem următoarea rugăciune:

„Prin mijlocirea Mamei noastre cerești, Mama lui Dumnezeu, prin viața, moartea și învierea lui Isus Cristos, Mîntuitorul și Răscumpărătorul sufletelor, îți cerem, Părinte Ceresc, să oprești orice complot terorist planificat și îndeplinit de păcătoșii posedați care îi urăsc pe copiii lui Dumnezeu. În numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin.“

Isus: „Aceasta este ceea ce ei ar trebui să se roage. Îi rog pe preaiubiții mei copii, apostolii să publice și să recite această rugăciune înainte de a începe Sfîntul lor Rozar. Dacă nu înaintea lui, atunci înaintea Rozarului Îndurării Divine.“(Mesajul lui Isus către Anna Marie, Apostol al Scapularului Verde din 11 mai 2016)

Surse : http://www.internetgebetskreis.com/en/