Daily Archives: 1 februarie 2018

Către șefii de stat și de guvern din Europa

        Politologul român Radu Golban solicită Puterilor Aliate o reacție fermă cu privire la actul de reînființare a unei organizații naziste în România.

Cunoscutul politolog și analist economic român a dat publicității o scrisoare deschisă pe care a adresat-o șefilor de stat și de guvern ai Puterile Aliate şi Asociate în al Doilea Război Mondial, precum și miniștrilor Afacerilor Externe și șefilor Comisiilor de politică externa ale Parlamentelor din aceste țări.

Scrisoarea atrage atenția asupra faptului că, în contextul creşterii intensităţii mişcărilor extremiste la nivel mondial, România a creat precedentul periculos al reabilitării unei organizaţii fasciste şi a deschis astfel calea revizuirii tratatelor de pace. Acest enunț este susținut de expertize semnate de personalităţi cu reputație internațională în materie de Drept Public. Expertizele demonstrează că, prin deciziile instanţelor române de a recunoaște Forumului Democrat al Germanilor din România calitatea de succesor în drepturi al Grupului Etnic German (GEG), România reînființează în drept și în fapt o grupare nazistă și încalcă obligaţiile asumate prin tratatele de la sfîrşitul războiului.

Scrisoarea amintește ca Grupul Etnic German a fost desfiinţat în 1944, ca urmare a Convenţiei de Armistiţiu survenite între România şi Aliaţi, fiind catalogat de întreaga comunitate mondială ca organizaţie nazistă.

Desființarea GEG, ca urmare a aplicării prevederilor Convenției, a constat în dizolvarea persoanei juridice în cauză, judecarea și condamnarea liderilor săi, lustrarea membrilor organizației și confiscarea patrimonului. Astfel, Grupul Etnic German nu lăsa succesori, iar reînființarea sa era interzisă.

Mai mult, prin Tratatul de Pace de la Paris din 1947, Puterile Aliate și Asociate au convenit, iar România s-a angajat, că „statul român nu va îngădui în viitor existența și activitatea unor organizații de această natură care au drept scop lipsirea poporului român de drepturile sale democratice“.

Cu toate acestea, continuă scrisoarea, instanţele judecătoreşti din România au admis cererea FDGR de a i se recunoaște calitatea de succesor în toate drepturile al GEG. În consecință, instanța a acceptat și solicitările FDGR de a intra în posesia drepturilor patrimoniale ale GEG, deși măsura confiscării acestora a intervenit, așa cum argumentează scrisoarea, ca urmare împlinirii obligațiilor asumate de România prin tratatele de pace, la cererea Aliaților.

Concret, în baza recunoașterii calității sale de succesor în drepturi al GEG, așa cum rezultă și din datele oficiale ale Guvernului român, FDGR a depus în instanță 136 cereri de retrocedare a unor imobile, între care unele aflate în circuitul public.

„Apreciez că retrocedarea bunurilor confiscate unei organizaţii naziste echivalează cu reînfiinţarea acesteia, aşa cum subliniaza experţii consultaţi“, precizează dr. Radu Golban.

În consecință, actul de reconstituire a personalității juridice a GEG şi restituirea patrimonului acestuia reprezintă încălcarea obligațiilor asumate de România potrivit art. 5 al Tratatului de pace de la Paris și creează precedentul periculos al denunțării acestuia, subliniază autorul demersului.

„Îmi exprim speranța că Puterile Aliate vor exprima o poziție fermă cu privire la reabilitarea unei organizații naziste, printr-un act care contravine obligațiilor asumate de România prin Tratatul de pace de la Paris, punînd sub semnul întrebării status qvo-ul mondial postbelic.

Solicit, totodată, autorităților române intrarea în legalitate în raport cu Tratatul și să anuleze actul de recunoaștere a FDGR ca succesor al GEG, cu desființarea efectelor patrimoniale și nepatrimoniale ale acestuia“, scrie autorul.

Dr. Radu Golban mai precizează că a fost afectat personal de o îngrădire a dreptului la liberă exprimare după ce, în urma exprimării concluziilor de mai sus într-o emisiune la un post național de televiziune, postul TV a fost sancționat, iar domnia sa a fost dat în judecată de FDGR – organizaţie condusă în perioada 2002-2013 de actualul preşedinte al României, Klaus Werner Iohannis.

În încheierea scrisorii sale, dr. Radu Golban subliniază că „perpetuarea situaţiei actuale ar putea induce suspiciunea rezonabilă că actualul preşedinte al României luptă împotriva corupţiei numai atunci cînd aceasta se află în ograda adversarilor politici, ceea ce ar periclita sănătatea statului de drept. Denunţarea unei erori judecătoreşti ar reprezenta, însă, pentru domnul Klaus Werner Iohannis, o demonstraţie a bunelor sale intenţii“.

Regăsiți aici linkurile către documentele citate, respectiv:

Evaluarea de drept internațional a Convenției de Armistițiu din 1944 și  a Tratatului de Pace din 1947 încheiat între România și puterile aliate, cu privire la succesiunea legală a organizațiilor național – socialiste, care au fost interzise prin acest act juridic semnată de Profesor Dr. iur. Michael Kilian, Profesor universitar em. la Facultatea de Drept și de Științe Economice Universitatea Martin-Luther Halle-Wittenberg; Link:

http://radugolban.ro/evenimente/procesul-fdgr-vs-radu-golban/aviz-evaluare-drept-international

Evaluarea de drept internațional cu privire la succesiunea legală a organizațiilor național – socialiste, semnată de Luzi Stamm, membru al Parlamentului elvețian, licențiat în științe juridice și economie Link:

http://radugolban.ro/evenimente/procesul-fdgr-vs-radu-golban/aviz-evaluare-drept-international

DECIZIA CIVILĂ Nr. 258/2012 privind pronunțarea asupra recursului declarat de Ministerul Public. Link:

http://radugolban.ro/evenimente/procesul-fdgr-vs-radu-golban/revizuire-hotarari-fdgr-v-primaria-sibiu

Articolul semnat de (R.C.) a apărut în ediția online a Cotidianului din 31 ianuarie 2018.

Sursa: https://www.cotidianul.ro/scrisoarea-lui-radu-golban-catre-sefi-de-stat-si-de-guvern/

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Mizeria din spatele Declarației 600

         S-a spus despre Declarația 600 că a fost făcută cu picioarele, nu cu capul! Complet inexact! A fost concepută de anumite capete, în perfectă cunoștință de cauză, ca picioarele să lovească cît mai exact și, mai ales, cu scopul de a se ascunde pe cît posibil mai mult adevărurile scîrboase ale fiscalității în teribilul moment actual – unic în Europa și în istoria ei – al aruncării contribuțiilor sociale doar în cîrca angajatului și deresponsabilizării sociale complete a angajatorului, ce marchează revenirea în faza primitivismului în relațiile dintre muncă și capital. S-a vorbit de nepricepere. Inexact! Este vorba de nemernicie.

Cu trecerea contribuțiilor sociale integral în seama angajatului, angajatorul, spre fericirea sa, nu mai are nici o răspundere. Mai poate avea, cel mult, rolul de a reține la sursă contribuțiile sociale în contul angajatului, urmînd să le vireze la fisc. Dar aceasta, dacă și numai dacă relația dintre „angajat“ și „angajator“ este una de tip salarial! Adică una în care contribuțiile sociale reprezintă cote procentuale din salariul brut contractual! Dacă „angajatul“ (plătitul) și „angajatorul“ (plătitorul) sunt într-un alt tip de relații contractuale – activități independente (prestator, respectiv beneficiar), cesiune de drepturi de autor (cedent, respectiv cesionar), chirie (proprietar, respectiv chiriaș) etc. – atunci reținerea la sursă nu se mai poate face automat, pentru că fiecare individ poate avea mai multe contracte în derulare, de același fel sau de naturi diferite. Și atunci, în mod firesc, aceste contracte trebuie declarate și, post-factum (nicidecum anticipat!), potrivit unor anumite reguli, se stabilesc impunerile aferente, plătite individual de fiecare contribuabil în cauză. Iar regula actuală, bună sau rea, este aceea că la toate veniturile de tip nesalarial (sau extrasalarial), contribuțiile sociale se plătesc la nivelul salariului minim în vigoare, respectiv 22.800 lei anual (adică vreo 8.000 lei, din care 5.700 lei pentru pensie și 2.280 lei pentru sănătate), indiferent de valoarea contractelor și numărul contractelor. Nevoia plății individuale și dificultatea reținerii la sursă sunt evidente!

E bună sau nu această regulă? E corectă sau nu? Păi, asta este buba pe care inițiatorii Declarației 600 vor s-o ascundă! Iată situația așa-numitei contribuții pentru sănătate, cheia Declarației 600! Așa-numită, din cauza unui noian de anomalii:  1) de ce uriașa discrepanță în materie de contribuție între veniturile salariale și celelalte venituri tot din muncă dar de tip nesalarial? (la 100.000 lei cîștig anual salarial se plătește o contribuție pentru sănătate de peste 10.000 lei, în timp ce la un cîștig de 100.000 lei tot din muncă, dar de tip nesalarial, contribuția este doar de 2.280 lei, la fel ca în cazul celui mai mic venit salarial);  2) de unde, prin contrast cu progresivitatea contribuției pentru sănătate în cazul veniturilor salariale, plafonarea în cazul celorlalte venituri? (de pildă, la cîștiguri de 1.000.000 lei anual, plătești contribuții ca pentru 22.l800 lei);  3) de unde și pînă unde pensionarii nu plătesc contribuții pentru sănătate?! (căci starea de pensionare duce în mod firesc la încetarea contribuției pentru pensie, dar nu și a aceleia pentru sănătate, care se cuvine a continua);  4) ce legătură au contribuțiile pentru sănătate cu venituri precum cele din chirii sau investiții?

De fapt, „contribuția pentru sănătate“ seamănă leit cu un impozit la cheremul statului, impozit pus pe ce venituri vrea acesta și în ce cuantumuri vrea acesta. Nu există nici o legătură cu o reală contribuție pentru sănătate, respectiv cu plata pentru participarea la un sistem de asigurări de care se tot vorbește și care are și o instituție menită să gestioneze acest sistem (numită Casa de Sănătate). De altfel, dacă ar fi o reală contribuție pentru sănătate, și nu un impozit, ar exista un pachet de acte medicale care să constituie obiectul asigurării pentru care se plătesc contribuții. Nu există așa ceva!

De ce toate aceste anomalii? De ce nu se recunoaște că așa-numita „contribuție“ nu este o contribuție, ci un impozit (care să se legitimeze ca fiind obligatoriu, ca orice impozit, și cu care statul să facă discreționar, dar îndrituit, ce vrea, ca și cu orice impozit)? De ce se insistă în trîmbițarea minciunii cu „contribuția pentru sănătate“, fapt în directă legătură cu diversiunea mîrșavă Declarația 600?! Răspunsul este simplu. Dacă banii strînși de stat s-ar numi ceea ce sunt de fapt, adică impozite, aceștia ar trebui să rămînă în sectorul de stat, bun sau rău cum este! Sub numele de „contribuții“, banii strînși de stat pentru sănătate pot fi însă cheltuiți în sistemul privat de sănătate, după metode și proceduri sordide, prin care are loc o progresivă privatizare a sectorului de sănătate, cu finanțare de către contribuabili, și, bineînțeles, pe seama prăbușirii spitalelor de stat (vezi „Cotidianul“, 9 oct. 2017). Cu impozite pe sănătate, privatizarea în sistemul de sănătate ar trebui făcută pe banii privaților, investitori sau prestatori de servicii medicale, așa, se face aproape gratis, pe seama banilor contribuabililor. Atît timp cît „contribuția pentru sănătate“ nu va fi instrumentul pentru un sistem real de asigurări, ci o mască pentru un impozit la discreția statului și folosit de fapt în favoarea unor privați, va exista mereu și mereu o altă Declarație 600, în formula 601, 602, 603 etc. Este sinistru, pur și simplu, că un partid care se dă de stînga este părtaș și chiar paroh la o asemenea mizerie!

Articolul a apărut în ediția online a Cotidianului din 29 ianuarie 2018 sub semnătura lui Ilie Șerbănescu.

Sursa: https://www.cotidianul.ro/mizeria-din-spatele-declaratiei-600/

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/