Monthly Archives: august 2018

Securitatea, arma de luptă împotriva propriului popor

Securitatea  împlinește astăzi 70 de ani de la înființare.

Cu denumirea sa oficială „Departamentul Securității Statului“ ea a fost înființată prin decretul nr. 221 din 30 august 1948 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne.

Securitatea a fost creată de SMERȘ, o divizie a NKVD, avînd ca misiune înlocuirea serviciilor secrete din țările ocupate de URSS cu structuri de tip sovietic. Unitatea SMERȘ din România, numită Brigada Mobilă, a fost condusă, pînă în 1948, de colonelul NKVD Boris Grünberg, care folosea, în România, numele Alexandru Nicolski.

Primul director al Securității a fost gen-lt. Gheorghe Pintilie, poreclit Pantiușa (nume real: Panteleimon Bodnarenko). Șeful Securității avea rang de ministru în cadrul Consiliului de Miniștri, fiind secondat de 2 directori adjuncți cu rangul de secretari de stat, gen-mr. Alexandru Nicolski și gen-mr. Vladimir Mazuru (nume real: Wladimir Mazurow). Toți cei 3 erau ofițeri sovietici ai MGB, succesoarea NKVD.

DGSP a înlocuit Direcția Generală a Poliției de Siguranță. Conform Decretului 221, Securitatea avea rolul de „a apăra cuceririle democratice și de a asigura securitatea Republicii Populare Române împotriva uneltirilor dușmanilor interni și externi”. De asemenea, organele de securitate erau „singurele abilitate a instrumenta infracțiunile ce primejduiesc regimul democratic și securitatea poporului”. Prin Decretul nr. 50 din 30 martie 1951, DGSP și-a schimbat numele în Direcția Generală a Securității Statului, iar prin Decretul 264 din aprilie 1951, SSI (Serviciul Special de Informații) a intrat în compunerea DGSS.

Potrivit Decretului nr. 324 din 20 septembrie 1951, DGSS s-a separat de Ministerul de Interne și a fost încorporat în Ministerul Securității Statului (MSS). Această reorganizare a fost de scurtă durată. MSS a reintrat sub comanda MAI, la 7 septembrie 1955. Cîteva luni mai tîrziu, la 11 iunie 1956, prin Hotărîrea Consiliului de Miniștri nr. 1361, Ministerul de Interne a fost reorganizat și împărțit în două departamente: Departamentul Securității și Departamentul Internelor. Cel din urmă răspundea de Miliție și închisori, în timp ce primul a moștenit structura DGSS. (Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Departamentul_Securit%C4%83%C8%9Bii_Statului)

În cei șaptezeci de ani, societatea românească a fost hărțuită, terorizată și intimidată de această instituție. După uciderea lui Nicolae Ceaușescu, ea a preluat de facto conducerea României infiltrîndu-și „reprezentanții în toate structurile societății, subordonîndu-le încetul cu încetul propriilor interese. După transformarea țării în colonie, exponenții statului subteran și-au păstrat în mare parte privilegiile, oferindu-și serviciile noilor proprietari.” (Vezi https://revelatiialecerului.wordpress.com/2018/03/15/statul-subteran/).

Din noianul de fărădelegi comise de securitate de-a lungul existenței sale, două „categorii” mi-au atras atenția în mod deosebit: înainte de 1989, fenomenul Pitești „cel mai mare și cel mai agresiv program de spălare a creierului prin tortură din blocul de Est“ (Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Experimentul_Pite%C8%99ti) și după 1989, protocoalele secrete dintre securitate și celelalte instituții ale statului.

Supraviețuitor al Fenomenului Pitești, inginerul și economistul Traian Popescu (1923-2010) „unul dintre cei 3 sau 4 supravieţuitori care trecînd prin «Demascări» şi aşa-zisa «Reeducare»” menționa:

„Răsăritul a fost incontestabil « teatrul unui experiment» iar Piteştiul un segment al acestuia. El a fost un «Laborator», ale cărui rezultate şi metode trebuiau extinse în toate închisorile, apoi în întreaga ţară. Dar în acelaşi timp Piteştiul a reprezentat şi un «Fenomen». El a cuprins la cele două extremităţi ale sale, rezultatul efectului maxim la care se poate ajunge prin exercitarea unei terori permanente şi îndelungate, fizice şi psihice în acelaşi timp, după un minuţios şi «ştiinţific» program. La un capăt s-a produs o dezumanizare totală printr-o degradare psihică, morală şi fizică a elementului asupra căruia s-a acţionat, iar la celălalt capăt rezultatul torturii a fost martirajul. Sfinţi şi mucenici pe de o parte, monştri pe de alta. Între cele două extreme s-au manifestat toate posibilităţile de comportament uman în faţa terorii şi torturii maxime şi continui. Acolo s-a experimentat acel principiu materialist: «cumulări lente cantitative, duc la salturi brusce calitative». Rezistenţa umană acumulînd cantităţi uriaşe de tortură poate ajunge într-un moment dat la o clipă cînd cel torturat cedează psihic, moral şi fizic transformîndu-se din victimă în călău — cum se cerea de cel care îl tortura. Astfel s-au putut produce mutaţii psihice asemănătoare schimbării stării de agregare a materiei, cînd un metal sau un lichid se transformă în lichid sau gaz din momentul în care atinge punctul critic. Oameni care în condiţii normale de existenţă au dat dovadă de acte cu adevărat eroice, acum, supuşi torturilor şi presiunilor psihice permanente, timp de luni de zile sau ani, s-au transformat în «neoameni».

„După 1945 ţara noastră s-a «bucurat» de o dublă guvernare, care în esenţă era de fapt una singură. Guvernul şi conducătorii marilor instituţii centrale, în calitate de simpli executanţi, pe de o parte şi consilierii sovietici care îi dublau la toate nivelele pe de altă parte. Aceştia din urmă transmiteau directivele primite de la Moscova şi vegheau la stricta lor execuţie.

Vîrful piramidei organizatorice era constituit de «Comitetul Central PCR» sau «PMR» şi organul său represiv, securitatea, aceasta avînd însă «privilegiul» de a le controla şi pe primele.

Ambele organisme se aflau desigur sub directul control sovietic.

În felul acesta ştiind structura organismelor statale la acea oră, răspunsul firesc la cele două întrebări iniţiale «Cine a conceput satanicul experiment?» şi «Cine au fost autorii proiectului?» este: «Comitetul Central al P. C.R.» sau «PMR» respectiv «Biroul său politic» şi în acelaşi timp securitatea, iar peste ambele Consilierii Sovietici cu experienţa lor de 30 de ani (1917-1947) deloc neglijabilă.“ (Sursa: Traian Popescu, experimentul Pitești, Ed.Crater, București, 2000, 61 p – http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/pitesti/tpopescu/docs/cap1.htm)

Cea de-a doua „categorie” de fărădelegi o constituie multitudinea de protocoale încheiate de-a lungul anilor între SRI, SIE, cu instituții ale statului ca ministerul finanțelor, ministerul public, ministerul justiției, ministerul de interne, acțiunea de desecretizare a lor fiind în derulare.

Dezamăgitor este faptul că societatea românească nu a avut o reacție de condamnare a protocoalelor. Ar fi trebuit ca parlamentul să se întrunească de urgență, să analizeze conținutul acestora, să stabilească măsuri pentru stoparea consecințelor negative și să-i tragă la răspundere pe autorii lor.

Punerea în aplicare a acestor „înțelegeri” a avut un efect devastator: „bruma” de valori care mai rămăsese după 1989 s-a risipit complet, experimentele asupra poporului român fiind singulare pe continentul european.

În încheierea articolului reiau textul apărut pe pagina de facebook a doamnei Marilena Rotaru în data de 6 aprilie 2018 cu privire la deviza SRI „Patria a priori”.

Într-adevăr!

Primesc acest text de la Cristian Bădiliță cu rugămintea de a-l posta, el nemaiavînd pagină de facebook.

„Aviz sefului SRI, E. Hellvig. Chelului tichie de margăritare îi lipsește. SRI-ului, deviza latinească.

Dar dacă tot ați dorit deviza latinească de ce nu ați apelat la un specialist, adică, la un latinist.

Deviza „Patria a priori” e un nonsens penibil. Probabil inventatorul ei a vrut să spună „Patria înainte de toate”

(Cine-a fost inventatorul? Maior? O fi considerat că dacă poartă numele marelui prelat greco-catolic Petru Maior, i-a moștenit și cunoștințele de latină).

Domnule Hellvig, „Patria înainte de toate” se spune, în latină, „Patria ante omnia”, în nici un caz „Patria a priori”, formula de un tembelism hilar (și care nu exista decît în „latina” SRI).

„A priori” este o expresie din filozofia cunoașterii, inventată în epoca modernă și folosită de Kant, de pildă, pentru a denumi cunoașterea independentă de experiența sensibilă (e cunoașterea-presupunere).

Cunoașterea bazată pe experiență este „a posteriori”.

Aceste două expresii, strict filozofice, nu au nici o legătură cu deviza dorită de SRI.

„Patria a priori” înseamnă exact „Patria înainte de a experimenta ceva”. Asta doriți să spuneți?

Dacă da, atunci e spus adînc, foarte adînc.

Cum se face că latiniștii români nu v-au atras atenția pînă acum asupra aberantei formule? Probabil unii v-au scris, dar cine să le citească mesajele (deh… patria a priori; cetățeanul a posteriori, adică, la posterior); ori n-au îndrăznit să vă scrie de teamă să nu-i trimiteți sfoara la DNA.

Ștergeți imediat aceasta deviza imbecilă, domnule Hellvig.

E o rușine nu pentru instituția pe care o conduceți și de care, personal, mi-e rușine, ci pentru noi, oamenii normali ai acestei țări, care mai știm ce înseamnă a priori.

Cristian Badiliță

(vă las să-mi ghiciți identitatea)

Copyright © 2013-2018 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

 

 

Oamenii perverși vor acționa în secret pentru a distruge Sacrul

Mesajul Sfintei Fecioare Maria din Anguera, Regina Păcii către Pedro Régis

Mesajul nr. 4.681 din 19 august 2018

       Dragi copii, vor veni vremuri grele pentru cei care iubesc și apără adevărul. Îngenuncheați în rugăciune. Iubiți și apărați adevărul. Prețuiți prezența lui Isus al meu printre voi. Căutați-l în Euharistie și ascultați cu umilință Evanghelia sa. Va veni ziua în care veți căuta Prețiosul Aliment și nu-l veți găsi. Va fi un timp de mari persecuții a Bisericii lui Isus al meu. Oamenii perverși vor acționa în secret pentru a distruge Sacrul și durerea va fi mare pentru cei credincioși. Mulți vor nega prezența Fiului meu în Euharistie și, acceptînd învățăturile false, vor spune ca prezența lui Isus este doar simbolică. Confuzia se va răspîndi și mulți vor își vor pierde credința. Sufăr pentru ceea ce vine peste voi. Aveți încredere în puterea lui Dumnezeu. El nu vă va părăsi niciodată. El va face să apară un mare om credincios și iubitor al adevărului care va apăra Biserica și adevărata sa învățătură. După toată durerea va veni victoria. Mergeți înainte fără teamă. Rămîneți pe calea pe care v-am indicat-o. Cel care este cu Domnul nu va experimenta niciodată povara înfrîngerii. Am venit din cer să vă duc în paradis. Ascultați-mă.

Acesta este mesajul pe care vi-l dau astăzi în numele Preasfintei Treimi. Vă mulțumesc că mi-ați permis să vă reunesc aici încă o dată. Vă binecuvîntez în numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin. Pacea să fie cu voi.

Copyright © 2013-2018 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

BINOMUL HELLVIG-LAZĂR

      BINOMUL HELLVIG-LAZĂR – Scandalos: Citiți protocolul secret PICCJ-SRI semnat în decembrie 2016 de Eduard Hellvig și Augustin Lazăr: „În cazul în care una dintre Părți intenționează valorificarea informațiilor, este obligatorie obținerea acordului prealabil al Părții care le-a pus la dispoziție”. Practic, SRI a condiționat soluțiile procurorilor. Binomul ne-a prostit că a denunțat protocolul din 2009, după ce îl încheiase pe cel din 2016, care îl rezilia pe primul (Document)

Redacția Lumea Justiției publică Protocolul privind organizarea cooperării între Serviciul Român de Informații și Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin, potrivit legii, încheiat la data de 8 decembrie 2016 între SRI – Eduard Hellvig (foto stînga) și PICCJ – Augustin Lazăr (foto dreapta), pentru care anunțăm oficial că vom depune luni plîngere penală împotriva semnatarilor.

În opinia noastră, protocolul din decembrie 2016 îl întrece în gravitate pe cel din aprilie 2009, despre care tandemul Hellvig-Lazăr l-a declasificat și a susținut că e denunțat. Vrăjeala cît casa, în realitate cei doi șefi de instituții de forță reziliaseră protocolul din 2009 prin cel pe care l-au încheiat pe șest – sub clasificarea secret de stat – în decembrie 2016, după care ne-au prostit cu declasificarea și i-au lăsat pe români să creadă că nu ar mai exista nici un protocol între SRI și PICCJ.

Nici astăzi nu se știe cînd a fost denunțat acest protocol, întrucît nu s-a prezentat opiniei publice nici un act prin care a fost denunțat, informațiile făcute publice pe așa-zisa denunțare de către SRI și PICCJ fiind contradictorii cu privire la data denunțării. Cum poate cineva să creadă că protocolul nu funcționează și azi?

Lazăr și Hellvig îi cred tîmpiți pe români și cred că instituțiile sunt ale lor

Cum își permit doi șefi de instituții de forță plătiți din bani publici să îi prostească pe români în asemenea hal? Să nu uităm de scena jucată în CSM de Procurorul General Augustin Lazăr în ianuarie 2017, cînd acesta se revolta că nu este de acord cu asemenea „inginerii” și se mai și jura cu „Doamne ferește” că el nu ar fi niciodată de acord cu asemenea concubinaje între procurori și agenții secreți. Practic, Augustin Lazăr ne-a luat de proști și se dădea fecioară neprihănită la o lună după ce semnase noul protocol cu SRI.

În opinia noastră, atît Eduard Hellvig, cît și Augustin Lazăr trebuie să răspundă penal pentru protocolul încheiat în decembrie 2016, după ce au jucat sceneta cu declasificarea și denunțarea, prezentîndu-se în ochii societății ca reformatori ai sistemului judiciar.

Gravitatea uriașă din protocolul SRI-PICCJ din decembrie 2016 constă în faptul că acesta i-a transformat pe procurori în slugile SRI, anchetatorii fiind obligați să raporteze periodic cum au fructificat sesizările și informațiile venite de la SRI, și mai ales, să nu ia nici o măsură în cursul urmăririi penale fără acordul în prealabil al SRI, în calitate de furnizor al informațiilor pe baza cărora s-au deschis anumite dosare. Mai mult, protocolul Binomului Hellvig-Lazăr obliga în continuare procurorii să ofere informații din dosare către SRI, totul fiind practic o încălcare brutală, pe lîngă lege, a principiului independenței procurorului, de care toți servitorii Statului mafiot au făcut atîta caz în ultimii 12 ani, deși lucrau ilegal pe protocoale.

Considerăm că Eduard Hellvig și Augustin Lazăr trebuie puși imediat sub acuzare, iar Parlamentul României trebuie să se întrunească și să ia decizia, prin lege, cu derogare de la prevederile în vigoare de destituire a celor doi din funcții întrucît ne aflăm în fața unei situații care atentează la securitatea naționala și la aservirea Justiției serviciilor de informații, cu încălcarea fățisă a legilor în vigoare.

Protocolul secret circula de o săptămînă prin redacții

Protocolul pe care îl publicăm în continuare circula de o săptămînă prin marile redacții ale presei sănătoase, neaservite Statului mafiot, însă fiind caracterul lui de secret de stat și a faptului că publicarea unui document de asemenea natură poate atrage răspunderea penală a celui care îl aduce la cunostința publicului, jurnaliștii au ezitat pentru a nu ajunge ținta unor dosare penale făcute chiar de ticăloșii care au lucrat pe asemenea protocoale.

Redacția Lumea Justiției nu l-a publicat pînă acum întrucît senior-editorul Răzvan Savaliuc nu a fost în țară pînă vineri, 24 august 2018 și exista riscul ca procurorii vînduți serviciilor să trimită mascații să ridice calculatoarele și să blocheze activitatea redacției Lumea Justiției.

Cinste lui, joi seara, 23 august 2018, fostul ministru al Finanțelor, Darius Vâlcov – a spart blocada – și a publicat pe pagina de Facebook coținutul integral al protocolului, despre care considerăm că nu putea fi secretizat sub clasificarea „secret de stat” întrucît Legea 182/2002 privind informațiile clasificate prevede la art. 24 alin. (5) „se interzice clasificarea ca secrete de stat a informațiilor, datelor sau documentelor în scopul ascunderii încălcărilor legii, erorilor adminstrative, limitării accesului la informații de interes public, restrîngerii ilegale a exercițiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitime”. O dată făcut public de cineva acest document, nu se mai poate invoca sub nici o formă caracterul lui secret!

Deși protocolul are, printre altele ca justificare Ordonanța abuzivă nr. 6/2016 dată de fosta ministresă a Justiției, Raluca Prună-Guvernul Cioloș – care după decizia Curții Constituționale din 2016 privind eliminarea SRI din activitatea de urmărire penală, a recalificat SRI ca „organ de cercetare specială” – reglementările interne și internaționale interzic ca în problemele ce țin de Justiție să se clasifice procedurile și accesul la identitatea celor care strîng probe.

Cum SRI, potrivit Ordonanței 6/2016 a fost folosit în continuare ca instrument pe filaje și interceptări, precum și expertize pe înregistrările și probele adunate din aceste activități, era interzisă ascunderea cetățenilor, identitatea celor care operau înregistrările și misiunile de filaj pentru că Justiția nu se poate face la secret, ci numai prin verificabilitatea și condiția de contradictorialitate efectivă între acuzare și apărare, neputîndu-se ascunde persoanelor acuzate elemente care sunt folosite la inculparea lor. În aceste principii stă ilegalitate protocolului SRI-PICCJ din decembrie 2016 care depășește cooperarea instituțională și se transformă în fapt într-o colaborare interzisă de articolul 7 din Legea 303/2004 care îi sancționează pe magistrații care colaborarează cu serviciile cu destituirea din funcția deținută.

Cum să ajungă procurorii – așa-zis independenți – să dea raportul la SRI, date din activitatea secretă a urmăririi penale, or să dea raport asupra soluțiilor date pe baza informațiilor venite de la SRI, or, cel mai grav, să nu poată valorifica informațiile decît cu acceptul prealabil al SRI?

Iată de ce credem cu tărie că directorul SRI Eduard Hellvig a mimat că este un reformator al Serviciului și a continuat în fapt aceleași practici instaurate în timpul regimului mafiot creat de Traian Băsescu. La fel credem și despre Augustin Lazăr, care a prostit populația la ședința CSM, că el nu e de acord cu asemenea „inginerii”, cînd el, cu o lună în urmă parafase parteneriatul cu SRI. Pentru aceste mesaje false transmise opiniei publice cei doi vor trebui sa răspundă!

Astfel, „Protocolul privind organizarea cooperării între Serviciul Român de Informații și Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin, potrivit legii” a fost semnat în decembrie 2016 de către directorul SRI Eduard Hellvig și Procurorul General al României Augustin Lazăr. Protocolul a fost înregistrat la SRI în 7 decembrie 2016, sub numărul 03656, iar la PICCJ în 8 decembrie 2016, sub numărul 09472.

Protocolul din decembrie 2016 încheiat de directorul SRI Eduard Hellvig și Procurorul General Augustin Lazăr este la fel de nociv și odios, dacă nu chiar și mai nociv și odios, precum cel din 2009, încheiat de șefii SRI de la acea vreme, George Maior și Florian Coldea, și Procurorul General al României de atunci, Laura Kovesi. Iar asta întrucît protocolul Hellvig-Lazăr conține prevederi pe lîngă lege, consfințindu-se practic nașterea unui nou „Binom”, după ce vechiul „Binom SRI-DNA” fusese destructurat prin decizia CCR 51/2016. Mai mult, protocolul din 2016 este construit pe baza acelorași principii odioase din vechiul protocol din 2009.

SRI organ de cercetare penală

Încă de la începutul protocolului găsim anomalii și abateri de la lege. Spre exemplu, așa cum reiese din art. 2 al Protocolului, SRI și PICCJ se angajau să desfășoare activități vizînd, printre altele:

„valorificarea informațiilor referitoare la săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de legislația în vigoare”.

Practic, avem de-a face cu o prevedere extrem de vagă, ce a făcut posibila o colaborare extinsă între SRI și PICCJ. După cum s-a putut observa, Protocolul stabilește că SRI și PICCJ vor derula activități pentru valorificarea informațiilor săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de legislația în vigoare. Nu se specifică în nici un moment despre ce infracțiuni anume este vorba sau despre ce legislație este vorba. Cu alte cuvinte, în baza acestei prevederi SRI și PICCJ puteau lucra pe toate infracțiunile din legislația penală.

De asemenea, la același art. 2 al Protocolului se specifică faptul că SRI și PICCJ se angajau să desfășoare activități vizînd:

„realizarea atribuțiilor organelor de cercetare penală speciale”;

Este confirmarea clară că SRI primea atribuții specifice organelor de cercetare penală, în contradicție flagrantă cu Codul penal și legea. De altfel, o confirmare a transformării SRI în organ de cercetare penală o avem la art. 7 din Protocol, unde se specifică faptul că:

„Parchetul coordonează, prin intermediul procurorilor desemnați, conform prevederilor legale, activitatea organelor de cercetare penală specială ale Serviciului”;

la art. 12 unde se prevede ca:

„Serviciul derulează activități specifice organelor de cercetare penală speciale, prin consilieri juridici anume desemnați și ofițeri specializați, care își îndeplinesc atribuțiile specifice sub conducerea și controlul direct al procurorului desemnat”.

Procurorii transformați în colaboratori ai SRI. Procurorii erau obligați să ofere SRI date din dosare

Foarte grav, prin același Protocol PICCJ-SRI, procurorii erau subordonați SRI, avînd obligația să dea Serviciului date din dosarele pe care le instrumentau. O arată cît se poate de clar art. 5 conform căruia:

„La cerere sau din oficiu, Părțile se informează reciproc și oportun și cu privire la datele sau informațiile obținute din activitatea specifică și care pot prezenta interes pentru realizarea misiunilor celeilalte Părți”;

si de art. 6 alin. (1) potrivit căruia:

„Parchetul comunică, în mod operativ, nu mai tîrziu de 60 de zile lucrătoare de la data înregistrării sesizării la Parchet, modul de valorificare a sesizărilor primite de la Serviciu cu excepția cazurilor în care, înainte de împlinirea termenului menționat, se solicită informații suplimentare în legatură cu cauza”.

Ce inseamnă aceste prevederi? Practic, procurorii erau transformați în colaboratori ai SRI, deși acest lucru este strict interzis de art. 7 din Legea 303/2004 privind statulul judecătorilor și procurorilor, care stabilește ca: „Judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, personalul de specialitate juridică asimilat acestora și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor nu pot fi lucrători operativi, inclusiv acoperiți, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informații”.

Mai mult, în baza protocolului, procurorii erau obligați să dea SRI informații din dosare, o prevedere evident contrară legii.

Încălcarea art. 43 din Codul penal

O încălcare gravă a Codului penal o regăsim la art. 15 alin (2) din Protocolul SRI-PICC. La acest punct se precizează următoarele:

„În vederea sprijinirii activităților specifice desfășurate de Parchet, Serviciul va asigura transcrierea comunicațiilor sau convorbirilor relevante în cauză”.

Or, această prevedere este total contrară Codului de procedură penală, unde la art. 143 din Codul de procedură penală se menționează că toate convorbirile, comunicările sau conversațiile interceptate și înregistrare sunt redate de procuror sau organul de cercetare penală. Nicidecum de un organ de cercetare penală specială, așa cum a fost transformat SRI prin ordonanța lui Prună și prin acest protocol.

Art. 143 Cod procedură penală:

Convorbirile sau comunicările interceptate și înregistrate, care privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, sunt redate de către procuror sau organul de cercetare penală într-un proces-verbal în care se menționează mandatul emis pentru efectuarea acestora, numerele posturilor telefonice, datele de identificare ale sistemelor informatice sau ale punctelor de acces, numele persoanelor ce au efectuat comunicările, dacă sunt cunoscute, data și ora fiecărei convorbiri sau comunicări. Procesul-verbal este certificat pentru autenticitate de către procuror”.

Același protocol mai conținea o prevedere contra naturii. Și anume, la art. 18 se mentionează în mod clar faptul că procurorii nu puteau valorifica informațiile primite în cadrul unor dosare penale, dacă nu aveau acceptul SRI:

„Parchetul se obligă să asigure protecția datelor și informațiilor clasificate pe care Serviciul le trimite în cadrul raporturilor de cooperare, în scopul prevenirii oricăror riscuri de pierdere, sustragere, acces neautorizat, divulgarea neautorizată sau distrugerea acestora”;

„În cazul în care una dintre Părți intentionează valorificarea informațiilor prevăzute la alin. (1), potrivit competențelor proprii, este obligatorie obținerea acordului prealabil al Părții care le-a pus la dispoziție”.

Nu în ultimul rînd, trebuie spus că protocolul putea fi extins și la alte domenii. Așa cum se precizează la art. 21: –„Conducerile celor două instituții pot conveni, în funcție de situația și dinamica stării infracționale și asupra altor domenii de cooperare, cu respectarea prevederilor prezentului protocol”.

Cititi mai jos documentul integral:

*Cititi aici dezvăluirea protocolului făcută în premieră de fostul ministru Darius Vâlcov, un adevărat apărător al ideii de Justiție curată

Articolul a apărut pe site-ul Lumea Justiției în 24 august 2018.

Sursa: https://www.luju.ro/institutii/servicii-secrete/binomul-hellvig-lazar-scandalos-cititi-protocolul-secret-piccj-sri-semnat-in-decembrie-2016-de-eduard-hellvig-si-augustin-lazar-in-cazul-in-care-una-dintre-parti-intentioneaza-valorificarea-informatiilor-este-obligatorie-obtinerea-acordului-prealabil-al-p

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Lanț de rugăciune pentru a proteja continentul american – 23 august 2018

        La fel ca pentru Europa, credincioșii de pretutindeni sînt invitați ca în ziua de 23 a fiecărei luni să se roage într-un lanț de rugăciune pentru a proteja continentul american.

În această zi, fiecare este rugat să recite, cel puțin unul din rozarele de bucurie, de durere, de lumină și de mărire precum și rugăciunile nr. 26, 30, 31, 80, 85, 124 și 141 ale cruciadei.
Sursa: https://www.internetgebetskreis.com/en/

Copyright © 2013-2018 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Îmbulzeala „jumătăților de măsură“ în problematica UE

      Problematica UE și a apartenenței României la aceasta este terenul poate cel mai dramatic al manevrării „jumătăților de măsură“ pentru ascunderea adevărului și promovarea minciunii, în care se disting comanda externă și concursul nu doar trădător, dar și aproape idiot, al forțelor politice interne. Ecuația apartenenței României la UE este prezentată a avea numai părți minunate; pe cele rele nu le discutăm, deci nici nu există! De fapt, dacă stăm bine să analizăm lucrurile, este o ecuație a „sferturilor de măsură“, pentru că nici părțile bune nu sunt cumva prezentate; sunt doar presupuse și asumate, fără a se ști de fapt care sunt acestea! Despre terifiantele fals numite negocieri de aderare nu se spune nimic în legătură cu miza, derularea și rezultatele lor, căci s-au desfășurat după formula „vreți aderarea, dați economia“, și că, în consecință, România a intrat în UE fără economie, neavînd cum, în mod obiectiv, să tragă vreun avantaj din participarea la piața deschisă a celor peste jumătate de miliard de consumatori. Și că deci, în confruntare cu cei nu doar mai puternici, dar și deja în piață pe poziții forte, era inevitabil să ajungă rapid o biată anexă de tip bananier (nici măcar un atelier), o colonie în sistemul centru-periferie pe care-l constituie UE. Cea mai sinistră fațetă a jumătăților de măsură folosite în prezentarea și analizarea apartenenței României la UE și a rezultatelor ei concrete o reprezintă bilanțurile oficiale ale respectivei apartenențe: la activ, fondurile zise europene puse la dispoziția României; la pasiv, cota financiară de contribuție a României pentru participarea la UE. Reiese că activul este mai mare decît pasivul și deci bilanțul ar fi pozitiv, umbrele fiind doar acelea legate de incapacitatea României de a utiliza integral și corespunzător fondurile europene ce-i sunt puse cu generozitate la îndemînă. Prostul proștilor de-ai fi, îți dai seama că activul nu se poate rezuma la niște fonduri pe care le poți folosi sau nu, ci ar trebui, dacă activul realmente există, să includă modificări structurale în economie, schimbări în calitatea educației și ocrotirii sănătății, modernizări în infrastructură și, nu în ultimul rînd, repoziționări în ierarhiile europene și mondiale. Știe însă și Grivei că la toate aceste capitole se stă rău, chiar rău de tot, oricum, mai rău decît la intrarea în UE, și că prezumtivele realizări de la activ ar avea loc mai degrabă în talgerul de pasiv, ca, de pildă, prăbușirea educației, situația dramatică a infrastructurii rutiere și feroviare sau consolidarea poziției codașe a țării în Europa. „Suprema“ jumătate de măsură este absența totală – de-a dreptul ridicolă – a vreunui pasiv în legătură cu apartenența României la UE în bilanțurile oficiale! În timp ce acest pasiv este în practică aproape halucinant (vezi Cotidianul, 27 dec. 2016): 1) Dispariția economiei naționale și înlocuirea ei cu o combinație bizară între o economie străină, ce deține controlul, și o economie subalternă derulată de capitalul românesc, care dă de la an la an înapoi; 2) Pierderea proprietății românești asupra țării, românii devenind chiriași pe pămînturile strămoșești; 3) Transformarea României într-o colonie în sistemul centru-periferie pe care îl constituie UE; 4) Lichidarea deciziei naționale în plan politic; 5) Efect maxim al alinierii prețurilor și disjuncției salariilor din UE, cel mai important mecanism de extracție de sevă economică din țările periferice de către țările din centru; 6) De la rezonabil la odios în împărțirea PIB-ului între muncă și capital; salariile cele mai mici din UE; 7) Deposedarea „administrativă“ mai împovărătoare decît cea economică (răpirea dreptului de a beneficia de resursele proprii, falsele liberalizări fără temei economic și fără condiții concurențiale, impuneri de creșteri de tarife în utilitățile publice); 8) Punct final impus agriculturii și șanselor oferite de aceasta României; 9) Marea expropriere istorică a românilor de pămînturile lor; 10) Îndatorare externă pentru nimic; amanetarea statului pentru finanțarea băncilor străine; 11) Depopularea țării, tragedia bejeniei naționale; 12) Sărăcirea țării, declasarea socială și tratamentul dezonorant al românilor în UE; 13) Minciuna în staniol a fondurilor europene; 14) Anularea perspectivelor de ieșire din subdezvoltare și consolidarea poziției codașe în Europa; 15) Agresiunea asupra identității naționale. Despre toate acestea, nici un cuvînt în bilanțurile oficiale! Cu toate că fiecare dintre acestea rezultă strict din apartenența României la UE!

Și nu cred că, din arealul atît de vast al problematicii UE, există vreun alt aspect decît cel al fondurilor europene care să se „bucure“ de o tratare mai cu jumătăți de măsură pentru mascarea adevărului și promovarea minciunii interesate. Cică fondurile europene sunt nerambursabile. Cine a mai auzit în istorie de resurse gratis?!  Resursele se alocă mereu și mereu cu un scop! Și cu un preț! Să nu fim idioți: cele circa 4 miliarde euro repartizate anual României de UE sunt un biet mărunțiș din cele peste 40 miliarde euro pe care anual firmele vest-europene le extrag din România prin externalizare fără fiscalizare. Structura fondurilor europene este stabilită de pretinsul „donator“ și este neschimbabilă: destinațiile corespund nu nevoilor de dezvoltare ale României, ci nevoilor specifice ale expansiunii companiilor din centru în periferia Romînia. Și 80% din alocații trebuie să se întoarcă la „donator“ prin comenzi ale beneficiarului în țările donatorului. Să ținem cont, de asemenea, că fondurile europene nu se avansează, ci se decontează: în consecință, fericitul căruia i se aprobă un proiect finanțat din fondurile europene trebuie să se împrumute la o bancă în regim comercial, ca să-și realizeze proiectul, pentru ca în final să primească fondurile vizate (ale cui sunt băncile de la care se contractează împrumuturile, nu tot ale donatorului, și cu cît se iau aceste împrumuturi, că din beneficiar ajungi tu donator?!). Și apoi, chiar fără costuri sunt aceste fonduri? Probabil se procedează ca și în celelalte cazuri care nu convin: nevorbind despre costuri, înseamnă că nu există! O adevărată armată de birocrați se ocupă de normare, reglementare, programare, selectare, prelucrare, accesare, supraveghere, controlare, decontare. Doar cu miile de oameni implicați în toate aceste proceduri, mult mai bine plătiți decît restul birocraților, se cheltuieşte mai mult decît fondurile europene alocate! Punct.

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a Cotidianului din 20 august 2018.

Sursa: https://www.cotidianul.ro/imbulzeala-jumatatilor-de-masura-in-problematica-ue/

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

50 de ani de la invazia Cehoslovaciei

        În noaptea de 20 spre 21 august 1968 trupele Tratatului de la Varșovia, aparținînd Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, Republicii Democrate Germane, Bulgariei, Ungariei și Poloniei au pătruns pe teritoriul Cehoslovaciei pentru a pune capăt perioadei de libertăți politice din țară, cunoscută sub numele de  Primăvara de la Praga. La această acțiune armata Republicii Socialiste România nu a participat, Nicolae Ceaușescu susținîndu-l pe președintele de atunci al țării, Alexander Dubček și opunîndu-se invaziei sovietice.

Pentru Nicolae Ceaușescu, discursul pe care l-a ținut în 21 august în Piața Palatului, a constituit momentul maximei sale popularități și solidarități cu poporul român.

    Paradoxal, îndepărtarea „conducătorului iubit” s-a petrecut în același loc – ca într-un roman cu structură circulară prin simetria incipitului cu finalul –  în 21 decembrie 1989, la fix 21 de ani și 4 luni de la invazie, cu ocazia ultimului discurs pe care el a încercat să-l țină, cele două cuvîntări putînd fi considerate elemente de referință legate de destinul tragic al lui Ceaușescu.

Copyright © 2013-2018 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Marea persecuție va veni și în Brazilia voastră

Mesajul Sfintei Fecioare Maria din Anguera, Regina Păcii către Pedro Régis

Mesajul nr. 4.679 din 14 august 2018

         Dragi copii, voi aparțineți Domnului și numai pe el trebuie să-l urmați și să-l slujiți. Deschideți-vă inimile către Domnul și lăsați-l să vă transforme. Nu permiteți ca lucrurile lumii să vă contamineze și să vă îndepărteze de calea mîntuirii. Fiți ascultători și acceptați voința lui Dumnezeu în viețile voastre. Îl cunosc pe fiecare dintre voi pe nume și mă rog lui Isus al meu pentru voi. Trăiți într-o perioadă mai rea decît cea a potopului și a venit momentul întoarcerii voastre. Nu încrucișați brațele. Dumnezeu se grăbește. Ce trebuie să faceți nu lăsați pe mîine. Credeți cu fermitate în puterea lui Dumnezeu. El controlează totul. Nu vă pierdeți speranța. Îndepărtați-vă de orice rău și întoarceți-vă la Acela care unicul și adevăratul vostru Mîntuitor. Nu uitați: în mîini cu sfîntul rozar și Sfînta Scriptură, în inimă cu iubirea de adevăr. Umanitatea s-a îndepărtat de Dumnezeu deoarece oamenii s-au îndepărtat de rugăciune. Aveți grijă de viața voastră spirituală. Curaj. Nimic nu este pierdut. Cînd vă simțiți slabi, căutați forță în Euharistie. Victoria voastră este în Domnul. Vă îndreptați spre un viitor de mari persecuții. Bărbații și femeile de credință vor bea potirul amar al durerii pentru că iubesc și apără adevărul. Marea persecuție va veni și în Brazilia voastră. Ceea ce v-am anunțat în trecut va veni. Sufăr pentru ceea ce vine peste voi. Dați-mă mîinile voastre și eu că voi conduce pe calea sigură. Mergeți înainte fără teamă.

Acesta este mesajul pe care vi-l dau astăzi în numele Preasfintei Treimi. Vă mulțumesc că mi-ați permis să vă reunesc aici încă o dată. Vă binecuvîntez în numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin. Pacea să fie cu voi.

Copyright © 2013-2018 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Marele Plan al oamenilor perverși îi va afecta pe sacerdoți

Mesajul Sfintei Fecioare Maria din Anguera, Regina Păcii către Pedro Régis

Mesajul nr. 4.670 din 26 iulie 2018

       Dragi copii, sunt Mama voastră și vă iubesc. Rămîneți fermi pe calea pe care v-am arătat-o de-a lungul anilor. Îngenuncheați în rugăciune, pentru că numai astfel puteți suporta greutatea încercărilor care vor veni. Marele Plan al oamenilor perverși îi va afecta pe sacerdoți. Mulți vor fi confuzi și puțini vor rămîne fermi în credință. Euharistia este cea mai mare comoară a bisericii lui Isus al meu, deoarece în ea este cu adevărat Fiul meu Isus cu Trupul, Sîngele, Sufletul și Divinitatea. Acest adevăr nu poate fi negociat. Fiți precauți. Orice s-ar întîmpla, rămîneți alături de adevăr. Aveți grijă de viața voastră spirituală și nu permiteți ca lucrurile lumii să vă îndepărteze de Domnul. Sînteți ai lui Dumnezeu și numai pe el trebuie să-l urmați și să-l slujiți. Nu uitați: totul în această viață trece, dar harul lui Dumnezeu din voi va fi veșnic. În această viață credința trebuie să fie întotdeauna marea voastră comoară. Numai prin credință veți ajunge în cer. Mergeți înainte în adevăr.

Acesta este mesajul pe care vi-l dau astăzi în numele Preasfintei Treimi. Vă mulțumesc că mi-ați permis să vă reunesc aici încă o dată. Vă binecuvîntez în numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin. Pacea să fie cu voi.

Copyright © 2013-2018 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

15 august 2018 – Adormirea Sfintei Fecioare Maria

Sfîntă Fecioară Maria, Apărătoare a credinței, condu-ne, în aceste vremuri dificile, pe drumul care duce la lumină. Ajută-ne să nu ne îndepărtăm de adevăr. Amin.

Copyright © 2013-2018 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Statul și justiția, care pe care în lațul „jumătăților de măsură“?!

         Statul era principalul obstacol în tranziția după 1989 de la economia de comandă la economia de piață și apoi, din anii 2000, în colonializarea României.

Statul era singurul proprietar de active productive și, prin puterea ca atare deținută, singurul care se putea opune comenzii externe, însușită intern, „totul de la stat la privat“. Statul era, de asemenea, singurul care putea pune o anume rezistență în fața acaparării de către puternicul capital străin a tuturor sectoarelor și punctelor strategice din economie, altfel de neoprit, în condițiile în care capitalul privat românesc era la început și fără posibilități tehnologice și financiare. Statul trebuia deci incapacitat: nu desființat, pentru că era nevoie de el să „legifereze“ și să parafeze cu acte în regulă propria distrugere spre asigurarea transferului către privat și, de fapt, în final către capitalul privat străin, cel cu mai mari potențe și cu poziții de forță deja ocupate în piață, pe plan european și internațional. Statul trebuia făcut incapabil de-a mai face ceva eventual neconvenabil! Și, ca atare, a devenit de la început și mereu și mereu după aceea subiectul și obiectul diversiunilor care, cu instrumentul etern al jumătăților de măsură, să-l anatemizeze spre a-l putea jecmăni. Diversiunea, s-ar putea spune supremă, a fost „statul, cel mai prost administrator“ – jumătatea de măsură aruncată în eter spre a justifica deposedarea sa, fără vreo justificare a afirmației în sine. Nici unul dintre promotorii asidui ai formulei nu s-a străduit vreodată să cuantifice cît din această „administrare proastă“, evidențiată, de pildă, de pierderi în exploatare, provine dintr-o manageriere proastă și cît din folosirea structurii de stat avute în vedere pentru diverse politici sociale și, mai ales și mai ales, cît reprezintă din total devalizarea statului (furt, furt) din partea unor privați (firme sau indivizi), prin hoții financiare sau chiar fizice cu valiza.

Diversiunea a reușit neverosimil de mult. După numai 20 și ceva de ani, statul a ajuns să mai reprezinte doar 4% din cifra de afaceri obținută în economie. Restul se află la privat, împărțit cam în proporție de jumătate între capitalul românesc și capitalul străin, cu deosebirea că cel din urmă taie și spînzură în jumătatea strategică. Tulburător, dar nu întîmplător, poate peste 80% din crearea și dezvoltarea sectorului privat s-a făcut pe seama devalizării statului. Nu furtul sau alte mijloace să le zicem „ilegale“ au cîntărit preponderent în devalizarea statului, ci mecanismul „legal“ al subfacturării cînd statul este vînzător și suprafacturării cînd statul este cumpărător. Ridicol – absolut ridicol –, diversiunea „statul este de vină“ continuă, cu toate că evident vina nu mai poate proveni de la cel ajuns copleșitor minoritar. Statul român a devenit atît de insignifiant, încît, într-adevăr, nu mai poate face bine, dar, să fie clar, nici rău!

În istoria ultimului sfert de veac al statului român ca instituție, justiția a avut un rol crucial. Să-l privim obiectiv! Un rol care face din justiție campioana jumătăților de măsură. Comanda externă – însușită intern – „totul de la stat la privat“ a fost, după numai vreo 20 de ani, aproape integral înfăptuită! Și, după cum subliniam, cel puțin în proporție de 80%, transferul de la stat la privat s-a făcut pe seama devalizării statului. Fără îndoială, oricît ar fi fost, așa cum se pretinde, sub papucul ingerințelor politice, dacă justiția intervenea cît de cît pentru legalitate, procesul dura vreo 200 de ani, și nu 20 de ani! Intervenția justiției s-a produs efectiv abia după ce procesul era ca și încheiat. Consecințele sunt dramatice. În loc de distrugerea hoților, s-a produs distrugerea statului, cu repercusiuni ireversibile. Venind la spartul tîrgului, intervenția justiției nu mai poate urmări, cum este normal, banul (după preceptul prea binecunoscut „follow the money“). Între timp, banul s-a dus pe Apa Sîmbetei ori s-a ascuns bine, prin diferite străinătățuri, ori zace în active productive din România, dar deținute de străinii de neatins. Urmărindu-se oamenii, și nu banul, pe de o parte, recuperările de prejudicii sunt obiectiv derizorii, iar, pe de altă parte, la fel de obiectiv, se face politică, alegîndu-se unii sau alții pentru investigare juridică și instrumentare de dosare. S-a ajuns rapid în faza în care justiția face mai degrabă jocurile în sfera politică, decît invers cîndva, nu de mult. Se adaugă un ingredient apocaliptic. Pur și simplu, justiția română nu are voie să se atingă de noii stăpîni ai țării, adică de străini. Altfel nu se poate explica de ce justiția nu găsește vinovați decît români, în timp ce la butoane, adică acolo unde se pot petrece infracțiunile, sunt străini. Nu întîmplător dosarele atacate de justiție vizează fapte nu curente, ci din urmă cu 8-10 ani, pe cînd la butoane erau români, sau sunt instrumentate presupuse infracțiuni vizînd sume absolut fără semnificație prin comparație cu amploarea devalizărilor și jafului economic. Dacă peste 70% din contractele de achiziție cu statul sunt angajate cu străini, atunci, din două una: ori corupție nu există, ori dacă există, așa cum se susține, în aceasta sunt implicați îndeosebi străini!

Sunt pur și simplu obiective, în asemenea condiții, dosarele aiuritoare, în afara standardelor firescului și logicului, care fac din justiția română campioana jumătăților de măsură: dosare de dare și luare de mită, doar cu mituiți, dar fără mituitori (cazul emblematic este dosarul numit „Microsoft“, din care lipsesc mituitorii, probabil pentru simplul motiv că aceștia nu puteau fi decît americani și, desigur, „mîntuitorii“ nu pot fi instrumentați); dosare de trafic de influență în care nu există fapta, pentru că aceasta a fost inventată, deși neprobată, doar pentru a discredita! Că se face politică și nimic altceva este că un Adrian Năstase, care poate fi vinovat de înstrăinarea economiei naționale, a fost cercetat penal și condamnat pentru trafic de influență cu niște termopane, iar Liviu Dragnea, care ar putea fi suspect că deține averi peste averile județului din care provine, este condamnat pentru însușirea de foloase nepatrimoniale (voturi!) în cadrul unui referendum politic! Dacă nici asta nu este o jumătate de măsură, atunci de ce dracu’ anume este vorba? Și de ce o „jumătate de măsură“? Un răspuns îl oferă poate încercarea disperată de menținere a incriminării așa-zisului „abuz în serviciu“ fără prag, pentru a-i putea avea în laț pe găinarii români, căci oricum de baștanii străini care fură miliarde justiția română nu are voie să se atingă.

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a Cotidianului din 13 august 2018.

Lanț de rugăciune pentru a apăra Europa-13 august 2018

 

     Multe mesaje primite de vizionari (Maria Îndurării Divine, Luz de María, Pedro Régis) se referă la evenimentele dureroase care vor avea loc pe continentul european. În vederea preîntîmpinării lor, credincioșii de pretutindeni sînt invitați ca în ziua de 13 a fiecărei luni să se roage într-un lanț de rugăciune.

În mesajul din 16 mai 2012 adresat Mariei Îndurării Divine, Mîntuitorul însuși ne cere să ne rugăm pentru Europa, deoarece cel de-al treilea război mondial va începe tocmai de aici.

În această zi, fiecare este rugat să recite rozarele de bucurie, de durere, de lumină și de mărire precum și rugăciunile nr. 31, 33 și 54 ale cruciadei.

Surse: https://www.internetgebetskreis.com/en/

https://revelatiialecerului.wordpress.com/2016/07/11/13-iulie-2016-lant-de-rugaciune-pentru-europa/

Copyright © 2013-2018 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Dl Vasilică și centenarul

        Nu trecuse mult timp de la începutul anului 2018 – deh, cel centenar – că dl Vasilică Florin, de la tribuna sa de partner and head of transaction advisory services din cadrul companiei de audit și consultanță Ernst&Young, ne-a transmis, prin intermediul Ziarului Financiar, că „niciodată în ultimii 100 de ani România nu s-a aflat într-o conjunctură mai favorabilă”, atît din punct de vedere macroeconomic, cît și geopolitic.

Mărturisesc că am mai auzit povești din astea, în general înscrise în ecuația „aflată la adăpostul politico-militar al NATO și celui economic al UE”, adică apucîndu-l în sfîrșit pe Dumnezeu de picior, România nu poate aștepta decît minunata invazie a cîinilor cu covrigi în coadă! Dar, ca să spun drept, ceva chiar ca în formularea dlui Vasilică n-am mai auzit! Viitorul luminos care ar urma să se pogoare asupra României din ceruri sau, ce să ne mai complicăm cu Cerurile, direct de la „mîntuitorii” occidentali, apare ca un fel de năzbîtie în raport cu realitățile prezente și „sună ca dracu” (pentru a prelua expresia unui fost prim-ministru) în anul centenar, cînd România întregită în urmă cu 100 de ani este mai aproape decît oricînd să fie pur și simplu pulverizată teritorial după ce a fost deja desființată economic ca entitate.

România centenară a reușit performanța de a o pune complet de mămăligă cu economia. Nu mai are economie națională ca ansamblu organic integrat. De fapt, România găzduiește teritorial o economie aparținînd capitalului străin, dominantă și ocupînd toate punctele și sectoarele strategice (petrol, gaze, industrii, bănci, telecomunicații, utilități publice, comerț, păduri, pămînturi agricole), căreia îi revine deci decizia și capacitatea de a face jocurile pe piață. Alături de aceasta și practic în nici o legătură organică cu ea există o economie subalternă, deținută de capitalul românesc, care de fapt pune pingele. România a devenit astfel o biată colonie în brațele vestice mult dorite și rîvnite și, istoricește absolut remarcabil, fără ca stăpînul străin să folosească arma ocupării militare. Totul este produsul presiunilor și condiționărilor externe inimaginabile și al concursului fără egal în istorie al trădărilor de neam și țară interne.

E bine așa, dle Vasilică? Păi, dacă-i bine, atunci România stă chiar minunat! S-ar putea ca dl Vasilică să nu fie deranjat de statutul de colonie al României, ba chiar să nici nu-l recunoască, interpretînd situația ca marcînd o integrare a României în economia mondială și în sistemul UE (pe care probabil îl consideră ca produs al globalizării). La urma urmei, dl Vasilică lucrează la E&Y, unul din principalii certificatori ai puterilor vestice. Să intrăm atunci pe tărîmul realizărilor concrete, a căror relevanță nu depinde de viziuni sau interpretări diferențiate de la unii la alții. În anul „conjuncturii celei mai favorabile” din istorie, România n-are cel puțin baza minimă a infrastructurii rutiere și feroviare. În România nu se poate merge, în anul centenar, de la Est spre Vest (spre Vestul mult iubit) pe o autostradă. În România centenară, nici una din provinciile istorice ale țării nu este legată de nici una din celelalte și nici de capitala țării cu un drum modern! România centenară n-are nici măcar un număr dublu de kilometri de drumuri față de acum 100 de ani. Iar 10% din cele existente sunt cu pămînt. Și să fie limpede, rețeaua feroviară este într-o stare mai rea decît cea rutieră! Viteza medie în rețeaua feroviară este mai mică decît în perioada interbelică.

Nici baza minimă a infrastructurii de ocrotire a sănătății nu este constituită. În România centenară, peste jumătate din populație se încălzește cu lemne și cel puțin o treime are closetul în curte, fără canalizare și fără apă curentă. România centenară privește de pe ultimul loc al clasamentului toate celelalte țări ale minunatei UE care i-a luat tot, răpindu-i orice șansă de a-și schimba poziția codașă. Singurul lucru pe care UE îl acordă cu generozitate României îl reprezintă anatemele: românii sunt hoți, corupți, în ultimă instanță de vină de toate relele! Sunt stigmatizați de fapt pentru a fi jecmăniți! Jecmăneala este abominabilă, echivalînd cu cel puțin o pătrime din PIB anual prin luarea în considerare chiar și numai a profiturilor externalizate fără fiscalizare de mîntuitoarele companii vestice aciuiate prin România. De aceste realități cred că dl Vasilică știe bine, căci E&Y dă consultanță în materie de „prețuri de transfer”! În sfîrșit, însă, pentru a nu-l plictisi cumva pe dl Vasilică, să amintim așa într-o doară că România centenară este, potrivit ONU și nu vreunei instituții răuvoitoare de pe malurile Moscovei, țara cu cea mai mare rată de depopulare din lume după Siria, adică după o biată țară în război! Și din Siria se pleacă, din cauza războiului, cu cățel și purcel, în timp ce din România nu pleacă decît forța de muncă în vîrf biologic de activitate. România a ajuns să piardă între 200.000 și 140.000 de oameni pe an. Ca expresie a lipsei totale de încredere în țara lor, o părăsesc și cei care ar putea continua aici o afacere de familie! Ca urmare, business-ul românesc este pe ducă. În România centenară se migrează nu de la sat la oraș, ci de la orașe la sate. Previziunile demografice spun că prin 2050  vor mai rămîne în fruntariile actuale ale țării doar vreo 14-15 milioane. România centenară are cele mai mici salarii din Europa, este în frunte la capitolul sărăcie, are rata cea mai ridicată de abandon școlar și cele mai mici alocații pentru educație. Care sunt perspectivele unei asemenea țări?! Care este contextul minunat în care se află România actuală?! Poate doar în iluziile dlui Vasilică! Mă tem că o paște mai degrabă dezmembrarea, cea teritorială, căci distrugerea economică este deja înfăptuită!

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a Cotidianului din 6 august 2018.

Ca dar al zilei mele de naștere, așezați-l pe Dumnezeu înapoi în centrul inimilor voastre și al inimii lumii

Mesajul Sfintei Fecioare Maria către Holy Love

3 august 2018

 

Sfînta Fecioară Maria vine ca fiind Refugiul Iubirii Sfinte. Ea spune „Lăudat să fie Isus.”

„Vina astăzi la voi în preajma comemorării nașterii mele*. Intru într-o lume asaltată de opinii contrare, stiluri de viață și soluții. Pacea nu este în conflict, ci în acceptarea Iubirii Sfinte. Aceste zile sînt mai rele decît oricînd în trecut datorită numărului mare de suflete din întreaga lume. Multe plăceri sînt forme ale păcatului. Puțină atenție este acordată iubirii lui Dumnezeu și poruncilor lui.”

„Luați în cosiderare harurile care sînt respinse în fiecare clipă prezentă în numele autorealizării. Cînd sufletele se așază ele însele înaintea lui Dumnezeu sunteți confuzi cu privire la diferența dintre bine și rău.”

„Ca dar al zilei mele de naștere, așezați-l pe Dumnezeu înapoi în centrul inimilor voastre și al inimii lumii. Veți vedea victoria binelui asupra răului în fiecare domeniu al existenței în acest fel. Atunci voi sărbători cu voi. Să ne rugăm pentru aceasta.”

*Sfînta Fecioară a afirmat la Medjugorje că ziua ei de naștere a fost 5 august.

Citiți Efeseni 5:1-2

Copyright © 2013-2018 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

5 august 2018 – 2034 de ani de la nașterea Sfintei Fecioare Maria

Sfîntă Fecioară Maria, Mama noastră, la mulți ani!

Binecuvîntarea ta specială să atingă toate inimile!

Sursa: https://revelatiialecerului.wordpress.com/2016/08/05/astazi-5-august-2016-sfinta-fecioara-maria-implineste-2032-de-ani/

Copyright © 2013-2018 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

5 august 2018 – TATĂL ÎNTREGII OMENIRI

         „Pentru a fi cunoscut, iubit și onorat cu un cult special nu cer nimic extraordinar. Doresc […] ca o zi, sau cel puțin o duminică, să fie consacrată cinstirii mele într-un mod cu totul special sub numele de Tatăl Întregii Omeniri. Aș vrea pentru această sărbătoare o liturghie și un serviciu religios propriu. Nu sînt greu de găsit textele în Sfînta Scriptură.

Dacă preferați să-mi aduceți acest cult special duminica, eu aleg prima duminică din august, dacă luați o zi din săptămînă, prefer să fie întotdeauna ziua a șaptea a aceleiași luni.” (Dumnezeu Tatăl către Sora Eugenia Ravasio)

Sursa: https://revelatiialecerului.wordpress.com/2013/04/27/parintele-ceresc-ii/

Copyright © 2013-2018 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Devoțiuni în cinstea lui Dumnezeu Tatăl

Luna august este dedicată Părintelui Ceresc.

„Pentru a fi cunoscut, iubit și onorat cu un cult special nu cer nimic extraordinar. Doresc […] ca o zi, sau cel puțin o duminică, să fie consacrată cinstirii mele într-un mod cu totul special sub numele de Tatăl Întregii Omeniri. Aș vrea pentru această sărbătoare o liturghie și un serviciu religios propriu. Nu sînt greu de găsit textele în Sfînta Scriptură.

Dacă preferați să-mi aduceți acest cult special duminica, eu aleg prima duminică din august, dacă luați o zi din săptămînă, prefer să fie întotdeauna ziua a șaptea a aceleiași luni.” (Dumnezeu Tatăl către Sora Eugenia Ravasio)

          Ziua a cincea

Veșnice Părinte, îți ofer infinita satisfacție pe care Isus a dat-o dreptății tale în numele păcătoșilor pe lemnul crucii și mă rog ca tu să pui meritele prețiosului său sînge la dispoziția tuturor sufletelor vinovate a căror păcat a adus moartea, ca să se poată ridica din nou la viața harului și să te preamărească pentru totdeauna.

Veșnice Părinte, îți ofer devoțiunea înflăcărată a Preasfintei Inimi a lui Isus ca satisfacție pentru indiferența și lașitatea oamenilor tăi aleși, implorîndu-te prin iubirea arzătoare care l-a făcut să sufere moartea, să-ți îndeplinească dorința de a atrage acum inimile lor atît de indiferente în slujba ta și de a le înflăcara cu dragostea ta, ca să te poată iubi pe tine pentru totdeauna.

Veșnice Părinte, îți ofer supunerea lui Isus voinței tale și îți cer prin meritele sale, plinătatea oricărui har și îndeplinirea întregii tale voințe sfinte. Binecuvîntat să fie Dumnezeu!

(Sfînta Marguerite-Marie Alacoque) Indulgență la 3 ani. Indulgență plenară în condiții obișnuite dacă actul de jertfă a făcut zilnic cu dăruire timp de o lună întreagă. (S. P. Ap., April 8, 1920 and Dec. 13, 1932).

Sursa: http://rivelazionicristiane.altervista.org/il-padre-parla-agli-uomini-messaggi-di-dio-padre-a-madre-eugenia-molto-importante/

https://greenscapular.org/

Copyright © 2013-2018 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Devoțiuni în cinstea lui Dumnezeu Tatăl

Luna august este dedicată Părintelui Ceresc.

„Pentru a fi cunoscut, iubit și onorat cu un cult special nu cer nimic extraordinar. Doresc […] ca o zi, sau cel puțin o duminică, să fie consacrată cinstirii mele într-un mod cu totul special sub numele de Tatăl Întregii Omeniri. Aș vrea pentru această sărbătoare o liturghie și un serviciu religios propriu. Nu sînt greu de găsit textele în Sfînta Scriptură.

Dacă preferați să-mi aduceți acest cult special duminica, eu aleg prima duminică din august, dacă luați o zi din săptămînă, prefer să fie întotdeauna ziua a șaptea a aceleiași luni.” (Dumnezeu Tatăl către Sora Eugenia Ravasio)

           Ziua a patra

Veșnice Părinte, îți ofer jertfa prin care iubitul tău Fiu Isus s-a sacrificat pe cruce și pe care acum el o reînnoiește pe acest altar, te ador și îți aduc cinstea care ți se cuvine, recunoscîndu-ți suprema stăpînire asupra tuturor lucrurilor și dependența lor absolută față de tine, deoarece tu ești începutul și sfîrșitul nostru; îți aduc mulțumiri pentru nenumăratele binefaceri primite; domolesc dreptatea ta provocată de mînia atîtor păcate și îți ofer satisfacția cuvenită; și în sfîrșit implor harul tău și îndurarea pentru mine, pentru toți cei care sînt în necazuri și suferință, pentru toți sărmanii păcătoși, pentru întreaga lume și pentru sufletele binecuvîntate din purgator.

Indulgență de 3 ani a acestui act de jertfă făcut cu evlavie la începutul liturghiei. Indulgență plenară, dacă această rugaciune este recitată în fiecare zi obligatoriu timp de o lună. (Pius X, Audience July 5, 1904, Exhib. July 8, 1904; S. P. Ap., Nov. 24, 1936)

Sursa: http://rivelazionicristiane.altervista.org/il-padre-parla-agli-uomini-messaggi-di-dio-padre-a-madre-eugenia-molto-importante/

https://greenscapular.org/

Copyright © 2013-2018 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

 

Devoțiuni în cinstea lui Dumnezeu Tatăl

Luna august este dedicată Părintelui Ceresc.

„Pentru a fi cunoscut, iubit și onorat cu un cult special nu cer nimic extraordinar. Doresc […] ca o zi, sau cel puțin o duminică, să fie consacrată cinstirii mele într-un mod cu totul special sub numele de Tatăl Întregii Omeniri. Aș vrea pentru această sărbătoare o liturghie și un serviciu religios propriu. Nu sînt greu de găsit textele în Sfînta Scriptură.

Dacă preferați să-mi aduceți acest cult special duminica, eu aleg prima duminică din august, dacă luați o zi din săptămînă, prefer să fie întotdeauna ziua a șaptea a aceleiași luni.” (Dumnezeu Tatăl către Sora Eugenia Ravasio)

         Ziua a treia

O, Doamne, care în glorioasa schimbare la față a Fiului tău unul născut ai confirmat misterele credinței prin mărturia Părinților și în mod minunat ai prevestit desăvîrșita acceptare a fiilor prin vocea care coboară din norul strălucitor, îngăduie-ne, plin de îndurare, să devenim comoștenitori cu însuși Regele gloriei și permite-ne să luăm parte la gloria sa. Prin același Cristos, Domnul nostru. Amin. (Missale RomanumLiturghierul roman) Indulgență de 5 ani. Indulgență plenară în condiții obișnuite, cînd această rugăciune este repetată cu devotament în fiecare zi timp de o lună.(S. C. Ind., Dec. 14, 1889; S. P. Ap., March 26, 1936).

Sursa: http://rivelazionicristiane.altervista.org/il-padre-parla-agli-uomini-messaggi-di-dio-padre-a-madre-eugenia-molto-importante/

https://greenscapular.org/

Copyright © 2013-2018 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Cruciada specială de rugăciune din 7 august 2018

        În ziua de 7 august 2018, toţi membrii grupurilor de rugăciune, din fiecare ţară, sînt invitaţi să se roage Cruciada specială de rugăciune, pentru a-l ajuta pe Isus să salveze sufletele.

Tema lunii: pentru mîntuirea sufletelor

Se vor recita:

  1. Rozarul Sfintei Fecioare (dacă este posibil cele patru mistere tradiţionale);
  2. Rozarul Îndurării Divine*;
  3. Cruciada specială care cuprinde rugăciunile nr.: 96 – 7, 13, 17, 19, 35, 37, 41, 58, 64, 65, 67, 73, 80, 104, 105, 106, 111, 112, 117, 118, 127, 128, 130, 147, 150, 157, 169 – 96;
  4. Recitarea Rugăciunii (155) a Cruciadei pentru protejarea acestei Misiuni a Mîntuirii;
  5. Consacrarea la Inimile Imaculate ale lui Isus şi ale Mariei;
  6. Rugăciunea către Arhanghelul Mihail;
  7. La sfîrşit, cu rozarul în mînă, vom recita de 50 de ori Rugăciunea 132 a Cruciadei, pentru protejarea acestei misiuni (Mesajul din 31 ianuarie 2014).

„Fiica Mea preaiubită, doresc să instruiesc Grupurile Cruciadei Mele de Rugăciune pentru a fi vigilente atunci cînd se vor înfiinţa, în naţiunile lor. Trebuie să păstreze apa sfinţită în preajmă, să aibă un Crucifix al Meu şi să recite această Rugăciune specială a Cruciadei pentru Binecuvîntarea şi Protecţia Grupului Cruciadei de Rugăciune.“ (Rugăciunea nr. 96) „Vă rog să recitaţi această rugăciune, înainte şi după fiecare întîlnire de rugăciune.“ (Mesajul lui Isus către Maria Îndurării Divine din 25 ianuarie 2013)

*În anul 2011 Isus ne-a transmis, prin intermediul Mariei Îndurării Divine, următoarea rugăciune pe care să o recităm la sfîrşitul rozarului:

„«O Doamne, umple-mă cu darul Spiritului Sfînt, pentru a putea duce Preasfîntul Tău Cuvînt păcătoşilor, pe care trebuie să-i ajut să se mîntuie în Numele Tău. Prin rugăciunile mele, ajută-mă să-i acopăr cu preţiosul Tău Sînge, ca să poată fi atraşi la Inima Ta Sfîntă. Dăruiește-mi darul Spiritului Sfînt, pentru ca aceste sărmane suflete  să se poată bucura în Noul Tău Paradis.»

Să spuneţi această rugăciune în fiecare zi după ce ați recitat Rozarul Îndurării Divine şi, prin fidelitatea voastră față de Mine, veţi ajuta să-i mîntui pe copiii Mei.“ (Mesajul lui Isus către Maria Îndurării Divine din 10 mai 2011)

În mesajul din 11 mai 2016 comunicat Annei Marie, Isus cere ca, înainte de a începe recitarea rozarului, să spunem următoarea rugăciune:

„Prin mijlocirea Mamei noastre cerești, Mama lui Dumnezeu, prin viața, moartea și învierea lui Isus Cristos, Mîntuitorul și Răscumpărătorul sufletelor, îți cerem, Părinte Ceresc, să oprești orice complot terorist planificat și îndeplinit de păcătoșii posedați care îi urăsc pe copiii lui Dumnezeu. În numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin.“

Isus: „Aceasta este ceea ce ei ar trebui să se roage. Îi rog pe preaiubiții mei copii, apostolii să publice și să recite această rugăciune înainte de a începe Sfîntul lor Rozar. Dacă nu înaintea lui, atunci înaintea Rozarului Îndurării Divine.“(Mesajul lui Isus către Anna Marie, Apostol al Scapularului Verde din 11 mai 2016)

Surse: http://www.internetgebetskreis.com/en/

revelatiialecerului.wordpress.com/2016/07/01/minia-tatalui-meu-se-revarsa/

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Devoțiuni în cinstea lui Dumnezeu Tatăl

Luna august este dedicată Părintelui Ceresc.

„Pentru a fi cunoscut, iubit și onorat cu un cult special nu cer nimic extraordinar. Doresc […] ca o zi, sau cel puțin o duminică, să fie consacrată cinstirii mele într-un mod cu totul special sub numele de Tatăl Întregii Omeniri. Aș vrea pentru această sărbătoare o liturghie și un serviciu religios propriu. Nu sînt greu de găsit textele în Sfînta Scriptură.

Dacă preferați să-mi aduceți acest cult special duminica, eu aleg prima duminică din august, dacă luați o zi din săptămînă, prefer să fie întotdeauna ziua a șaptea a aceleiași luni.” (Dumnezeu Tatăl către Sora Eugenia Ravasio)

      Ziua a doua

O, Doamne Sfinte, Tată atotputernic, veșnic Dumnezeu, în numele mărinimiei tale și a Fiului tău, care a îndurat pentru mine suferința și moartea, în numele sfințeniei perfecte a Mamei sale și pentru meritele tuturor sfinților, îngăduie-mi mie păcătosului, nevrednic de toate binecuvîntările tale, să te pot iubi numai pe tine, să fiu însetat mereu de dragostea ta, să pot avea permanent în inima mea binefacerile patimii tale, să-mi pot recunoaște propria nemernicie și să pot dori să fiu călcat în picioare și disprețuit de toți oamenii; fie ca nimic să nu mă întristeze decît vinovăția. Amin. (După Sfîntul Bonaventura) Indulgență plenară de 3 ani. Indulgență plenară în condiții obișnuite, cînd această rugăciune este recitată cu devotament în fiecare zi timp de o lună. (Pius IX, Rescript in his own hand, April 11, 1874; S. P. Ap., Dec. 13, 1932)

Sursa: http://rivelazionicristiane.altervista.org/il-padre-parla-agli-uomini-messaggi-di-dio-padre-a-madre-eugenia-molto-importante/

https://greenscapular.org/

Copyright © 2013-2018 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/