Monthly Archives: iunie 2019

Pensionarii au rupt-o cu PSD! Cine pierde?!

         Nu știm ce studii sociologice savante se vor face pentru pătrunderea în „măruntaiele” votului din 26 mai, spre a-l explica, spre a-i depista resorturile și spre a putea răspunde la zecile de întrebări pe care le-a provocat.

Unul dintre studii se cuvine a fi întreprins în privința votului pensionarilor. Că este cel mai mare bazin electoral nu înseamnă automat că analizele sociologice se vor îndrepta spre acesta. Poate sociologii miros alte teme de interes, ca, de pildă, deplasarea electoratului „spre dreapta” sau „vocația europeană” a românilor ori noua implicare politică a tinerilor – toate cu influențe consistente pe termen lung și, oricum, mai suculente decît „platitudinile” din bazinul electoral cel mai mare, dar și cel mai anost și, în mod obiectiv, fără viitor. În acest bazin, indiferent că place sau nu place, că vrem să vedem sau ne facem că nu vedem, a fost tranșat însă votul din 26 mai. Pe scurt, dar halucinant, pensionarii au rupt-o cu PSD! Cine va pierde?!

PSD a captat vreo 2 milioane și ceva de voturi în 26 mai. Pensionarii sunt vreo 5 milioane. Toți au drept de vot și scrutinele au arătat că pensionarii sunt și cei mai activi votanți. Și că, pînă în 26 mai, cei mai mulți votaseră cu PSD, spre disperarea celorlalte partide și nemulțumirea unora dintre tineri, ba chiar a mai multora din ei, că aceasta blochează înnoirea societății. Mai mult, sunt unii care spun cu subiect și predicat că, după ce că sunt întreținuți de populația activă, pensionarii mai și opresc mersul înainte spre progres (desigur, spre Europa și alte asemenea din „fashion-ul politic” la modă). Să nu ne facem că aceste păreri nu există și nu sunt vehiculate în societate! O bază obiectivă au. Deși au muncit zeci de ani și au virat din propriile contribuții finanțarea pensiilor lor, simțămîntul concret că așa stau lucrurile a dispărut de mult. Deja din 1996 fondurile strînse decenii anterioare din contribuțiile pentru pensii s-au epuizat, mîncate de inflația fulminantă și în absența oricărei încercări de valorificare, astfel încît, din acel an, pensiile sunt plătite anual din ceea ce se strînge tot anual pentru pensii de la cei ce muncesc acum. Și, dacă nu ajunge, dintr-o participare directă netă a statului. De la această situație pînă la aprecierea că „noi, cei care muncim, îi ținem pe cei ieșiți la pensie” n-a mai fost decît un pas! Și iarăși să nu ne facem că nu vedem că nu numai nemulțumiri există din partea unor tineri, dar și un soi de ură a apărut față de bătrîni. Ce să mai vorbim de contribuțiile concrete pentru pensii, pe care toți cei implicați – angajatori și angajați deopotrivă – le incriminează și încearcă să le evazioneze. Și dacă pensiile pentru cei ce au muncit în ultimii 30 de ani, îndeosebi în sistemul privat, ar fi calculate după ce s-a contribuit efectiv pentru pensii, și nu după valoarea salariului, s-ar ieși la pensie, din cauza evaziunii pur și simplu apocaliptice, cu sume de doar cîteva sute de lei, puține de tot.

O fațetă – poate cea mai ridicolă – a faptului că pensiile produc iritare într-o anumită parte a societății, îndeosebi în mediul economic privat, este că statul român a ajuns stigmatizat ca „stat asistențial” (pensiile fiind incluse în statistici ca principala componentă a așa-numitei „asistențe sociale”). Statul român este acuzat de practicarea asistenței sociale de tip comunist, în care resurse importante sunt irosite în asistența socială. Într-un cuvînt, statul român ar fi „statul asistențial comunist”.

Într-un asemenea climat, PSD s-a apucat să mărească pensiile: prin ridicarea valorii punctului de pensie, prin majorarea „pensiei minime” (greșit numită astfel pentru că este vorba de un ajutor social, dar intrată în jargonul public sub această denumire), prin înlăturarea unor inechități, prin rotunjirea în sus la recalcularea pensiilor în funcție de instituirea unor criterii unitare etc. Votul pensionarilor pentru PSD era aproape o axiomă. Mai ales că venea după ce regimul Băsescu înghețase pensiile, ulterior încercării chiar de a le tăia, și numai intervenția Curții Constituționale blocase demersul. Grosul votanților PSD erau pensionarii. Or fi fost și acum ca pondere în votul din 26 mai. Dar, în 26 mai, într-un fel sau altul, s-a rupt filmul. Și de ar fi cei 2 milioane și ceva de votanți PSD doar pensionari, ceea ce este puțin probabil, unde sunt celelalte 3 milioane de pensionari?! Au stat acasă și n-au votat?! Au votat cu cei care anterior le înghețaseră pensiile?! Au votat cu Iohannis, care nu o dată a admonestat PSD că mărește pensiile pentru că nu ar exista bani de așa ceva și strică astfel echilibrul bugetar?! Sau au votat cu USR-iștii, care sunt, desigur, pe valul digitalizării și europenizării, dar cărora nu cred că le este gîndul să mărească vreodată pensiile. Cifrele arată că, în 26 mai, urmașii tăietorilor de pensii împreună cu Băsescu însuși, care și-a făcut partid, au luat o dată și jumătate mai mult decît PSD! Iar Iohannis, în contul căruia pot fi puse da-urile de la referendumul pe justiție, a obținut de două ori mai mult decît PSD! La 26 mai pensionarii au rupt-o cu PSD. Cine va pierde?! PSD a pierdut deja prima rundă. Urmează pensionarii?! Greu de răspuns, dar, oricum, aceștia trebuie să se aștepte la orice. Alt partid care să crească pensiile nu prea se zărește. Dar, așa nu merge: să-ți mărească  pensiile PSD și tu să votezi cu Iohannis și Băsescu!

Pe Europa, dragă poate unora dintre pensionari, nu se poate conta ca salvator în problema pensiilor. Europa cere mărirea vîrstei de pensionare și ieșirea la pensie a femeilor la aceeași vîrstă cu bărbații, măsuri la care pînă acum PSD a făcut opoziție. Cu voturi pentru PSD reprezentînd nici 40% din numărul pensionarilor va fi cum vrea Europa. Și cu pensii mai mici!

Spre disperarea celor, în frunte cu Iohannis și Băsescu, ce anatemizează statul român ca stat asistențial, chiar statisticile europene nu numai că nu probează cumva aserțiunile lor, dar le contrazic cu totul. Nu se împiedică însă Europa și menestrelii ei din România de statistici. Neconvenindu-le, le ignoră cu totul! De altfel, o colonie, precum este România nu poate fi stat asistențial, căci n-are resurse pentru așa ceva. Statul român, spun statisticile europene, este nu numai ca și ultimul din Europa la asistență socială, dar, terifiant pur și simplu, cheltuie chiar de două ori mai puțin decît în medie Europa pentru asistență socială. În loc să fie criticat că alocă prea puțin pentru asistență socială (pensii, ajutoare sociale pentru cei cu dizabilități și pentru șomaj), statul român este criticat că ar cheltui prea mult! Cum altfel s-ar putea însă arăta ura față de bătrînii, aceia săraci în majoritate, care prin vîrstă au muncit o bună parte a vieții lor în comunism și care sunt menținuți acum în viață prin contribuția celor activi ce muncesc în capitalismul mult visat?! Se pare însă că pensionarii înșiși au înțeles cum stă treaba și și-au tăiat singuri, prin vot liber consimțit, craca de sub picioare!

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 12 iunie 2019.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/pensionarii-au-rupt-o-cu-psd-cine-pierde-787551

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Reclame

Inima imaculată a Sfintei Fecioare Maria – 29 iunie 2019

Rugăciune

O Inimă imaculată a Mariei, plină de bunătate, arată-ne dragostea ta pentru noi.

Flacăra inimii tale, o Maria, să se coboare asupra tuturor oamenilor.

Noi te iubim extrem de mult.

Întipărește în inimile noastre o adevărată iubire, ca inima noastră să tînjească după tine.

O Maria, cu inima blîndă și umilă, amintește-ți de noi cînd păcătuim.

Tu știi că noi oamenii suntem păcătoși.

Prin inima ta de mamă vindecă-ne de orice boală spirituală.

Fă-ne capabili să vedem bunătatea inimii tale materne și astfel să ne convertim la flacăra inimii tale. Amin.

Rugăciunea Sfintei Rita de Cascia

Sursa: https://www.sainte-rita.net/espace-priere/autres-prieres/priere-au-coeur-immacule-de-marie

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Preasfînta Inimă a lui Isus – 28 iunie 2019

Rugăciune

       Te ador, Inimă sfîntă a lui Isus, izvor viu și însuflețitor al vieții veșnice, comoară infinită a divinității, cuptor înflăcărat al iubirii divine. Tu ești refugiul meu și locul odihnei mele.

O divinul meu Mîntuitor, aprinde inima mea de iubirea arzătoare a inimii tale atît de înflăcărate. Revarsă în inima mea harurile cele mari al căror izvor este inima ta. Fă ca inima mea să fie atît de unită cu a ta, încît voința ta să fie a mea și a mea să fie pentru totdeauna conformă cu a ta, fiindcă doresc ca de acum înainte voința ta sfîntă să devină regula tuturor dorințelor mele și a tuturor acțiunilor mele. Amin.

Rugăciunea Sfintei Gertrude din Helfta

Sursa: http://www.spiritualite-chretienne.com/s_coeur/priere_a.html#Gertrude

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Tehnologia Deep Fake avansează îngrijorător! Poate pune cuvinte în gura oricui – chiar și a ta

Tehnologia Deep Fake evoluează rapid iar consecințele sunt îngrijorătoare. A fost deja utilizată pentru a crea știri false, imagini rău-intenționate, videoclipuri fanteziste cu celebrități și filmuleţe deocheate în numele răzbunării. Este incredibil cît de uşor se poate pune o persoană într-o cameră şi ce i s-ar putea inventa. Imaginați-vă puţin şi, cu siguranţă, v-ar provoca niscaiva frisoane acest tip de tehnologie. De ce va fi atît de uşor? Pentru că toată lumea a devenit o carte deschisă pe social media. Majoritatea internauţilor îşi expun copiii, familiile chiar şi locuinţele. Fotografiile sunt la ordinea zilei pe Facebook şi Instagram. Aşa că oricînd pot apărea într-un loc pe care nu l-au văzut niciodată sau, o persoană dubioasă poate fi plasată chiar în livingul sau dormitorul casei lor.

Fenomenul a luat amploare în 2017 cînd un utilizator cu nickname-ul Deep Fake a pus pe Reddit video-uri în care fețele erau înlocuite foarte convingator cu cele ale unor actori celebri. Este practic vorba de trucaje realizate prin montaj, iar în unele cazuri au fost extrem de reuşite şi de convingătoare.

Inteligenţa artificială „AI” este folosită pentru a genera chipuri false si trucaje aproape perfecte

Cercetătorul James Vincent ridică probleme terifiante despre această tehnologie: „Am văzut falsurile grave care utilizează «Tehnologia GAN» pentru a lipi chipurile oamenilor pe alte imagini, adesea pentru a crea videoclipuri pornografice. Abilitatea de a manipula și de a genera imagini false la scară largă va avea efecte îngrozitoare în societate. Un astfel de software ar putea fi extrem de util pentru crearea campaniilor de propagandă și de influență politică. Trezirea oamenilor va sosi, dar poate prea tîrziu. Dar, se pare că acest «prea tîrziu» este deja prezent. Acest nou algoritm permite editorilor video să manipuleze prin simplele operaţiuni: copiați, lipiți, adăugați, ștergeți cuvinte, puneţi alte cuvinte…”, a spus cercetătorul.

O echipă de cercetători de la Universitatea Stanford, Institutul Max Planck pentru Informatică, Universitatea din Princeton Cercetare și Adobe, a creat un astfel de algoritm pentru a edita videoclipuri cu vorbitori dar cărora li se pun cuvinte în gură. Consecințele acestei tehnologii sunt oribile”.

Este din ce în ce mai dificil să discernem falsul din realitate

Vom ajunge într-un punct în societatea noastră postmodernă în care văzul și auzul nu vor fi credibile. Originalul nu va mai însemna nimic. Cu cît apreciem performanţa acestor tehnologii mai mult, cu atît ne afundăm mai tare şi cădem în capcana falsului. Nu este o coincidență faptul că acest lucru a fost oficial discutat la întîlnirea ultra-secretă a elitelor grupului Bilderberg unde participă în mod regulat principalii jucători de la Silicon Valley, inclusiv Google și Microsoft. Pentru ce va fi folosită tehnologia Deepfake în viitor? Care vor fi consecințele la scară largă? Cui foloseşte? Sunt întrebări la care nimeni n-a dat încă un răspuns…

Articolul semnat de Antonia Hendrik a apărut pe portalul de știri Evz.ro în 23 iunie 2019.

Sursa: https://evz.ro/tehnologia-deep-fake-avanseaza.html

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Desființarea SIIJ, mai gravă decît căderea Guvernului

      Partidul de intelligence al copiilor și beizadelelor din politica românească, bine mufați la ambasade, la Bruxelles și chiar la servicii străine a anunțat în perioada moțiunii de cezură că va depune în Parlament un proiect de lege pentru desființarea Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție (SIIJ). Dacă scapă de Guvern, trebuie să scape și de Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție.
De ce? O secție de investigare scăpată de sub controlul Parchetului General (adică al procurorilor, maeștrii terorii și-n anii proletcultismului sovietic și al comunismului ceaușist) este ultra-periculoasă pentru procurori și pentru Serviciul Român de Informații. Și, pe cale de consecință, pentru toți judecătorii păpușați de binomul ofițerilor și al procurorilor. Cercetează Secția condusă de Adina Florea un abuz, o ticluire de martor sau de dosar? Ies la iveală aberații, aranjamente cu accente de corupție și sare în aer orice punere la cale a binomului?
Să ne uităm puțin la cazul fetiței de la Baia de Aramă? Ce caută un procuror ca Maria Pițurcă (agresivă și rudimentară, ca alți procurori!) cu mascați și mandate de percheziție la extragerea unui copil care fusese în plasament familial? Răspunsul este unul simplu! A primit ordin! Este un caz sensibil în SUA!? Din februarie pînă în luna mai a ieșit o nouă sentință. Nici Papei Francisc nu-i iese o asemenea sentință. Prima instanță a respins adopția, a doua a încuviințat-o! Cu ajutorul procurorilor sau al ambasadei SUA? Începem să ne mirăm de apariția ambasadorului Klem prin Guvern, prin dosare, prin provincie, prin ministere, pe la Cotroceni! Omul acesta o fi ambasador sau sforar de stat? Cînd trebuie înfundați adversarii lui Iohannis, ambasadele europene cer fermitate și celeritate. La fel, și atunci cînd este un interes american sau european! Din păcate, celeritatea arată aici ca o presiune asupra justiției. La fel și ecourile din presă! Cum Dumnezeu toți cei care au luptat orbește pentru condamnarea lui Liviu Dragnea (indiferent de probe și de mijloace) minimalizează acum cazul comportamentului sălbatic al procurorarei Maria Pițurcă? Nu vi se pare suspect că bietul Cristi Danileț cu a sa SOJUST o apără pe procuroare? De ce? Din solidaritate profesională sau din ordin primit în rețea?

Față de cazul copilului din Baia de Aramă, luat cu forța de autoritățile statului de la asistentul maternal, reprezentanții VeDemJust s-au interesat și pot comunica public următoarele:

– procedura de adopție fusese finalizată. După ce asistentul maternal a fost întrebat de două ori dacă dorește să adopte copilul și a refuzat, a fost decisă adopția în favoarea unei familii de români stabilita în SUA“. Întîmplător, familia din SUA lucrează undeva!

A nșpea dată cînd Cristi Dănileț iese la rampă pentru a susține o tabără, la Monica Macovei sau la presiuni venite de la Bruxelles. Uneori, seamănă cu ce vrea SRI.
Să vedem ce scrie Ziare.com? Duetul Grădinaru-Dogioiu cîntă aceeași simfonie orchestrată ca și Europa FM, ca si Digi24, ca Declic și Rezist, ca și SOJUST! Ca și SRI? Nu sună tot acest cor uriaș întins peste politică, administrație, diplomație și celelalte instituții ale statului a lucrătură de proporții? Și tot acest grup cere desființarea SIIJ. De ce? Pentru că SIIJ și Adina Florea pot cerceta judecătorii și procurorul care au executat ordinul cu Sorina din Baia de Aramă, cu condamnarea lui Dragnea, cu salvarea lui Vasile Blaga, cu închiderea dosarului Microsoft, cu zeci și sute de dosare făcute la comandă la Oradea, la Brașov, la Ploiești, la Constanța!

Se deschide astfel poarta spre cercetarea dosarelor lucrate după toate obiceiurile statului totalitar. Ani și ani de zile s-au tras sfori la comandă sau s-a lucrat după comenzi venite din glande, clanuri și interese. Sistemul este vechi, cu rădăcini în perioada comunistă. Desființarea sa și pericolul unui control independent bagă tot binomul în sperieți. Dărîmă șandramaua încropită să arate democratic. Trecutul său este mult mai monstruos decît prezentul. Asta și explică graba partidului de intelligence de a desființa sau măcar neutraliza rapid Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție. De asta USR este împins să depună un asemenea proiect de lege! Doar n-or ajunge procurorii și judecătorii, împreună cu ofițerii care i-au dirijat, să plătească despăgubiri la tot felul de nevinovați și de „dușmani ai poporului“ pe care ei i-au neutralizat sau chiar jecmănit cu forța!
Asta și explică graba cu care se fac demersuri externe și de ce se agită asociații închipuite. Trebuie să blocheze liberul acces la investigarea abuzurilor binomului și la aberațiile bătute în cuie de judecătorii controlați de satul nostru polițienesc.
Așa a funcționat justiția în perioada comunistă și numai așa se pricep să o mînuiască! Tehnica prelucrării și dirijării dosarelor a fost cheia tranziției, iar SIIJ poate încurca practica.
Iată ce spunea, mai ieri, Adina Florea:
Au fost situații nu puține, din păcate, și din punctul meu de vedere este trist, când s-au solicitat și autorizat măsuri de supraveghere tehnică față de magistrați fără ca, ulterior, rezultatele măsurilor de supraveghere tehnică să devină mijloc de probă în dosarul penal, deși perioadele de supraveghere tehnică sunt suficient de mari cât să exercite o anumită presiune asupra magistratului chemat să înfăptuiască justiția în mod independent și în numele legii”.

Ce spun băieții despre secția care le stă în gît? Citiți declarațiile judecătorului Cristi Dănileț și veți înțelege! Urmăriți isteria cucoanelor prin care se exprimă SRI! Inexplicabilă este doar susținerea externă. Un control ineficient făcut de o secție scoasă din pixul Parchetului General, care n-a dat nimic în vileag, și prin care se exercită controlul asupra magistraților era bun și nepericulos. Unul bazat pe lege, pe controlul CSM și al Ministerului Justiției, nu!
Știți ce înseamnă asta? Că, pentru orice eventualitate, judecătorii independenți erau urmăriți, ascultați și supravegheați. Și statul român (așa contrafăcut, butaforic și machiat cum este) nu poate accepta independența reală a magistraților. Și beneficiari importanți există și în afara României! Altă explicație nu este!

Este semnul că binomul are nevoie și de un ac și pentru cojocul independenților! Și toată populația agățată de servicii, de ambasade, prin fonduri, burse, invitații, toată plasa construită în ani se strînge în jurul unei instituții care ar putea încurca interesele străine în România!
Comanda binomului și a rețelei internaționale de interese este una singură:
-Jos cu dînsa!

Articolul semnat de Cornel Nistorescu a apărut pe site-ul Cotidianul în 24 iunie 2019.

Sursa: https://www.cotidianul.ro/desfiintarea-siij-mai-grava-decit-caderea-guvernului/

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

În inima Bisericii se va deschide o rană

Mesajul Sfintei Fecioare Maria din Anguera, Regina Păcii către Pedro Régis

Mesajul 4.796 din 6 mai 2019

     Dragi copii, sunt Mama voastră Îndurerată și sufăr pentru ceea ce vine peste voi. În inima Bisericii se va deschide o rană, provocînd mare suferință bărbaților și femeilor de credință. În Casa lui Dumnezeu soarele va răsări mai tîrziu și apusul de soare va fi mai devreme. Lecțiile vor fi scurte și cei care au nevoie de învățătură nu o vor avea. Îngenuncheați în rugăciune. Deschideți-vă inimile și fiți vigilenți. Nu vă îndepărtați de adevăr. Cel care merge cu Domnul nu va experimenta niciodată povara înfrîngerii. Cunosc pe fiecare pe nume și mă voi ruga lui Isus pentru voi. Nu uitați: în mîini cu sfîntul rozar și Sfînta Scriptură, în inimă cu iubirea de adevăr. Dați-mi mîinile voastre deoarece doresc să vă conduc la Fiul meu Isus. Cei care vor rămîne credincioși pînă la sfîrșit vor primi răsplata celor drepți. Nu dați înapoi. Veți fi persecutați din cauza adevărului, dar nu vă descurajați. Domnul va fi foarte aproape de voi. Marea Navă se va diviza în două și sărmanii mei copii vor trăi momente de mari suferințe. Curaj. Orice s-ar întîmpla, ascultați de Fiul meu Isus și rămîneți fideli apelurilor mele. Nu există victorie fără cruce. Mergeți înainte.

Acesta este mesajul pe care vi-l dau astăzi în numele Preasfintei Treimi. Vă mulțumesc că mi-ați permis să vă reunesc aici încă o dată. Vă binecuvîntez în numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin. Pacea să fie cu voi.

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Lanț de rugăciune pentru a proteja continentul american – 23 iunie 2019

     La fel ca pentru Europa, credincioșii de pretutindeni sînt invitați ca în ziua de 23 a fiecărei luni să se roage într-un lanț de rugăciune pentru a proteja continentul american.

În această zi, fiecare este rugat să recite, cel puțin unul din rozarele de bucurie, de durere, de lumină și de mărire precum și rugăciunile nr. 26, 30, 31, 80, 85, 124 și 141 ale cruciadei.

Sursa: https://www.internetgebetskreis.com/en/

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-14804988789171

Unicitatea „europeană“ a României post-colonializare

    Chiar dacă n-a participat la alegerile europarlamentare din România, nici chiar prin agenda dominată de înfruntările politice interne, UE le-a cîștigat detașat.

Cei acuzați, indiferent dacă doar pe povești manipulatorii, că scot România din UE – respectiv PSD-ul și partenerul său de guvernare ALDE – au fost spulberați și trimiși la un sfert din opțiunile de vot. Cei care, dimpotrivă, au acuzat PSD-ul de „antieuropenism“, dîndu-se „europeni“ nevoie mare din convingere sau mai probabil la comenzi externe – respectiv președintele Iohannis, PNL, USR-PLUS, dar și minusculele și la limită partide ale lui Ponta și Băsescu – au preluat practic copleșitoarele trei pătrimi din configurația politică. N-a contat nici că de fapt PSD n-a pus vreun moment în discuție apartenența României la UE sau măcar rînduielile care au făcut din aceasta o colonie în cadrul sistemului centru-periferie pe care-l constituie UE, nici că, prin îndepărtare de la proiectele inițiale, UE s-a transformat într-o structură colonială, nici că aceasta a luat tot României (și economia națională, și decizia națională, și identitatea națională), nici că PSD a încercat să mărească salariile și pensiile oamenilor, cele mai mici din UE, pentru a le da un standard mai bun tocmai în UE! N-a contat decît diversiunea inoculată de o propagandă extrem de eficientă că PSD este „antieuropean“, antijustiție, „ciuma roșie“ și alte asemenea! Iubirea de UE mai mare decît propriile salarii este o ciudățenie halucinantă. Părerea românilor despre UE este dată de suprapunerea acesteia, în mintea lor, cu ieșirea lor în lumea largă, la muncă, în călătorii, cu alte cuvinte în supraviețuire și în petrecerea timpului liber. Că UE a ajuns un bastion colonial, că are „două viteze“ (una a stăpînilor și alta a salahorilor), că UE a luat țării lor tot la dispoziția altor popoare (resurse ale subsolului, industrii, bănci, păduri, pămînturi) pur și simplu nu contează! Deocamdată, este important doar că UE înseamnă că pot părăsi România, unde nu mai au nici un rost, și pot pleca aiurea la un trai eventual mai bun.

Iubirea de UE mai mare decît soarta propriilor salarii s-a manifestat impresionant într-un moment în care România era deja „cea mai colonie dintre toate coloniile“ din Est ale Vestului european. Transformare petrecută în vremea guvernărilor unora dintre „proeuropenii“ vocali actuali, dar, în cea mai mare parte, în vremea „antieruropeanului“ PSD, zis „ciuma roșie“! Și fapt remarcabil din punct de vedere istoric, intervenită într-un răstimp superscurt de numai 15 ani și, de subliniat, fără ocupație militară. Presiunile externe inimaginabile, îndeosebi prin FMI, Banca Mondială și guvernele occidentale pentru privatizări în cascadă, inclusiv nenecesare, și liberalizări fără temeiuri și condiții economice, precum și condiționările impuse pentru apartenența la NATO și UE (cedarea resurselor subsolului și utilităților publice, lichidarea sistemului bancar autohton, dezmembrarea sistemelor integrate de energie electrică și căi ferate etc.) au constituit piesele centrale ale colonializării rapide și totale. Dar, neîndoios, fără concursul trădător al clasei politice românești – probabil cel mai mare din istorie și cel mai substanțial din tot Centrul și Estul Europei – România nu devenea „cea mai colonie dintre toate coloniile est-europene“ practic doar într-un deceniu și jumătate. Marilor preluări externe efectuate sub guvernele pedeseriste/pesediste li s-au adăugat măsurile, dictate extern, luate de regimul Băsescu în perioada crizei de după 2008, care au imprimat o accelerație fără egal procesului. Practic, „antieuropeni“ n-au prea existat, iar „proeuropenii“ s-au călcat unii pe alții pe picioare de îmbulzeală ce era.

Un context nou se poate spune că a apărut în Europa Centrală și de Est, dar și pe plan european și internațional, din a doua jumătate a deceniului al doilea al anilor 2000. Mai multe țări central și est-europene au inaugurat măsuri și procese prin care să se opună colonializării, s-o blocheze și, pe cît posibil, să obțină recuperări. Au fost oprite practic, dacă nu chiar și oficial, privatizările, au fost stopate preluările străine de active strategice și au fost interzise pur și simplu în sectoare monopoliste cum ar fi utilitățile publice, au fost folosite orice oportunități de reluare a controlului asupra unor active din domeniile exploatării resurselor și distribuțiilor de energie. Viza tuturor acestora precum și a multor altor măsuri este întărirea statului, singurul care se poate lupta cu transnaționalele, precum și, pe cît posibil, sprijinirea capitalului autohton. Foarte important, încă din perioada crizei de după 2008, au fost utilizate ezitările corifeilor de pe la Washington sau de pe la Bruxelles, precum și controversele dintre aceștia pentru a înscrie măcar cîte un punct în promovarea unui interes propriu. O singură excepție există: România! Și iarăși în România n-au existat „antieuropeni“! Ci, din păcate doar „proeuropeni“ care au pus România pe tavă, la dispoziția UE! De acum, din a doua etapă a colonialismului vest-european în Centrul și Estul Europei, România se poate spune că face figură unică de atîta „europenism“ generalizat. Și, în această privință, concursul trădător al clasei politice românești este total! Și special, prin unicitatea sa! Iată prin ce se distinge:

– Întreaga clasă politică românească, indiferent de ce parte a baricadei se află, este unită în cuget și simțiri în a nici nu recunoaște cumva statutul de colonie al României, darămite de a pune în discuție acest statut. În asemenea condiții, chiar dacă se vizează – deși nu prea se vizează! – a se corecta vreun efect al rînduielilor coloniale actuale din România, orice efort este inutil, întrucît fără atacarea cauzelor totul este degeaba.

– Nu cumva întărirea, ci, dimpotrivă, distrugerea statului este în continuare urmărită (nici practic și, ce să mai vorbim, oficial, privatizările n-au fost stopate; în mod elucubrant, singura strategie existentă prin ministere și întreprinderi de stat este privatizarea; pentru întreprinderile de stat nu există nici măcar legi care să le permită preluări de pe piață în vederea extinderii activității în țară sau în străinătate).

– În mod incalificabil, privatizarea continuă, dar nu pe banii privaților, ci pe banii contribuabililor (cum se întîmplă în sistemul de sănătate, unde banii culeși de stat din contribuțiile pentru sănătate finanțează dezvoltarea structurilor private).

– În mod aproape halucinant, nu se instituie reglementări pentru protejarea domeniilor și sectoarelor strategice, atîtea cîte au mai rămas (resurse ale subsolului on-shore și off-shore, hidrocentrale, păduri, pămînturi agricole), evident pentru a le lăsa cel puțin potențial la dispoziția capitalului străin.

– Vulnerabilizarea pînă la pericol de dispariție a ultimelor active importante ale statului român prin aruncarea lor pe piață, fără vreo protecție, sub forma unui fond zis suveran de dezvoltare și investiții, care, în bătaia fluxurilor internaționale de capitaluri, poate ajunge, în numai cîțiva ani, la străini, urmînd a avea soarta Fondului Proprietatea, cea mai mare rușine a capitalismului românesc și, prin implicarea străină, a capitalismului internațional contemporan.

– Aservirea către capitalul străin îmbracă forme dramatice: mascarada impozitării profitului, ce permite capitalului străin să externalizeze fără fiscalizare 85-90% din profiturile efectiv realizate; politica de cadouri peste cadouri oferite capitalului străin, prin așa-numita „relaxare fiscală“.

– Aducerea costului statal pentru capitalul străin care acționează pe teritoriul țării la nivel de… paradis fiscal.

– Premiera istorică europeană a deresponsabilizării sociale totale a capitalului prin așezarea contribuțiilor sociale pentru pensii și sănătate integral în cîrca angajatului.

– Oprimarea capitalului autohton; ANAF face pe leul doar cu firmele românești, fără nici măcar a călca pragul celor străine, iar DNA nu descoperă decît hoți și corupți români, străinii fiind bibelou de porțelan de neatins; așa-numita sprijinire a IMM-urilor românești este o minciună sfruntată.

– Prezentarea celei mai mari tragedii a poporului român – bejenia a 4-5 milioane de oameni în vîrstă de maximă potență de muncă – precum o investiție!

– Siluirea fiscalității, care cere de la fiscalitate ceea ce aceasta nu poate da și care, prin așa-numita „relaxare fiscală“, aduce statul român în fundul gol, în incapacitate de a mai face ceva, oricum nu investiții, în condițiile în care nu are baza minimă constituită nici în infrastructură, nici în ocrotirea sănătății și educație.

Subliniem, încă o dată, toate acestea pe vremea „antieuropeanului“ PSD, zis și „ciuma roșie“! Vă dați seama ce va urma pe vremea „proeuropenilor“ Iohannis, PNL, USR-PLUS (Cioloș), ProRomânia (Ponta), PMP (Băsescu)?!

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 29 mai 2019.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/unicitatea-europeana-a-romaniei-post-colonializare-785515

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Blasfemierea Imaginii lui Isus Îndurător

Ai milă Dumnezeul meu, de cei care Te hulesc, iartă-i că nu ştiu ce fac. (Rugăciunea zilnică de la Dozulé)

Imaginea lui Isus Îndurător din spectacol

https://www.youtube.com/watch?v=lbSjAzqeqv4&fbclid=IwAR3m2GlYKXeELMt1_WjjsqGU7VFtrBpLRNseAtkFrQWYs2N2LiXIDlHIOrU

 Patriarhia Română a luat act cu profundă indignare de spectacolul de teatru „Eu sunt. Și?” prezentat la Cluj-Napoca în cadrul „Săptămînii Mîndriei” a minorităților sexuale.

Conținutul indecent al acestei reprezentații include folosirea batjocoritoare a unor simboluri religioase creștine, mesajul transmis fiind unul deliberat blasfemiator.

Asemenea atitudini jignitoare la adresa covîrșitoarei majorități a românilor, etichetarea negativă a credincioșilor creștini, ofensarea repetată a sentimentelor religioase dezbină societatea şi denotă intoleranță tocmai din partea acelora care fac apel în mod insistent la toleranță.

Considerăm că este vorba de un act de propagandă ideologică anticreștină, care nu poate fi scuzat sub pretextul unei manifestări așa-zis artistice.

Amintim că Legea cultelor 489/2006, la art. 13, alineatul 2, stipulează că „sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acțiuni de defăimare și învrăjbire religioasă, precum și ofensa publică adusă simbolurilor religioase”.

În consecință, pledăm pentru respectarea legii în spiritul și litera ei. În acelaşi timp, îndemnăm la promovarea decenței în spațiul public, ca premisă pentru o reală toleranță.

Biroul de presă al Patriarhiei Române (Sursa: https://basilica.ro/patriarhia-romana-isi-exprima-profunda-indignare-privind-ofensa-publica-adusa-simbolurilor-religioase/)

Teatrul Bagaj, trupa care susține spectacolul ”Eu sunt! Și?”, acuzat de Patriarhia Română că ofensează public simbolurile religioase, subliniază că „obiectele folosite în cadrul spectacolului nu sunt încadrate în categoria obiectelor de cult, fiind improvizații, cu reprezentări necanonice”.(Sursa: https://www.hotnews.ro/stiri-esential-23202296-teatrul-bagaj-dupa-patriarhia-acuzat-piesa-sunt-ofenseaza-simbolurile-religioase-obiectele-folosite-nu-pot-incadrate-obiecte-cult-sunt-improvizatii-spectacolul-invitatie-dialog.htm)

Imaginea lui Isus Îndurător nu este o improvizație, ea a fost terfelită, batjocorită și folosită de o manieră ofensatoare.

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-14804988789171

 

 

 

„Europa cu două viteze“ în România: reușită totală, pînă la decuplare

       „Fișele” celor două economii care funcționează practic separat pe teritoriul României actuale (vezi “România liberă”, 15 mai 2019) arată că lucrurile stau aici cu mult mai rău decît s-ar putea crede.

În esență, tot mai mica economie românească din România, deposedată de resursele strategice, de pîrghiile strategice și beneficiind de înzestrări minime și finanțări derizorii răspunde de tot și de toate și, în mod disproporționat, are în grijă 3/4 din populația aptă de muncă a țării. Cu o productivitate la jumătatea celei a economiei aparținînd capitalului străin, trebuie să plătească 70% din salariile din țară. Și nu obține decît 1/3 din totalul profiturilor, deși face efortul principal (circa 85% din totalul investițiilor noi). Ca un corolar, susține bugetul în proporție de 3/5. Prin comparație, economia străină n-are nici o grijă, nici o angara. Nu-și asumă ocuparea decît a 1/4 din forța de muncă, putînd astfel plăti salarii în medie mult peste ce poate economia românească. Cu investiții minime pentru dezvoltare, realizează 2/3 din profituri, adică mult peste cota participării la PIB și la cifra de afaceri, semn clar că obține profituri de fapt pe seama costului derizoriu al forței de muncă din România. De asemenea, participă în proporție doar de 40% la susținerea bugetului de stat, discrepanță netă față de cota în PIB și în profituri, semnificînd că își realizează cîștigurile nete pe seama evaziunii fiscalizării profiturilor.

De fapt, se asistă la o tragedie. Nefericita colonializare a României a întors lucrurile cu fundul în sus! Priviți în ce parametri se înscriu cele două economii din punctul de vedere al celui mai relevant indicator: împărțirea PIB-ului între muncă și capital, care arată clar unde se situează o economie ca dezvoltare și statut. În economia aparținînd capitalului străin, munca ia nici 1/4, iar capitalul aproape 2/3, cote neatinse nici în cele mai colonii dintre coloniile din lume! În economia românească, aflată pe un stadiu dramatic de scăzut de dezvoltare, munca ia, în mod cu totul paradoxal, vreo 1/2 din PIB-ul aferent acestei economii, iar capitalul doar 1/3, cote caracteristice, țineți-vă bine, celor mai dezvoltate țări, cu salarii deosebit de înalte! Țări cu asemenea cote sunt, de fapt, centre din sistemele centru-periferie din colonialismul actual, care își datorează prosperitatea și transferurilor fabuloase și sistematice de resurse din colonii. În mod evident, în cazul economiei aparținînd capitalului românesc nu poate fi vorba de așa ceva! În lipsa resurselor strategice (active strategice, sectoare strategice, pîrghii strategice) preluate de economia aparținînd capitalului străin, dar rămînînd pe cap cu grosul copleșitor al forței de muncă și cu toate angaralele aferente unui stat, economia aparținînd capitalului românesc a ajuns să le facă pe toate prost! Dar, înainte de toate, trebuie să cheltuiască imens cu salariile și pensiile, prin comparație desigur cu dimensiunea și nivelul de dezvoltare la care se află, ceea ce explică în ultimă instanță cotele cu totul ne­specifice în ­împărțirea ­PIB-ului aferent între muncă și capital! Patronii români sunt pur și simplu revoltați de aceste cheltuieli cu forța de muncă. Dar fuga din țară a forței de muncă la salariile superioare din străinătate îi obligă, spre disperarea lor, la cheltuieli mai mari cu salariile. Iar, dacă statul dă „exemplul prost” al unor salarii mai mari în instituțiile lui, antreprenorilor privați români le ies ochii din orbite de mînie. Mai ales că ratele de profit în afaceri sunt obiectiv mici. Salariile, chiar dacă mici, cîntăresc greu la afaceri mici. Profiturile reale obținute în economia românească nu reprezintă decît vreo 1/3 din totalul celor pe „ansamblul statistic România”, dar aceasta plătește aproape 70% din salariile din România plus toate pensiile din România.

Prin implicație, toată lumea este supărată în economia românească: angajații români pe salariile mici, antreprenorii români pe profiturile mici! Sunt atît de supărați că mereu acuză statul, deși taxele pe care trebuie să le plătească sunt și ele mici! Desprinzînd din „ansamblul statistic România” economia aparținînd capitalului străin, care a luat toată seva economică cu ea, rămîne o biată mîrțoagă slăbănoagă, ce abia își trage sufletul, de te miri că n-a murit deja!

Inserția acestei mîrțoage în economia europeană și mondială – reclamată ca o cerință a dezvoltării în epoca zisă a globalizării – este un caraghioslîc. Economia românească nu furnizează decît 1/4 din totalul exporturilor, celelalte 3/4 fiind livrări ale economiei străine. La import reușește ceva mai mult: 1/3! Cît privește investițiile pe piețele externe, cifrele sunt însă de rîsul curcilor. Iar în materie de finanțare de pe piețele externe, economia privată românească are o poziție „de invidiat”: zero îndatorare externă, pentru că nimeni de afară nu-i acordă credite! Datoria externă „românească” este, de fapt, doar cea a statului, grosul datoriei fiind al firmelor străine!

România nu mai este, de fapt, nici măcar o colonie. Cu ea se experimentează ceva dincolo de limitele de jos ale unei colonii. Într-o colonie, capitalul străin deține controlul și, în baza acestuia, își asumă administrarea, dar evident este confruntat astfel și cu răspunderi. În cazul României, capitalul străin a decupat o parte pentru sine, lăsînd restul, prin marginalizare, în afara Europei, chiar în afara sistemului centru-periferie pe care îl constituie UE. Prin aceasta, capitalul străin nu răspunde de nimic, ci doar își rîde de economia aparținînd capitalului românesc. Sistemul celor două economii pe același teritoriu nu poate duce decît la dezmembrare politică și teritorială care o urmează inerent pe cea economică.

Înarmați cu datele din acest tablou, să fim atenți la consecințele care pot apărea în funcție de natura unor politici economice derulate, indiferent de buna lor credință și scopurile de fapt urmărite. Dezastre se pot produce din simple îmbătări cu apă rece sau bătăi la uși greșite ori din ignorarea faptului că economiile mici n-au spațiu de manevră. Țintind în mod corect și de lăudat creșterea salariilor, ca modalitate de ridicare a nivelului de viață și de combatere a emigrației fulminante, politica PSD-ALDE a vizat însă creșterea economică ce se obținea și a mizat pe preluarea pentru oameni a unei părți din fructele acesteia. Dar creșterea economică era obținută în economia străină din România. Și pur și simplu aceasta n-a acceptat să-i împartă roadele cu economia românească. A continuat să le externalizeze prin exporturi crescînde, evaziuni mai mari de profituri, diminuări ale investițiilor noi și chiar reduceri ale expunerii financiare pe România. Și atunci efectele au fost transferate integral asupra prăpăditei de economii românești. Sporirea consumului, alimentată de creșterile de salarii și pensii, s-a resimțit îndeosebi la nivelul economiei românești. Fără o creștere a producției interne, consumul neacoperit de aceasta s-a dus pe import. Capitalul străin din România n-a sporit importurile. Aproape întreaga creștere a deficitului comercial s-a năpustit pe economia românească. Aceasta a ajuns să colecteze peste 70% din deficitul comercial. La nivel de ansamblu, România pare că are de gestionat un deficit de 10 miliarde euro la exporturi de peste 60 miliarde euro (16%). De fapt, economia românească este confruntată, după 4-5 ani de creștere economică zisă pe ansamblu, cu un deficit de 7 miliarde euro la exporturi de numai 16 miliarde euro (44%), cotă ce constituie chiar un pericol! Măsurile luate prin OUG 114 sunt poate cele mai semnificative pentru discuția de față. Obiectivul acestor măsuri a fost supercorect și mai mult decît lăudabil: combaterea unor abuzuri de monopol ale unor companii străine din domenii de forță (bancar, energetic, telecom). Țintele concrete vizate de respectivele măsuri au fost însă complet greșite, căci au fost cu totul alături de cele ce trebuiau avute în vedere (de pildă, în sectorul bancar, nu ROBOR-ul, ci marjele de dobînzi inacceptabile sau, în energie, nu prețurile la vînzările din sectorul de producție, ci controlul de tip monopolist în toate distribuțiile, respectiv de gaze, de electricitate, de carburanți). Din măsurile luate prin OUG 114 a rămas pînă la urmă un fîs. Economia românească, și nu economia străină vizată, urmează să deconteze acest fîs! Și pentru aceasta decontul nu reprezintă chiar un fîs! În general, dacă nu calibrezi bine măsurile poate ieși rău! De fapt, dacă tot vizezi efecte și nu ataci cauzele, în cel mai bun caz este degeaba ceea ce întreprinzi, deși se poate întoarce și împotrivă-ți! Dacă din teamă sau din diferite calcule politice nici nu aduci măcar în discuție rînduielile care sunt la originea problemelor – și în domeniu este vorba de rînduielile responsabile de dezmembrarea economică într-o manieră supercolonială –, mai bine te lași ­păgubaș!

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 22 mai 2019.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/europa-cu-doua-viteze-in-romania-reusita-totala-pana-la-decuplare-784643

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Cele două economii din România cu creșterile, deficitele și datoriile lor

        Acest articol ar fi cu luare aminte și pentru cei ce și-au asumat succesul creșterii economice puternice din ultimii ani.

Și pentru cei care, dimpotrivă, au considerat-o efemeră și implicînd mari pericole, și pentru cei care au cochetat cu bazarea ei pe consum, și nu pe investiții, și pentru cei care, dimpotrivă, au blamat-o exact din aceste considerente, și pentru cei care în condițiile încetinirii ei  dau din colț în colț, și pentru cei care, dimpotrivă, exultă că au avut dreptate, și pentru cei ce au salutat și lăudat politica de creștere a salariilor, și pentru cei care, dimpotrivă, au criticat-o, accentuînd asupra riscurilor ei, și pentru cei ce nu par îngrijorați de deteriorarea severă a deficitelor comerciale și de plăți externe, și pentru cei care deplîng că nu le-au fost ascultate avertismentele tocmai din aceste domenii, în sfîrșit, și pentru cei care slăvesc companiile străine, și pentru cei care mai cîrtesc pe ici, pe colo împotriva acestora, căci de apreciat prezența lor pe baza rezultatelor concrete, și nu pe bază de povești sau prejudecăți politice, n-o face nici una din cele două tabere politice evident adverse.

Inutil aproape să precizăm că aprecierile – chiar dacă opozite ale celor două tabere politice – asupra tuturor fenomenelor economice menționate sunt cu referire la datele statistice agregate privind „România”. Or, dincolo de politică și interpretări, aici este buba! Toate datele și estimările privind avîntul creșterii economice, încetinirea acesteia, dimensiunea exporturilor și, respectiv, importurilor, amploarea deficitelor de plăți și evoluția datoriilor se referă la „ansamblul statistic România”, care există doar în imaginația statisticilor oficiale, dar deloc în realitatea fizică. Și normal ar fi ca statisticile, pentru a zugrăvi realitatea, să se acomodeze acesteia din urmă, și nu să imagineze ceea ce nu există. În România actuală există clar două economii, care nu prea au legături între ele. Au configurații diferite, au evoluții diferite, au dimensiuni diferite. Pe de o parte, economia derulată de capitalul străin din România, care este dominantă pentru că deține activele strategice, sectoarele strategice, pîrghiile strategice și deci decizia. Pe de altă parte, economia derulată de capitalul romînesc, care este sub­alternă și, după ce că pune doar pingele, dă tot înapoi. Pentru economia deținută de capitalul străin, România este doar un teren pe care se așază, ea avînd legături cu restul componentelor de pe alte piețe ale structurilor de tip transnațional din care face parte, și nu cu economia derulată de capitalul romînesc. De pe piața locală își procură doar forța de muncă, a cărei ieftinătate este și scopul prezenței în România. Accesul la resurse și utilități și-l asigură prin legături tot cu economia străină din România, căci aceste domenii strategice sunt preluate sub control de către aceasta. Cu economia românească din România n-are, de fapt, nici o treabă. Nici legătura fizică cu consumatorii individuali nu se face prin intermediari români, economia străină din România construindu-și canale proprii în comerțul cu ridicata și cu amănuntul. Cît privește economia derulată de capitalul românesc, aceasta poate găsi parteneri mai degrabă în afara hotarelor țării decît în firmele economiei străine din România, care practică un fel de insularizare pe teritoriul românesc.

De aceea, pentru a ști ce se întîmplă, de fapt, economic în România, trebuie să vedem nu ce ne spun statisticile oficiale despre „ansamblul statistic România”, pentru că acestea induc în eroare adunînd mere cu pere, ci ce se întîmplă în cadrul celor două economii separate. Care au creșterile lor economice, exporturile lor, importurile lor, deficitele lor, datoriile lor. Ansamblul statistic agregat nu face decît să ascundă realitățile! Articolul de față aceasta urmărește: să facă o „fișă” pentru fiecare dintre cele două economii din România existente în viața reală. Se încearcă să se delimiteze din „ansamblul statistic România” cît reprezintă economia aparținînd capitalului străin și cît economia aparținînd capitalului românesc. Repet, în numele faptului că în realitate acestea acționează și funcționează separat, și nu în conexiune organică precum în cazul unei adevărate economii unitare!

Tabelul alăturat sumarizează „fișa” celor două economii din România, prin estimarea ponderilor fiecăreia din ele în principalii indicatori economici pe „ansamblul statistic România”. Estimările nu au vreo pretenție de precizie, încercînd doar o evaluare a ordinului de mărime. Se pleacă de la aprecierile PIAROM-ZF, pe baza datelor ONRC (Oficiul Național al Registrului Comerțului), privind cifra de afaceri a companiilor din România în 2017 (vezi „România liberă”, 17 aprilie 2019). Cele cu capital străin dețin 51%; cele cu capital privat românesc 45%, alături de care a fost pusă economia de stat (4%). Estimările pentru PIB (respectiv contribuția la PIB a celor două economii) derivă din relația dintre cifra de afaceri și PIB: partea de contribuție a economiei capitalului străin a fost ușor diminuată față de cea în cifra de afaceri avînd în vedere practica sistematică a companiilor transnaționale de a umfla scriptic consumurile intermediare pentru reducerea aparentă a profiturilor obținute. În ce privește forța de muncă, ponderile au în vedere includerea bugetarilor în ocuparea de către capitalul românesc (fără bugetari, ponderile sunt 67% angajați la capitalul privat românesc și 33% la capitalul străin). Ponderile în masa salarială derivă din corectarea celor din ocuparea forței de muncă cu salariul mediu net, mult mai ridicat la angajații capitalului străin. Ponderile în masa „excedentului brut de exploatare” (denumirea statistică a profiturilor) derivă din ponderile în masa salarială și, respectiv, ponderile în valoarea adăugată brută pe ansamblu și deci din PIB (valoarea adăugată brută împreună cu bilanțul net al intervenției statale formînd PIB-ul). Participarea la taxele încasate la nivelul bugetului statului este estimată pe baza aprecierii oficiale a ANAF privind contribuția la susținerea bugetului de stat a contribuabililor mari (43%) și celorlalți contribuabili (57%). Contribuțiile la exporturi și, respectiv, importuri, deci și la deficit, sunt estimări PIAROM-ZF, pe baza datelor ONRC, iar cele referitoare la ponderile în datoria externă sunt date ale BNR (prezența aparent bizară a aproape 2/3 din datoria externă a României în contul de fapt al capitalului străin se explică prin faptul că întreaga datorie externă privată este a subsidiarelor companiilor străine din ­România, care se finanțează de pe piețele externe, unde aceasta este mai ieftină de 2-3 ori decît în România; privații români, fie firme, fie individuali, nu au practic datorii externe, căci din afara țării nu-i creditează nimeni, toată datoria externă a „românilor” fiind, de fapt, a statului român). Comentariul și concluziile conturate de estimările din tabel, săptămîna viitoare.

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 15 mai 2019.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/cele-doua-economii-din-romania-cu-cresterile-deficitele-si-datoriile-lor-783669

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

 

Adevăratul PACT

        În privința alegerilor europarlamentare falsificate, adevăratul PACT îl constituie tăcerea complice a societății românești. Doar cîteva voci singulare ca Gelu Vișan, Ionuț Apahideanu sau Mirel Palada au semnalat public neregulile grosolane pe care instituțiile implicate le-au săvîrșit și care voci, evident, nu au fost băgate în seamă.

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Lanț de rugăciune pentru a apăra Europa-13 iunie 2019

      Multe mesaje primite de vizionari (Maria Îndurării Divine, Luz de María, Pedro Régis) se referă la evenimentele dureroase care vor avea loc pe continentul european. În vederea preîntîmpinării lor, credincioșii de pretutindeni sînt invitați ca în ziua de 13 a fiecărei luni să se roage într-un lanț de rugăciune.

În mesajul din 16 mai 2012 adresat Mariei Îndurării Divine, Mîntuitorul însuși ne cere să ne rugăm pentru Europa, deoarece cel de-al treilea război mondial va începe tocmai de aici.

În această zi, fiecare este rugat să recite  rozarele de bucurie, de durere, de lumină și de mărire precum și rugăciunile nr. 31, 33 și 54 ale cruciadei.

Surse: https://www.internetgebetskreis.com/en/

https://revelatiialecerului.wordpress.com/2016/07/11/13-iulie-2016-lant-de-rugaciune-pentru-europa/

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Oamenii perverși vor schimba Sfînta Scriptură

Mesajul Sfintei Fecioare Maria din Anguera, Regina Păcii către Pedro Régis

Mesajul nr. 4.794 din 30 aprilie 2019

        Dragi copii, curaj. Nu sunteți singuri. Fiul meu Isus este cu voi. Aveți încredere în Cel care vă vede în ascuns și vă cunoaște pe nume. Trăiți în timpul marii confuzii spirituale. Legile sfinte vor fi schimbate pentru a-i mulțumi pe oameni. Oamenii perverși vor schimba Sfînta Scriptură, dar în inima celor care iubesc adevărul Lumina Divină nu se va stinge niciodată. Sufăr pentru ceea ce vine peste voi. Îngenuncheați în rugăciune. Căutați forță în Euharistie pentru că numai astfel puteți rămîne credincioși adevăratului Magisteriu al Bisericii lui Isus al meu. Nu vă descurajați. Eu vă iubesc și mă voi ruga lui Isus pentru voi. Nu tăceți. Tăcerea celor drepți îi întărește pe dușmanii lui Dumnezeu. Fiți bărbați și femei de credință. După toată suferința va veni victoria lui Dumnezeu. Mergeți înainte în apărarea adevărului.

Acesta este mesajul pe care vi-l dau astăzi în numele Preasfintei Treimi. Vă mulțumesc că mi-ați permis să vă reunesc aici încă o dată. Vă binecuvîntez în numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin. Pacea să fie cu voi.

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Război psihologic sau subminarea cu rea intenție a capacității de apărare a României ?

        Gradul ridicat de vulnerabilitate a României într-un potențial război de apărare rezidă din structura de forțe a actualei armate, astfel dimensionată încît să corespundă doar misiunii de asigurare a controlului unor teritorii aflate la mare distanță de România. Teritorii care anterior sosirii trupelor noastre, trebuie cucerite de armata americană.

Ori această misiune o pot executa și companiile militare internaționale private precum Blackwater. Cu singura deosebire că armata româna face gratis acest serviciu Americii. Cum de s-a ajuns la această structură ilogică a categoriilor de forțe armate care să împiedice îndeplinirea misiunii de bază a oricărei armate, cea a apărării teritoriului național ?

Prin condiționarea aderării la NATO a României de reducerea structurii defensive la sub 25% din cea existenta în 1989, concretizată prin scoaterea din dotarea armatei a întregii categorii de sisteme de arme moderne, de înalta complexitate. Motivul fiind că aceste sisteme serveau strict la apărarea țării împotriva unei agresiuni externe și nu erau compatibile misiunii de asigurare a controlului unor teritorii aflate la mare distanță de Armata -MApN (105)România. O dată cu retragerea tehnicii, avînd loc și trecerea în rezervă a celor 30.000 de ofițeri și 30.000 de maiștri și subofițeri care le operau, reparau și întrețineau.

În 1997, generalul colonel r. Degeratu Constantin, cel care recunoaște fără nici o remușcare pe toate canalele Tv că armata româna a ajuns în imposibilitatea de a-și apăra azi granițele (omițînd cu intenție să indice și vinovatul pentru aceasta), era șeful Statului Major al armatei române.

http://romanian.ruvr.ru/2014_04_30/Mediocritatea-militara-romaneasca-3813/

Subminarea capacității de apărare a României a început cu Hotărîrea nr. 0103/1997 a CSAT-ul lui Emil Constantinescu, întărită prin Hotărîrea Guvernului Ciorbea nr.110/14.04.1997, în care propunerea lui Degeratu Constantin, privind restructurarea unor Mari Unități și Unități din compunerea la pace a Sistemului Național de Apărare, a fost votată în unanimitate. Hotărîrea prevedea desființarea Brigăzilor 32 si 37, înzestrate cu 13 instalații de lansare ale rachetelor balistice 9 K-72/R-17 SCUD-B ( bătaie 500 km ) și instalații de rachete 9 K-52 LUNA M (FROG-7), fabricate în anul 1982. Acum că bănuim cine a văduvit armata de o categorie de arme redutabilă pentru apărarea României, am și eu voie să pun două întrebări : ce s-a întîmplat cu aceste rachete și dacă nu cumva motivul retragerii lor premature nu a fost obținerea unor venituri personale ilicite ?

Human Rights Watch a publicat pe 13 aprilie 1999 un interviu intitulat „ANGOLA UNRAVELS: The Rise and Fall of the Lusaka Peace Process” cu Richard Cornwall, profesor la Institutul pentru Studii de Securitate din Pretoria-Africa de Sud, în care acesta descria pe scurt rapoartele de monitorizare ale ONU pe care le-a întocmit în 1998 (ca rezultat al monitorizării pe parcursul anului 1997) și care identificau ca intrate în arsenalul rebelilor UNITA, prin încălcarea embargoului ONU, instalații lansatoare de rachete Luna 2M ( Frog 7) provenite din România. Actele de constatare au fost consemnate și în Angola Peace Monitor, nr. 8, Vol. V, din 29 Aprilie 1999, de către Sean Cleary fost secretar la ambasada de la Washington ( 1978-1982) și apoi Consul-General al Africii de Sud în SUA ( 1982-1983 ), pe atunci director al Strategic Concepts Ltd din Africa de Sud.

Pe baza documentelor de însoțire ale rachetelor Frog-7, în care mai apăreau și alte tipuri de arme provenite din România, toate descoperite la rebelii UNITA. Acum eu nu afirm că aceste surse sunt 100 % credibile, dar dacă în România ar fi existat presa, ea ar fi trebuit pînă acum să verifice și să aducă la cunoștința opiniei publice acest aspect, nu să inventeze campanii antioccidentale și antiromânesti. Dar n-a făcut-o, deci…

http://i230.photobucket.com/albums/ee82/vasilescu_album/angola/racheta.jpg

Un an mai tîrziu, în 1998 Degeratu Constantin a aprobat scoaterea din înzestrare a aproximativ 50 de avioane IAR-93, produse la Craiova începînd din 1982, care dotau singurele două regimente de vînătoare bombardament din România. A urmat retragerea, prin transferarea către Israel, a modernului sistem de rachete AA de tip S-125 Neva, care în 1999 a fost creditat cu doborîrea unui avion „invizibil” american F-117 de către apărarea AA iugoslavă.

În 2002, prăbușirea capacității de apărare a României a continuat prin scoaterea din înzestrarea armatei a celor 16 MIG-29 A și 4 MIG-29 UB (cele mai noi aparate de zbor ale aviației, achiziționate în perioada 1989-1991) si a celor 23 de MIG-23 MF (achiziționate în 1983, singurele avioane cu geometrie variabila pe care le-a avut România vreodată). Această nouă lovitură dată armatei a condus la desființarea regimentului 57 aviație de la M. Kogălniceanu, cel care apăra Dobrogea și litoralul, precum și la desființarea regimentului 93 aviație de la Timișoara, cel care apăra granița de vest și de nord a țării. Pînă în 2004 cînd a fost admisă în NATO, armata română a reușit performanța ca din 16 baze aeriene să-și desființeze 10, cu tot cu aeronavele și personalul care le încadrau.

După ce am adus la cunoștința tuturor redacțiilor de presă din România, începînd din 2003, nume, date, fapte și documente care demonstrează posibile fapte grave de trafic internațional, contrabandă cu armament și încălcări ale tuturor tratatelor, protocoalelor și embargourilor internaționale, la care România a aderat după 1989,fără nici un rezultat, m-am adresat în 2012, cu un memoriu președintelui Parlamentului European, dl. Martin Schulz. La care am primit un răspuns de tipul :Ce ne pasă nouă ?

http://ohanesian.wordpress.com/2012/09/06/rechizitoriul-lui-valentin-vasilescu-la-uniunea-europeana/

Problema capitală a românilor este corupția care a distrus tot ce a fost bun, drept, curat în România. Economia, sistemul de sănătate, învățământul și nu în ultimul rînd armata. Și pentru că nu vrea nimeni să ia taurul de coarne, de vină este : propaganda, războiul psihologic și marțienii care se pregătesc să ne invadeze. Așa că românii sunt sfătuiți de autoritățile responsabile să explice cum a fost posibilă jefuirea armatei, să-și bage capul în nisip ca struțul, evitînd astfel să cadă în capcana unui război psihologic. Refuzînd să aducă la cunoștința opiniei publice acest adevăr, presa din România se complace la infinit sa distorsioneze voit elementele componente ale comunicării, care pînă la urma este tot o forma de manipulare. De aceea nu veți vedea niciodată, în marea de impostori prezenți de la toate emisiunile Tv, promovat și prototipul omul inteligent și cinstit, conștient de apartenența la tradițiile de luptă ale poporul român, a cărui menire este aceea de a face ceva util și ieșit din comun pentru acesta, în limitele profesiei pe care o stăpînește la perfecție.

Articolul semnat de Valentin Vasilescu a apărut în Ziarul de Gardă din 6 mai 2014.

Sursa: https://www.ziaruldegarda.ro/razboi-psihologic-sau-subminarea-cu-rea-intentie-a-capacitatii-de-aparare-a-romaniei/

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Avertismentul se apropie

Mesajul lui Isus către John Leary

11 mai 2019

Fragment

       Isus a spus: „Fiul meu, pe măsură ce vedeți rotindu-se această succesiune de evenimente, vi se reamintește că se apropie avertismentul cu examinarea propriei vieți . De asemenea v-am spus că atunci cînd vedeți mai multe mesaje despre avertisment, acesta este semnul că avertismentul este aproape. Acum, vă spun că veți primi mai multe mesaje privind avertismentul, deoarece într-adevăr se apropie.

    Cea mai bună pregătire pentru avertisment este să vă mărturisiți des. Puteți reduce la minimum gravitatea avertismentului prin ceea ce ați făcut prin intermediul Novenei Îndurării Divine cînd ați primit indulgența voastră plenară. Aceasta a șters repararea datorată păcatelor voastre.

După avertisment, chiar și acum, trebuie să continuați să vă rugați pentru a ajuta la salvarea membrilor familiilor voastre care sînt departe de mine. În timpul celor șase săptămîni de convertire, trebuie să vă rugați intens pentru convertirea membrilor familiilor care au nevoie de credință ca ei să poată primi o cruce pe fruntea lor.”

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Unii compromit capitalismul, asociindu-l cu jaful

      O adevărată lovitură a plasat cotidianul de business Ziarul Financiar întregii dezbateri economice.

O adevărată lovitură a plasat cotidianul de business Ziarul Financiar întregii dezbateri economice – dominată de problemele încetinirii creșterii economice, adîncirii deficitelor comerciale și de cont curent și agravării crizei de forță de muncă și marcată, de la sfîrșitul anului trecut, de controversele privind măsurile guvernului PSD-ALDE împotriva abuzurilor de monopol ale principalelor companii din energie, telecom și sistemul bancar.

O lovitură în plin, dar fără comentarii! Cine înțelege cum stau lucrurile înțelege, cine nu, nu! Bineînțeles, există și cei ce se fac că nu înțeleg! Pentru primele zece companii din România, ierarhizate după cifra de afaceri, este publicată ponderea costurilor lor cu forța de muncă în totalul cifrei lor de afaceri. Inutil să spunem că aproape toate (nouă din cele zece) sunt companii străine. Și că fiecare din ele stă pe poziție de monopol în domeniul său principal de activitate. Cele zece companii sunt următoarele (în paranteză este menționată naționalitatea acționariatului care deține controlul): Automobile Dacia (franceză); OMV Petrom (austriacă); Rompetrol Rafinare (kazahă); Kaufland România (germană); British American Tobacco Trading (britanică); Star Assembly (germană); Carrefour România (franceză); Lidl Discount (germană); Dedeman (română); Lukoil România (rusească).

Doar într-una din cele zece costurile cu salariile depășesc 10% din cifra de afaceri (și nu cu cine știe ce, ajungînd la 11%), în toate celelalte costurile cu salariile fiind mult sub 10% din cifra de afaceri, în majoritatea cazurilor sub 5% și ajungînd chiar și la 1%! Iată ce oferă, de fapt, România oamenilor de afaceri: salarii mici! Și iată de ce se află companiile străine în România! În principal, pentru a valorifica salariile mici din România sau, mai bine zis, pentru a beneficia de pe urma salariilor mici din România. Să fie clar. Cei zece nu sunt din activități-fanion ale automatizării și digitalizării, în care roboții înlocuiesc forța de muncă scăzînd consistent cheltuielile cu salariile.

Este vorba, dimpotrivă, de activități în care forța de muncă atîrnă greu la cîntar (comerț, distribuții de carburanți), adică tocmai activități în care salariul mic joacă rolul crucial în reducerea costului total cu forța de muncă. Sunt activități în care, evident, un salariu unitar mare ar îngreuna sever talgerul costurilor cu forța de muncă și, în consecință, al celor totale. Sunt, de fapt, activități economice cu valoare adăugată scăzută, în care cîștigurile nete provin din valorificarea mîinii de lucru ieftine, și nu din înzestrări tehnologice ridicate. Transnaționalele urmează o matrice precisă: profituri maxime cu cheltuieli minime. Cheltuielile mici cu salariile nu sunt un scop în sine. Sunt un mijloc. De aceea, este o așteptare deșartă ca o transnațională care intră într-o țară cu salarii mici să se înghesuie în activități, precum IT-ul, în care costul cu forța de muncă poate ajunge la 50-60% din totalul costurilor în ideea că salariul mic ar putea coborî serios factura! Nu că n-ar face-o, dar nu este un obiectiv central în cadrul strategiei lor de ansamblu.

La scara globală la care acționează, transnaționalele ies mult mai bine plasînd activitățile cu valoare adăugată înaltă în țările cu salarii mari (în cele mai multe cazuri la ele acasă), pentru a-și rezerva localizarea activităților cu valoare adăugată slabă în țările cu salarii mici. Altfel spus, îndreaptă input-urile tehnologice în țările dezvoltate, pentru a înlocui acolo forța de muncă scumpă, și nu în țările periferice, coloniale, unde profiturile se fac din valorificarea forței de muncă ieftine. Ca atare, coloniile așteaptă degeaba investiții, pentru că acestea nu vin unde salariile sunt mici. N-au de ce!

Este motivul pentru care operațiunile transnaționalelor într-o colonie precum România sunt concentrate în activități cu valoare adăugată mică. Singurii din Top 10 care au o valoare adăugată mai acătării sunt producătorii auto. Dar este o producție în lohn, care prin natura ei nu modifică datele problemei de care vorbim, căci nu este decît o modalitate de a beneficia de salariile mici în activitățile corespunzătoare sau, cum s-ar spune, care se pretează. Pentru a perpetua schema, toate transnaționalele, dar absolut toate, impun o salarizare în rețeaua lor internațională de producție și comercializare care urmează strict configurația salarială din localizările lor și nu cumva standardele din propria organizare.

Invariabil, pentru aceleași funcții și aceleași munci depuse, salariile din subsidiarele din colonii sunt de 4-5 ori mai mici decît în subsidiarele din centrele coloniale, la absolut aceleași condiții de organizare și productivitate. În acest fel, matricea, noi îi spunem colonială, a exploatării salariilor mici din colonii este nealterată, putînd fi aplicată mereu și mereu. Întru perpetuarea colonialismului însuși!

Pentru a dimensiona cît de cît cam ce înseamnă derizoriul cheltuielilor cu salariile în ansamblul cifrei de afaceri a primelor zece companii din România să arătăm că, la nivelul de ansamblu al PIB-ului, cheltuielile cu salariile merg spre 40%, semnificînd aproape cea mai mică pondere ce revine muncii din toate țările UE. Ținînd cont de relația valorică dintre PIB și cifra de afaceri, se evidențiază că partea ce revine muncii din contribuția la PIB a celor zece prime companii din România se află între 2 și 15%, față de 40% la nivel național!

Corespondent, mult superioară este partea pe care capitalul o reține din contribuția la PIB a acestor companii: 70% și chiar peste 80%, față de 45-50% la nivel național! E tare, nu?! Să tot faci afaceri în asemenea condiții! Dacă, evident, este vorba în asemenea condiții de afaceri! Dacă, din derularea unei „afaceri” în sens tehnic vorbind, muncii îi revin doar cîteva procente, iar capitalului de cîteva ori, chiar de 20-30 de ori mai mult, nu mai ai de-a face cu „afaceri” în sens capitalist vorbind!

Este jaf în toată regula, mai ales dacă, din profiturile realmente obținute, capitalul, indiferent care ar fi acela, declară oficial ca profituri sume derizorii spre evazionarea fiscalității și spre prostirea proștilor! Dar și spre compromiterea capitalismului, asociindu-l cu jaful!

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 8 mai 2019.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/unii-compromit-capitalismul-asociindu-l-cu-jaful-782901

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Sărbătoarea Mamei Mîntuirii – 4 iunie 2019

     „Declar această zi de 4 iunie 2014, ca Ziua Sărbătorii Mamei Mîntuirii. În această zi, cînd recitați această rugăciune, voi mijloci în favoarea tuturor sufletelor pentru Darul Mîntuirii, în special pentru aceia care se află într-o mare întunecime spirituală a sufletului.“ (Mesajul din 4 iunie 2014 al Sfintei Fecioare către Maria Îndurării Divine)

 Rugăciunea nr. 154 a Cruciadei – Rugăciune pentru sărbătorirea Zilei Mamei Mîntuirii

„O Mamă a Mîntuirii, îți prezint în fața ta astăzi, în această zi de 4 iunie, Ziua Sărbătorii Mamei Mîntuirii sufletele următorilor (lista numelor).

Iubită Mamă, te rog să-mi dăruiești mie și tuturor acelora care te onorează și care distribuie Medalia Mîntuirii, deplina protecție în fața celui rău și în fața tuturor celor care resping Îndurarea Fiului tău preaiubit, Isus Cristos și toate darurile pe care el le acordă umanității.

Roagă-te, iubită Mamă, ca toate sufletele să primească darul mîntuirii veșnice. Amin.“

La aceasta adăugăm recitarea rozarului, rugăciunile nr. 115, 130 și 159 ale cruciadei precum și Magnificatul.

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-14804988789171

Cruciada specială de rugăciune din 7 iunie 2019

      În ziua de 7 iunie 2019, toţi membrii grupurilor de rugăciune, din fiecare ţară, sînt invitaţi să se roage Cruciada specială de rugăciune, pentru a-L ajuta pe Isus să salveze sufletele.

Tema lunii: ajută-mă, eliberează-mă, pregătește-mă

Se vor recita:

  1. Rozarul Sfintei Fecioare (dacă este posibil cele patru mistere tradiţionale);
  2. Rozarul Îndurării Divine*;
  3. Cruciada specială care cuprinde rugăciunile nr: 96 – 10, 12, 36, 39, 44, 45, 46, 47, 50, 62, 63, 74, 76, 89, 116, 127, 128, 129,134, 136, 137, 139, 142, 148, 149, 151, 152, 159, 160, 161, 163, 165 – 96;
  4. Recitarea Rugăciunii (155) a Cruciadei pentru protejarea acestei Misiuni a Mîntuirii;
  5. Consacrarea la Inimile Imaculate ale lui Isus şi ale Mariei;
  6. Rugăciunea către Arhanghelul Mihail;
  7. La sfîrşit, cu rozarul în mînă, vom recita de 50 de ori Rugăciunea 132 a Cruciadei, pentru protejarea acestei misiuni (Mesajul din 31 ianuarie 2014).

„Fiica Mea preaiubită, doresc să instruiesc Grupurile Cruciadei Mele de Rugăciune pentru a fi vigilente atunci cînd se vor înfiinţa, în naţiunile lor. Trebuie să păstreze apa sfinţită în preajmă, să aibă un Crucifix al Meu şi să recite această Rugăciune specială a Cruciadei pentru Binecuvîntarea şi Protecţia Grupului Cruciadei de Rugăciune.“ (Rugăciunea nr. 96) „Vă rog să recitaţi această rugăciune, înainte şi după fiecare întîlnire de rugăciune.“ (Mesajul lui Isus către Maria Îndurării Divine din 25 ianuarie 2013)

*În anul 2011 Isus ne-a transmis, prin intermediul Mariei Îndurării Divine, următoarea rugăciune pe care să o recităm la sfîrşitul rozarului:

„«O Doamne, umple-mă cu darul Spiritului Sfînt, pentru a putea duce Preasfîntul Tău Cuvînt păcătoşilor, pe care trebuie să-i ajut să se mîntuie în Numele Tău. Prin rugăciunile mele, ajută-mă să-i acopăr cu preţiosul Tău Sînge, ca să poată fi atraşi la Inima Ta Sfîntă. Dăruiește-mi darul Spiritului Sfînt, pentru ca aceste sărmane suflete  să se poată bucura în Noul Tău Paradis.»

Să spuneţi această rugăciune în fiecare zi după ce ați recitat Rozarul Îndurării Divine şi, prin fidelitatea voastră față de Mine, veţi ajuta să-i mîntui pe copiii Mei.“ (Mesajul lui Isus către Maria Îndurării Divine din 10 mai 2011)

În mesajul din 11 mai 2016 comunicat Annei Marie, Isus cere ca, înainte de a începe recitarea rozarului, să spunem următoarea rugăciune:

„Prin mijlocirea Mamei noastre cerești, Mama lui Dumnezeu, prin viața, moartea și învierea lui Isus Cristos, Mîntuitorul și Răscumpărătorul sufletelor, îți cerem, Părinte Ceresc, să oprești orice complot terorist planificat și îndeplinit de păcătoșii posedați care îi urăsc pe copiii lui Dumnezeu. În numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin.“

Isus: „Aceasta este ceea ce ei ar trebui să se roage. Îi rog pe preaiubiții mei copii, apostolii să publice și să recite această rugăciune înainte de a începe Sfîntul lor Rozar. Dacă nu înaintea lui, atunci înaintea Rozarului Îndurării Divine.“(Mesajul lui Isus către Anna Marie, Apostol al Scapularului Verde din 11 mai 2016)

Surse: : http://www.internetgebetskreis.com/

https://revelatiialecerului.wordpress.com/2016/07/01/minia-tatalui-meu-se-revarsa/

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Episcopii martiri ai Bisericii greco-catolice române

      Astăzi 2 iunie 2019, pe Cîmpia Libertății de la Blaj, Papa Francisc i-a beatificat pe cei șapte episcopi martiri ai Bisericii greco-catolice: Vasile Aftenie (1899-1950), Valeriu Traian Frențiu (1875-1952), Ioan Suciu (1907-1953), Tit Liviu Chinezu (1904-1955), Ioan Bălan (1880-1959), Alexandru Rusu (1884-1963) și Iuliu Hossu (1885-1970).

În urmă cu 171 de ani, în 15 mai 1848, tot la Blaj a avut loc în timpul revoluției de la 1848, Adunarea națională a românilor din Transilvania, prin care aceştia şi-au expus revendicările naţionale, politice, religioase şi sociale, pentru ca naţiunea română din Ardeal să beneficieze de aceleaşi drepturi ca şi celelalte naţiuni care locuiau în această provincie. (Sursa: http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Adunarea_Na%C5%A3ional%C4%83_de_la_Blaj)

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-14804988789171