Dl Thomsen avea dreptate: poporului român îi lipsește „catharsis”-ul

          Ca băiat bătrîn ce mă aflu, votul din 26 mai mi-a adus aminte de un vot cu multe similitudini, deși poate cu și mai multe deosebiri, din urmă cu aproape un sfert de secol.

În anul de grație 1996,  poporul român, criticat pentru reminiscențe comuniste și pus la zid de intelectualii cei mai aerisiți că nu este în stare să înțeleagă interesele țării în Europa și în lumea transatlantică, i-a scos prin vot, cînd nimeni nu se aștepta, pe Ion Iliescu din fruntea țării și PSD de la guvernare. Cei de dreapta (cum li se spune și celor ce au cîștigat acum la votul din 26 mai) au preluat guvernarea. În același haos ca și acum! Stînga a devenit ciuma de care trebuia fugit. N-a trecut mult timp și ciuma a căpătat și mai multă anatemizare: „ciuma roșie”! Și tot spectrul politic, dar tot, cu comuniști și securiști, a trecut de la stînga la dreapta. Pînă și PSD a devenit unicul probabil partid din lume care, rămas a se da de stînga, a început să se legitimeze și să se laude cu măsuri de dreapta! Haos perfect! Că guvernarea de dreapta a sfîrșitului anilor 90 a fost un eșec și că la alegerile din 2000 au ajuns să se înfrunte Iliescu și Vadim nu a fost de vină poporul român. Doar eventual în mintea unor intelectuali care-l disprețuiesc! Poporul are întotdeauna dreptate. Ce se va întîmpla acum cu preamăritorii de dreapta cîștigători ai alegerilor din 26 mai, care pe deasupra sunt și dreptcredincioși europeni?! Vadim a murit și Iliescu, foarte în vîrstă de altfel, are dosar penal!

În tumultul – desigur de dreapta – de la sfîrșitul anilor 90, am ajuns și eu, om de stînga de cînd mama m-a făcut, ministru pentru două luni și jumătate. Cel mai probabil ca unul din cei 15000 de specialiști cu care guvernarea timpului se prezenta a fi în măsură să-i pună la lucru. Nu cunoscusem dinainte că ministerul la care fusesem numit era mai mult o structură-fantomă (nu era ordonator de credite, n-avea inițiativă legislativă, salariile le lua de la Secretariatul General al Guvernului). Dar se numea pompos: Ministerul Reformei. N-am știut cum să ies mai repede de unde intrasem. Oricum, n-a durat decît foarte puțin! Dar, în această calitate de ministru al reformei, am avut cum se spune contacte instituționale frecvente cu cel ce se ocupa pe vremea aceea de la FMI de România. Personaj de altfel legendar al timpurilor acelea, în care FMI și Banca Mondială se ocupau intens de distrugerea economiei românești, bună sau rea cum era, prin lichidări de întreprinderi și privatizări (poate multe necesare, dar majoritatea nenecesare și chiar periculoase căci treceau monopoluri în mîini private). În ce vrea să facă FMI în România, dl Poul Thomsen nu prea găsea la mine cine știe ce ecou. Și, o dată, exasperat, mi-a spus că problema noastră, a românilor este aceea că n-am trecut printr-un „catharsis”, spre deosebire de alți est-europeni, care înaintau rapid pe calea reformei, deoarece avuseseră fiecare din ei „catharsis”-ul lor. Mărturisesc că n-am prea înțeles, la prima strigare cum se spune, tîlcul dlui Thomsen cu „catharsis”-ul. Și, imediat ajuns acasă, m-am documentat pe cît posibil mai serios! „Catharsis” este termenul prin care Aristotel descria transformarea emoțională pe care o trăiesc oamenii prin artă. Mai concret, de pildă, la vizionarea unei drame la teatru, spectatorii resimt propriile spaime și probleme pe care le trăiesc personajele dramei, astfel „purificîndu-se”.  Nu știu cît de departe mergea dl Thomsen cu extensia tîlcului aristotelic al „purificării prin artă”. Dar era clar că sensul termenului „catharsis” folosit de dl Thomsen era al purificării.  Dar nu al purificării neapărat prin artă. Căci referirile domniei sale nu erau cumva la faptul că legăturile cu arta erau mai slabe la români decît la polonezi, unguri sau cehi. Domnia sa se referea mai explicit la faptul că, în îndelungata perioadă comunistă, ungurii au avut „catharsis”-ul lor în revoluția din 1956, cehii „catharsis”-ul lor în 1968 la intervenția armatelor sovietice în țara lor, iar polonezii au avut chiar mai multe „catharsis”-uri, cu prilejul numeroaselor răzvrătiri anticomuniste și episodului marcant al făuririi sindicatului Solidaritatea. Românii nu avuseseră însă „catharsis”-ul lor. Știa probabil ce știa dl Thomsen, că în 1989 nu fusese realmente vreo revoluție! Astfel, în timp ce frații întru comunism maghiari, cehi, polonezi se „purificaseră” printr-o încercare limită, prin suferința impusă de această încercare, românii rămăseseră să ducă aceeași mămăligă incapabilă să iasă din ceaun.

Am rămas peste ani mereu cu gîndul la ceea ce a vrut să spună, de fapt , dl Thomsen. Oricum, n-am prea înțeles ce legătură avea „catharsis”-ul la care se referea domnia sa cu distrugerea economiei naționale. Părea să fie însă vorba, la vremea respectivă, de faptul că nu ne grăbeam suficient cu distrugerea economiei naționale, ca expresie a „purificării” de comunism, de etatism, de nu mai știu ce altceva care nu convenea FMI, broker-ul principal al capitalului internațional! Aș mulțumi bunului Dumnezeu dacă ar exista prilejul să-l întîlnesc acum, după peste două decenii, pe dl Thomsen, astăzi șef pe Europa la FMI, să-l întreb dacă-și menține aprecierile cu „catharsis”-ul, în lumina evoluțiilor din țările cu pricina. Mie unuia, votul din 26 mai mi-a dat de gîndit. Dl Thomsen avea dreptate: românilor le lipsește un „catharsis”. Nu s-au împiedicat suficient de pragul de jos și n-au dat suficient cu capul de pragul de sus. Dacă ar fi făcut-o la timp, nu numai că nu s-ar fi grăbit cumva să acționeze în sensul cerut în urmă cu două decenii de dl Thomsen, dar s-ar fi opus din răsputeri comenzilor sale, ca să păstreze măcar ceva din economia națională, din decizia națională, din identitatea națională. Dl Thomsen avea dreptate: cehii, maghiarii, polonezii aveau „catharsis”-ul făcut și au salvat ce s-a putut! Și se luptă, atît de adesea aprig, pentru ființa lor națională! Românii nici nu se luptă. Ei își vor pierde națiunea pe o platformă de socializare. E drept, transatlantică!

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 11 septembrie 2019.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/dl-thomsen-avea-dreptate-poporului-roman-ii-lipseste-catharsis-ul-802798

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Posted on 16 octombrie 2019, in Economie and tagged . Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: