Monthly Archives: februarie 2020

Înfruntăm deficitul comercial cu hotărîri CSAT ?

       Deficitul schimburilor comerciale externe puse de statistici în contul României a depășit – țineți-vă bine! – totalul exporturilor pe care le realizează economia propriu-zis românească.

Înfruntăm deficitul comercial cu hotărîri CSAT sau cu arcurile  „celor 3 Feți-Frumoși”?! Buba s-a spart. Deficitul schimburilor comerciale externe puse de statistici în contul României a depășit – țineți-vă bine! – totalul exporturilor pe care le realizează economia propriu-zis românească, adică aceea aparținînd capitalului autohton! Mai precis, s-au înregistrat în 2019 exporturi de pe teritoriul României de 69 miliarde euro și, dacă respectăm ponderile din 2018 (căci pe cele din 2019 nu le cunoaștem încă), trei pătrimi (adică vreo 52 miliarde euro) sunt exporturi realizate de firme cu capital străin, cele reușite de firmele cu capital autohton fiind de circa o pătrime (adică 17 miliarde euro). Importurile înregistrate au fost de aproape 87 miliarde euro și, dacă de asemenea respectăm ponderile din 2018, înseamnă că vreo 59 miliarde euro (2/3) reprezintă importurile realizate de firmele străine și circa 28 miliarde euro (1/3) cele făcute de firmele românești.

În România colonială actuală există clar două economii, care nu prea au legătură între ele. Au configurații diferite, au evoluții diferite, au dimensiuni diferite. Pe de o parte, economia derulată de capitalul străin din România, care este dominantă pentru că deține activele strategice, sectoarele strategice, pîrghiile strategice și deci decizia. Pe de altă parte, economia derulată de capitalul românesc, care este subalternă și, după ce că pune doar pingele, dă tot înapoi. Pentru economia deținută de capitalul străin, România este doar un teren de amplasament, de pe care își procură forța de muncă, a cărei ieftinătate este și scopul prezenței în România. „Ansamblul statistic România” există numai în imaginația statisticilor oficiale, dar deloc în realitatea fizică.

Deficitul comercial considerat a fi de către statistici al României (17 miliarde euro) este de fapt de 6 miliarde euro în economia străină din România și de 11 miliarde euro în economia românească. Evident, nu este același lucru 6 miliarde euro la exporturi de 52 miliarde euro cu 11 miliarde euro la exporturi de 17 miliarde euro! Poate mai important este însă că deficitul „global” de 17 miliarde euro este mai mare decît ceea ce reușesc să exporte de fapt firmele românești! Mai important, pentru că, de îndată ce va veni tăvălugul comandat extern de la Bruxelles pentru corectarea deficitului considerat instabilizator, vizat va fi deficitul „global” de 17 miliarde euro. Dar măsurile corective se vor năpusti pe micile firme românești și nu pe marile firme străine, care sunt nu doar mai puternice dar și exact ale celor care ordonă și dirijează respectivele măsuri.

Să fim realiști, măsuri de descurajare a importurilor, precum gîtuirea consumului, scumpirea creditării, devalorizarea leului, reducerea achizițiilor de stat, creșterea prețurilor, majorarea unor taxe (poate chiar TVA) aproape nici nu ating firmele străine (sau le ating foarte puțin), în timp ce rad pur și simplu firavele și necapitalizatele firme românești și bineînțeles consumatorii români cei mai săraci. Corecția va fi făcută pe seama acestora din urmă și nicidecum pe seama firmelor străine, a căror  acomodare cu situația se va face în funcție de deciziile cartierelor lor generale occidentale și nu cumva în funcție de corecțiile ce vor fi comandate tot din Occident României ca țară.

Poate încă și mai rău: există binevoitori care, și mai savant, se plîng de faptul că, prin importurile ce depășesc exporturile, românii au ajuns să susțină de fapt salariile altora din afară cu 17 miliarde euro într-un singur an! Măi să fie! Chiar așa de ignoranți să fie ipocriții noștri?! În cazul celor peste 50 miliarde euro exporturi tot anuale ale unor firme străine din România nu românii sunt cei care susțin cîștigurile altora din afară sub formă nici măcar de salarii ci direct de profituri, în cea mai mare parte nefiscalizate?! Și apoi cei 4-5 milioane de români, plecați de rău și nu de bine din țară, nu muncesc pe unde s-au dus pentru alții, susținîndu-le nu numai salariile și profiturile, ci și sistemele de pensii și ocrotire a sănătății?!

Ni se spune că, înainte de a fi acaparați de capitalul străin, exporturile României vegetau sub 10 miliarde euro și că, de cînd cu aportul capitalului străin, au explodat la 70 miliarde euro! Cu 10 miliarde euro trebuia să gestionăm problemele unui deficit sub 2 miliarde euro anual. După 15 ani de mîntuitoare implicare a capitalului străin, exporturile românești sunt de fapt cam tot aceleași, nedepășind cu mult „bariera” celor 10 miliarde euro, restul, adică grosul, fiind produse și servicii realizate în România de capitalul străin, cea mai mare parte în sistem lohn (de unde și valoarea adăugată scăzută). Și cu exporturi de numai 17 miliarde euro trebuie acum să gestionăm un deficit de 17 miliarde euro! Big deal! Nu puterea țării a crescut, ci doar paraponul ce cade asupra acesteia! Cum să înfruntăm acest deficit? Cu hotărîri CSAT sau cu arcurile „celor 3 Feți-Frumoși” români?! Căci atîția sunt, doar 3, în primii 100 exportatori din România!

”Capitalul privat românesc fără forță și prezență în piață, slab și necapitalizat?!”

„Ansamblul statistic România” se va corecta pe seama minusculei economii românești, care va suferi un impact cu majuscule! Să nu ne amăgim că va fi altfel!

Unii binevoitori gata să dea sfaturi ne spun că situația deficitului comercial e gravă pentru că România se concentrează pe activități cu valoare adăugată scăzută, exportînd produse primare și importînd dimpotrivă produse prelucrate, ba, mai rău, livrînd la extern materii prime pentru a achiziționa din afară produse manufacturate chiar de pe aceeași filieră și că restructurări profunde trebuie întreprinse în aceste privințe. Măi să fie! Cine să le întreprindă?! Capitalul privat românesc fără forță și prezență în piață, slab și necapitalizat?! Sau statul român care a fost practic desființat și aproape nu mai există?! Și apoi ce să schimbe?!

Nu acesta este de fapt rolul de mîna a paișpea pe care l-a rezervat României și capitalului românesc stăpînul extern, respectiv capitalul străin care a preluat resursele strategice, activele strategice și pîrghiile strategice din România?!

Încă și mai și. Dintre acești binevoitori sunt unii care susțin că problema ar trebui să fie discutată în CSAT, ca fiind de interes național și pendinte de securitatea națională.

Cîtă ipocrizie poți debita ca să ceri un asemenea lucru?! Ce să evidențieze analiza situației în CSAT?! Că onor capitalul străin a lăsat firmelor românești ciurucurile în materie de valoare adăugată?! Și cine să constate acest lucru?! Tocmai menestrelii cei mai devotați ai capitalului străin, în frunte cu președintele Iohannis?!Domnia sa să ceară socoteală capitalului străin și schimbarea situației?! Este o glumă. Dincolo, bineînțeles, de o infinită ipocrizie!

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 19 februarie  2020.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/infruntam-deficitul-comercial-cu-hotarari-csat-820533

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-

 

Lanț de rugăciune pentru a proteja continentul american – 23 februarie 2020

          La fel ca pentru Europa, credincioșii de pretutindeni sînt invitați ca în ziua de 23 a fiecărei luni să se roage într-un lanț de rugăciune pentru a proteja continentul american.

În această zi, fiecare este rugat să recite, cel puțin unul din rozarele de bucurie, de durere, de lumină și de mărire precum și rugăciunile nr. 26, 30, 31, 80, 85, 124 și 141 ale cruciadei.

Sursa: https://www.internetgebetskreis.com/en/

Copyright © 2013-2020 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-14804988789171

 

 

Mens sana in corpore polisano!

         Mens sana in corpore polisano! 10 elemente ale unei succesiuni evidente:

1. Klaus Werner Iohannis a fost președintele FDGR între 2002 și 2013.

2. Paul-Jürgen Porr e președintele FDGR din 2013.

3. În 2006, Klaus Werner Iohannis devine nașul de cununie al lui Paul-Jürgen Porr. În 2008, Klaus Werner Iohannis devine și naș de botez pentru familia Porr.

4. Anul 2017 e important pentru Paul-Jürgen Porr nu doar pentru că e reales președinte al FDGR, ci și pentru că, în luna februarie, devine noul director medical al spitalului #POLISANO din Sibiu.

5. În data de 1 decembrie 2018, Victor Costache, medic și șef de secție la #POLISANO Sibiu, este decorat de Klaus Werner Iohannis cu Ordinul Național Pentru Merit în grad de Cavaler.

6. Pe 4 noiembrie 2019, Victor Costache devine ministru al Sănătății în guvernul dorit de Klaus Werner Iohannis.

7. Pe 7 noiembrie 2019, trei zile mai târziu, ministrul Victor Costache semnează, ca angajat, un nou contract cu #POLISANO Sibiu.

8. Pe 11 noiembrie 2019, ministrul Sănătății și angajatul POLISANO Sibiu, Victor Costache, o propune președinte la Casa Națională de Asigurări de Sănătate pe Adela Cojan, director executiv la… ați ghicit: POLISANO Sibiu.

9. Pe 18 noiembrie 2019, ministrul Victor Costache modifică un Ordin de ministru din 2015. El adaugă „Clinica Polisano Sibiu” pe lista spitalelor care beneficiază de un program finanțat de stat. De asemenea, ministrul Victor Costache, angajat POLISANO, modifică și criteriile de eligibilitate înlocuind „două angiografe” cu „un angiograf”. POLISANO Sibiu deține UN angiograf…

10. O Ordonanța de Urgență care privatizează Sănătatea este dată în toiul nopții dinaintea moțiunii de cenzură. A doua zi, guvernul urma să cadă, iar un guvern demis nu mai poate emite ordonanțe de urgență…

CONCLUZII:

a. Cine nu înțelege dintr-o clipire încrengătura Iohannis-Porr-Costache-FDGR-Polisano-CNAS – e complet pierdut pentru sine și pentru umanitate.

b. Cine crede sincer că Beuran trebuie să stea în arest la domiciliu, iar Costache în fotoliu la minister – e un mega-idiot mega-util.

c. Propun ca, la rectificarea bugetară, oricând va fi aceasta, serviciile și magistratura să primească încă de 100 de ori bugetul actual. E clar că sunt vigilente, independente și superpotente…

d. Într-o țară locuită de cetățeni pe care îi interesează măcar propria SĂNĂTATE, dacă nu și chestiuni desuete precum dreptatea, s-ar fi strâns deja cel puțin 100.000 de oameni în Piața Victoriei.

P.S. Când îmi asumam SINGUR proteste la DNA (încă era Kovesi acolo) și la Cotroceni, foarte puțini oameni inimoși se ridicau de pe scaun și participau. Ca atare, cine crede că are pentru ce să protesteze o poate face fără nicio problemă fără să se plângă că n-are cine să organizeze… În fond, protestul e o măsură a implicării cetățenești. Sau, cel puțin, asta ar trebui să fie…

Articolul a fost preluat de pe pagina de facebook a lui Liviu Pleșoianu.

Decebal Traian Remeș – victima propriei lui semnături

       Ca fost ministru de finanțe, Decebal Traian Remeș a semnat în 1998 un protocol prin care SRI, SIE, Ministerul Justiției, Ministerul Public, Ministerul de Interne și Ministerul Finanțelor „conveneau să coopereze în vederea «realizării unui sistem informaţional corespunzător şi pentru soluţionarea operativă a unor atfel de cauze, prin constituirea unei Unităţi Naţionale Interforţe», respectiv prin constituirea şi funcţionarea «în mod permanent, la nivel naţional, a Grupului operativ central de combatere a criminalităţii organizate şi corupţiei, denumit Grupul operativ central», potrivit informațiilor mediafax.ro.”

„Protocolul privind cooperarea între Ministerul Justiţiei, Ministerul Public, Ministerul de Interne, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe şi Ministerul Finanţelor în domeniul combaterii criminalităţii organizate şi corupţiei” a fost semnat în decembrie 1998 de către ministrul de Justiţie de atunci, Valeriu Stoica, Procurorul General al României de la acea vreme Mircea Criste, fostul ministru de Interne, Gavril Dejeu, fostul director SRI, Costin Georgescu, directorul SIE de atunci, Cătălin Harnagea şi ministrul Finanţelor de la acea vreme Decebal Traian Remeş. (Sursa: https://www.cotidianul.ro/a-fost-dezvaluit-inca-un-protocol-secret-cine-sunt-cele-6-institutii-implicate/https://www.cotidianul.ro/a-fost-dezvaluit-inca-un-protocol-secret-cine-sunt-cele-6-institutii-implicate/)

„Decebal Traian Remeș a fost implicat într-un scandal de luare de mită, împreună cu fostul Ministru al Agriculturii Ioan Avram Mureșan sub motiv că a primit un plic cu 15,000 de dolari de la un om de afaceri pentru facilitarea obținerii unor contracte. Televiziunea publică din România a difuzat la data de 10 octombrie 2007 o înregistrare video a tranzacției. Jurnaliștii de la TVR au anunțat că în plus există două înregistrări audio ale unor convorbiri telefonice pe care Mureșan le-a avut cu omul de afaceri și respectiv Remeș. În urma scandalului, Remeș a demisionat din poziția de Ministru al Agriculturii, la data de 11 octombrie 2007. În martie 2008, Direcția Națională Anticorupție a început urmărirea penală împotriva lui Remeș, iar în iunie a fost trimis în judecată sub acuzația de «trafic de influență», în cazul favorizării unei firme pentru câștigarea unei licitații, în schimbul unui autoturism de lux, produse alimentare și a 15,000 de euro.

La 14 februarie 2012 a fost condamnat, împreună cu Ioan Avram Mureșan, de către Înalta Curte de Casație și Justiție la trei ani de închisoare cu executare fiecare. Decizia a fost contestată dar a fost confirmată pe 25 februarie 2012 de ÎCCJ.

Pe 11 februarie 2014 a fost eliberat condiționat.” (Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Decebal_Traian_Reme%C8%99)

Notă: existența tuturor protocoalelor au avut, au și vor avea un efect devastator asupra societății românești.

Copyright © 2013-2020 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

 

Cavalerii Apocalipsei iohannisto-liberale

        Mai întîi, precum în scenariul biblic al Apocalipsei după Ioan Teologul, a apărut un cal alb cu un călăreț arcaș vestind anularea ultimelor rămășițe ale OUG 114, care încercase să penalizeze abuzurile de monopol ale capitalului străin din energie, telecom și sistemul bancar.

Apoi s-a deschis a doua pecete, anunțată de un cal roșu ca focul: din puținul existent la buget, s-au acordat compensații de 331 milioane euro firmelor care, prin achiziții de energie, au cheltuit indirect pe certificate de emisiuni de CO2 (inutil să menționăm că e vorba de firme străine). Și, mai apoi, a apărut și un al treilea cavaler, cel cu balanță, al Apocalipsei iohannisto-liberale, pe un cal negru, care a anunțat că, dacă tot se cască deficitul bugetar și trebuie să se facă împrumuturi bineînțeles apocaliptice, nu se poate rata supradublarea, la vreo 325 milioane euro, a ajutoarelor de stat pentru investiții către, firesc, tot firme străine.

Și, ca o apoteoză, a urmat noaptea cu adevărat satanică a celor 25 de ordonanțe de urgență și peste 30 de hotărîri de guvern, care pecetluiesc drumul pierzaniei după „to do list”-ul primit de la Bruxelles: cu desființarea secției de cercetare a magistraților, care să aibă astfel undă verde să scoată din joc competitori români căci oricum de străini n-au voie a se atinge; cu privatizarea banului public din sănătate, în folosul rechinilor străini și în detrimentul pacientului român sărac, gol la buzunare; cu incredibila ștergere de amenzi în favoarea uneia din principalele bănci străine din România, penalitate considerată probabil în concepția iohannisto-liberală ca inadmisibil a fi dictată împotriva unui stăpîn extern, indiferent de infracțiunea comisă.

Oricît ar părea de incredibil, problema nu este însă servilismul jenant, fără rost și în ultimă instanță contraproductiv al echipei Iohannis-PNL față de capitalul străin și parohul acestuia de la Bruxelles! Este un fapt care, binecunoscut fiind, nu surprinde cîtuși de puțin pe nimeni. Problema este că  nici de-ar vrea să ajute, desigur dintr-o greșeală, capitalul autohton, n-ar avea cum, căci acesta, bun sau rău, a fost de mult scos din joc! De firme românești din industrie, sectorul după cum se observă vizat de ofensiva iohannisto-liberală, nici nu ar putea fi vorba, deoarece acestea au existat odată, dar, acum, aproape nu mai există! Industria pe care statistica o trece în contul României este formată de fapt în covîrșitoare majoritate din firme străine.

Procentul care pe ansamblul PIB-ului revine firmelor străine (50%) este, în cazul industriei, de circa 80%.Numeri pe degete firmele românești din industrie! Și este vorba de o puzderie de microîntreprinderi și întreprinderi mici care abia răsuflă. Și de care oricum nu are nimeni grijă, necum să poată fi eligibile pentru vreun ajutor de stat! Mult mai grav este că firmele străine din industrie reprezintă un fel de osatură a economiei pe care capitalul străin a constituit-o pe teritoriul României.

O economie creată prin decupare din România și care operează decuplat de România! Și care face parte din angrenajul economiilor străine din care provine. Din România nu folosește decît terenul și forța de muncă. Se aprovizionează din afară și lucrează pentru afară. Pînă și materiile prime și utilitățile și le procură tot de la componente ale economiei străine care au acaparat domeniile respective de pe teritoriul României. Și eventualele livrări către populație, cum ar fi în retail, le face prin intermediari nu români ci aparținînd tot economiei străine din România, domeniul fiind preluat de lanțul integrator străin.

Această economie străină nu are decît grija de a face profit. N-are angarale sociale (impozitele pe veniturile salariale sunt derizorii, iar contribuțiile sociale le plătește integral salariatul). N-are obligații statale.

,,Strigător la cer, raportările oficiale ale multor firme străine arată că acestea lucrează chipurile cu pierderi sau cu profituri minuscule, de te miri ce-și mai pierd timpul pe aici, pe meleagurile dîmbovițene!”

Alocațiile pentru apărare, ordine publică, servicii secrete, educație, sănătate, sistem bugetar sunt suportate de economia românească, aceea care este expulzată din rolul pe care ar trebui să-l aibă pe teritoriul României și care este nevoită doar să pună pingele și să dea mereu înapoi. În asemenea condiții, ajutorarea de către stat a firmelor străine este o prostie în toată regula, un cadou făcut de cerșetorul român bogătașului străin, care oricum nu are nevoie să fie „ajutat”! Căci și așa singura obligație pe care în sistemul existent ar avea-o de îndeplinit – anume să-și plătească impozitele pe profit – capitalul străin o batjocorește, 80-90%  din profiturile obținute fiind externalizate fără fiscalizare!

Generozitatea neproductivă iohannisto-liberală va deveni curînd ridicolă chiar și pentru partizanii iohannisto-liberali. Sub pericolul recesiunii care amenință țările zonei euro în frunte cu Germania, industria din România și-a încheiat deja creșterea și riscă din lunile ce vin să se prăbușească pentru nu se știe cît timp. Din cauza reducerii comenzilor, economiile vest-europene și-au tăiat deja activitatea pupilei lor din România pentru a păstra cît de cît pulsul producției din redutele principale de acasă. Barometrul Industrial, calculat de ani de zile de IRSOP și Facultatea de Management din SNSPA, arată o asemenea cădere de au ajuns analiștii Barometrului Industrial să spună că „industria din România parcă s-a decuplat de la piețele externe”.

Dimpotrivă, Barometrul Industrial arată tocmai cît este industria din România de decuplată de România și cît este de puternic cuplată cu cea din zona euro, 80% făcînd parte chiar din aceasta și valsînd strict în pas cu aceasta! Ba chiar mai rău, deoarece cartierul general „pasează” periferiei pulsul devenit mai scăzut, o cădere în Germania de 5% se simte în periferia România în proporție de 10-15%. Și o cădere de 10% în industria străină din România înseamnă cel puțin una de 8% în întreaga industrie pusă statistic în contul României.

Ceea ce, ținînd cont de contribuția industriei de peste 26% la formarea PIB-ului, va avea ca impact o scădere pe ansamblul creșterii economice puse statistic în contul României cu cel puțin 2-3 puncte procentuale, admițînd că restul sectoarelor cu contribuție la PIB își vor menține pulsul. Iar România se va alege, după cum spune o veche vorbă românească, „…și cu banii luați”, căci, din scenariul Apocalipsei iohannisto-liberale, anunțată de cavalerii ei, lipsește mîntuitorul care, în scenariul biblic, vine în final să răpună fiara. Ba, pentru a fi mai exacți, este invocat un mîntuitor. Dar acesta este UE, care pentru România este Satana în persoană!

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 12 februarie  2020.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/cavalerii-apocalipsei-iohannisto-liberale-820203

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-

 

 

Din adîncul inimilor noastre

         „Din adîncul inimilor noastre” este titlul cărții pe care Papa Benedict al XVI-lea și Cardinalul Robert Sarah au scris-o împreună. Este o carte șocantă prin care Ratzinger și Sarah au decis să rupă tăcerea și să-i ceară lui Francisc să nu deschidă o breșă preoților căsătoriți. „Era datoria noastră sacră să amintim adevărul privind sacerdoțiul catolic. În aceste timpuri dificile, fiecare trebuie să se teamă să audă într-o zi că Dumnezeu îi adresează aceste cuvinte aspre ca mustrare: „Blestemat să fii tu, cel care nu ai spus nimic!” Această ultimă invectivă aparține Caterinei de Siena, mare dojenitoare a papilor.

Papa Benedict al XVI-lea și cardinalul guineean Robert Sarah au trimis cartea la tipografie puțin înainte de Crăciun, iar la jumătatea lui ianuarie a apărut la editura franceză Fayard, înainte deci ca Papa Francisc să tragă concluziile privind Sinodul pentru Amazon, care, în realitate, a fost o dezbatere aprinsă despre viitorul sacerdoțiului catolic, a celibatului sau a participării ulterioare a femeilor și mai puțin despre fluvii și păduri.

Pentru că într-adevăr va fi o mare problemă pentru Francisc să deschidă o breșă privind căsătoria preoților și diaconatul feminin în timp ce predecesorul său și un cardinal cu o profundă doctrină și o viață sfîntă ca cea a cardinalului Sarah au luat o atitudine atît de clară și puternic argumentată pentru a apăra celibatul sacerdotal și s-au adresat actualului papă cu aceste cuvinte aproape ca un ultimatum, sub condeiul unuia dar cu acordul deplin al celuilalt:

„Există o legătură ontologico-sacramentală între preoție și celibat. Orice slăbire a acestei legături ar constitui o reconsiderare a magisteriului conciliului și al Papilor Paul al VI-lea, Ioan Paul Al II-lea și Benedict al XVI-lea. Îl implor cu umilință pe Papa Francisc să ne protejeze definitiv de o astfel de eventualitate votînd împotriva oricărei slăbiri a legii celibatului sacerdotal, chiar limitată la o regiune sau la alta.”

Cartea are 180 de pagini si cuprinde patru capitole.

Primul care se intitulează „De ce vă este frică?” este o introducere semnată în comun de cei doi autori și care datează din septembrie 2019.

Al doilea capitol, de natură biblică și teologică, se intitulează „Sacerdoțiul catolic” și este scris de Joseph Ratzinger în 17 septembrie înainte de începerea sinodului.

Al treilea capitol aparține Cardinalului Sarah și are titlul „A iubi pînă la capăt. Privire ecleziologică și pastorală asupra celibatului sacerdotal”. El poartă data de 25 noiembrie, la o lună de la terminarea sinodului la care autorul a participat activ.

Al patrulea capitol este concluzia comună a celor doi autori intitulată „În umbra crucii” și este datat în 3 decembrie.

În capitolul pe care l-a semnat, Papa Ratzinger își propune în principal să pună în lumină „unitatea profundă între cele două Testamente trecînd de la Templul de piatră la Templul care este trupul lui Cristos”.

Și aplică această hermeneutică la trei texte biblice din care extrage noțiunea creștină a sacerdoțiului celibatar.

Primul este un pasaj al psalmului 16: „Tu, Doamne ești partea mea de moștenire și cupa mea…”

Al treilea, sînt cuvintele lui Isus în Evanghelia lui Ioan (17,17): „Consacră-i în adevăr! Cuvîntul tău este adevăr.”

În timp ce al doilea este constituit din două pasaje din Deuteronom (1),8 și 15,5-8) încorporate în rugăciunea euharistică II: „mulțumindu-ți că ne-ai învrednicit să stăm înaintea ta și să-ți slujim ție.”

Pentru a ilustra semnificația acestor cuvinte, Papa Ratzinger citează aproape integral omilia pe care a rostit-o în Piața Sfîntul Petru în dimineața zilei de 20 martie 2008, în joia sfîntă, în timpul liturghiei crismale în care se sfințește uleiul cu care sînt hirotoniți preoții.

Articolul semnat de Sandro Magister a apărut în 13 ianuarie 2020 în https://www.diakonos.be/settimo-cielo/

Copyright © 2013-2020 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

 

 

 

 

Lanț de rugăciune pentru a apăra Europa-13 februarie 2020

        Multe mesaje primite de vizionari (Maria Îndurării Divine, Luz de María, Pedro Régis) se referă la evenimentele dureroase care vor avea loc pe continentul european. În vederea preîntîmpinării lor, credincioșii de pretutindeni sînt invitați ca în ziua de 13 a fiecărei luni să se roage într-un lanț de rugăciune.

În mesajul din 16 mai 2012 adresat Mariei Îndurării Divine, Mîntuitorul însuși ne cere să ne rugăm pentru Europa, deoarece cel de-al treilea război mondial va începe tocmai de aici.

În această zi, fiecare este rugat să recite  rozarele de bucurie, de durere, de lumină și de mărire precum și rugăciunile nr. 31, 33 și 54 ale cruciadei.

Surse: https://www.internetgebetskreis.com/en/

https://revelatiialecerului.wordpress.com/2016/07/11/13-iulie-2016-lant-de-rugaciune-pentru-europa/

Copyright © 2013-2020 Revelații ale cerului

11 februarie 2020 – Sfînta Fecioară de la Lourdes

Sfînta Fecioară de la Lourdes

Sursa: https://revelatiialecerului.wordpress.com/2016/02/11/sfinta-fecioara-de-la-lourdes/

Titlul de „Apărătoare a Credinței” conferit Sfintei Fecioare Maria a fost considerat inutil

Sursa: https://revelatiialecerului.wordpress.com/2018/02/15/titlul-de-aparatoare-a-credintei-conferit-sfintei-fecioare-maria-a-fost-considerat-inutil/

2013-2020 – 7 ani de la demisia Papei Benedict al XVI-lea 

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Toni Greblă anunță că cele 25 de OUG adoptate marți nu mai pot fi publicate în Monitorul Oficial

        Cele 25 de ordonanțe de urgență adoptate marți de Guvern nu mai pot fi publicate în Monitorul Oficial, întrucît a fost publicată decizia prin care Guvernul este demis prin moțiune de cenzură, a declarat Toni Greblă, pentru MEDIAFAX.

„Ordonanțele de urgență ale Guvernului care nu au fost transmise Camerei Deputaților și Monitorului Oficial și nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României după data la care a fost publicată moțiunea de cenzură prin care Guvernul a fost demis, nu mai pot fi publicate, deoarece Guvernul după această dată nu mai poate să ia nicio decizie cu privire la o ordonanță de urgență sau alte măsuri, altele decît interesează administrarea curentă a treburilor țării”, a declarat Toni Greblă, fost judecător CCR, pentru MEDIAFAX.

El subliniază că Guvernul Orban rămîne interimar, astfel nu mai poate emite OUG.

„Nu vor mai fi publicate în Monitor, pentru că nimeni din structura SGG, direcției de pregătire a ședințelor de guvern, Monitorul Oficial nu vor accepta să publice asemenea acte normative, care au ieșit dintr-un cadru constituțional reglementat foarte corect de lege. Guvernul interimar administrează problemele curente ale țării. Nu mai pot adopta OUG”, a adăugat Greblă.

Guvernul Orban a fost demis, miercuri, după ce Parlamentul a adoptat moțiunea de cenzură inițiată de PSD și UDMR.

Sursa: https://www.mediafax.ro/politic/toni-grebla-anunta-ca-cele-25-de-oug-adoptate-marti-nu-mai-pot-fi-publicate-in-monitorul-oficial-18799451

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Ordonanța de urgență

         „Ordonanța de urgență este un act normativ emis de Guvern în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amînată. Acest tip de act normativ constituie o formă prin care puterii executive din România (guvernului) i se atribuie drept legislativ, în speță acela de a da legi, pe care în mod normal doar parlamentul are dreptul sa le adopte.” (Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ordonan%C8%9B%C4%83_de_urgen%C8%9B%C4%

Conform art. 115 din Constituția României „(4) Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amînată, avînd obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora.

(5) Ordonanța de urgență intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedura de urgență la Camera competentă să fie sesizată și după publicarea ei in Monitorul Oficial al României. Camerele, dacă nu se afla in sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronunță asupra ordonanței, aceasta este considerată adoptată și se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedura de urgență. Ordonanța de urgență cuprinzînd norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevazută la articolul 76 alineatul (1).

(6) Ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertatile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.”

În ceea ce privește anularea unei ordonanțe „Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărît că este inadimisibilă cererea privind anularea unei ordonanțe de urgență a Guvernului, act cu caracter normativ cu putere de lege, întrucît excedează competențelor instanței de contencios administrativ. Așadar, ordonanțele Guvernului nu pot forma obiectul controlului de legalitate, pentru că nu sunt acte administrative de autoritate emise în vederea executării legii, ci, cîtă vreme sunt în vigoare, au caracter de lege, instanța de contencios administrativ avînd competența de a controla legalitatea actelor administrative propriu-zise sau a celor asimilate, conform art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. (Decizia nr. 126 din data de 22 ianuarie 2018 pronunțată de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, avînd ca obiect anualrea OUG 95/2014 pentru modificarea si completarea Legii recunostintei fata de eroii-martiri si luptatori care au contribuit la victoria Revolutiei romane din decembrie 1989, precum si fata de persoanele care si-au jertfit viata sau au avut de suferit in urma revoltei muncitoresti anticomuniste de la Brasov din noiembrie 1987 nr. 341/2004)” (Sursa: https://www.juridice.ro/588900/iccj-cerere-privind-anularea-unei-oug.html)

Azi, guvernul Orban a fost demis, nu înainte de a adopta într-o ședință de peste opt ore 25 de ordonanțe de urgență. Printre din actele legislative se numără: OUG privind privatizarea sănătății, OUG pentru nerepatrierea aurului, OUG pentru modificarea legilor electorale.

Cum a motivat guvernul urgența în cuprinsul celor 25 de acte legislative?

Parlamentul nu are nici un cuvînt de spus?

De ce societatea nu-i  trage la răspundere pe cei pe care i-a ales să-i reprezinte interesele și care au trădat-o cu nonșalanță?

Copyright © 2013-2020 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

 

 

Hai să te îndatorez ca să te pot jecmăni!

         Dobînzile negative – care au pus stăpînire pe toate principalele piețe financiare – au ajuns să încurce treburile corifeilor acestor piețe. Generate în ultimă instanță de uriașele transferuri coloniale dinspre periferii spre centrele de putere internaționale – care creează în aceste centre exces de economisire față de posibilitățile de plasamente investiționale, ceea ce, prin însuși mecanismul de cerere și ofertă, coboară costul banului – dobînzile negative afectează pînă la urmă pe creditorul net (cel ce dă cu împrumut) și îl avantajează pe debitorul net (cel ce ia cu împrumut).

Dincolo de tentația în aceste condiții de a stinge datorii vechi cu datorii noi (mai mari pentru că pot fi mai ieftine), ceea ce poate, prin asemenea periculoase acumulări, să apropie explozia, dobînzile negative strică socotelile colonialismului atotbiruitor: căci centrele-puteri coloniale sunt creditor net și periferiile debitor net, iar îndatorarea este ustensila cheie a oprimării și jecmănirii acestora din urmă. Regula de bază după care funcționează acest mecanism este: vrei, nu vrei, ai nevoie, n-ai nevoie, te îndatorăm căci altfel nu putem să te jecmănim! Regula se aplică țintit coloniilor, dar și statelor ca instituții. Nu de alta, dar să nu fluiere cumva în biserică! Adică pe piețele financiare.

Ceaușescu a fost lichidat nu pentru că a fost comunist și nici pentru că ar fi opus rezistență la lovitura de stat ce a fost administrată regimului său, ci pentru că a dispus ca România să-și plătească integral datoriile externe!  Trebuia să existe un avertisment clar că a rămîne neatîrnat de mecanismul îndatorării este de netolerat în colonialism. Ca dovadă este că nu numai Ceaușescu a fost lichidat, dar 15 ani România a fost scoasă de pe piețele financiare, un fel de pedeapsă, ca un aviz amatorilor!

La ora actuală, datoriile au depăşit chiar de multe ori valoarea PIB-urilor în nenumărate ţări. Pe plan de ansamblu, potrivit FMI, datoriile globale se ridică la peste 250.000 miliarde dolari, reprezentînd 240% în raport cu PIB-ul mondial. În mod extrem de grav, creşterea datoriilor surclasează creşterea veniturilor. De unde vine şi pericolul, căci, aproape peste tot, s-a ales să se trateze datoriile cu altele noi, şi mai mari! Cît va ţine un asemenea tratament? Pînă cînd fragila ţesătură se va rupe! Nimeni deocamdată nu poate spune cînd şi cum. Dar nimeni aproape nu exclude că inevitabilul se va produce!

Din păcate, atenţia este acordată – nici nu se poate spune altfel decît graţie unui bizar complot! – datoriilor publice care, doar ele însele, au depăşit, în cazul multor ţări, PIB-urile ţărilor respective şi, oricum, aproape în toate cazurile, limita considerată admisibilă de 60% echivalent PIB (în medie pe ansamblul mondial a trecut de 70% echivalent PIB). Complot, pentru că o parte mult mai mare din îndatorarea globală o reprezintă datoria privată (companii către bănci, companii către companii, populație către bănci și chiar bănci către bănci), care este însă tratată de parcă aceasta s-ar rezolva inerent prin însăşi natura ei privată şi n-ar constitui vreo problemă şi n-ar genera vreo problemă!

Se trece uşor cu vederea datoria entităţilor private către stat, cu ponderi semnificative în unele ţări. Şi, oricum, se expediază sublinierea faptului că, în mai toate cazurile, datoria publică deşucheată este de fapt produsul preluării, direct sau indirect, de către stat a unor datorii private sau a riscurilor pe care acestea le generează la nivel de ţară. Cocoaşele de creştere consemnate în cazul datoriilor publice apar aproape invariabil în urma unor crize economice şi financiare cînd statele îşi lăbărţează deficitele pentru a introduce bani în pieţe spre a combate recesiunea ori pentru a compensa scăderea finanţării private sau, pur şi simplu, folosesc ban public pentru a salva, prin preluări de acţiuni sau naţionalizări de active, companii private aflate la ananghie. După care totul trece în seama contribuabilului, căci acesta este plătitorul datoriei publice!

Ieşirea, indiferent dacă se va vrea sau nu şi indiferent de ce teorii savante vor fi puse pe rol, nu va putea consta decît într-o explozie inflaţionistă, fie provocată (caz în care va fi mai tolerabilă economic şi social), fie spontană (caz în care va fi extrem de invazivă economic şi social). În fond, place sau nu place unora sau altora, orice criză din ţările capitalismului matur este o criză a datoriilor, pentru că, în ultimă instanţă, a fost provocată de depăşirea cu mult a creşterii veniturilor şi preţurilor de către creşterea îndatorării. Şi o altă modalitate de achitare a facturii decît inflaţia nu există. Este singura care are o anvergură globală, care atinge toţi actorii, chiar dacă îi loveşte mai tare tocmai pe cei nevoiaşi, dar – foarte important de subliniat – care, în mod inevitabil, îi pune la plată şi pe cei vinovaţi de crearea situaţiei, care, după cum a dovedit experienţa, nu consimt să achite ei factura, ba mai dispun şi de pîrghiile de a se sustrage de la plată.

În cazul României lucrurile sunt simple. Aplicarea mecanismului îndatorării a venit în România ca o comandă externă precisă care a fost operată în 2009 prin acordul cu FMI şi la presiunile FMI. Condiţii ideale existau: ravagii imense (desigur la dimensiunile României) fuseseră făcute de băncile străine, care, în propriul profit, dăduseră credite de consum fără noimă ce creaseră în economie dramatice dezechilibre interne (între consum şi producţie) şi vulnerabilităţi externe (deficite externe) nesustenabile şi nefinanţabile. Statul nu avea legătură cu toate acestea! Nu conta! A fost pusă în mișcare diversiunea: statul este de vină, statul să plătească! „Investitorii“ au încetat finanţarea şi au ameninţat că părăsesc România dacă statul nu preia el finanţarea de înlocuire. Şi statul, deşi jerpelit, a preluat finanţarea pieţei şi asta face de ani de zile pe cheltuiala sa. Adică pe seama contribuabililor, salariaţilor, pensionarilor. Băncile – aproape toate străine – nu mai finanțează economia.

Doar 8% din întreaga finanțare a economiei mai provine de la bănci. Iar acum comanda stăpînului extern, care este capitalul străin, e clară: salariile și pensiile trebuie reduse, căci creșterea acestora nu poate fi tolerată într-o colonie, precum România! Guvernul liberal nu face decît să transpună în viață comanda externă, prin cea mai simplă modalitate, care într-un fel îl păzește și de vreun impact electoral. Se împrumută într-o veselie, ca să acopere chipurile deficitul pus în cîrca politicii PSD de creștere a salariilor și pensiilor, și apoi sunt declanșate restrîngerile (tăieri, înghețări, impozitări) dictate de creditori pentru plata împrumuturilor. Și astfel creditorii dijmuiesc cu asupra de măsură puținul pe care salariații și pensionarii români se bucuraseră că-l luaseră și ei anterior crezînd că-i al lor! Într-o colonie nu e!

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 2 februarie  2020.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/hai-sa-te-indatorez-ca-sa-te-pot-jecmani-819733

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-

Cruciada specială de rugăciune din 7 februarie 2020

  

          În ziua de 7 februarie 2020, toţi membrii grupurilor de rugăciune, din fiecare ţară, sînt invitaţi să se roage Cruciada specială de rugăciune, pentru a-L ajuta pe Isus să salveze sufletele.

Tema lunii: Marele Avertisment – Protecție împotriva lui Anticrist

Se vor recita

  1. Rozarul Sfintei Fecioare (dacă este posibil cele patru mistere tradiţionale);
  2. Rozarul Îndurării Divine*;
  3. Cruciada specială care cuprinde rugăciunile nr.: 96, 3, 4, 6, 8, 16, 18, 20, 42, 43, 54, 55, 60, 71, 83, 88, 131, 96
  4. Recitarea Rugăciunii (155) a Cruciadei pentru protejarea acestei Misiuni a Mîntuirii;
  5. Consacrarea la Inimile Imaculate ale lui Isus şi ale Mariei;
  6. Rugăciunea către Arhanghelul Mihail;
  7. La sfîrşit, cu rozarul în mînă, vom recita de 50 de ori Rugăciunea 132 a Cruciadei, pentru protejarea acestei misiuni (Mesajul din 31 ianuarie 2014).

„Fiica Mea preaiubită, doresc să instruiesc Grupurile Cruciadei Mele de Rugăciune pentru a fi vigilente atunci cînd se vor înfiinţa, în naţiunile lor. Trebuie să păstreze apa sfinţită în preajmă, să aibă un Crucifix al Meu şi să recite această Rugăciune specială a Cruciadei pentru Binecuvîntarea şi Protecţia Grupului Cruciadei de Rugăciune.“ (Rugăciunea nr. 96) „Vă rog să recitaţi această rugăciune, înainte şi după fiecare întîlnire de rugăciune.“ (Mesajul lui Isus către Maria Îndurării Divine din 25 ianuarie 2013)

*În anul 2011 Isus ne-a transmis, prin intermediul Mariei Îndurării Divine, următoarea rugăciune pe care să o recităm la sfîrşitul rozarului:

„«O Doamne, umple-mă cu darul Spiritului Sfînt, pentru a putea duce Preasfîntul Tău Cuvînt păcătoşilor, pe care trebuie să-i ajut să se mîntuie în Numele Tău. Prin rugăciunile mele, ajută-mă să-i acopăr cu preţiosul Tău Sînge, ca să poată fi atraşi la Inima Ta Sfîntă. Dăruiește-mi darul Spiritului Sfînt, pentru ca aceste sărmane suflete să se poată bucura în Noul Tău Paradis.»

Să spuneţi această rugăciune în fiecare zi după ce ați recitat Rozarul Îndurării Divine şi, prin fidelitatea voastră față de Mine, veţi ajuta să-i mîntui pe copiii Mei.“ (Mesajul lui Isus către Maria Îndurării Divine din 10 mai 2011)

În mesajul din 11 mai 2016 comunicat Annei Marie, Isus cere ca, înainte de a începe recitarea rozarului, să spunem următoarea rugăciune:

„Prin mijlocirea Mamei noastre cerești, Mama lui Dumnezeu, prin viața, moartea și învierea lui Isus Cristos, Mîntuitorul și Răscumpărătorul sufletelor, îți cerem, Părinte Ceresc, să oprești orice complot terorist planificat și îndeplinit de păcătoșii posedați care îi urăsc pe copiii lui Dumnezeu. În numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin.“

Isus: „Aceasta este ceea ce ei ar trebui să se roage. Îi rog pe preaiubiții mei copii, apostolii să publice și să recite această rugăciune înainte de a începe Sfîntul lor Rozar. Dacă nu înaintea lui, atunci înaintea Rozarului Îndurării Divine.“(Mesajul lui Isus către Anna Marie, Apostol al Scapularului Verde din 11 mai 2016)

Sursa: http://www.internetgebetskreis.com/fr/

https://revelatiialecerului.wordpress.com/2016/07/01/minia-tatalui-meu-se-revarsa/

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/