Daily Archives: 27 aprilie 2020

„Coronavirusul” de dinaintea coronavirusului

           Cînd coronavirusul a atacat frontal economia capitalistă globală, cu consecințe încă necunoscute și oricum teribile, aceasta era deja infestată de mulți ani cu un „coronavirus” ce producea înfricoșări, căci venise din rărunchii proprii.

Coronavirusul se dovedise nesezonier și fără antidot, speriind tocmai prin faptul că era împotriva firii și răsturna cu fundul în sus simbolistica însăși a capitalismului: dobînzile au ajuns negative! Altfel spus, costul banului – al banului simbol al capitalismului – a coborît la zero sau chiar mai jos. Implicațiile au devenit bulversante. Băncile, placa turnantă a banului, au fost nevoite să-i onoreze pe deponenții care de fapt le creditează cu răsplăți submodice, iar, de cînd dobînzile coborîseră și mai rău pe ansamblu, să le pretindă chiar un fel de taxă. Deponenții nu doar că nu mai primeau ceva, dar chiar trebuia să dea ceva că își țineau banii în bănci. Realitatea este că dobînzile negative descurajează economisirea, trebuind să plătești pentru a pune bani deoparte. Toți creditorii băncilor au ajuns în alertă, iar fondurile de pensii, cei mai mari deținători și administratori de bani din economiile occidentale și care se bazează pe economisire și pe investirea banului economisit – în derută! Iar pensionarii, alimentatorii lor, după ce au stat cîtva timp liniștiți, au început să protesteze. Nu se știe dacă vor fi luat pînă la urmă de gît băncile sau pe politicienii care nu făceau nimic să schimbe situația. Dar, în Germania, a cărei osatură de stabilitate financiară o constituie fondurile de pensii, premierul Bavariei a cerut chiar dacă indirect dar net interzicerea și nimic altceva a dobînzilor negative. Cine să le interzică și cum?! Dar faptul este în sine semnificativ pentru implicații.

În tabăra debitorilor băncilor – adică a celor creditați de către acestea – părea mai multă „acceptanță”! În contextul dobînzilor pe ansamblu negative, puteau primi credite extrem de ieftine, cu dobînzi pe aliniamente de 1-2%. Ce putea fi mai minunat?! Nu este așa! Banul ieftin nu mai face deosebire la darea cu împrumut între cel performant și cel neperformant, putînd ieși rău în materie de acordare de credite pentru finanțări. În plus, există în mod obiectiv tentația luării de împrumuturi, acum ieftine, pentru stingerea de împrumuturi vechi, mult mai scumpe, și deci a unei combateri a îndatorării fără limite cu datorii și mai mari, ceea ce poate înmagazina potențialul unei explozii ce nu se știe cînd va veni, dar care va veni sigur!

Problema este că, așa cum spune proverbul, o nenorocire nu vine niciodată singură: în măsura în care dobînzile negative descurajează economisirea și banul este mai ieftin ca niciodată, de așteptat ar fi fost ca propensiunea spre investiții să debordeze, toată lumea vrînd să profite de banul ieftin spre a se extinde și dezvolta. Paradoxal, nu se dovedea nicidecum așa, ci invers! Investițiile au dat înapoi. Oricum, cu caracter general, rata de creștere a investițiilor s-a probat a fi mult mai mică decît rata creșterii economice. Se obținea deci creștere economică fără investiții! Consumul lîncezea sau cel mult sporea foarte slab. Neîncrederea în economie sălta la cote înalte. Aflate în centrul vîrtejului, băncile centrale, cu un ochi la bănci și cu celălalt la economia reală, păreau să joace șotron, acționînd chiar nesăbuit: nu numai că încurajau banul ieftin, dar, chiar mai rău, vîrau bani suplimentari în economie pentru ca aceasta să nu-și piardă suflul, achiziționînd contra bani acțiuni ale unor mari companii și chiar ale unor mari bănci! Alegeau să combată lîncezeala economiei, făcînd banul și mai disponibil, mai mult și mai ieftin.

Legile economice păreau că nu mai operează, rînduielile capitaliste erau în degringoladă și oricum încălcate. Banul ajunsese foarte ieftin, dar, în ciuda acestui lucru, nimeni nu se îmbulzea să se împrumute pentru a face investiții. Economia arăta semne de stagnare sau chiar de dare înapoi. Prețurile scădeau, dar, în pofida acestui lucru, consumul nu se revigora, ci lîncezea. În Japonia exista această situație de peste 20 de ani. În cerc vicios! Oameni își scoteau bani din bănci și îi îndreptau spre plasamente mult mai riscante, îndeosebi imobiliare sau acțiuni bursiere nesigure. Pericolele în imobiliar au devenit aiuritoare. Prețurile la locuințe erau singurele care creșteau și degeaba era superieftin un credit imobiliar cînd costurile de bază depășeau orice limită. În Japonia, bătrîni ajunseseră să comită deliberat infracțiuni spre a fi băgați la pușcărie pentru ca astfel nepoții lor să aibă unde locui. Nu-s povești! Zona euro se arăta amenințată de astfel de tendințe. Fenomenul a căpătat numele de „japonizare”. Iar, pe plan general, situația cu pricina ajunsese considerată a fi devenit „starea normală” din economie. Pentru a o combate, BCE (Banca Central Europeană, emitentul euro) afirma că remediul este încurajarea ieftinirii banului (deși dobînzile erau deja zero și apoi negative) și chiar finanțarea acesteia prin inundarea pieței cu bani fără acoperire, așa-numita „relaxare monetară”. De cînd, în urmă cu cîțiva ani, s-a adoptat strategia, pentru a scoate economia zonei euro din criza de după 2008, BCE a aruncat pe piață 2.600 miliarde euro, cumpărînd obligațiuni guvernamentale, apoi acțiuni ale unor mari companii și s-a decis să achiziționeze chiar și acțiuni ale unor mari bănci. Titlurile cumpărate au fost mai întîi pe termen mediu, apoi pe termen lung, apoi pe termen foarte lung, ca un fel de investiție de încredere. Banul s-a tot ieftinit și banul superieftin, accesibil la dobînzi negative, s-a generalizat, dar economia din zona euro tot vegeta, aflîndu-se, în frunte cu economia germană, cea dominantă și motorul zonei, în pragul unei noi recesiuni. BCE pregătea o nouă rundă de achiziții, pentru a băga noi bani în piață în ritm de 20 miliarde euro pe lună! „Porumbeii” acțiunii (de ce li s-o spune „porumbei”?) trîmbițau, mai în glumă mai în serios, să se găsească niscai modalități de a arunca bani direct din elicopter în buzunarele consumatorilor. „Ulii” însă (de ce li s-o spune „ulii”?) au început să spumege, îndeosebi după ce băncile au apreciat că nu mai pot face față situației decît dacă transferă dobînzile negative asupra clienților deponenți. Era desigur un moment nou! Dobînzile negative ajunseseră la omul de rînd. Este contextul în care în Germania s-a cerut în clar oprirea „relaxării monetare” și stimularea pe orice căi a inflației ca să se combată banul ieftin excesiv. Amintitul demers al premierului Bavariei era doar un ecou. Interzicerea reclamată de acesta a transferării dobînzilor negative asupra deponenților însemna, capitalist vorbind, interzicerea dobînzilor negative! Cum și în ce fel?!

În mare, cam acestea erau consecințele dobînzilor negative pînă în momentul intervenției coronavirusului! Care va fi impactul coronavirusului asupra economiei infestate cu „coronavirusul” de dinainte – cu atît mai mult cu cît, după cum se conturează, se va încerca o contracarare cu o nouă infuzie din acesta, adică de noi bani ieftini, fără cost – este acum marea întrebare, indiferent dacă formulată așa sau altfel! Despre toate acestea săptămîna viitoare.

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 31 martie 2020.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/coronavirusul-de-dinaintea-coronavirusului-822814

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-

 

 

 

În Inima mea îndurătoare se află harul victoriei asupra acestui dușman invizibil

Mesajul lui Dumnezeu Tatăl către Holy Love

20 aprilie 2020

 Încă o dată, văd o Mare Flacără pe care eu (Maureen) am recunoscut-o ca fiind Inima lui Dumnezeu Tatăl. El spune:

„Cei care celebrează Îndurarea mea trebuie să sărbătorească de asemenea îndurarea mea în inimi. Datorită Iubirii mele îndurătoare umanitatea acceptă calea pe care a ales-o și deciziile pe care trebuie să le ia pentru a-mi plăcea. Inimile sînt incapabile să aleagă cu înțelepciune în afara Iubirii mele îndurătoare.

Gîndiți-vă la această recentă pandemie – un inamic invizibil care a schimbat viețile pentru totdeauna. Înțelepciunea pămîntească este provocată să rezolve cît mai bine această problemă. Înțelepciunea care vine de sus este modalitatea de a rezolva o astfel de provocare pentru viața umană. Așadar rugăciunea reprezintă stimulentul oricărei rezolvări. În Inima mea îndurătoare se află harul victoriei asupra acestui dușman invizibil.

Citiți Iacob 3, 13-18

Adevărata înţelepciune

13 Cine este înţelept şi învăţat între voi? Să-şi arate faptele printr-o purtare bună în modestia înţelepciunii! 14 Dar dacă aveţi gelozie amară şi rivalitate în inima voastră, nu vă lăudaţi şi nu minţiţi împotriva adevărului. 15 Nu aceasta este înţelepciunea care vine de sus, ci este pămîntească, instinctuală şi diabolică, 16 pentru că acolo unde este gelozie şi rivalitate, acolo se află dezordine şi tot felul de fapte rele. 17 Dar înţelepciunea care vine de sus este, înainte de toate, curată, apoi paşnică, blîndă, docilă, plină de milă şi de roade bune, fără discriminare şi fără ipocrizie. 18 Rodul dreptăţii este semănat în pace pentru cei care fac pace. (Sursa: https://bibliacatolica.ro/category/biblia/2-noul-testament/66-scrisoarea-sf-apostol-iacob/page/3/)

Copyright © 2013-2020 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/