Author Archives: revelatiialecerului

Desființarea SIIJ, mai gravă decît căderea Guvernului

      Partidul de intelligence al copiilor și beizadelelor din politica românească, bine mufați la ambasade, la Bruxelles și chiar la servicii străine a anunțat în perioada moțiunii de cezură că va depune în Parlament un proiect de lege pentru desființarea Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție (SIIJ). Dacă scapă de Guvern, trebuie să scape și de Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție.
De ce? O secție de investigare scăpată de sub controlul Parchetului General (adică al procurorilor, maeștrii terorii și-n anii proletcultismului sovietic și al comunismului ceaușist) este ultra-periculoasă pentru procurori și pentru Serviciul Român de Informații. Și, pe cale de consecință, pentru toți judecătorii păpușați de binomul ofițerilor și al procurorilor. Cercetează Secția condusă de Adina Florea un abuz, o ticluire de martor sau de dosar? Ies la iveală aberații, aranjamente cu accente de corupție și sare în aer orice punere la cale a binomului?
Să ne uităm puțin la cazul fetiței de la Baia de Aramă? Ce caută un procuror ca Maria Pițurcă (agresivă și rudimentară, ca alți procurori!) cu mascați și mandate de percheziție la extragerea unui copil care fusese în plasament familial? Răspunsul este unul simplu! A primit ordin! Este un caz sensibil în SUA!? Din februarie pînă în luna mai a ieșit o nouă sentință. Nici Papei Francisc nu-i iese o asemenea sentință. Prima instanță a respins adopția, a doua a încuviințat-o! Cu ajutorul procurorilor sau al ambasadei SUA? Începem să ne mirăm de apariția ambasadorului Klem prin Guvern, prin dosare, prin provincie, prin ministere, pe la Cotroceni! Omul acesta o fi ambasador sau sforar de stat? Cînd trebuie înfundați adversarii lui Iohannis, ambasadele europene cer fermitate și celeritate. La fel, și atunci cînd este un interes american sau european! Din păcate, celeritatea arată aici ca o presiune asupra justiției. La fel și ecourile din presă! Cum Dumnezeu toți cei care au luptat orbește pentru condamnarea lui Liviu Dragnea (indiferent de probe și de mijloace) minimalizează acum cazul comportamentului sălbatic al procurorarei Maria Pițurcă? Nu vi se pare suspect că bietul Cristi Danileț cu a sa SOJUST o apără pe procuroare? De ce? Din solidaritate profesională sau din ordin primit în rețea?

Față de cazul copilului din Baia de Aramă, luat cu forța de autoritățile statului de la asistentul maternal, reprezentanții VeDemJust s-au interesat și pot comunica public următoarele:

– procedura de adopție fusese finalizată. După ce asistentul maternal a fost întrebat de două ori dacă dorește să adopte copilul și a refuzat, a fost decisă adopția în favoarea unei familii de români stabilita în SUA“. Întîmplător, familia din SUA lucrează undeva!

A nșpea dată cînd Cristi Dănileț iese la rampă pentru a susține o tabără, la Monica Macovei sau la presiuni venite de la Bruxelles. Uneori, seamănă cu ce vrea SRI.
Să vedem ce scrie Ziare.com? Duetul Grădinaru-Dogioiu cîntă aceeași simfonie orchestrată ca și Europa FM, ca si Digi24, ca Declic și Rezist, ca și SOJUST! Ca și SRI? Nu sună tot acest cor uriaș întins peste politică, administrație, diplomație și celelalte instituții ale statului a lucrătură de proporții? Și tot acest grup cere desființarea SIIJ. De ce? Pentru că SIIJ și Adina Florea pot cerceta judecătorii și procurorul care au executat ordinul cu Sorina din Baia de Aramă, cu condamnarea lui Dragnea, cu salvarea lui Vasile Blaga, cu închiderea dosarului Microsoft, cu zeci și sute de dosare făcute la comandă la Oradea, la Brașov, la Ploiești, la Constanța!

Se deschide astfel poarta spre cercetarea dosarelor lucrate după toate obiceiurile statului totalitar. Ani și ani de zile s-au tras sfori la comandă sau s-a lucrat după comenzi venite din glande, clanuri și interese. Sistemul este vechi, cu rădăcini în perioada comunistă. Desființarea sa și pericolul unui control independent bagă tot binomul în sperieți. Dărîmă șandramaua încropită să arate democratic. Trecutul său este mult mai monstruos decît prezentul. Asta și explică graba partidului de intelligence de a desființa sau măcar neutraliza rapid Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție. De asta USR este împins să depună un asemenea proiect de lege! Doar n-or ajunge procurorii și judecătorii, împreună cu ofițerii care i-au dirijat, să plătească despăgubiri la tot felul de nevinovați și de „dușmani ai poporului“ pe care ei i-au neutralizat sau chiar jecmănit cu forța!
Asta și explică graba cu care se fac demersuri externe și de ce se agită asociații închipuite. Trebuie să blocheze liberul acces la investigarea abuzurilor binomului și la aberațiile bătute în cuie de judecătorii controlați de satul nostru polițienesc.
Așa a funcționat justiția în perioada comunistă și numai așa se pricep să o mînuiască! Tehnica prelucrării și dirijării dosarelor a fost cheia tranziției, iar SIIJ poate încurca practica.
Iată ce spunea, mai ieri, Adina Florea:
Au fost situații nu puține, din păcate, și din punctul meu de vedere este trist, când s-au solicitat și autorizat măsuri de supraveghere tehnică față de magistrați fără ca, ulterior, rezultatele măsurilor de supraveghere tehnică să devină mijloc de probă în dosarul penal, deși perioadele de supraveghere tehnică sunt suficient de mari cât să exercite o anumită presiune asupra magistratului chemat să înfăptuiască justiția în mod independent și în numele legii”.

Ce spun băieții despre secția care le stă în gît? Citiți declarațiile judecătorului Cristi Dănileț și veți înțelege! Urmăriți isteria cucoanelor prin care se exprimă SRI! Inexplicabilă este doar susținerea externă. Un control ineficient făcut de o secție scoasă din pixul Parchetului General, care n-a dat nimic în vileag, și prin care se exercită controlul asupra magistraților era bun și nepericulos. Unul bazat pe lege, pe controlul CSM și al Ministerului Justiției, nu!
Știți ce înseamnă asta? Că, pentru orice eventualitate, judecătorii independenți erau urmăriți, ascultați și supravegheați. Și statul român (așa contrafăcut, butaforic și machiat cum este) nu poate accepta independența reală a magistraților. Și beneficiari importanți există și în afara României! Altă explicație nu este!

Este semnul că binomul are nevoie și de un ac și pentru cojocul independenților! Și toată populația agățată de servicii, de ambasade, prin fonduri, burse, invitații, toată plasa construită în ani se strînge în jurul unei instituții care ar putea încurca interesele străine în România!
Comanda binomului și a rețelei internaționale de interese este una singură:
-Jos cu dînsa!

Articolul semnat de Cornel Nistorescu a apărut pe site-ul Cotidianul în 24 iunie 2019.

Sursa: https://www.cotidianul.ro/desfiintarea-siij-mai-grava-decit-caderea-guvernului/

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Reclame

În inima Bisericii se va deschide o rană

Mesajul Sfintei Fecioare Maria din Anguera, Regina Păcii către Pedro Régis

Mesajul 4.796 din 6 mai 2019

     Dragi copii, sunt Mama voastră Îndurerată și sufăr pentru ceea ce vine peste voi. În inima Bisericii se va deschide o rană, provocînd mare suferință bărbaților și femeilor de credință. În Casa lui Dumnezeu soarele va răsări mai tîrziu și apusul de soare va fi mai devreme. Lecțiile vor fi scurte și cei care au nevoie de învățătură nu o vor avea. Îngenuncheați în rugăciune. Deschideți-vă inimile și fiți vigilenți. Nu vă îndepărtați de adevăr. Cel care merge cu Domnul nu va experimenta niciodată povara înfrîngerii. Cunosc pe fiecare pe nume și mă voi ruga lui Isus pentru voi. Nu uitați: în mîini cu sfîntul rozar și Sfînta Scriptură, în inimă cu iubirea de adevăr. Dați-mi mîinile voastre deoarece doresc să vă conduc la Fiul meu Isus. Cei care vor rămîne credincioși pînă la sfîrșit vor primi răsplata celor drepți. Nu dați înapoi. Veți fi persecutați din cauza adevărului, dar nu vă descurajați. Domnul va fi foarte aproape de voi. Marea Navă se va diviza în două și sărmanii mei copii vor trăi momente de mari suferințe. Curaj. Orice s-ar întîmpla, ascultați de Fiul meu Isus și rămîneți fideli apelurilor mele. Nu există victorie fără cruce. Mergeți înainte.

Acesta este mesajul pe care vi-l dau astăzi în numele Preasfintei Treimi. Vă mulțumesc că mi-ați permis să vă reunesc aici încă o dată. Vă binecuvîntez în numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin. Pacea să fie cu voi.

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Lanț de rugăciune pentru a proteja continentul american – 23 iunie 2019

     La fel ca pentru Europa, credincioșii de pretutindeni sînt invitați ca în ziua de 23 a fiecărei luni să se roage într-un lanț de rugăciune pentru a proteja continentul american.

În această zi, fiecare este rugat să recite, cel puțin unul din rozarele de bucurie, de durere, de lumină și de mărire precum și rugăciunile nr. 26, 30, 31, 80, 85, 124 și 141 ale cruciadei.

Sursa: https://www.internetgebetskreis.com/en/

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-14804988789171

Unicitatea „europeană“ a României post-colonializare

    Chiar dacă n-a participat la alegerile europarlamentare din România, nici chiar prin agenda dominată de înfruntările politice interne, UE le-a cîștigat detașat.

Cei acuzați, indiferent dacă doar pe povești manipulatorii, că scot România din UE – respectiv PSD-ul și partenerul său de guvernare ALDE – au fost spulberați și trimiși la un sfert din opțiunile de vot. Cei care, dimpotrivă, au acuzat PSD-ul de „antieuropenism“, dîndu-se „europeni“ nevoie mare din convingere sau mai probabil la comenzi externe – respectiv președintele Iohannis, PNL, USR-PLUS, dar și minusculele și la limită partide ale lui Ponta și Băsescu – au preluat practic copleșitoarele trei pătrimi din configurația politică. N-a contat nici că de fapt PSD n-a pus vreun moment în discuție apartenența României la UE sau măcar rînduielile care au făcut din aceasta o colonie în cadrul sistemului centru-periferie pe care-l constituie UE, nici că, prin îndepărtare de la proiectele inițiale, UE s-a transformat într-o structură colonială, nici că aceasta a luat tot României (și economia națională, și decizia națională, și identitatea națională), nici că PSD a încercat să mărească salariile și pensiile oamenilor, cele mai mici din UE, pentru a le da un standard mai bun tocmai în UE! N-a contat decît diversiunea inoculată de o propagandă extrem de eficientă că PSD este „antieuropean“, antijustiție, „ciuma roșie“ și alte asemenea! Iubirea de UE mai mare decît propriile salarii este o ciudățenie halucinantă. Părerea românilor despre UE este dată de suprapunerea acesteia, în mintea lor, cu ieșirea lor în lumea largă, la muncă, în călătorii, cu alte cuvinte în supraviețuire și în petrecerea timpului liber. Că UE a ajuns un bastion colonial, că are „două viteze“ (una a stăpînilor și alta a salahorilor), că UE a luat țării lor tot la dispoziția altor popoare (resurse ale subsolului, industrii, bănci, păduri, pămînturi) pur și simplu nu contează! Deocamdată, este important doar că UE înseamnă că pot părăsi România, unde nu mai au nici un rost, și pot pleca aiurea la un trai eventual mai bun.

Iubirea de UE mai mare decît soarta propriilor salarii s-a manifestat impresionant într-un moment în care România era deja „cea mai colonie dintre toate coloniile“ din Est ale Vestului european. Transformare petrecută în vremea guvernărilor unora dintre „proeuropenii“ vocali actuali, dar, în cea mai mare parte, în vremea „antieruropeanului“ PSD, zis „ciuma roșie“! Și fapt remarcabil din punct de vedere istoric, intervenită într-un răstimp superscurt de numai 15 ani și, de subliniat, fără ocupație militară. Presiunile externe inimaginabile, îndeosebi prin FMI, Banca Mondială și guvernele occidentale pentru privatizări în cascadă, inclusiv nenecesare, și liberalizări fără temeiuri și condiții economice, precum și condiționările impuse pentru apartenența la NATO și UE (cedarea resurselor subsolului și utilităților publice, lichidarea sistemului bancar autohton, dezmembrarea sistemelor integrate de energie electrică și căi ferate etc.) au constituit piesele centrale ale colonializării rapide și totale. Dar, neîndoios, fără concursul trădător al clasei politice românești – probabil cel mai mare din istorie și cel mai substanțial din tot Centrul și Estul Europei – România nu devenea „cea mai colonie dintre toate coloniile est-europene“ practic doar într-un deceniu și jumătate. Marilor preluări externe efectuate sub guvernele pedeseriste/pesediste li s-au adăugat măsurile, dictate extern, luate de regimul Băsescu în perioada crizei de după 2008, care au imprimat o accelerație fără egal procesului. Practic, „antieuropeni“ n-au prea existat, iar „proeuropenii“ s-au călcat unii pe alții pe picioare de îmbulzeală ce era.

Un context nou se poate spune că a apărut în Europa Centrală și de Est, dar și pe plan european și internațional, din a doua jumătate a deceniului al doilea al anilor 2000. Mai multe țări central și est-europene au inaugurat măsuri și procese prin care să se opună colonializării, s-o blocheze și, pe cît posibil, să obțină recuperări. Au fost oprite practic, dacă nu chiar și oficial, privatizările, au fost stopate preluările străine de active strategice și au fost interzise pur și simplu în sectoare monopoliste cum ar fi utilitățile publice, au fost folosite orice oportunități de reluare a controlului asupra unor active din domeniile exploatării resurselor și distribuțiilor de energie. Viza tuturor acestora precum și a multor altor măsuri este întărirea statului, singurul care se poate lupta cu transnaționalele, precum și, pe cît posibil, sprijinirea capitalului autohton. Foarte important, încă din perioada crizei de după 2008, au fost utilizate ezitările corifeilor de pe la Washington sau de pe la Bruxelles, precum și controversele dintre aceștia pentru a înscrie măcar cîte un punct în promovarea unui interes propriu. O singură excepție există: România! Și iarăși în România n-au existat „antieuropeni“! Ci, din păcate doar „proeuropeni“ care au pus România pe tavă, la dispoziția UE! De acum, din a doua etapă a colonialismului vest-european în Centrul și Estul Europei, România se poate spune că face figură unică de atîta „europenism“ generalizat. Și, în această privință, concursul trădător al clasei politice românești este total! Și special, prin unicitatea sa! Iată prin ce se distinge:

– Întreaga clasă politică românească, indiferent de ce parte a baricadei se află, este unită în cuget și simțiri în a nici nu recunoaște cumva statutul de colonie al României, darămite de a pune în discuție acest statut. În asemenea condiții, chiar dacă se vizează – deși nu prea se vizează! – a se corecta vreun efect al rînduielilor coloniale actuale din România, orice efort este inutil, întrucît fără atacarea cauzelor totul este degeaba.

– Nu cumva întărirea, ci, dimpotrivă, distrugerea statului este în continuare urmărită (nici practic și, ce să mai vorbim, oficial, privatizările n-au fost stopate; în mod elucubrant, singura strategie existentă prin ministere și întreprinderi de stat este privatizarea; pentru întreprinderile de stat nu există nici măcar legi care să le permită preluări de pe piață în vederea extinderii activității în țară sau în străinătate).

– În mod incalificabil, privatizarea continuă, dar nu pe banii privaților, ci pe banii contribuabililor (cum se întîmplă în sistemul de sănătate, unde banii culeși de stat din contribuțiile pentru sănătate finanțează dezvoltarea structurilor private).

– În mod aproape halucinant, nu se instituie reglementări pentru protejarea domeniilor și sectoarelor strategice, atîtea cîte au mai rămas (resurse ale subsolului on-shore și off-shore, hidrocentrale, păduri, pămînturi agricole), evident pentru a le lăsa cel puțin potențial la dispoziția capitalului străin.

– Vulnerabilizarea pînă la pericol de dispariție a ultimelor active importante ale statului român prin aruncarea lor pe piață, fără vreo protecție, sub forma unui fond zis suveran de dezvoltare și investiții, care, în bătaia fluxurilor internaționale de capitaluri, poate ajunge, în numai cîțiva ani, la străini, urmînd a avea soarta Fondului Proprietatea, cea mai mare rușine a capitalismului românesc și, prin implicarea străină, a capitalismului internațional contemporan.

– Aservirea către capitalul străin îmbracă forme dramatice: mascarada impozitării profitului, ce permite capitalului străin să externalizeze fără fiscalizare 85-90% din profiturile efectiv realizate; politica de cadouri peste cadouri oferite capitalului străin, prin așa-numita „relaxare fiscală“.

– Aducerea costului statal pentru capitalul străin care acționează pe teritoriul țării la nivel de… paradis fiscal.

– Premiera istorică europeană a deresponsabilizării sociale totale a capitalului prin așezarea contribuțiilor sociale pentru pensii și sănătate integral în cîrca angajatului.

– Oprimarea capitalului autohton; ANAF face pe leul doar cu firmele românești, fără nici măcar a călca pragul celor străine, iar DNA nu descoperă decît hoți și corupți români, străinii fiind bibelou de porțelan de neatins; așa-numita sprijinire a IMM-urilor românești este o minciună sfruntată.

– Prezentarea celei mai mari tragedii a poporului român – bejenia a 4-5 milioane de oameni în vîrstă de maximă potență de muncă – precum o investiție!

– Siluirea fiscalității, care cere de la fiscalitate ceea ce aceasta nu poate da și care, prin așa-numita „relaxare fiscală“, aduce statul român în fundul gol, în incapacitate de a mai face ceva, oricum nu investiții, în condițiile în care nu are baza minimă constituită nici în infrastructură, nici în ocrotirea sănătății și educație.

Subliniem, încă o dată, toate acestea pe vremea „antieuropeanului“ PSD, zis și „ciuma roșie“! Vă dați seama ce va urma pe vremea „proeuropenilor“ Iohannis, PNL, USR-PLUS (Cioloș), ProRomânia (Ponta), PMP (Băsescu)?!

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 29 mai 2019.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/unicitatea-europeana-a-romaniei-post-colonializare-785515

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Blasfemierea Imaginii lui Isus Îndurător

Ai milă Dumnezeul meu, de cei care Te hulesc, iartă-i că nu ştiu ce fac. (Rugăciunea zilnică de la Dozulé)

Imaginea lui Isus Îndurător din spectacol

https://www.youtube.com/watch?v=lbSjAzqeqv4&fbclid=IwAR3m2GlYKXeELMt1_WjjsqGU7VFtrBpLRNseAtkFrQWYs2N2LiXIDlHIOrU

 Patriarhia Română a luat act cu profundă indignare de spectacolul de teatru „Eu sunt. Și?” prezentat la Cluj-Napoca în cadrul „Săptămînii Mîndriei” a minorităților sexuale.

Conținutul indecent al acestei reprezentații include folosirea batjocoritoare a unor simboluri religioase creștine, mesajul transmis fiind unul deliberat blasfemiator.

Asemenea atitudini jignitoare la adresa covîrșitoarei majorități a românilor, etichetarea negativă a credincioșilor creștini, ofensarea repetată a sentimentelor religioase dezbină societatea şi denotă intoleranță tocmai din partea acelora care fac apel în mod insistent la toleranță.

Considerăm că este vorba de un act de propagandă ideologică anticreștină, care nu poate fi scuzat sub pretextul unei manifestări așa-zis artistice.

Amintim că Legea cultelor 489/2006, la art. 13, alineatul 2, stipulează că „sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acțiuni de defăimare și învrăjbire religioasă, precum și ofensa publică adusă simbolurilor religioase”.

În consecință, pledăm pentru respectarea legii în spiritul și litera ei. În acelaşi timp, îndemnăm la promovarea decenței în spațiul public, ca premisă pentru o reală toleranță.

Biroul de presă al Patriarhiei Române (Sursa: https://basilica.ro/patriarhia-romana-isi-exprima-profunda-indignare-privind-ofensa-publica-adusa-simbolurilor-religioase/)

Teatrul Bagaj, trupa care susține spectacolul ”Eu sunt! Și?”, acuzat de Patriarhia Română că ofensează public simbolurile religioase, subliniază că „obiectele folosite în cadrul spectacolului nu sunt încadrate în categoria obiectelor de cult, fiind improvizații, cu reprezentări necanonice”.(Sursa: https://www.hotnews.ro/stiri-esential-23202296-teatrul-bagaj-dupa-patriarhia-acuzat-piesa-sunt-ofenseaza-simbolurile-religioase-obiectele-folosite-nu-pot-incadrate-obiecte-cult-sunt-improvizatii-spectacolul-invitatie-dialog.htm)

Imaginea lui Isus Îndurător nu este o improvizație, ea a fost terfelită, batjocorită și folosită de o manieră ofensatoare.

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-14804988789171

 

 

 

„Europa cu două viteze“ în România: reușită totală, pînă la decuplare

       „Fișele” celor două economii care funcționează practic separat pe teritoriul României actuale (vezi “România liberă”, 15 mai 2019) arată că lucrurile stau aici cu mult mai rău decît s-ar putea crede.

În esență, tot mai mica economie românească din România, deposedată de resursele strategice, de pîrghiile strategice și beneficiind de înzestrări minime și finanțări derizorii răspunde de tot și de toate și, în mod disproporționat, are în grijă 3/4 din populația aptă de muncă a țării. Cu o productivitate la jumătatea celei a economiei aparținînd capitalului străin, trebuie să plătească 70% din salariile din țară. Și nu obține decît 1/3 din totalul profiturilor, deși face efortul principal (circa 85% din totalul investițiilor noi). Ca un corolar, susține bugetul în proporție de 3/5. Prin comparație, economia străină n-are nici o grijă, nici o angara. Nu-și asumă ocuparea decît a 1/4 din forța de muncă, putînd astfel plăti salarii în medie mult peste ce poate economia românească. Cu investiții minime pentru dezvoltare, realizează 2/3 din profituri, adică mult peste cota participării la PIB și la cifra de afaceri, semn clar că obține profituri de fapt pe seama costului derizoriu al forței de muncă din România. De asemenea, participă în proporție doar de 40% la susținerea bugetului de stat, discrepanță netă față de cota în PIB și în profituri, semnificînd că își realizează cîștigurile nete pe seama evaziunii fiscalizării profiturilor.

De fapt, se asistă la o tragedie. Nefericita colonializare a României a întors lucrurile cu fundul în sus! Priviți în ce parametri se înscriu cele două economii din punctul de vedere al celui mai relevant indicator: împărțirea PIB-ului între muncă și capital, care arată clar unde se situează o economie ca dezvoltare și statut. În economia aparținînd capitalului străin, munca ia nici 1/4, iar capitalul aproape 2/3, cote neatinse nici în cele mai colonii dintre coloniile din lume! În economia românească, aflată pe un stadiu dramatic de scăzut de dezvoltare, munca ia, în mod cu totul paradoxal, vreo 1/2 din PIB-ul aferent acestei economii, iar capitalul doar 1/3, cote caracteristice, țineți-vă bine, celor mai dezvoltate țări, cu salarii deosebit de înalte! Țări cu asemenea cote sunt, de fapt, centre din sistemele centru-periferie din colonialismul actual, care își datorează prosperitatea și transferurilor fabuloase și sistematice de resurse din colonii. În mod evident, în cazul economiei aparținînd capitalului românesc nu poate fi vorba de așa ceva! În lipsa resurselor strategice (active strategice, sectoare strategice, pîrghii strategice) preluate de economia aparținînd capitalului străin, dar rămînînd pe cap cu grosul copleșitor al forței de muncă și cu toate angaralele aferente unui stat, economia aparținînd capitalului românesc a ajuns să le facă pe toate prost! Dar, înainte de toate, trebuie să cheltuiască imens cu salariile și pensiile, prin comparație desigur cu dimensiunea și nivelul de dezvoltare la care se află, ceea ce explică în ultimă instanță cotele cu totul ne­specifice în ­împărțirea ­PIB-ului aferent între muncă și capital! Patronii români sunt pur și simplu revoltați de aceste cheltuieli cu forța de muncă. Dar fuga din țară a forței de muncă la salariile superioare din străinătate îi obligă, spre disperarea lor, la cheltuieli mai mari cu salariile. Iar, dacă statul dă „exemplul prost” al unor salarii mai mari în instituțiile lui, antreprenorilor privați români le ies ochii din orbite de mînie. Mai ales că ratele de profit în afaceri sunt obiectiv mici. Salariile, chiar dacă mici, cîntăresc greu la afaceri mici. Profiturile reale obținute în economia românească nu reprezintă decît vreo 1/3 din totalul celor pe „ansamblul statistic România”, dar aceasta plătește aproape 70% din salariile din România plus toate pensiile din România.

Prin implicație, toată lumea este supărată în economia românească: angajații români pe salariile mici, antreprenorii români pe profiturile mici! Sunt atît de supărați că mereu acuză statul, deși taxele pe care trebuie să le plătească sunt și ele mici! Desprinzînd din „ansamblul statistic România” economia aparținînd capitalului străin, care a luat toată seva economică cu ea, rămîne o biată mîrțoagă slăbănoagă, ce abia își trage sufletul, de te miri că n-a murit deja!

Inserția acestei mîrțoage în economia europeană și mondială – reclamată ca o cerință a dezvoltării în epoca zisă a globalizării – este un caraghioslîc. Economia românească nu furnizează decît 1/4 din totalul exporturilor, celelalte 3/4 fiind livrări ale economiei străine. La import reușește ceva mai mult: 1/3! Cît privește investițiile pe piețele externe, cifrele sunt însă de rîsul curcilor. Iar în materie de finanțare de pe piețele externe, economia privată românească are o poziție „de invidiat”: zero îndatorare externă, pentru că nimeni de afară nu-i acordă credite! Datoria externă „românească” este, de fapt, doar cea a statului, grosul datoriei fiind al firmelor străine!

România nu mai este, de fapt, nici măcar o colonie. Cu ea se experimentează ceva dincolo de limitele de jos ale unei colonii. Într-o colonie, capitalul străin deține controlul și, în baza acestuia, își asumă administrarea, dar evident este confruntat astfel și cu răspunderi. În cazul României, capitalul străin a decupat o parte pentru sine, lăsînd restul, prin marginalizare, în afara Europei, chiar în afara sistemului centru-periferie pe care îl constituie UE. Prin aceasta, capitalul străin nu răspunde de nimic, ci doar își rîde de economia aparținînd capitalului românesc. Sistemul celor două economii pe același teritoriu nu poate duce decît la dezmembrare politică și teritorială care o urmează inerent pe cea economică.

Înarmați cu datele din acest tablou, să fim atenți la consecințele care pot apărea în funcție de natura unor politici economice derulate, indiferent de buna lor credință și scopurile de fapt urmărite. Dezastre se pot produce din simple îmbătări cu apă rece sau bătăi la uși greșite ori din ignorarea faptului că economiile mici n-au spațiu de manevră. Țintind în mod corect și de lăudat creșterea salariilor, ca modalitate de ridicare a nivelului de viață și de combatere a emigrației fulminante, politica PSD-ALDE a vizat însă creșterea economică ce se obținea și a mizat pe preluarea pentru oameni a unei părți din fructele acesteia. Dar creșterea economică era obținută în economia străină din România. Și pur și simplu aceasta n-a acceptat să-i împartă roadele cu economia românească. A continuat să le externalizeze prin exporturi crescînde, evaziuni mai mari de profituri, diminuări ale investițiilor noi și chiar reduceri ale expunerii financiare pe România. Și atunci efectele au fost transferate integral asupra prăpăditei de economii românești. Sporirea consumului, alimentată de creșterile de salarii și pensii, s-a resimțit îndeosebi la nivelul economiei românești. Fără o creștere a producției interne, consumul neacoperit de aceasta s-a dus pe import. Capitalul străin din România n-a sporit importurile. Aproape întreaga creștere a deficitului comercial s-a năpustit pe economia românească. Aceasta a ajuns să colecteze peste 70% din deficitul comercial. La nivel de ansamblu, România pare că are de gestionat un deficit de 10 miliarde euro la exporturi de peste 60 miliarde euro (16%). De fapt, economia românească este confruntată, după 4-5 ani de creștere economică zisă pe ansamblu, cu un deficit de 7 miliarde euro la exporturi de numai 16 miliarde euro (44%), cotă ce constituie chiar un pericol! Măsurile luate prin OUG 114 sunt poate cele mai semnificative pentru discuția de față. Obiectivul acestor măsuri a fost supercorect și mai mult decît lăudabil: combaterea unor abuzuri de monopol ale unor companii străine din domenii de forță (bancar, energetic, telecom). Țintele concrete vizate de respectivele măsuri au fost însă complet greșite, căci au fost cu totul alături de cele ce trebuiau avute în vedere (de pildă, în sectorul bancar, nu ROBOR-ul, ci marjele de dobînzi inacceptabile sau, în energie, nu prețurile la vînzările din sectorul de producție, ci controlul de tip monopolist în toate distribuțiile, respectiv de gaze, de electricitate, de carburanți). Din măsurile luate prin OUG 114 a rămas pînă la urmă un fîs. Economia românească, și nu economia străină vizată, urmează să deconteze acest fîs! Și pentru aceasta decontul nu reprezintă chiar un fîs! În general, dacă nu calibrezi bine măsurile poate ieși rău! De fapt, dacă tot vizezi efecte și nu ataci cauzele, în cel mai bun caz este degeaba ceea ce întreprinzi, deși se poate întoarce și împotrivă-ți! Dacă din teamă sau din diferite calcule politice nici nu aduci măcar în discuție rînduielile care sunt la originea problemelor – și în domeniu este vorba de rînduielile responsabile de dezmembrarea economică într-o manieră supercolonială –, mai bine te lași ­păgubaș!

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 22 mai 2019.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/europa-cu-doua-viteze-in-romania-reusita-totala-pana-la-decuplare-784643

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Cele două economii din România cu creșterile, deficitele și datoriile lor

        Acest articol ar fi cu luare aminte și pentru cei ce și-au asumat succesul creșterii economice puternice din ultimii ani.

Și pentru cei care, dimpotrivă, au considerat-o efemeră și implicînd mari pericole, și pentru cei care au cochetat cu bazarea ei pe consum, și nu pe investiții, și pentru cei care, dimpotrivă, au blamat-o exact din aceste considerente, și pentru cei care în condițiile încetinirii ei  dau din colț în colț, și pentru cei care, dimpotrivă, exultă că au avut dreptate, și pentru cei ce au salutat și lăudat politica de creștere a salariilor, și pentru cei care, dimpotrivă, au criticat-o, accentuînd asupra riscurilor ei, și pentru cei ce nu par îngrijorați de deteriorarea severă a deficitelor comerciale și de plăți externe, și pentru cei care deplîng că nu le-au fost ascultate avertismentele tocmai din aceste domenii, în sfîrșit, și pentru cei care slăvesc companiile străine, și pentru cei care mai cîrtesc pe ici, pe colo împotriva acestora, căci de apreciat prezența lor pe baza rezultatelor concrete, și nu pe bază de povești sau prejudecăți politice, n-o face nici una din cele două tabere politice evident adverse.

Inutil aproape să precizăm că aprecierile – chiar dacă opozite ale celor două tabere politice – asupra tuturor fenomenelor economice menționate sunt cu referire la datele statistice agregate privind „România”. Or, dincolo de politică și interpretări, aici este buba! Toate datele și estimările privind avîntul creșterii economice, încetinirea acesteia, dimensiunea exporturilor și, respectiv, importurilor, amploarea deficitelor de plăți și evoluția datoriilor se referă la „ansamblul statistic România”, care există doar în imaginația statisticilor oficiale, dar deloc în realitatea fizică. Și normal ar fi ca statisticile, pentru a zugrăvi realitatea, să se acomodeze acesteia din urmă, și nu să imagineze ceea ce nu există. În România actuală există clar două economii, care nu prea au legături între ele. Au configurații diferite, au evoluții diferite, au dimensiuni diferite. Pe de o parte, economia derulată de capitalul străin din România, care este dominantă pentru că deține activele strategice, sectoarele strategice, pîrghiile strategice și deci decizia. Pe de altă parte, economia derulată de capitalul romînesc, care este sub­alternă și, după ce că pune doar pingele, dă tot înapoi. Pentru economia deținută de capitalul străin, România este doar un teren pe care se așază, ea avînd legături cu restul componentelor de pe alte piețe ale structurilor de tip transnațional din care face parte, și nu cu economia derulată de capitalul romînesc. De pe piața locală își procură doar forța de muncă, a cărei ieftinătate este și scopul prezenței în România. Accesul la resurse și utilități și-l asigură prin legături tot cu economia străină din România, căci aceste domenii strategice sunt preluate sub control de către aceasta. Cu economia românească din România n-are, de fapt, nici o treabă. Nici legătura fizică cu consumatorii individuali nu se face prin intermediari români, economia străină din România construindu-și canale proprii în comerțul cu ridicata și cu amănuntul. Cît privește economia derulată de capitalul românesc, aceasta poate găsi parteneri mai degrabă în afara hotarelor țării decît în firmele economiei străine din România, care practică un fel de insularizare pe teritoriul românesc.

De aceea, pentru a ști ce se întîmplă, de fapt, economic în România, trebuie să vedem nu ce ne spun statisticile oficiale despre „ansamblul statistic România”, pentru că acestea induc în eroare adunînd mere cu pere, ci ce se întîmplă în cadrul celor două economii separate. Care au creșterile lor economice, exporturile lor, importurile lor, deficitele lor, datoriile lor. Ansamblul statistic agregat nu face decît să ascundă realitățile! Articolul de față aceasta urmărește: să facă o „fișă” pentru fiecare dintre cele două economii din România existente în viața reală. Se încearcă să se delimiteze din „ansamblul statistic România” cît reprezintă economia aparținînd capitalului străin și cît economia aparținînd capitalului românesc. Repet, în numele faptului că în realitate acestea acționează și funcționează separat, și nu în conexiune organică precum în cazul unei adevărate economii unitare!

Tabelul alăturat sumarizează „fișa” celor două economii din România, prin estimarea ponderilor fiecăreia din ele în principalii indicatori economici pe „ansamblul statistic România”. Estimările nu au vreo pretenție de precizie, încercînd doar o evaluare a ordinului de mărime. Se pleacă de la aprecierile PIAROM-ZF, pe baza datelor ONRC (Oficiul Național al Registrului Comerțului), privind cifra de afaceri a companiilor din România în 2017 (vezi „România liberă”, 17 aprilie 2019). Cele cu capital străin dețin 51%; cele cu capital privat românesc 45%, alături de care a fost pusă economia de stat (4%). Estimările pentru PIB (respectiv contribuția la PIB a celor două economii) derivă din relația dintre cifra de afaceri și PIB: partea de contribuție a economiei capitalului străin a fost ușor diminuată față de cea în cifra de afaceri avînd în vedere practica sistematică a companiilor transnaționale de a umfla scriptic consumurile intermediare pentru reducerea aparentă a profiturilor obținute. În ce privește forța de muncă, ponderile au în vedere includerea bugetarilor în ocuparea de către capitalul românesc (fără bugetari, ponderile sunt 67% angajați la capitalul privat românesc și 33% la capitalul străin). Ponderile în masa salarială derivă din corectarea celor din ocuparea forței de muncă cu salariul mediu net, mult mai ridicat la angajații capitalului străin. Ponderile în masa „excedentului brut de exploatare” (denumirea statistică a profiturilor) derivă din ponderile în masa salarială și, respectiv, ponderile în valoarea adăugată brută pe ansamblu și deci din PIB (valoarea adăugată brută împreună cu bilanțul net al intervenției statale formînd PIB-ul). Participarea la taxele încasate la nivelul bugetului statului este estimată pe baza aprecierii oficiale a ANAF privind contribuția la susținerea bugetului de stat a contribuabililor mari (43%) și celorlalți contribuabili (57%). Contribuțiile la exporturi și, respectiv, importuri, deci și la deficit, sunt estimări PIAROM-ZF, pe baza datelor ONRC, iar cele referitoare la ponderile în datoria externă sunt date ale BNR (prezența aparent bizară a aproape 2/3 din datoria externă a României în contul de fapt al capitalului străin se explică prin faptul că întreaga datorie externă privată este a subsidiarelor companiilor străine din ­România, care se finanțează de pe piețele externe, unde aceasta este mai ieftină de 2-3 ori decît în România; privații români, fie firme, fie individuali, nu au practic datorii externe, căci din afara țării nu-i creditează nimeni, toată datoria externă a „românilor” fiind, de fapt, a statului român). Comentariul și concluziile conturate de estimările din tabel, săptămîna viitoare.

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 15 mai 2019.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/cele-doua-economii-din-romania-cu-cresterile-deficitele-si-datoriile-lor-783669

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

 

Adevăratul PACT

        În privința alegerilor europarlamentare falsificate, adevăratul PACT îl constituie tăcerea complice a societății românești. Doar cîteva voci singulare ca Gelu Vișan, Ionuț Apahideanu sau Mirel Palada au semnalat public neregulile grosolane pe care instituțiile implicate le-au săvîrșit și care voci, evident, nu au fost băgate în seamă.

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Lanț de rugăciune pentru a apăra Europa-13 iunie 2019

      Multe mesaje primite de vizionari (Maria Îndurării Divine, Luz de María, Pedro Régis) se referă la evenimentele dureroase care vor avea loc pe continentul european. În vederea preîntîmpinării lor, credincioșii de pretutindeni sînt invitați ca în ziua de 13 a fiecărei luni să se roage într-un lanț de rugăciune.

În mesajul din 16 mai 2012 adresat Mariei Îndurării Divine, Mîntuitorul însuși ne cere să ne rugăm pentru Europa, deoarece cel de-al treilea război mondial va începe tocmai de aici.

În această zi, fiecare este rugat să recite  rozarele de bucurie, de durere, de lumină și de mărire precum și rugăciunile nr. 31, 33 și 54 ale cruciadei.

Surse: https://www.internetgebetskreis.com/en/

https://revelatiialecerului.wordpress.com/2016/07/11/13-iulie-2016-lant-de-rugaciune-pentru-europa/

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Oamenii perverși vor schimba Sfînta Scriptură

Mesajul Sfintei Fecioare Maria din Anguera, Regina Păcii către Pedro Régis

Mesajul nr. 4.794 din 30 aprilie 2019

        Dragi copii, curaj. Nu sunteți singuri. Fiul meu Isus este cu voi. Aveți încredere în Cel care vă vede în ascuns și vă cunoaște pe nume. Trăiți în timpul marii confuzii spirituale. Legile sfinte vor fi schimbate pentru a-i mulțumi pe oameni. Oamenii perverși vor schimba Sfînta Scriptură, dar în inima celor care iubesc adevărul Lumina Divină nu se va stinge niciodată. Sufăr pentru ceea ce vine peste voi. Îngenuncheați în rugăciune. Căutați forță în Euharistie pentru că numai astfel puteți rămîne credincioși adevăratului Magisteriu al Bisericii lui Isus al meu. Nu vă descurajați. Eu vă iubesc și mă voi ruga lui Isus pentru voi. Nu tăceți. Tăcerea celor drepți îi întărește pe dușmanii lui Dumnezeu. Fiți bărbați și femei de credință. După toată suferința va veni victoria lui Dumnezeu. Mergeți înainte în apărarea adevărului.

Acesta este mesajul pe care vi-l dau astăzi în numele Preasfintei Treimi. Vă mulțumesc că mi-ați permis să vă reunesc aici încă o dată. Vă binecuvîntez în numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin. Pacea să fie cu voi.

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Război psihologic sau subminarea cu rea intenție a capacității de apărare a României ?

        Gradul ridicat de vulnerabilitate a României într-un potențial război de apărare rezidă din structura de forțe a actualei armate, astfel dimensionată încît să corespundă doar misiunii de asigurare a controlului unor teritorii aflate la mare distanță de România. Teritorii care anterior sosirii trupelor noastre, trebuie cucerite de armata americană.

Ori această misiune o pot executa și companiile militare internaționale private precum Blackwater. Cu singura deosebire că armata româna face gratis acest serviciu Americii. Cum de s-a ajuns la această structură ilogică a categoriilor de forțe armate care să împiedice îndeplinirea misiunii de bază a oricărei armate, cea a apărării teritoriului național ?

Prin condiționarea aderării la NATO a României de reducerea structurii defensive la sub 25% din cea existenta în 1989, concretizată prin scoaterea din dotarea armatei a întregii categorii de sisteme de arme moderne, de înalta complexitate. Motivul fiind că aceste sisteme serveau strict la apărarea țării împotriva unei agresiuni externe și nu erau compatibile misiunii de asigurare a controlului unor teritorii aflate la mare distanță de Armata -MApN (105)România. O dată cu retragerea tehnicii, avînd loc și trecerea în rezervă a celor 30.000 de ofițeri și 30.000 de maiștri și subofițeri care le operau, reparau și întrețineau.

În 1997, generalul colonel r. Degeratu Constantin, cel care recunoaște fără nici o remușcare pe toate canalele Tv că armata româna a ajuns în imposibilitatea de a-și apăra azi granițele (omițînd cu intenție să indice și vinovatul pentru aceasta), era șeful Statului Major al armatei române.

http://romanian.ruvr.ru/2014_04_30/Mediocritatea-militara-romaneasca-3813/

Subminarea capacității de apărare a României a început cu Hotărîrea nr. 0103/1997 a CSAT-ul lui Emil Constantinescu, întărită prin Hotărîrea Guvernului Ciorbea nr.110/14.04.1997, în care propunerea lui Degeratu Constantin, privind restructurarea unor Mari Unități și Unități din compunerea la pace a Sistemului Național de Apărare, a fost votată în unanimitate. Hotărîrea prevedea desființarea Brigăzilor 32 si 37, înzestrate cu 13 instalații de lansare ale rachetelor balistice 9 K-72/R-17 SCUD-B ( bătaie 500 km ) și instalații de rachete 9 K-52 LUNA M (FROG-7), fabricate în anul 1982. Acum că bănuim cine a văduvit armata de o categorie de arme redutabilă pentru apărarea României, am și eu voie să pun două întrebări : ce s-a întîmplat cu aceste rachete și dacă nu cumva motivul retragerii lor premature nu a fost obținerea unor venituri personale ilicite ?

Human Rights Watch a publicat pe 13 aprilie 1999 un interviu intitulat „ANGOLA UNRAVELS: The Rise and Fall of the Lusaka Peace Process” cu Richard Cornwall, profesor la Institutul pentru Studii de Securitate din Pretoria-Africa de Sud, în care acesta descria pe scurt rapoartele de monitorizare ale ONU pe care le-a întocmit în 1998 (ca rezultat al monitorizării pe parcursul anului 1997) și care identificau ca intrate în arsenalul rebelilor UNITA, prin încălcarea embargoului ONU, instalații lansatoare de rachete Luna 2M ( Frog 7) provenite din România. Actele de constatare au fost consemnate și în Angola Peace Monitor, nr. 8, Vol. V, din 29 Aprilie 1999, de către Sean Cleary fost secretar la ambasada de la Washington ( 1978-1982) și apoi Consul-General al Africii de Sud în SUA ( 1982-1983 ), pe atunci director al Strategic Concepts Ltd din Africa de Sud.

Pe baza documentelor de însoțire ale rachetelor Frog-7, în care mai apăreau și alte tipuri de arme provenite din România, toate descoperite la rebelii UNITA. Acum eu nu afirm că aceste surse sunt 100 % credibile, dar dacă în România ar fi existat presa, ea ar fi trebuit pînă acum să verifice și să aducă la cunoștința opiniei publice acest aspect, nu să inventeze campanii antioccidentale și antiromânesti. Dar n-a făcut-o, deci…

http://i230.photobucket.com/albums/ee82/vasilescu_album/angola/racheta.jpg

Un an mai tîrziu, în 1998 Degeratu Constantin a aprobat scoaterea din înzestrare a aproximativ 50 de avioane IAR-93, produse la Craiova începînd din 1982, care dotau singurele două regimente de vînătoare bombardament din România. A urmat retragerea, prin transferarea către Israel, a modernului sistem de rachete AA de tip S-125 Neva, care în 1999 a fost creditat cu doborîrea unui avion „invizibil” american F-117 de către apărarea AA iugoslavă.

În 2002, prăbușirea capacității de apărare a României a continuat prin scoaterea din înzestrarea armatei a celor 16 MIG-29 A și 4 MIG-29 UB (cele mai noi aparate de zbor ale aviației, achiziționate în perioada 1989-1991) si a celor 23 de MIG-23 MF (achiziționate în 1983, singurele avioane cu geometrie variabila pe care le-a avut România vreodată). Această nouă lovitură dată armatei a condus la desființarea regimentului 57 aviație de la M. Kogălniceanu, cel care apăra Dobrogea și litoralul, precum și la desființarea regimentului 93 aviație de la Timișoara, cel care apăra granița de vest și de nord a țării. Pînă în 2004 cînd a fost admisă în NATO, armata română a reușit performanța ca din 16 baze aeriene să-și desființeze 10, cu tot cu aeronavele și personalul care le încadrau.

După ce am adus la cunoștința tuturor redacțiilor de presă din România, începînd din 2003, nume, date, fapte și documente care demonstrează posibile fapte grave de trafic internațional, contrabandă cu armament și încălcări ale tuturor tratatelor, protocoalelor și embargourilor internaționale, la care România a aderat după 1989,fără nici un rezultat, m-am adresat în 2012, cu un memoriu președintelui Parlamentului European, dl. Martin Schulz. La care am primit un răspuns de tipul :Ce ne pasă nouă ?

http://ohanesian.wordpress.com/2012/09/06/rechizitoriul-lui-valentin-vasilescu-la-uniunea-europeana/

Problema capitală a românilor este corupția care a distrus tot ce a fost bun, drept, curat în România. Economia, sistemul de sănătate, învățământul și nu în ultimul rînd armata. Și pentru că nu vrea nimeni să ia taurul de coarne, de vină este : propaganda, războiul psihologic și marțienii care se pregătesc să ne invadeze. Așa că românii sunt sfătuiți de autoritățile responsabile să explice cum a fost posibilă jefuirea armatei, să-și bage capul în nisip ca struțul, evitînd astfel să cadă în capcana unui război psihologic. Refuzînd să aducă la cunoștința opiniei publice acest adevăr, presa din România se complace la infinit sa distorsioneze voit elementele componente ale comunicării, care pînă la urma este tot o forma de manipulare. De aceea nu veți vedea niciodată, în marea de impostori prezenți de la toate emisiunile Tv, promovat și prototipul omul inteligent și cinstit, conștient de apartenența la tradițiile de luptă ale poporul român, a cărui menire este aceea de a face ceva util și ieșit din comun pentru acesta, în limitele profesiei pe care o stăpînește la perfecție.

Articolul semnat de Valentin Vasilescu a apărut în Ziarul de Gardă din 6 mai 2014.

Sursa: https://www.ziaruldegarda.ro/razboi-psihologic-sau-subminarea-cu-rea-intentie-a-capacitatii-de-aparare-a-romaniei/

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Avertismentul se apropie

Mesajul lui Isus către John Leary

11 mai 2019

Fragment

       Isus a spus: „Fiul meu, pe măsură ce vedeți rotindu-se această succesiune de evenimente, vi se reamintește că se apropie avertismentul cu examinarea propriei vieți . De asemenea v-am spus că atunci cînd vedeți mai multe mesaje despre avertisment, acesta este semnul că avertismentul este aproape. Acum, vă spun că veți primi mai multe mesaje privind avertismentul, deoarece într-adevăr se apropie.

    Cea mai bună pregătire pentru avertisment este să vă mărturisiți des. Puteți reduce la minimum gravitatea avertismentului prin ceea ce ați făcut prin intermediul Novenei Îndurării Divine cînd ați primit indulgența voastră plenară. Aceasta a șters repararea datorată păcatelor voastre.

După avertisment, chiar și acum, trebuie să continuați să vă rugați pentru a ajuta la salvarea membrilor familiilor voastre care sînt departe de mine. În timpul celor șase săptămîni de convertire, trebuie să vă rugați intens pentru convertirea membrilor familiilor care au nevoie de credință ca ei să poată primi o cruce pe fruntea lor.”

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Unii compromit capitalismul, asociindu-l cu jaful

      O adevărată lovitură a plasat cotidianul de business Ziarul Financiar întregii dezbateri economice.

O adevărată lovitură a plasat cotidianul de business Ziarul Financiar întregii dezbateri economice – dominată de problemele încetinirii creșterii economice, adîncirii deficitelor comerciale și de cont curent și agravării crizei de forță de muncă și marcată, de la sfîrșitul anului trecut, de controversele privind măsurile guvernului PSD-ALDE împotriva abuzurilor de monopol ale principalelor companii din energie, telecom și sistemul bancar.

O lovitură în plin, dar fără comentarii! Cine înțelege cum stau lucrurile înțelege, cine nu, nu! Bineînțeles, există și cei ce se fac că nu înțeleg! Pentru primele zece companii din România, ierarhizate după cifra de afaceri, este publicată ponderea costurilor lor cu forța de muncă în totalul cifrei lor de afaceri. Inutil să spunem că aproape toate (nouă din cele zece) sunt companii străine. Și că fiecare din ele stă pe poziție de monopol în domeniul său principal de activitate. Cele zece companii sunt următoarele (în paranteză este menționată naționalitatea acționariatului care deține controlul): Automobile Dacia (franceză); OMV Petrom (austriacă); Rompetrol Rafinare (kazahă); Kaufland România (germană); British American Tobacco Trading (britanică); Star Assembly (germană); Carrefour România (franceză); Lidl Discount (germană); Dedeman (română); Lukoil România (rusească).

Doar într-una din cele zece costurile cu salariile depășesc 10% din cifra de afaceri (și nu cu cine știe ce, ajungînd la 11%), în toate celelalte costurile cu salariile fiind mult sub 10% din cifra de afaceri, în majoritatea cazurilor sub 5% și ajungînd chiar și la 1%! Iată ce oferă, de fapt, România oamenilor de afaceri: salarii mici! Și iată de ce se află companiile străine în România! În principal, pentru a valorifica salariile mici din România sau, mai bine zis, pentru a beneficia de pe urma salariilor mici din România. Să fie clar. Cei zece nu sunt din activități-fanion ale automatizării și digitalizării, în care roboții înlocuiesc forța de muncă scăzînd consistent cheltuielile cu salariile.

Este vorba, dimpotrivă, de activități în care forța de muncă atîrnă greu la cîntar (comerț, distribuții de carburanți), adică tocmai activități în care salariul mic joacă rolul crucial în reducerea costului total cu forța de muncă. Sunt activități în care, evident, un salariu unitar mare ar îngreuna sever talgerul costurilor cu forța de muncă și, în consecință, al celor totale. Sunt, de fapt, activități economice cu valoare adăugată scăzută, în care cîștigurile nete provin din valorificarea mîinii de lucru ieftine, și nu din înzestrări tehnologice ridicate. Transnaționalele urmează o matrice precisă: profituri maxime cu cheltuieli minime. Cheltuielile mici cu salariile nu sunt un scop în sine. Sunt un mijloc. De aceea, este o așteptare deșartă ca o transnațională care intră într-o țară cu salarii mici să se înghesuie în activități, precum IT-ul, în care costul cu forța de muncă poate ajunge la 50-60% din totalul costurilor în ideea că salariul mic ar putea coborî serios factura! Nu că n-ar face-o, dar nu este un obiectiv central în cadrul strategiei lor de ansamblu.

La scara globală la care acționează, transnaționalele ies mult mai bine plasînd activitățile cu valoare adăugată înaltă în țările cu salarii mari (în cele mai multe cazuri la ele acasă), pentru a-și rezerva localizarea activităților cu valoare adăugată slabă în țările cu salarii mici. Altfel spus, îndreaptă input-urile tehnologice în țările dezvoltate, pentru a înlocui acolo forța de muncă scumpă, și nu în țările periferice, coloniale, unde profiturile se fac din valorificarea forței de muncă ieftine. Ca atare, coloniile așteaptă degeaba investiții, pentru că acestea nu vin unde salariile sunt mici. N-au de ce!

Este motivul pentru care operațiunile transnaționalelor într-o colonie precum România sunt concentrate în activități cu valoare adăugată mică. Singurii din Top 10 care au o valoare adăugată mai acătării sunt producătorii auto. Dar este o producție în lohn, care prin natura ei nu modifică datele problemei de care vorbim, căci nu este decît o modalitate de a beneficia de salariile mici în activitățile corespunzătoare sau, cum s-ar spune, care se pretează. Pentru a perpetua schema, toate transnaționalele, dar absolut toate, impun o salarizare în rețeaua lor internațională de producție și comercializare care urmează strict configurația salarială din localizările lor și nu cumva standardele din propria organizare.

Invariabil, pentru aceleași funcții și aceleași munci depuse, salariile din subsidiarele din colonii sunt de 4-5 ori mai mici decît în subsidiarele din centrele coloniale, la absolut aceleași condiții de organizare și productivitate. În acest fel, matricea, noi îi spunem colonială, a exploatării salariilor mici din colonii este nealterată, putînd fi aplicată mereu și mereu. Întru perpetuarea colonialismului însuși!

Pentru a dimensiona cît de cît cam ce înseamnă derizoriul cheltuielilor cu salariile în ansamblul cifrei de afaceri a primelor zece companii din România să arătăm că, la nivelul de ansamblu al PIB-ului, cheltuielile cu salariile merg spre 40%, semnificînd aproape cea mai mică pondere ce revine muncii din toate țările UE. Ținînd cont de relația valorică dintre PIB și cifra de afaceri, se evidențiază că partea ce revine muncii din contribuția la PIB a celor zece prime companii din România se află între 2 și 15%, față de 40% la nivel național!

Corespondent, mult superioară este partea pe care capitalul o reține din contribuția la PIB a acestor companii: 70% și chiar peste 80%, față de 45-50% la nivel național! E tare, nu?! Să tot faci afaceri în asemenea condiții! Dacă, evident, este vorba în asemenea condiții de afaceri! Dacă, din derularea unei „afaceri” în sens tehnic vorbind, muncii îi revin doar cîteva procente, iar capitalului de cîteva ori, chiar de 20-30 de ori mai mult, nu mai ai de-a face cu „afaceri” în sens capitalist vorbind!

Este jaf în toată regula, mai ales dacă, din profiturile realmente obținute, capitalul, indiferent care ar fi acela, declară oficial ca profituri sume derizorii spre evazionarea fiscalității și spre prostirea proștilor! Dar și spre compromiterea capitalismului, asociindu-l cu jaful!

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 8 mai 2019.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/unii-compromit-capitalismul-asociindu-l-cu-jaful-782901

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Sărbătoarea Mamei Mîntuirii – 4 iunie 2019

     „Declar această zi de 4 iunie 2014, ca Ziua Sărbătorii Mamei Mîntuirii. În această zi, cînd recitați această rugăciune, voi mijloci în favoarea tuturor sufletelor pentru Darul Mîntuirii, în special pentru aceia care se află într-o mare întunecime spirituală a sufletului.“ (Mesajul din 4 iunie 2014 al Sfintei Fecioare către Maria Îndurării Divine)

 Rugăciunea nr. 154 a Cruciadei – Rugăciune pentru sărbătorirea Zilei Mamei Mîntuirii

„O Mamă a Mîntuirii, îți prezint în fața ta astăzi, în această zi de 4 iunie, Ziua Sărbătorii Mamei Mîntuirii sufletele următorilor (lista numelor).

Iubită Mamă, te rog să-mi dăruiești mie și tuturor acelora care te onorează și care distribuie Medalia Mîntuirii, deplina protecție în fața celui rău și în fața tuturor celor care resping Îndurarea Fiului tău preaiubit, Isus Cristos și toate darurile pe care el le acordă umanității.

Roagă-te, iubită Mamă, ca toate sufletele să primească darul mîntuirii veșnice. Amin.“

La aceasta adăugăm recitarea rozarului, rugăciunile nr. 115, 130 și 159 ale cruciadei precum și Magnificatul.

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-14804988789171

Cruciada specială de rugăciune din 7 iunie 2019

      În ziua de 7 iunie 2019, toţi membrii grupurilor de rugăciune, din fiecare ţară, sînt invitaţi să se roage Cruciada specială de rugăciune, pentru a-L ajuta pe Isus să salveze sufletele.

Tema lunii: ajută-mă, eliberează-mă, pregătește-mă

Se vor recita:

  1. Rozarul Sfintei Fecioare (dacă este posibil cele patru mistere tradiţionale);
  2. Rozarul Îndurării Divine*;
  3. Cruciada specială care cuprinde rugăciunile nr: 96 – 10, 12, 36, 39, 44, 45, 46, 47, 50, 62, 63, 74, 76, 89, 116, 127, 128, 129,134, 136, 137, 139, 142, 148, 149, 151, 152, 159, 160, 161, 163, 165 – 96;
  4. Recitarea Rugăciunii (155) a Cruciadei pentru protejarea acestei Misiuni a Mîntuirii;
  5. Consacrarea la Inimile Imaculate ale lui Isus şi ale Mariei;
  6. Rugăciunea către Arhanghelul Mihail;
  7. La sfîrşit, cu rozarul în mînă, vom recita de 50 de ori Rugăciunea 132 a Cruciadei, pentru protejarea acestei misiuni (Mesajul din 31 ianuarie 2014).

„Fiica Mea preaiubită, doresc să instruiesc Grupurile Cruciadei Mele de Rugăciune pentru a fi vigilente atunci cînd se vor înfiinţa, în naţiunile lor. Trebuie să păstreze apa sfinţită în preajmă, să aibă un Crucifix al Meu şi să recite această Rugăciune specială a Cruciadei pentru Binecuvîntarea şi Protecţia Grupului Cruciadei de Rugăciune.“ (Rugăciunea nr. 96) „Vă rog să recitaţi această rugăciune, înainte şi după fiecare întîlnire de rugăciune.“ (Mesajul lui Isus către Maria Îndurării Divine din 25 ianuarie 2013)

*În anul 2011 Isus ne-a transmis, prin intermediul Mariei Îndurării Divine, următoarea rugăciune pe care să o recităm la sfîrşitul rozarului:

„«O Doamne, umple-mă cu darul Spiritului Sfînt, pentru a putea duce Preasfîntul Tău Cuvînt păcătoşilor, pe care trebuie să-i ajut să se mîntuie în Numele Tău. Prin rugăciunile mele, ajută-mă să-i acopăr cu preţiosul Tău Sînge, ca să poată fi atraşi la Inima Ta Sfîntă. Dăruiește-mi darul Spiritului Sfînt, pentru ca aceste sărmane suflete  să se poată bucura în Noul Tău Paradis.»

Să spuneţi această rugăciune în fiecare zi după ce ați recitat Rozarul Îndurării Divine şi, prin fidelitatea voastră față de Mine, veţi ajuta să-i mîntui pe copiii Mei.“ (Mesajul lui Isus către Maria Îndurării Divine din 10 mai 2011)

În mesajul din 11 mai 2016 comunicat Annei Marie, Isus cere ca, înainte de a începe recitarea rozarului, să spunem următoarea rugăciune:

„Prin mijlocirea Mamei noastre cerești, Mama lui Dumnezeu, prin viața, moartea și învierea lui Isus Cristos, Mîntuitorul și Răscumpărătorul sufletelor, îți cerem, Părinte Ceresc, să oprești orice complot terorist planificat și îndeplinit de păcătoșii posedați care îi urăsc pe copiii lui Dumnezeu. În numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin.“

Isus: „Aceasta este ceea ce ei ar trebui să se roage. Îi rog pe preaiubiții mei copii, apostolii să publice și să recite această rugăciune înainte de a începe Sfîntul lor Rozar. Dacă nu înaintea lui, atunci înaintea Rozarului Îndurării Divine.“(Mesajul lui Isus către Anna Marie, Apostol al Scapularului Verde din 11 mai 2016)

Surse: : http://www.internetgebetskreis.com/

https://revelatiialecerului.wordpress.com/2016/07/01/minia-tatalui-meu-se-revarsa/

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Episcopii martiri ai Bisericii greco-catolice române

      Astăzi 2 iunie 2019, pe Cîmpia Libertății de la Blaj, Papa Francisc i-a beatificat pe cei șapte episcopi martiri ai Bisericii greco-catolice: Vasile Aftenie (1899-1950), Valeriu Traian Frențiu (1875-1952), Ioan Suciu (1907-1953), Tit Liviu Chinezu (1904-1955), Ioan Bălan (1880-1959), Alexandru Rusu (1884-1963) și Iuliu Hossu (1885-1970).

În urmă cu 171 de ani, în 15 mai 1848, tot la Blaj a avut loc în timpul revoluției de la 1848, Adunarea națională a românilor din Transilvania, prin care aceştia şi-au expus revendicările naţionale, politice, religioase şi sociale, pentru ca naţiunea română din Ardeal să beneficieze de aceleaşi drepturi ca şi celelalte naţiuni care locuiau în această provincie. (Sursa: http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Adunarea_Na%C5%A3ional%C4%83_de_la_Blaj)

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-14804988789171

 

 

 

CAPTURAREA ROMÂNIEI

         PSD a fost capturat de Statul Paralel, Noua Securitate sau Servicii și de Multinaționale.
PSD nu a pierdut alegerile. Au fost luate voturi de la PSD, dar și de la USR, și date la PNL, UDMR, PRO România, PMP, pentru a intra în Parlament. În trecut au fost alegeri in care, cu martori, am știut rezultatul alegerilor pe țară, la zecime, cu două ore și jumătate înainte de a se Închide urnele.

Acum, de la PSD s-au luat minimum patru sute de mii de voturi, de la USR minimum trei sute de mii și redistribuite. Agenții cu tabletele, au avut rolul lor: de a influența rezultatul, de a mări cvorumul, dar și se a transmite din secții anumite lucruri.
Singura greșeală pe care i-o imput lui Dragnea este că a plecat noaptea de la sediul PSD fără să facă numărătoarea paralelă. I s-a comunicat probabil că a pierdut și că va fi condamnat a doua zi, și a cedat. Era omenește să cedeze.

În direct cu mine, la trei dimineața, Rareș Bogdan a transmis date după așa-numită numărătoare paralelă de la sediul PNL, in care PSD, după numărătoarea paralelă a PNL, avea cu totul alt procent, egal cu cel al PNL-ului de azi. Numărătoarea paralelă e o șmecherie inventată de Videanu pentru a masca accesul la Softul de numărare. În acest moment, pot doar să spun că sunt două partide, unul din ele fiind PNL, care au acces la soft in timpul alegerilor, în paralel cu STS. Ambele sunt in PE.
Duminică noaptea a fost un compromis: vreți să băgați ProRomânia și UDMR, intrăm toți. A fost sacrificat ALDE, care de fapt trecuse pragul. Pentru cunoscători, cheia de final trebuie să bată și pe orizontală. Rezultatul real al alegerilor este următorul:
PSD: 29%
USR 28%
PNL: 25%
ALDE: 6 %
Pro România, UDMR, PMP nu au trecut pragul. Înțelegerea a fost clară, procentele redistribuite astfel încît să îngenuncheze PSD și ALDE și pentru ca Dragnea să poată fi săltat ușor a doua zi.

În urmă cu două săptămîni am primit un telefon și mi s-a spus că Dragnea a fost condamnat, sentința scrisă, iar lui Viorica Dăncilă i s-a comunicat acest lucru și că dacă îl va aduce pe Mazăre va fi președintă la PSD. S-a conformat. Este prima dată cînd nu am crezut, pînă duminică noaptea, cînd am primit din nou confirmarea. Era prea tîrziu. Atunci, în emisiune, am spus-o de multe ori, aproape pe față. Degeaba. Cărțile fuseseră aruncate, cătușele pregătite iar Softul mergea.
La ora la care discutăm, o parte a Noii Securități controlează PNL, PSD, Pro România, PMP, UDMR, iar cealaltă parte USR. Prima e condusă de Helvigh, cea de-a doua de Coldea. Singurul partid rămas pe dinafară este ALDE, care va fi sfîrtecat de PNL și ProRomânia.

PSD a fost capturat cu totul de Helvigh, care a scăpat de frica schimbării de către Dragnea. Principalul motiv al condamnării lui Dragnea a fost războiul declarat împotriva Statului Paralel, care cuprindea și schimbarea legilor Serviciilor Secrete, inclusiv schimbarea lui Helvigh și Pahonțu, dar și războiul declarat dominației multinaționalelor in România. Dăncilă va anula OUG 114, dar și toate măsurile care deranjează multinaționalele.

Nimeni nu mai are voie să vorbească despre Statul Paralel, Noua Securitate și Servicii, nici despre Multinaționale.
PSD NU MAI EXISTĂ. LA ORICE TIP DE ALEGERI VA LUA PÎNĂ ÎN 20%, MULȚI LIDERI FIIND ȚINUȚI PRIN DOSARE.
România a fost capturată definitiv, Securitatea controlînd toate partidele. Tabăra lui Helvigh-Iohannis, paradoxal, mai are o singură problemă: Coldea și USR. Acesta va fi războiul următoarelor luni: Războiul între Helvigh și Coldea, un război între Securiști. Chiar că nu mai contează ce vrea Veorica, care l-a vîndut pe Dragnea la colț de stradă: ea va face ce-i ordonă direct Helvigh și Iohannis. Opoziția este USR, Coldea și Cioloș, eventual Kovesi.

ÎN LEGĂTURĂ CU RĂZBOIUL CU STATUL PARALEL, ACESTA S-A ÎNCHEIAT, MAI DEVREME DECÎT CREDEAM: A CÎȘTIGAT STATUL PARALEL, DRAGNEA, SINGURUL CARE RĂMĂSESE ÎN RĂZBOI CU EL, A FOST EXECUTAT, IAR LUI TĂRICEANU, CARE ORICUM SE ÎNMUIASE, ÎI VA FI RIDICATĂ IMUNITATEA.
ROMÂNIA A FOST CAPTURATĂ TOTAL DE STATUL PARALEL.

Sursa: CAPTURAREA ROMÂNIEI by Gelu Vișan via pagina de facebook a lui Petru Caluian.

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

 

Eroul Eurostat

      Dl Dragnea, place-nu place, este eroul ultimelor date ale Eurostat (statistica UE).

România figurează, în estimările pe 2018, cu o masă salarială în echivalent de peste 80 miliarde euro, reprezentînd aproape 40% din PIB! Să nu ne facem că am uitat: în 2012, cînd PSD a revenit la guvernare, salariile ajunseseră să reprezinte în PIB nici 32%, în cădere vertiginoasă de la intrarea României în UE și de la 43-44% la ieșirea din comunism. În șase ani, politica dlui Dragnea de creștere a salariilor direct la stat și indirect în mediul privat prin „inducție” sau prin majorarea salariului minim a dus la o recuperare s-ar putea spune remarcabilă, ale cărei consecințe nu pot fi precizate deocamdată.

Să vedem despre ce este de fapt vorba. Ponderea masei salariale în PIB este unul din cei mai ilustrativi indicatori economici. Pentru starea de dezvoltare a unei țări și mai ales pentru statutul ei în economia și politica mondială este chiar cel mai semnificativ!

Dacă PIB-ul este expresia producției ca act economico-social – relevantă sau nu este o altă problemă, destul de controversată, pe care nu o discutăm acum și aici –, ponderea masei salariale în PIB este fotografia la un moment dat a împărțirii roadelor producției între muncă și capital. În statistica actuală la nivelul practic al tuturor țărilor și teritoriilor, PIB-ul însumează ceea ce revine muncii, respectiv masa salarială (denumită statistic „compensarea salariaților”), și ceea ce revine capitalului (denumită statistic „excedentul brut de exploatare”), adăugîndu-se bilanțul net al intervenției statului (impozite de producție minus subvenții). Primele două, respectiv compensarea salariaților și excedentul brut de exploatare, formează baza PIB-ului, constituind, mai simplu spus, salarii și profituri, care reprezintă, aproape fără excepții, peste 85% din PIB.

Cum într-o țară sunt împărțite între muncă și capital aceste 85 procente din PIB spune aproape totul despre țara în discuție. În țările dezvoltate, care sunt și centrele din sistemele centru-periferie din rînduielile actuale de tip colonial din lume, munca preia peste 50%, chiar mult peste 50%, din PIB, iar capitalul 30-35% (repetăm, vreo 15% constituie bilanțul net al intervenției statului). Dimpotrivă, în țările de la periferii situația ­este inversă: peste 50% din PIB preia capitalul, iar munca doar 30-35%, în unele cazuri maximum 40% (cotele spre 40% fiind înregistrate în general pe seama unui bilanț net mai scăzut al intervenției statale)! La doar 30-32% pondere a masei salariale în PIB este vorba fără echivoc de o colonie în toată puterea cuvîntului.

În 2012 era dezastru. Masa salarială în PIB coborîse sub 32%. Nu doar o cotă de colonie pură, dar această cotă se afla într-o continuă și vertiginoasă scădere de la intrarea României în UE. De mirare nu era! Coborîrea părții din PIB pe care o prelua munca era produsul colonializării dramatice și rapide a țării sub faldurile UE și cu concursul enorm al guvernării Băsescu, ce, printre altele, procedase și la o tăiere fizică a salariilor bugetarilor. Este momentul în care PSD, spre cinstea sa, a pornit cruciada sporirii salariilor în România, care a început pe vremea premierului Ponta cu recuperarea nivelurilor salariale după tăierile Băsescu și care a continuat cu ceea ce a constituit baza cruciadei, respectiv majorarea salariului minim care să împingă în sus întreaga grilă de sa­larizare și sporirea salariilor la stat pentru ca, prin impulsul creat, să antreneze și creșterea salariilor în mediul privat, copleșitor preponderent în economie, și în care statul n-are nicio jurisdicție!

În cartea „România, o colonie la periferia Europei”, apărută în 2016 la Editura „Roza vînturilor”, am subliniat importanța crucială a încercării de majorare a salariilor în situația în care a ajuns România, după ce a fost transformată într-o colonie și nu are putința și, din păcate, așa cum se dovedește, nici măcar aspirația de a schimba rînduielile care au adus-o aici: „Este singura supapă pe care o mai poate cît de cît influenţa statul român şi a cărei îngustare mai poate împiedica firmele străine să nu scoată chiar tot în afară, lăsînd ceva şi în ţară. Şi deci să se mai permită ţării să se aleagă cu ceva din activitatea capitalului străin pe teritoriul ei. (…) Operaţiunea trebuie întreprinsă cu orice costuri, respectiv cu acceptarea eventualităţii şi a unei reduceri a investiţiilor străine şi a unei gîtuiri a multor afaceri româneşti. Prosteala menţinerii salariilor mici ca atractivitate pentru capitalul străin trebuie definitiv aruncată la coş.

Ca orice prosteală! Salariile mici înseamnă contribuţii sociale neîndestulătoare, oricît de ridicată ar fi cota lor procentuală, şi mai ales înseamnă piaţă internă restrînsă şi deci şanse slabe de dezvoltare” (pag. 124). Guvernarea PSD-ALDE a mers pe această cale. Și, în cîțiva ani, a inversat tendința de prăbușire a masei salariale în PIB. Împărțirea PIB-ului între muncă și capital a devenit mai rezonabilă. Nu poate fi vorba de o „decolonializare” a României, pentru că simpla creștere a salariilor nu are o asemenea capacitate de schimbare. Să nu confundăm efectele cu cauzele. Capacitatea de schimbare în domeniu n-o poate avea decît răsturnarea rînduielilor, începînd cu proprietatea. Schimbare de rînduieli pe care promotorii cruciadei creșterii salariilor nici nu o au în vedere și nici nu o aduc măcar în discuție.

Dincolo de aceasta, guvernarea PSD-ALDE, în frunte cu dl Dragnea, n-a rezistat, din păcate, tentației de a se întinde în multe domenii pe lîngă cel al salariilor și pensiilor, riscînd să rămînă fără resurse pentru ceea ce trebuia a urmări în principal. De asemenea, s-a mizat exagerat de mult pe creșterea economică. Ea este obținută nu în economia românească, ci în economia străină de pe teritoriul României și aceasta n-o împarte cu nimeni! Ca atare, nu se poate miza pe ea pentru finanțarea unor creșteri de salarii în zone ale economiei care nu au legătură cu capitalul străin. Mult mai acoperitor pentru finanțare este să deplasezi povara fiscală dinspre muncă înspre capital, după cum reclamă statisticile însele (de peste trei ori mai mare fiind în prezent povara asupra muncii decît asupra capitalului), căci dacă, așa cum s-a procedat, majorezi salariile continuînd în același timp să faci cadouri capitalului (prin așa-numitele relaxări fiscale) te împotmolești.

Creșterea cîștigurilor din salarii și pensii a fost un pas luminos în peisajul sumbru colonialist din România. Un pas mic pentru un balaur atît de mare! Beneficiind și de conjunctura unei penurii de forță de muncă, generată de halucinanta emigrație determinată tocmai de salariile mici, creșterea salariilor bugetarilor și urcarea abruptă a salariului minim au dat niște rezultate neașteptate, împingînd semnificativ ponderea salariilor în PIB.

Vom vedea ce va urma. Noile niveluri de salarii din România, inclusiv ponderea masei salariale în PIB, sunt în defazaj față de statutul colonial neschimbat al României, care derivă din structura proprietății, deci a deciziei. Pericolul cel mai mare ca nivelurile de salarii din România, inclusiv ponderea masei salariale în PIB, să coboare la cele „clasice” ale statutului colonial vine de la cel mai mare păcat pe care chiar promotorii cruciadei majorării salariilor, în frunte cu dl Dragnea, l-au făcut, hotărînd să arunce în cîrca angajatului întreaga sarcină a contribuțiilor sociale. În înfruntarea istorică dintre muncă și capital, specifică tuturor veacurilor de capitalism, transferul plății contribuțiilor sociale total în sarcina angajatului marchează întoarcerea la capitalismul primitiv. Capitalul cîștigă astfel decuplarea fără echivocuri de orice responsabilitate socială, decuplare prin care angajatorul devine vătaful cu cravașă în mînă și angajatul salahorul cu căciula în mînă, iar statul dispare pur și simplu în decor.

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 2 mai 2019.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/eroul-eurostat-782300

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Lanț de rugăciune pentru a proteja continentul american – 23 mai 2019

      La fel ca pentru Europa, credincioșii de pretutindeni sînt invitați ca în ziua de 23 a fiecărei luni să se roage într-un lanț de rugăciune pentru a proteja continentul american.

În această zi, fiecare este rugat să recite, cel puțin unul din rozarele de bucurie, de durere, de lumină și de mărire precum și rugăciunile nr. 26, 30, 31, 80, 85, 124 și 141 ale cruciadei.
Sursa: https://www.internetgebetskreis.com/en/

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-14804988789171

În declararea profiturilor, capitalul românesc a ajuns un fel de sfînt!

       Se dovedește că așa-numita „creștere economică a României” este, de fapt, a firmelor străine din România.

Încercînd să evalueze prezența și performanțele firmelor autohtone în România actuală, rapoartele privind capitalul privat românesc, întocmite de PIAROM (Patronatul Investitorilor Autohtoni din România), împreună cu Ziarul Financiar, pe baza datelor ONRC (Oficiul Național al Registrului Comerțului), spulberă implicit, prin însăși prezentarea separată, pe segmente, a statisticilor globale, minciuna gogonată a așa-zisei „creșteri economice a României” (vezi „România liberă”, 17 aprilie 2019).

Se dovedește că așa-numita „creștere economică a României” este, de fapt, a firmelor străine din România, a căror pondere se mărește constant și substanțial în total, în timp ce firmele românești, culmea în chiar perioada de maximă creștere economică mult lăudată, dau înapoi. Rapoartele PIAROM-ZF – repetăm, prin însăși prezentarea pe segmente (românesc/străin), prezentare cu deplină justificare în economia reală (unde cele două segmente au puține conexiuni unul cu altul), „ansamblul economic” România fiind doar un amalgam statistic – dau jos vălul și de pe o altă realitate dramatică a României coloniale actuale, arătînd clar cu degetul, deși fără să vrea, cine fură de fapt România, acea Românie supraevazionată fiscal sub nasul ANAF și vlăguită de corupția împotriva căreia pretinde că se luptă DNA.

Ultimul raport al PIAROM-­ZF, cu date complete pe 2017, evidențiază că firmele cu capital privat românesc au ajuns să mai obțină doar 45% din cifra de afaceri contabilizată pe ansamblu, folosind 62,4% din forța de muncă ocupată, în timp ce firmele cu capital străin au trecut de 51%, utilizînd numai 30,7% din forța de muncă (firmele cu capital de stat avînd o pondere de circa 4% în cifra de afaceri și una de 6,9% în forța de muncă ocupată). Față de anii anteriori, ponderea capitalului românesc este în scădere, cea a capitalului străin în creștere.

Contrar acestei tendințe, datele arată că profitabilitatea, calculată ca raport între rezultatul net (profituri brute minus pierderi) și cifra de afaceri, a fost mult mai mare în cazul firmelor românești: 6,7%, față de 3,7%! Adică dublă! În anii anteriori, discrepanța a fost și mai pronunțată pentru că, în timp ce în 2016 a fost cam același lucru, în 2015 profitabilitatea firmelor românești a fost chiar de trei ori superioară, iar în 2014 infinit mai mare, deoarece nu mai aveai ce să compari, întrucît capitalul străin a lucrat atunci în România pe pierdere!

Una peste alta, capitalul românesc ar fi de peste 2-3 ori mai profitabil decît cel străin în România. Să vezi și să nu crezi! Aiureala depășește imaginația! Preluarea pur și simplu a unei asemenea evidențieri statistice este clar o prostie! Iar vînturarea ei în spațiul public o diversiune! Căci profitabilitatea mai mare a capitalului românesc decît cea a capitalului străin este, economic, o anomalie!

Nu poate fi mai profitabil capitalul românesc decît cel străin în România cel puțin în măsura în care, potrivit statisticilor însele, la același rezultat obținut, capitalul străin folosește de două ori mai puțină forță de muncă, avînd deci o productivitate a muncii mult superioară. În cazul capitalului străin, se obțin 51% din cifra de afaceri pe ansamblu cu nici 31% din forța de muncă, deci un coeficient 1,6, în timp ce în cazul capitalului privat românesc se obțin doar 45% din cifra de afaceri cu peste 62% din forța de muncă, deci un coeficient 0,7, respectiv de 2,3 ori mai mic!

Cu alte cuvinte, situația în realitate este inversă: capitalul străin funcționează cu o productivitate de 2,3 ori mai mare decît cel românesc și ar fi ilogic să fie mai puțin profitabil! Te-ai mira de ce își mai pierde timpul pe aici, prin România! Luînd ca bază de profitabilitate măcar diferența de productivitate a muncii evidențiată de statisticile însele, nu capitalul românesc este mai profitabil, ci cel străin este mai profitabil, și anume de cel puțin două ori.

Atunci de unde provine anomalia? Statisticile privind cifra de afaceri și ocuparea forței de muncă exprimă situația reală, concretă din teren. Statisticile privind profiturile exprimă ceea ce raportează ­companiile. Este vorba nu de profiturile reale, ci de profiturile raportate. Admițînd pentru simplificare că, față de cel românesc, capitalul străin nu ar avea niciun avantaj tehnologic care să se convertească direct în profit, înseamnă că, la cifra de afaceri obținută și forța de muncă folosită, capitalul străin realizează cel puțin 70% din totalul profiturilor. Iar cel românesc doar vreo 30% din total.

Cînd este însă vorba de profiturile raportate, capitalul străin a declarat în 2017 profituri brute de 46 miliarde lei, iar cel românesc de 61 miliarde lei. Respectiv, 43% și 57% din total. Vertijurile îl apucă pe orice om de bună-credință.

Profiturile brute declarate au fost doar de 107 miliarde lei în 2017, reprezentînd, ne spun de data aceasta chiar statisticile oficiale, doar vreo 20% din profiturile totale efectiv realizate, cifrate la sume, derivînd din însăși statistica PIB-ului, de peste 450 miliarde lei. Din acestea, capitalul străin, care a obținut profituri pe puțin de 300 miliarde lei, a declarat doar 46 miliarde lei, adică numai vreo 15%.

Capitalul românesc, care a obținut profituri brute de vreo 150 miliarde lei, a fost mai generos, declarînd 61 miliarde lei, adică peste 40%. Mai precis, din ceea ce statul român a putut fiscaliza în total din profiturile declarate, vreo 57% au provenit de la firmele românești, cu toate că aștepta de la acestea numai circa 30% din total. Și asta pentru că onor capitalul străin, prin profiturile declarate, a adus la fiscalizare sume ridicole, reprezentînd doar 15% din ceea ce se cuvenea și constituind din totalul profiturilor fiscalizate la nivelul statului doar 43%, în loc de 70%! Cine fură România? Căci de statul român nu mai este cazul să ne întrebăm! Acesta nu prea mai există, a fost ca și desființat!

Față de cît se fură prin evaziunea fiscalizării profitului, capitalul românesc a ajuns un fel de sfînt prin comparație cu capitalul străin, care este dracu’ gol, plătind doar vreo 10-15% din ceea ce ar trebui să plătească și trimițînd afară fără fiscalizare 85-90% din profiturile efectiv realizate în România. Este vorba de 40-50 miliarde euro anual! Ar trebui poate să ne întrebăm de rolul ANAF și DNA în toate acestea.

ANAF-ul nu trece decît pragul firmelor românești, neîndrăznind în cazul firmelor străine, iar DNA nu caută decît corupți români, străinii fiind bibelou de porțelan de neatins! Și-au făcut sau nu treaba aceste instituții? Greu de răspuns, căci, după cum se vede, au transformat ­capitalul românesc, ăla hoțoman și corupt, într-un adevărat sfînt, prin comparație cu dracu’ gol, capitalul străin!

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 24 aprilie 2019.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/in-declararea-profiturilor-capitalul-romanesc-a-ajuns-un-fel-de-sfant-781531

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Noul terorism intelectual

      Cum, sub influenţa americană, erau deja în vogă studiile de gen şi studiile (post)coloniale, indigenismul a avut cale liberă şi s-a dorit să se legitimeze ştiinţific prin teoria „decolonialismului” şi prin aşa-numita „intersecţionalitate”, adică prin punerea în relaţie a diferitelor demersuri ideologice. Vi se pare complicat?

Publicaţia lunară Revue des Deux Mondes este un caz rar şi fericit de longevitate: a fost fondată în 1829. Apare în format carte, a reuşit să-şi fidelizeze un număr apreciabil de abonaţi şi continuă să existe, chiar dacă în ultimii ani a cunoscut – ca toată presa culturală- unele dificultăţi financiare. Dar nu despre povestea revistei vreau să vorbesc aici (deşi ar fi un subiect interesant), ci despre numărul din luna aceasta, care propune un remarcabil dosar despre „Terorismul intelectual”. E vorba despre un fenomen ce caracterizează universităţile din Franţa (dar nu numai pe acelea) şi a cărui amploare a provocat justificate reacţii de îngrijorare şi de protest (cum se vede şi din dezbaterea găzduită săptămîna trecută de revista Figaro Magazine). În Revue des Deux Mondes avem a face cu o tratare monografică a chestiunii, în sensul că mai multe articole radiografiază sistemul universitar francez, analizează legile succesive ale învăţămîntului superior, pun în lumină influenţa pe care a exercitat-o, după 1945, marxismul pentru ca, mai tîrziu, să se încerce o sinteză structuralisto-marxistă. Graţie marxismului, terenul era pregătit pentru noua ideologie dominantă, numită „indigenism”. Articolul lui Yves Mamou, un ziarist cu un condei alert, ne aduce precizările lămuritoare. În anul 2005, ca urmare a unor tulburări în cartierele periferice ale marilor oraşe, s-a lansat, de către o mişcare formată mai ales din comunişti şi stîngişti, manifestul „Suntem indigenii Republicii”. Ideea principală era că Franţa rămîne un stat colonialist şi că egalitatea republicană e un mit. Mişcarea s-a transformat în partid, „Partidul indigenilor Republicii”. Programul acestei formaţiuni e uşor de rezumat: albii sunt vinovaţi de toate relele, islamul politic trebuie promovat, heterosexualii sunt un fel de duşmani de clasă (v. şi cartea lui Pascal Bruckner recent tradusă în româneşte Un rasism imaginar. Islamofobie şi culpabilitate, editura Trei). S-a produs astfel o simbioză între stîngismul alb (comunist, troţkist etc.) şi mişcările islamiste şi identitare. În lumea universitară, indigenismul s-a impus repede şi a acţionat ca un tăvălug. Cum, sub influenţa americană, erau deja în vogă studiile de gen şi studiile (post)coloniale, indigenismul a avut cale liberă şi s-a dorit să se legitimeze ştiinţific prin teoria „decolonialismului” şi prin aşa-numita „intersecţionalitate”, adică prin punerea în relaţie a diferitelor demersuri ideologice. Vi se pare complicat? Vă înţeleg perfect, numai că reţelele universitare au impus toată această aiureală în seminarii, colocvii, congrese etc., iar opoziţia faţă de această presiune teribilă a venit din afara lumii universitare: acolo, după toate semnele, războiul pare pierdut.

Josepha Laroche, profesoară la o universitate pariziană (să nu absolutizăm: există încă spirite lucide), examinează în amănunt noua ideologie islamo-stîngistă şi dă exemple edificatoare. Deşi în Franţa sunt interzise aluziile la „rasă”, termenul este acum promovat cu insistenţă pentru a stigmatiza „privilegiul alb”. Colonialismul apare ca o crimă incomensurabilă, ca un păcat de neiertat. În acelaşi timp, nu se spune nimic despre atrocităţile comise de către Imperiul otoman şi nici despre comerţul cu sclavi negri făcut de către arabi. De asemenea, la fel cum a fost contestată existenţa gulagului, sunt negate rasismul anti-alb, antisemitismul de origine musulmană, proliferarea islamismului radical. Terorismul este prezentat drept o „construcţie socială” şi de altfel nu se vorbeşte despre terorism, ci despre „crime”, cărora li se găsesc trei explicaţii: nedreptăţile sociale, opresiunea colonială (iarăşi!) sau tulburările psihice. Aşa că o anume Hafsa Askar, activistă de frunte a Uniunii Naţionale a studenţilor din Franţa, poate scrie, fără să aibă nici un fel de probleme, această frază teribilă: „ar trebui gazaţi toţi albii, această sub-rasă”. Un articol extrem de interesant poartă semnătura unui student, Joseph Magne, care arată la ce aberaţii conduce corectitudinea politică. Toate cursurile şi seminariile (Magne este student în istoria şi filosofia artei) sunt politizate, se discută numai în termeni de „raporturi de forţă” şi de „dominaţie”, sculptura greacă este stigmatizată pentru că ar privilegia dominaţia masculină, băieţii din grupă sunt chemaţi de către asistent şi li se spune să le lase pe fete să vorbească cel puţin la fel de mult la seminar pentru a nu crea „discriminare de gen” etc., etc. Aiuritor.

Unde duc toate astea? Nu e nevoie de prea multă imaginaţie. Exemplele sunt puzderie. Un spectacol cu o piesă de Euripide, jucată de studenţii de la Sorbona, a fost anulat întrucît, conform tradiţiei antice, interpreţii purtau măşti albe şi negre. „Negre”, vă daţi seama? Caz flagrant de rasism. Filosofului Alain Finkielkraut, membru al Academiei Franceze, i s-a permis cu mare greutate şi în ultimul moment să ţină o conferinţă la Institutul de Ştiinţe Politice deoarece organizaţiile studenţeşti au vrut să interzică intrarea în institut a acestui intelectual „reacţionar”: act flagrant de cenzură. Şi încă un exemplu, ca să ieşim din zona universitară. La Muzeul Orsay e deschisă acum o expoziţie intitulată „Modelul negru, de la Géricault la Matisse”. Printre pînzele expuse, celebrul tablou Olympia (1863) al lui Manet: în prim plan, o femeie albă, goală, întinsă pe pat, în plan secund o negresă, aparent o slujnică, ţinînd în mînă un buchet de flori. Ei bine, pictorul congolez Aimé Mpane a pictat în 2013 un tablou, Olympia 2, în care femeia goală întinsă pe divan e negresă, iar slujnica e o femeie albă.

Lucrurile sunt acum în ordine deoarece, cum ar zice personajul lui Caragiale, „onoarea e reperată”.

Autorul articolului, Alexandru Călinescu este profesor universitar doctor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic literar şi scriitor.

Articolul a apărut în Ziarul de Iași din 17 mai 2019.

Sursa: https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/noul-terorism-intelectual–219190.html

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Spulberarea minciunii „creșterii economice a României“: capitalul românesc a dat, de fapt, înapoi!

     Rapoartele privind capitalul privat românesc sunt singurele care, cu certitudine fără să vrea, dezvăluie minciuna putem spune istorică a așa-numitei „creșteri economice a Romîniei“, probabil cea mai mare gogoriță din România colonială actuală.

Rapoartele privind capitalul privat românesc, întocmite de PIAROM (Patronatul Investitorilor Autohtoni din România) împreună cu Ziarul Financiar, pe baza datelor ONRC (Oficiul Național al Registrului Comerțului), sunt singurele care, cu certitudine fără să vrea, dezvăluie minciuna putem spune istorică a așa-numitei „creșteri economice a României“, probabil cea mai mare gogoriță din România colonială actuală.

Fără să vrea, pentru că o face doar prin simplul fapt că nu amestecă statistic una cu alta două traiste, care sunt separate în viața însăși și ar trebui, ca atare, să fie evidențiate separat și în statistici. A le amesteca înseamnă a ascunde adevărul sau, și mai rău, trîmbițînd amestecătura, a propaga o gogoriță în spațiul public! Nu că nu ar exista creșterea economică de care se vorbește, dar nu există decît în imaginația statisticilor oficiale cu pricina acea Românie căreia îi este atribuită (ca generator) această creștere economică și deci acea Românie care s-ar bucura de ea (ca beneficiar)!

Ultima ediție (cea de-a IV-a) a rapoartelor PIAROM-ZF privind capitalul privat românesc, care conține date complete pe 2017, vine să confirme realitatea tragică pe care, în zilele noastre, o trăiește de fapt România, dar pe care, din păcate, statisticile oficiale o ascund. Și o ascund fără greutate doar printr-o simplă agregare a cifrelor, fără o prezentare a lor și pe segmentele ­componente: în perioada creșterii economice maxime din ultimii ani, capitalul românesc a dat, de fapt, înapoi!

Este o realitate că în România colonială actuală operează două economii, care nu prea au mari legături între ele. Oricum, au existențe diferite, posibilități diferite, conexiuni interne și externe diferite, dinamici diferite. Pe de o parte, economia străină din România, aparținînd capitalului străin, care este dominantă, deținînd punctele strategice, activele strategice, sectoarele strategice, pîrghiile strategice, care nu este călcată de ANAF și care este bibelou de porțelan de neatins pentru DNA. Pe de altă parte, economia subalternă aparținînd capitalului românesc, cu posibilități tehnologice și financiare reduse, confruntată cu o gravă lipsă de finanțare, care, după ce că abia pune și ea pingele, reprezentanții ANAF o fac pe leii cu ea și este obiect de scormonire în căutare de corupți pentru DNA.

Adunînd mere cu pere, fără a prezenta distinct măcar care sunt merele și care sunt perele, statisticile oficiale privind PIB-ul ascund cine crește și cine scade. Rapoartele ­PIAROM-ZF, prezentînd separat, pe căprării cum se spune, performanțele capitalului românesc, respectiv ale capitalului străin din România dau jos vălul, arătînd cum stă de fapt treaba. Minunata creștere economică, cu care se laudă atîta lume din ­România prin lumea largă de afară, aparține de fapt economiei străine din România, nu economiei românești.

Iată cifrele. În cei patru ani de creștere economică maximă pe ansamblul fictivei (imaginarei) Românii statistice, respectiv 2014-2017, cifra de afaceri a firmelor cu capitalul privat românesc a crescut de la 509 miliarde lei la 611 miliarde lei, în timp ce cifra de afaceri a firmelor cu capital străin din România a sporit de la 536 miliarde lei la 697 miliarde lei. Ținînd cont că, pe toată perioada, capitalul de stat, prin creșterea modestă înregistrată, a păstrat o aceeași pondere (circa 4%), în 2017 capitalul străin a urcat la 51% (de la 49%), iar capitalul privat autohton a coborît la 45% (de la 47%). Cine a avansat, cine a dat înapoi?! Capitalul străin a mers cu toate pînzele sus înainte, cel românesc abia a reușit să nu se împotmolească.

Pierderea a două puncte procentuale din ansamblul statistic imaginar în numai patru ani este imensă! Mai ales că s-a produs în cea mai înfloritoare perioadă de creștere economică! Cele două puncte procentuale pierdute maschează fenomene dramatice, greu de estimat cu cît au cîntărit fiecare: nu doar că economia străină a crescut într-un ritm de aproape două ori mai rapid decît economia românească, dar este vorba de preluările străine ostile în anumite sectoare, îndeosebi ale industriei alimentare, pentru a tăia orice cap românesc care eventual se ridică, dar, vai, și valul de preluări străine în urma ofertelor mereu mai insistente și la prețuri mereu mai mici ale antreprenorilor români care sunt gata să-și abandoneze afacerile sub presiunea intruziunilor ANAF și DNA, dar și a lipsei de interes și ajutor din partea Guvernului român.

Mult cîntata creștere economică se obține, de fapt, în economia străină din România și nu în cea derulată de capitalul românesc, care dă de la an la an înapoi. Cum se face că în economia străină din România se obține, de fapt, mult cîntata creștere economică? Nu doar mai bine înzestrată tehnologic, financiar și managerial decît cea autohtonă, aceasta a preluat și sectoarele și activitățile cu valoare adăugată ceva mai consistentă și ocupă și pozițiile care merg înainte indiferent de faza ciclului economic (precum utilitățile).

Oricum, economia străină din România nu plătește impozitele cuvenite: nu mai are de achitat taxe pe muncă, deși, la nivelul salariilor extrem de mici, aceste taxe, chiar dacă substanțiale procentual, cîntăreau derizoriu în totalul costurilor; în schimb, nu achită probabil nici 10-15% din impozitele pe cîștigurile lor din profit, grosul acestora externalizîndu-l înainte de fiscalizare și fiind astfel de departe cel mai mare evazionist fiscal din România. Economia străină a fost principalul beneficiar al politicilor guvernamentale post-criză, căci reglementările de reducere a poverilor fiscale n-au fost decît cadouri făcute capitalului și nu cumva degrevări ale impunerii muncii.

În sfîrșit, confiscînd retail-ul după ce au spulberat micii chioșcari români, capitalul străin a fost singurul care a profitat cu adevărat de pe urma măsurilor de stimulare a consumului, care a stat la baza creșterii economice. Agregînd însă mere cu pere – e adevărat, în baza legilor existente! –, statistica oficială ascunde de unde vine de fapt creșterea economică, trecînd-o în contul țării în ansamblu, dar, în ce privește împărțirea roadelor, statistica oficială, deși face o aceeași prezentare în devălmășie, este neputincioasă în a mai camufla realitățile. Pozițiile capitalului străin tot cresc, cele ale capitalului românesc tot scad. Cum dracu’ asemenea schimbări de poziție tocmai cînd PIB-ul crește sau, cum se spune, cînd există creștere economică?

Simplu: capitalul străin obține creșterea economică și o obține pentru el. Și nu pentru altcineva. N-o împarte cu nimeni, îi externalizează roadele în țările de origine sau în alte locuri care îi sunt de interes. În afară de ceva-ceva din roade care se duc la salariații proprii, restul, adică supergrosul, este externalizat. Capitalul străin folosește în România doar vreo 25-26% din totalul forței de muncă din țară. Restul de peste 70% „intră în sarcina“ capitalului privat românesc și a statului român. La aceștia – adică la majoritatea de pe piața muncii – nu ajunge aproape nimic din creșterea economică înregistrată. Și cu care cum naiba să te lauzi, cînd devine mereu mai evident și deci mai revoltător că românii și țara cu numele încă al lor nu se aleg cu nimic din ea!

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 17 aprilie 2019.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/spulberarea-minciunii-cresterii-economice-a-romaniei-capitalul-romanesc-a-dat-de-fapt-inapoi-780650

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Planurile mele de a reveni și a binecuvînta din nou pîinea lor (în ziua de Înălțare, joi, 30 mai 2019)

Mesajul Domnului nostru Isus Cristos către Anna Marie, Apostol al Scapularului Verde

11 mai 2019

Fragment

     „Draga mea, există o preocupare puternică din partea multora în privința planurilor mele de a reveni și a binecuvînta din nou pîinea lor. Voi face aceasta în ziua de Înălțare, deci te rog, cît poți de repede, dă-le voie și celorlalți să știe că voi face acest lucru.”

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Lanț de rugăciune pentru a apăra Europa-13 mai 2019

      Multe mesaje primite de vizionari (Maria Îndurării Divine, Luz de María, Pedro Régis) se referă la evenimentele dureroase care vor avea loc pe continentul european. În vederea preîntîmpinării lor, credincioșii de pretutindeni sînt invitați ca în ziua de 13 a fiecărei luni să se roage într-un lanț de rugăciune.

În mesajul din 16 mai 2012 adresat Mariei Îndurării Divine, Mîntuitorul însuși ne cere să ne rugăm pentru Europa, deoarece cel de-al treilea război mondial va începe tocmai de aici.

În această zi, fiecare este rugat să recite  rozarele de bucurie, de durere, de lumină și de mărire precum și rugăciunile nr. 31, 33 și 54 ale cruciadei.

Surse: https://www.internetgebetskreis.com/en/

https://revelatiialecerului.wordpress.com/2016/07/11/13-iulie-2016-lant-de-rugaciune-pentru-europa/

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Ziua Regalității – 10 mai 2019

        După 1989 națiunea a avut ocazia să aleagă între monarhie și republică, iar alegerea ei s-a dovedit a fi dezastruoasă. Restul e istorie…

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Explozia drogurilor, protectorii secreți și asanarea localurilor

       Nu prea „servesc” emisiunile despre vedete. Cînd le aud vorbind despre un obiect „foarte antic“, mi se taie interesul și schimb canalul pentru multă vreme. Cu atît mai puțin am urmărit scenariile lansate după accidentul designerului Răzvan Ciobanu. N-am reținut decît două-trei nume din grupul său destul de dubios, alcătuit din starlete și figuranți din lumea barurilor de noapte. Și încă o informație venită din zona investigatorilor. Analizele lui Răzvan Ciobanu ar indica un consum de cinci sorturi de droguri. Ce spune asta? Că starletele acestea de hăhăială prin televiziuni și de populat barurile de noapte trag la droguri de trăsnesc. Dacă nefericitul accident n-ar fi avut loc, cu siguranță că povestea drogurilor ar fi rămas în coadă de pește. Au mai fost scandaluri, au mai fost vedete și starlete prinse cu iarbă și paparoase, au mai fost și ziariști afumați și toate au trecut. Numai că acum lucrurile s-au mai complicat. În urmă cu cîteva săptămîni, pe litoral soseau pachete de droguri dintr-un ciudat naufragiu. Turiștii și Poliția culegeau pachetele într-un fel de întrecere. Ați aflat cumva ce fel de incident a fost? Erau droguri pentru petrecerile de Paști și de 1 Mai în barurile de pe litoral? Sau erau droguri destinate Crimeii și Odessei și au tot plutit pînă au ajuns la noi?
Ca o ciudățenie, după acest accident, Poliția a descins oarecum tîrziu în cîteva baruri de noapte de pe litoral, între care și Loft. Loft aparține în procente și fiului lui Virgil Măgureanu, și el un mare client de afaceri dubioase încă de cînd a părăsit SRI. Să fi bănuit cineva din poliție că la Loft se fumează și altceva? Altfel de ce să fi descins? Ce alte baruri au fost inspectate? Numai Loft are un miros aparte? Sau unele sunt protejate, în vreme ce altele sunt luate în vizor?

De multă vreme subiectul a fost ținut sub preș. Unul dintre cele mai mari consumuri de droguri se produce la așa-zisele festivaluri pentru tineret. Untold-ul este de departe una dintre cele mai mari piețe în domeniu. A descins Poliția la modul serios între furnizorii principali ai festivalului? Am scris în Cotidianul și despre minorii acceptați la intrare în baza unor declarații notariale ale părinților. Și despre numărul de tineri ce păreau sub influența drogurilor. Succesul manifestării poate fi suspectat și de succesul de piață al afacerilor necontrolate și acestea, la rîndul lor, de piața necunocută din spatele celei oficiale. Peste noapte, festival de la Cluj a fost multiplicat la Constanța de aceiași oameni. Pe litoral descind și vedetele și starlelete din București care atrag fluturii de lampă de pe litoral și contribuie la dezvoltarea pieții de droguri.

Crede cineva că această piață nu este controlată și protejată? Eu unul, în nici un caz. Dimpotrivă, nu mi se pare străină de oameni din Poliție și din SRI. Și chiar din primării. Dacă fostul primar al Cluj Napocăi controla inclusiv locurile de vînzare a pepenilor, nu văd de ce Untoldul, cu cheltuieli enorme pentru municipalitate și cu vagoane de nervi pentru localnici, nu s-ar termina decît cu niște beneficii contabile pentru acționari?
La ce proporții a ajuns consumul de droguri în România? De ce statul român nu face mare lucru pentru a-l diminua? Mă văd obligat să iau în calcul și ipoteza că banii din afacerile cu droguri ajung în cîteva ministere importante, se preling și în Poliție și servicii și, unii, chiar spre lumea politică.
Descinderile de acum, după cele cîteva incidente șocante, pot fi semnul unui început dar și al unei lupte între mai multe tabere.
Încercați să treceți dincolo de detaliile romanțioase ale emisiunilor de tip bulevardier și urmăriți evoluția poveștii pachetelor ajunse pe litoralul românesc!
Ne pierdem vremea cu rățoiala politică în timp ce România a fost transformată într-o fabuloasă piață de desfacere pentru produse alimentare de calitate modestă. Și pe deasupra, într-una a drogurilor, pînă acum destul de bine protejată de autorități și structuri paralele.

Articolul semnat de Cornel Nistorescu a apărut pe site-ul Cotidianul în 7 mai 2019.

Sursa: https://www.cotidianul.ro/explozia-drogurilor-protectorii-secreti-si-asanarea-localurilor/

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Mîinile care aduc lumină vor fi legate

Mesajul Sfintei Fecioare Maria din Anguera, Regina Păcii către Pedro Régis

Mesajul nr. 4.784 din 13 aprilie 2019

       Dragi copii, vă îndreptați spre un viitor dureros. Oameni de mari virtuți și apărători ai adevărului vor da peste un mare obstacol în Casa lui Dumnezeu. Mîinile care aduc lumină vor fi legate. Sufăr pentru ceea ce vine peste voi. Îngenuncheați în rugăciune pentru biserica Fiului meu Isus. Deschideți-vă inimile și acceptați voința lui Dumnezeu în viețile voastre. Nu vă îndepărtați de calea pe care v-am indicat-o. Căutați forță în Euharistie deoarece numai în acest fel puteți suporta povara încercărilor care sînt deja în curs. Dați-mi mîinile voastre și eu vă voi conduce la Acela care este singura voastră Cale, Adevărul și Viața. Curaj. Eu vă iubesc și voi fi întotdeauna cu voi. Mergeți înainte în apărarea adevărului.

Acesta este mesajul pe care vi-l dau astăzi în numele Preasfintei Treimi. Vă mulțumesc că mi-ați permis să vă reunesc aici încă o dată. Vă binecuvîntez în numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin. Pacea să fie cu voi.

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

 

Trebuie să ai mare tupeu să culpabilizezi ceea ce tu ai impus!

       În dezastrul politic, instituțional și identitar cu totul remarcabil din ultimul timp a ajuns, să vezi drăcie, să se aducă în discuție „modelul economic” pe care îl urmează România, de parcă asta ar fi problema actualității.

Mai exact spus, de parcă s-ar fi rezolvat toate dilemele și constrîngerile din societate, astfel încît climatul general ar permite abordarea la rece a acelei opțiuni strategice de fond care reclamă una din cele mai serioase și profunde dezbateri. Cînd te gîndești în ce mocirlă se află dezbaterea publică în România, ridicarea problemei „modelului economic” pe care îl urmează țara este nu numai ridicolă, dar, evident, suspectă. Mai ales în contextul unei campanii electorale în care forțele politice mai vechi sau mai noi au scăpat complet caii, făcînd loc rizibilului și deplorabilului. Chiar și numai a aduce în discuție în asemenea condiții „modelul economic” din România este halucinant.

S-ar putea să fie deci vorba de o diversiune, ca multe altele, urmărind să abată atenția – nu se știe cui?! – de la agenda sordidă a actualității. Și, foarte probabil, să contracareze prin apelul la o problemă „savantă” o discuție la obiect despre impactul măsurilor luate de guvern prin OUG 114 împotriva abuzurilor de monopol din energie, telecom și sistemul bancar. Rămîne un fapt că actuala discuție despre „modelul economic” a fost sugerată de investitorii străini cu interese în zona României, care, într-o reuniune la Viena, au apreciat că un ciclu s-a încheiat în modelul de creștere pe care l-au conceput pentru Europa Centrală și de Est eliberată de comunism și că un nou model ar fi necesar, ei, investitorii vestici, fiind în căutarea lui. Menestrelii și susținătorii lor de pe aici, din România, s-au făcut imediat ecou și punerea în discuție a „modelului economic” a devenit temă aproape la modă.

„Modelul” este făcut culpabil de toate relele din economia și viața socială, rele lesne de sesizat la orice analiză: incapacitatea de a atinge standardele de trai din UE, dezechilibrele comerciale și de cont curent, disponibilitățile mereu mai limitate de forță de muncă calificată, slabele performanțe din sistemul de educație, insuficiențele grave din infrastructură, disparitățile regionale, inegalitatea socială și creșterea sărăciei etc. Reprezentanții sectorului privat românesc au profitat de prilej și au agățat la relele puse pe seama „modelului” problemele sufocante care îl confruntă: criza sistemului bazat pe forța de muncă ieftină (esența „modelului economic” din România), imposibilitatea tehnologică și financiară a sectorului privat românesc de a concura cu capitalul străin, absența notorie a efectelor la nivel de viață și dezvoltare ale creșterii economice consistente din ultimii ani.

Este greu să nu se facă o legătură între toate acestea și „modelul economic”. Dacă aprecierile ar fi făcute de pe poziții neutrale, poate că dezbaterea ar fi chiar utilă. Dar aprecierile bat într-o anumită direcție. Țintit! Sunt vizate politica economică a PSD și îndeosebi măsurile privind creșterile de salarii, în special la stat, dar și pe ansamblu prin majorarea salariului minim, precum și cele împotriva băncilor și companiilor din energie, care ar fi stricat echilibrele și ar fi alterat „modelul”. Acesta a fost bun, dar politica PSD l-a „disturbat”. Comisia de la Bruxelles intervine în forță și dă verdictul în raportul de țară privind România: creșterea economică din România a fost bazată pe consum, în timp ce investițiile s-au tot redus, ba în 2018 contribuția acestora la creșterea economică înregistrată a fost chiar negativă. De vină ar fi politicile guvernamentale în derulare, îndeosebi creșterile de salarii care, vezi Doamne, ar depăși creșterea productivității, precum și măsurile care descurajează investițiile și creditarea din OUG 114. Concluzia CE: modelul de creștere economică bazat pe consum afectează capacitatea României de a atinge standardele UE.

Măi să fie!!! Cine a inventat modelul bazat pe consum?! Dragnea, Dăncilă, Vîlcov sau chiar UE?! Nici de l-ar fi inventat tripleta pusă la zid n-ar fi avut puterea să oblige România să-l aplice! L-a inventat chiar UE, care a avut și puterea de a obliga România să-l practice! Cine a distrus selectiv industriile românești, alea proaste care erau, pentru a deschide ușa consumului, îndeosebi din importuri de pe piețele vestice?! Cine și-a plasat băncile în România să dea credite pentru consum la populație, și nu pentru investiții la firme, și o face tot așa de peste două decenii?! Cine a făcut investiții nu pentru producție, ci pentru consum în România?! Cine dezvoltă afaceri în lohn, mai întîi în textile și apoi în auto, care duc la creșterea consumului, și nu investițiilor?! Cu toată părerea de rău, „modelul economic” al României nu este eufemistic numitul „model bazat pe consum”, ci clasicul model colonial, impus de vestici și îndeosebi de UE!

Într-un moment mult mai solicitant al istoriei decît cel actual – cînd țările din Europa Centrală și de Est abia ieșiseră din comunism și erau proaspete pentru mîntuirea capitalistă – investitorii vestici n-au fost prea inventivi, ci au scos de la naftalină modelul arhiverificat al colonialismului clasic cu care, într-o perioadă superscurtă și fără ocupație militară, au preluat aceste țări, desființîndu-le economia națională, decizia națională, identitatea națională. Într-o măsură mai mare sau mai mică, succesul este general; în cazul României este total! Singura deosebire față de colonialismul clasic este o doză mai mare de diversionism, colonialismul actual fiind administrat, ce să vezi, în numele democrației! Că acum investitorii vestici ar căuta alt model este o aiureală! Cel mult investitorii occidentali vor căuta ustensile și mai eficiente, diversiuni și mai savante, deși peste invocarea democrației pentru oprimarea colonială este greu să dibuiești o demagogie care să răspîndească o duhoare mai mare! Se susține, de pildă, că modelul actual s-a bazat și se bazează pe investiții străine în țările central și est-europene, care produc exporturi absorbite de țările vestice și există semne de întrebare în legătură cu ceea ce se va întîmpla în condițiile în care țările vestice încetinesc economic și investițiile salvatoare în Est scad. Abordarea nici nu este de actualitate, investitorii mîntuitori vestici și-au creat deja de mult în Est o matrice colonială care generează profituri maxime cu cheltuieli minime (de exploatare, investiționale sau de creditare).

Probleme care s-ar pune acum există deja de mult. Și n-a fost nici o căutare a unui nou model. Cel colonial este aur curat, funcționează din plin și mereu. Astfel că, dincolo de ceva retușuri, nu va fi nici o căutare a unui nou model. Cel colonial va dudui în continuare! Căutarea unui nou model economic este o poveste pentru proști! Nu există în istorie caz de ieșire din modelul colonial. Acesta, odată instituit, dăinuie chiar dacă, într-un context internațional favorabil, colonia devine, teoretic, o țară independentă și suverană! Să nu ne amețim cu apă rece! Se spune că, pe baza actualului model, exporturile României, care vegetau pînă la aplicarea modelului sub 10 miliarde euro, au explodat la peste 70 miliarde euro și înaintează spre 90 miliarde euro.

Oameni buni, nici după 15 ani de model mîntuitor exporturile românești nu depășesc decît puțin să-i zicem bariera de 10 miliarde euro, restul, adică grosul, fiind produse și servicii realizate în România de capitalul străin, cea mai mare parte în sistem lohn. Din primii 100 exportatori, doar 3 sunt firme românești. Ce să se schimbe la acest model?! Să-i scoți din joc și pe cei 3 rătăciți?! Asta e simplu de făcut și cu actualul model! Statisticile însele evidențiază că dependența colonială crește, nu scade, indiferent sub ce aspect ar fi privită sau cuantificată (monetar, bancar sau industrial). Doamne păzește să scăpăm cumva de modelul colonial!

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 10 aprilie 2019.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/trebuie-sa-ai-mare-tupeu-sa-culpabilizezi-ceea-ce-tu-ai-impus-779824

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Cruciada specială de rugăciune din 7 mai 2019

      În ziua de 7 mai 2019, toţi membrii grupurilor de rugăciune, din fiecare ţară, sînt invitaţi să se roage Cruciada specială de rugăciune, pentru a-L ajuta pe Isus să salveze sufletele.

Tema lunii: laude, ofrande și discipoli

Se vor recita:

  1. Rozarul Sfintei Fecioare (dacă este posibil cele 4 mistere tradiţionale);
  2. Rozarul Îndurării Divine*;
  3. Cruciada specială care cuprinde rugăciunile nr.: 96 – 5, 9, 10, 34, 35, 48, 51, 69, 72, 75, 91, 92, 93, 94, 95, 97,101, 103, 108, 109, 115, 119, 121, 123, 145, 163, 168 – 96;
  4. Recitarea Rugăciunii (155) a Cruciadei pentru protejarea acestei Misiuni a Mîntuirii;
  5. Consacrarea la Inimile Imaculate ale lui Isus şi ale Mariei;
  6. Rugăciunea către Arhanghelul Mihail;
  7. La sfîrşit, cu rozarul în mînă, vom recita de 50 de ori Rugăciunea 132 a Cruciadei, pentru protejarea acestei misiuni (Mesajul din 31 ianuarie 2014).

„Fiica Mea preaiubită, doresc să instruiesc Grupurile Cruciadei Mele de Rugăciune pentru a fi vigilente atunci cînd se vor înfiinţa, în naţiunile lor. Trebuie să păstreze apa sfinţită în preajmă, să aibă un Crucifix al Meu şi să recite această Rugăciune specială a Cruciadei pentru Binecuvîntarea şi Protecţia Grupului Cruciadei de Rugăciune.“ (Rugăciunea nr. 96) „Vă rog să recitaţi această rugăciune, înainte şi după fiecare întîlnire de rugăciune.“ (Mesajul lui Isus către Maria Îndurării Divine din 25 ianuarie 2013)

*În anul 2011 Isus ne-a transmis, prin intermediul Mariei Îndurării Divine, următoarea rugăciune pe care să o recităm la sfîrşitul rozarului:

„«O Doamne, umple-mă cu darul Spiritului Sfînt, pentru a putea duce Preasfîntul Tău Cuvînt păcătoşilor, pe care trebuie să-i ajut să se mîntuie în Numele Tău. Prin rugăciunile mele, ajută-mă să-i acopăr cu preţiosul Tău Sînge, ca să poată fi atraşi la Inima Ta Sfîntă. Dăruiește-mi darul Spiritului Sfînt, pentru ca aceste sărmane suflete  să se poată bucura în Noul Tău Paradis.»

Să spuneţi această rugăciune în fiecare zi după ce ați recitat Rozarul Îndurării Divine şi, prin fidelitatea voastră față de Mine, veţi ajuta să-i mîntui pe copiii Mei.“ (Mesajul lui Isus către Maria Îndurării Divine din 10 mai 2011)

În mesajul din 11 mai 2016 comunicat Annei Marie, Isus cere ca, înainte de a începe recitarea rozarului, să spunem următoarea rugăciune:

„Prin mijlocirea Mamei noastre cerești, Mama lui Dumnezeu, prin viața, moartea și învierea lui Isus Cristos, Mîntuitorul și Răscumpărătorul sufletelor, îți cerem, Părinte Ceresc, să oprești orice complot terorist planificat și îndeplinit de păcătoșii posedați care îi urăsc pe copiii lui Dumnezeu. În numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin.“

Isus: „Aceasta este ceea ce ei ar trebui să se roage. Îi rog pe preaiubiții mei copii, apostolii să publice și să recite această rugăciune înainte de a începe Sfîntul lor Rozar. Dacă nu înaintea lui, atunci înaintea Rozarului Îndurării Divine.“(Mesajul lui Isus către Anna Marie, Apostol al Scapularului Verde din 11 mai 2016)

Surse: https://www.internetgebetskreis.com/en/

https://revelatiialecerului.wordpress.com/2016/07/01/minia-tatalui-meu-se-revarsa/

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Marea distrugere a credinței va surveni din cauza păstorilor răi care preferă să placă lumii

Mesajul Sfintei Fecioare Maria din Anguera, Regina Păcii către Pedro Régis

Mesajul nr. 4.782 din 9 aprilie 2019

        Dragi copii, va veni ziua în care mulți vor căuta îndrumare în Casa lui Dumnezeu și în puține locuri o vor găsi. Dezordinea se va răspîndi pretutindeni și puțini dintre cei consacrați vor rămîne credincioși Fiului meu Isus. Sufăr pentru ceea ce vine peste voi. Spuneți tuturor că Dumnezeu se grăbește și că acesta este momentul potrivit pentru marea întoarcere. Marea distrugere a credinței va surveni din cauza păstorilor răi care preferă să placă lumii. Voi cei care mă ascultați, nu uitați: Dumnezeu înainte de toate. Mergeți înainte în apărarea adevărului. Fiți bărbați și femei curajoși. Orice s-ar întîmpla rămîneți alături de Isus și ascultați de adevăratul magisteriu al Bisericii sale.

Acesta este mesajul pe care vi-l dau astăzi în numele Preasfintei Treimi. Vă mulțumesc că mi-ați permis să vă reunesc aici încă o dată. Vă binecuvîntez în numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin. Pacea să fie cu voi.

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

OUG 114 s-a avîntat ca vulturul și a căzut în noroi!

De-acum vestita Ordonanță de Urgență 114 a fost, pînă la urmă, modificată!

Din cea mai semeață măsură din ultimii 30 de ani vizînd taxarea flagrantelor abuzuri de monopol, practicate de capitalul străin ce a preluat controlul în domeniile de forță ale energiei și băncilor, a rămas un biet fîs! OUG 114 s-a avîntat ca vulturul și a căzut în noroi! – variantă mai drăguță a unui vechi proverb românesc. Ceea ce a rămas nu va corecta practic nimic, iar abuzurile de monopol ale companiilor străine din respectivele domenii vor continua. Poate cu și mai mare intensitate! Am spus-o de atîtea ori, guvernarea din România actuală nu are forța să schimbe ceva în favoarea României în respectivele domenii strategice. Pur și simplu, pentru că nu deține puterea. Evident, nu este vorba de guvernarea PSD-ALDE, ci este vorba de orice guvernare ar fi. Pentru că așa este în firea lucrurilor. Puterea, decizia aparțin celor care dețin proprietatea în locurile, sectoarele, punctele și pîrghiile de control. Or, într-o colonie, precum a ajuns România, proprietatea, fiind preluată de către străini în toate acestea, controlul și deci decizia finală le aparțin. A încerca schimbarea împărțirii rezultatelor pe articulația menținerii structurilor existente de proprietate înseamnă eșec asigurat! Deținătorii proprietății și deci ai deciziei se impun pînă la urmă! Nu trebuie să fie răi, se impun în baza controlului, care derivă din proprietate! De aceea, dacă ești la guvernare – ceea ce înseamnă oricum o guvernare cu numele – este înțelept să te gîndești bine cînd vrei să schimbi ceva fără să afectezi articulația proprietății, pentru că s-ar putea să iasă mai rău decît era!

Este, din păcate, cazul OUG 114. Așa cum am spus-o de la adoptarea acesteia, OUG 114 viza, prin taxări sau plafonări, schimbarea în favoarea românilor (stat și indivizi) a efectelor resimțite în domeniile energetic și bancar, dar fără atacarea cauzelor, ceea ce este în afara logicii și concret este imposibil fizic! Toată politica PSD are ca esență nepunerea nici măcar în discuție a rînduielilor actuale. Păi, din aceste rînduieli – care au adus România în dezonorantul statut de colonie – derivă efectele pe care a tot încercat PSD să le schimbe, inclusiv prin OUG 114! Astfel, deznodămîntul final era previzibil, inclusiv în cazul OUG 114. Neatacîndu-se cauzele, efectele nu se vor schimba. Va rămîne aceeași Mărie, eventual cu altă pălărie. Poate chiar mai rea sau mai urîtă! Nu se schimbă proprietatea, nu se schimbă controlul! Nu se schimbă controlul, nu se schimbă efectele! Continuă cele anterioare. Poate chiar mai rău sau mai urît!

Politica PSD păcătuiește prin încercarea de a schimba efectele fără atacarea cauzelor. Și OUG 114 a excelat în această privință. Și a excelat prin aceea – așa cum am subliniat de la început prin mai multe accentuări – că nici măcar nu a țintit fondul abuzurilor de monopol vizate. Mă repet! În sistemul bancar, nu ROBOR-ul era problema, ci marja de dobînzi (diferența dintre dobînzile la credite și dobînzile la depozite), exorbitantă în România, față de una normală în țările de origine ale băncilor care o practică pe cea anormală aici, în România. Abuzul de monopol în domeniu este atît de evident și de incalificabil tocmai pentru că este vorba de absolut aceleași bănci. Și că, dacă aici, în România, aceste aceleași bănci practică o marjă exorbitantă este doar din abuz de monopol. Dar cum vrei tu să combați abuzul de monopol fără a ataca structura proprietății, respectiv controlul total pe care tu însuți, stat român, l-ai cedat capitalului străin în sistemul bancar și care control total exclude concurența și permite bătaia de joc de clienții fără nicio altă opțiune?!

A încerca să reduci marja de dobînzi pentru clienții români fără a schimba structura proprietății în sistemul bancar este o himeră. Iar a încerca s-o faci prin țintirea ROBOR – așa cum a făcut-o OUG 114 – este o aiureală, căci ROBOR-ul explică, eventual, doar vreo 20% din elucubranta marjă, și nu problema de fond. Băncile străine care jefuiesc pur și simplu fără vreo exagerare clienții români – obținînd în România cele mai mari profituri de la clienții cei mai săraci din Europa – n-au putut fi decît mulțumite că li se impută ROBOR-ul, căci aveau astfel cum să combată imputările și să le mai și respingă, ba chiar să facă și pe victimele! Și să iasă, pînă la urmă, basma curată și cu marja de dobînzi intactă, adică cu posibilitatea de a practica abuzul de monopol în continuare, poate și mai abitir! Nici vorbă de vreo taxare. Aceasta, potrivit modificărilor OUG 114, a rămas atît de mică, printr-o reducere de circa trei ori față de varianta inițială pentru cele mai multe dintre bănci, încît este ca și cum n-ar exista! De asemenea, în sistemul energetic, OUG 114 – din neînțelegere sau deliberat – nu a vizat fondul problemei. Abuzul de monopol pe care capitalul străin îl practică în domeniu nu este în producție, ci în distribuție! Degeaba pui plafoane de preț sau taxări pe cifra de afaceri în producție, cum a făcut OUG 114. Riști să iasă și mai rău decît era, cu toate că, pentru prima dată de la pierderea controlului asupra sistemului energetic, se încerca să se facă ceva! Capitalul străin nici n-a urmărit să ia producția din mîna statului. I-a luat distribuția și deci banul pe care-l plătesc pentru consum clienții, ban care vine și în avînt economic, și în criză. Și cu această preluare a lăsat statul român, care deține grosul producției, fără bani de modernizări și dezvoltări, cum s-ar spune coate-goale. Lașitatea PSD de a nu ataca fondul problemei a generat absurdități în OUG 114. Taxînd cifra de afaceri a producătorilor, statul își dădea peste mînă singur! Căci producătorii principali erau ai lui! Punînd plafoane de preț în această zonă, distribuitorii străini – care aveau cheia jumulirii românilor – jubilau, căci puteau achiziționa la prețuri plafonate ceea ce desfăceau liber către clienții necasnici. În energie, dacă se urmărește cumva a se face ceva, nu poate fi vorba decît de a se redobîndi controlul național în distribuție! Altfel, străinii, indiferent care vor fi aceia, vor practica în continuare la greu abuzul de monopol în distribuția de gaze, în distribuția de energie electrică sau în distribuția de carburanți. Nici o sută de OUG 114 nu ar folosi la nimic! Ba chiar modificarea OUG 114 aduce avantaje și mai mari tocmai distribuitorilor, care se aleg cu o mărire a profiturilor asigurate prin lege în raport cu cele asigurate anterior de deciziile ANRE (Autoritatea Națională de Reglementare în Energie). O rușine!

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 3 aprilie 2019.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/oug-114-s-a-avantat-ca-vulturul-si-a-cazut-in-noroi-778949

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Avem o problemă

     Istoricul Adrian Majuru mi-a cerut să elimin un articol publicat în Cotidianul în 21 noiembrie 2011, intitulat „Ce vor khazarii?”.

De-a lungul anilor, acest articol a fost contestat și incriminat ca o expresie de antisemitism. Adrian Majuru a fost taxat de nenumărate ori, el nefiind un om cu apucături antisemite. Scurta descriere a istoriei khazarilor și supoziția că ei ar visa o patrie în România a deranjat peste măsură. Drept pentru care, nedorind să fim la baza unui rău provocat cuiva, cu atît mai mult lui Adrian Majuru, îmi asum decizia de retragere a articolului, în ciuda faptului că nu mi se pare corect. Nu sunt corecte nici incriminarea și presiunile exercitate asupra autorului, uneori, inclusiv asupra ziarului, după cum nu-i corectă nici retragerea acestui text de pe site-ul cotidianul.ro.

Cu atît mai mult cu cît articolul lui Adrian Majuru conține o descriere extrem de corectă a modalităților prin care poate fi destrămată o țară și aneantizat un popor. Cu riscul de a fi catalogat în fel și chip, și pe proprie răspundere, reproduc partea cu valoare de semnal de alarmă din articolul lui Adrian Majuru. Compatrioții noștri, elite sau oameni simpli, ar trebui să știe prin ce mijloace ar putea fi destrămată România. Cunoscînd modalitățile, ne putem apăra!

Iată pasajul amintit, de păstrat în mintea fiecărui cetățean român:

„Prin alterarea valorilor, un popor poate deveni foarte vulnerabil în perspectiva unei eventuale colonizări culturale din exterior. Valorile sunt forţele care modelează întreaga societate şi dau consistenţă rezistenţei în faţa presiunilor de schimbare venite din exterior. Când valorile din interior dispar prin marginalizare continuă, în vidul creat, pot fi aduse noi valori culturale, diferite etnic, dar şi confesional. În fond, procesul de romanizare s-a petrecut la fel în mai puţin de 200 de ani! România se va destrăma tocmai din această cauză: alterarea deliberată a valorilor.

Iar această destrămare are ca punct de plecare exact profeţia lui Milorad Pavič: „Se ştie că, atunci când e să dispară un popor, întâi dispare înalta societate şi odată cu ea şi literatura”. Pe internet circulă câteva articole cu argumente ample despre adevărul enunţat de Pavič. Iată care sunt realităţile care vor determina destrămarea ţării noastre:

„(…) în ultimul timp românii sunt goniţi din propria lor ţară prin politici care descurajează instituţia familială, concomitent cu scăderea ratei natalităţii şi implicit scăderea ratei demografice;

– crearea la nivel naţional a unei stări de sănătate precare a populaţiei prin otrăvirea hranei din comerţ cu substanţe nocive corpului uman şi slăbirea până la declin a sistemului de sănătate publică, creşterea ratei mortalităţii;

– îndobitocirea populaţiei, prin slăbirea sistemului naţional de educaţie, trecerea în umbră a valorilor umane şi mediatizarea unor nonvalori umane ca modele de viaţă pentru toate segmentele de vârstă;

– distrugerea coeziunii între cetăţeni prin cultivarea dispreţului faţă de ceea ce înseamnă românesc;

– disoluţia instituţională a statului prin reforme care au bulversat şi distrug în continuare esenţa a ceea ce înseamnă protecţia unei naţiuni: sistem judiciar, medicină, educaţie, administrare teritorială, artă etc.; ultimele bastioane a ceea ce însemna siguranţă naţională şi patriotism (internele şi apărarea) au fost distruse prin aceleaşi politici de proastă finanţare a instituţiilor şi subsalarizarea personalului acestor instituţii, fapt ce a cauzat plecarea personalului competent şi angajarea unor persoane nepregătite în domeniu, incompetente şi predispuse la corupţie –rezultatul s-a văzut!”.

Alterarea culturală este determinată pe trei căi:

  1. slăbirea şi aservirea economică, banul determinând chiar schimbarea etniei, după modelul clienţilor romani, care în schimbul stipendiilor se transformau în supuşi fideli ai patronului. Apoi avem precedentul Greciei, de stat falimentat şi apoi vândut la bucată.
  2. asimilarea cu altă etnie şi aici vezi asocierea dintre „rrom” şi „român”; mediatizarea spectacolelor subculturale a programelor de divertisment cu nuanţe de mahala de etnie rromă (miss piranda, nunţi şi petreceri cu interlopi), includem aici şi muzica ca factor cultural formator (manelele).
  3. diminuarea patriotismului care se manifestă prin promovarea obedienţilor politici ca mari valori pe când românii care au ceva de spus în profesia lor sunt marginalizaţi. Totul se aseamănă cu un genocid cultural foarte dibaci făcut.

Alterarea valorilor este primejdioasă cu atât mai mult cu cât se face cu mâna noastră. Cu sprijinul elitelor trădătoare care pentru zece arginti vând tot”.

Articolul semnat de Cornel Nistorescu a apărut pe site-ul Cotidianul.ro

Sursa: https://www.cotidianul.ro/avem-o-problema/

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Zilele au fost stabilite cînd un dușman al țării voastre va lovi națiunea voastră

Mesajul Domnului nostru Isus Cristos către Anna Marie, Apostol al Scapularului Verde

11 aprilie 2019

Fragment

Isus: Fiică, se apropie timpul cînd întunericul va acoperi țara voastră.

Anna Marie: Isus, acest întuneric va fi de la bombe nucleare sau atomice sau de la persoane malefice?

Isus: Vor fi ambele, micuțo. Zilele au fost stabilite cînd un dușman al țării voastre va lovi națiunea voastră.

Anna Marie: Domnul meu, putem să ne rugăm ca acest lucru să fie atenuat?

Isus: Da. Trebuie să vă rugați acum, astfel încît ceea este planificat să nu devină realitate. Rugați-vă pentru mijlocirea mea în toate rugăciunile voastre. Dacă acest dușman are succes, multe mii vor pieri într-o clipă.

Ana Marie: Da, Isus. Ne vom ruga.

Isus: Draga mea, rămîi într-o rugăciune continuă, zi și noapte.

Anna Marie: Da, Isus. Mă voi ruga. Mulțumesc Isus. Te iubesc Isus.

Isus: Și eu te iubesc draga mea. Sunt cu voi întotdeauna.

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Lanț de rugăciune pentru a proteja continentul american – 23 aprilie 2019

       La fel ca pentru Europa, credincioșii de pretutindeni sînt invitați ca în ziua de 23 a fiecărei luni să se roage într-un lanț de rugăciune pentru a proteja continentul american.

În această zi, fiecare este rugat să recite, cel puțin unul din rozarele de bucurie, de durere, de lumină și de mărire precum și rugăciunile nr. 26, 30, 31, 80, 85, 124 și 141 ale cruciadei.
Sursa: https://www.internetgebetskreis.com/en/

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-14804988789171

Paști 2019

CRISTOS A ÎNVIAT!

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Duminica Îndurării Divine – 28 aprilie 2019

         A doua duminică după Paști, 28 aprilie 2019, este dedicată sărbătoririi Îndurării Divine, zi în care Mîntuitorul nostru ne acordă indulgenţa plenară a păcatelor noastre.

Rozarul şi Novena Îndurării se recită începînd din Vinerea Mare, 19 aprilie și pînă sîmbătă, 27 aprilie 2019.

„Sufletul care se va mărturisi şi se va cumineca, va primi o totală iertare a păcatelor: în această zi vor fi deschise toate porţile prin care harurile Mele vor curge spre umanitate. Nimeni să nu aibă teamă de Mine, chiar dacă păcatele lui sînt multe. Fiecare suflet va contempla în veşnicie nemărginirea dragostei şi Îndurării Mele.“

Indulgenţa plenară, pe care sufletul o primeşte în această zi, reprezintă iertarea pedepsei temporale pentru păcatele care au fost spovedite şi iertate. Puterea indulgenţei se bazează pe meritele Mîntuitorului şi ale sfinţilor.

Condiţia obţinerii unei indulgenţe este ca sufletul să se găsească în stare de har sfinţitor, iar după primirea sfintei împărtăşanii, să recite, la intenţia Papei Benedict, Tatăl nostru, Bucură-te, Maria şi Credo.

Textul novenei şi rozarul Îndurării Divine sînt prezentate la adresa:

https://revelatiialecerului.wordpress.com/2013/02/17/novena-indurarii-divine/.

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Cocoșul giruetă de la Notre Dame a fost recuperat

      Cocoșul giruetă din vîrful turnului-săgeată al catedralei Notre Dame a fost recuperat din incendiu. Amintim că în interiorul lui se află o părticică din coroana de spini purtată de Isus și relicve ale sfinților Dionisie, primul episcop al Parisului și Genoveva, patroana Parisului.

Surse: https://www.lesalonbeige.fr/on-a-retrouve-le-coq-de-la-fleche/

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Prăbușirea turnului-săgeată al Catedralei Notre Dame

    Turnul-săgeată al Catedralei Notre Dame care ocrotea Franța s-a prăbușit.

     Cocoșul giruetă din metal situat în vîrful turnului la o înălțime de 96 de metri deasupra solului conținea trei relicve: o bucățică din coroana de spini purtată de Isus, Mîntuitorul nostru (imaginea de mai jos), o relicvă a Sfîntului Dionisie (Saint Denis), primul episcop al Parisului și o relicvă a Sfintei Genoveva (Sainte Geneviève). El a constituit astfel un adevărat „paratrăznet spiritual” protejîndu-i pe toți cei care au lucrat pentru lauda lui Dumnezeu în interiorul catedralei, icoană a Ierusalimului ceresc. Cardinalul Verdier, arhiepiscopul Parisului, a fost acela care le-a așezat în prezența adunării canonicilor în 25 octombrie 1935.

Sursa: https://www.lesalonbeige.fr/la-fleche-de-notre-dame-qui-protegeait-la-france-est-tombee/

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Papa Benedict al XVI-lea la 92 de ani

La mulți ani, Sanctitatea voastră!

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Notre Dame de Paris

          Incendiul izbucnit în catedrala Notre Dame din Paris reprezintă o prefigurare a ceea ce se va întîmpla în curînd cu religia creștină.

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

BerGOGlio, un straniu personaj (XIX)

        Papa Francisc a îngenuncheat și a sărutat picioarele liderilor rivali ai Sudanului de Sud, într-un act de umilință fără precedent, pentru a-i încuraja să întărească procesul de pace în țara africană, scrie Daily Mail.
Papa le-a cerut președintelui Sudanului de Sud și liderului opoziției, aflați la Vatican, să continue procesul de pace, în ciuda dificultăților în creștere. Sub privirile uimite ale celor de fațăsuveranul pontif în vîrstă de 82 de ani, care suferă de dureri cronice ale picioarelor, a fost ajutat de către asistențiși a îngenuncheat cu greu să sărute încălțămintea liderilor africani și a altor persoane din încăpere. Papa efectuează de obicei o spălare rituală a picioarelor unor deținuți în Joia Mare, dar nu a făcut niciodată un astfel de gest față de lideri politici. Vizionați viodeoclipul:
 Articolul scris de S.I. și intitulat „Papa Francisc îngenunchează și sărută picioarele liderilor rivali ai Sudanului de Sud în încercarea de a evita un nou război civil“ a apărut pe site-ul HotNews.ro.
Notă: Tocmai actualul suveran pontif este acela care nu îngenunchează în fața Sfîntului Sacrament.

Lanț de rugăciune pentru a apăra Europa-13 aprilie 2019

      Multe mesaje primite de vizionari (Maria Îndurării Divine, Luz de María, Pedro Régis) se referă la evenimentele dureroase care vor avea loc pe continentul european. În vederea preîntîmpinării lor, credincioșii de pretutindeni sînt invitați ca în ziua de 13 a fiecărei luni să se roage într-un lanț de rugăciune.

În mesajul din 16 mai 2012 adresat Mariei Îndurării Divine, Mîntuitorul însuși ne cere să ne rugăm pentru Europa, deoarece cel de-al treilea război mondial va începe tocmai de aici.

În această zi, fiecare este rugat să recite  rozarele de bucurie, de durere, de lumină și de mărire precum și rugăciunile nr. 31, 33 și 54 ale cruciadei.

Surse: https://www.internetgebetskreis.com/en/

https://revelatiialecerului.wordpress.com/2016/07/11/13-iulie-2016-lant-de-rugaciune-pentru-europa/

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Dedicați o parte din timpul vostru rugăciunii

Mesajul Sfintei Fecioare Maria din Anguera, Regina Păcii către Pedro Régis

Mesajul nr. 4.779 din 31 martie 2019

 

     Dragi copii, vor veni vremuri grele, dar nu dați înapoi. Victoria voastră este în adevărul Fiului meu Isus. Oamenii perverși vor acționa ca să vă facă să tăceți, dar nu vă fie frică. Fiți umili în fața acțiunii Spiritului Sfînt. Dumnezeu va avea grijă de voi. Cînd vă simțiți slabi, chemați-l pe Isus; căutați-l în Euharistie și veți fi capabili să-i învingeți pe dușmani. Dați-mi mîinile voastre și eu vă voi conduce pe calea sfințeniei. Nu permiteți ca discordia dintre voi să încurce planurile lui Dumnezeu privind viețile voastre. Iubiți-vă unii pe alții, așa cum vă iubește Isus. Dedicați o parte din timpul vostru rugăciunii. Dumnezeu vrea să vorbească cu voi. Ascultați-l. Vă îndreptați spre un viitor dureros. Veți fi persecutați din cauza credinței voastre, dar nu uitați: nu există nici o victorie fără cruce. Cunosc nevoile voastre și mă voi ruga lui Isus pentru voi. Mergeți înainte în apărarea adevărului. După toată durerea Dumnezeu va șterge lacrimile voastre și totul se va termina cu bine pentru voi. Curaj. Eu voi fi întotdeauna cu voi, chiar dacă nu mă vedeți.

Acesta este mesajul pe care vi-l dau astăzi în numele Preasfintei Treimi. Vă mulțumesc că mi-ați permis să vă reunesc aici încă o dată. Vă binecuvîntez în numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin. Pacea să fie cu voi.

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Bursa – o ficțiune la butoniera modelului colonial

        Îndrăzneala guvernului PSD-ALDE de a adopta cîteva măsuri împotriva abuzurilor de monopol ale companiilor din energie și din sistemul bancar a declanșat o adevărată sarabandă de avertismente din partea vizatelor firme străine.

Avertismente care merg toate pe ideea că ne va lua mama dracului, întrucît se vor sista investițiile și creditările. Dacă analizăm bine avertismentele de sistare a acestora, constatăm că ni se va retrage ceea ce oricum nu ni se dă. Care investiții, care creditări?! Spuzeală de adormit fraierii! Printre pierderile ce ne-ar paște figurează la loc de frunte Bursa, care pulsează aproape exclusiv pe seama unor tranzacții cu titluri ale unor companii bancare sau din energie.

Consemnînd reacțiile Bursei de la București la avertismentele cu pricina, Ziarul Financiar a titrat că Guvernul a inventat întoarcerea în timp la bursă, cotațiile acesteia coborînd spre nivelurile din 2015. Ce am pierde nu este însă foarte clar! Bursa – emblema capitalismului – nu prea folosește la nimic în România. Funcția sa – finanțarea economiei naționale mai ieftină prin bursă decît cea prin bănci – este atît de nerealizată aici, încît bursa este practic o ficțiune în România, putînd la fel de bine să nu existe, pe cît este doar act de prezență. Tot din Ziarul Financiar aflăm că, tocmai cînd guvernul PSD-ALDE a adoptat măsuri ce ar pune în pericol investițiile, creditarea și Bursa, la Viena mai-marii investitori vestici în Europa Centrală și de Est după căderea aici a comunismului constată că s-a cam încheiat un ciclu în modelul de creștere pe care l-au conceput pentru zonă și că un nou model ar fi necesar, ei, investitorii, fiind în căutarea lui.

Vai, vai, în ce moment s-a găsit tripleta Dragnea-Dăncilă-Vâlcov să adopte măsuri care să strice rînduielile în investiții și creditare și chiar dinamica Bursei, cînd suntem pe cale de a pierde și modelul călăuzitor, iar investitorii, dar ce spunem noi investitorii, mîntuitorii caută febril un alt model care să ne ducă mai departe?! Mai departe unde? Căci, privind stările de lucruri și dintr-o altă perspectivă, suntem amenințați de sistarea unor investiții și creditări care oricum nu veneau, de dispariția Bursei care oricum nu exista decît cu numele, sau – chiar dacă exista cu numele – nu folosea de fapt la nimic și mai pierdem și modelul care ne-a dus din comunismul cel mai odios în mocirla colonialismului celui mai sălbatic!

Cît în privința ajungerii în capitalism, am pierdut demult și definitiv drumul, dacă nu ne dă cumva Aghiuță prin minte să suprapunem capitalismul la care am tînjit cu colonialismul în care trăim! Deci să ne întristăm sau să ne veselim?!

Deși lucrurile apar – și probabil și sunt – complexe și complicate, răspunsul este net și chiar foarte simplu. Doamne păzește să ne confrunte cumva dileme sau dubii! Avem numai certitudini! Trăim într-un model colonial. Și nu există vreo șansă sau vreo posibilitate de a ieși din acesta. Statisticile însele evidențiază că dependența colonială crește, nu scade, indiferent sub ce aspect ar fi privită sau cuantificată (monetar, bancar sau industrial). Doamne păzește să scăpăm cumva de modelul colonial!

Și, în context, să nu ne îngrijorăm cumva că pierdem Bursa! Aceasta n-a fost și nu va fi vreodată la noi o bursă cu adevărat! Bursa nu are loc în modelul colonial. Dacă este impusă politic a exista, ca să dea bine din punct de vedere capitalist, este doar o ficțiune! Nu intrăm acum și aici într-o analiză care să clarifice măcar puțin dacă onor colonialismul este o ipostază a capitalismului sau o rînduială economico-socială în sine ori una ce poate deriva eventual dintr-o alta, precum comunismul sau nazismul.

Ne rezumăm a remarca doar faptul că, în timp ce atît în capitalism, cît și în colonialism decizia de­curge din proprietate, în colonialism decizia aparținînd străinilor pentru că proprietatea principalelor active aparține străinilor, toată încrengătura instituțională (partide politice, alegeri, Parlament, Guvern) nu mai are rost. Iar dacă politic este impusă să existe, este doar o ficțiune. Ca și Bursa, instituție de bază, chiar emblematică, a capitalismului! Bursa este o piață, iar piețele aparțin proprietarilor. În colonialism, proprietarii străini au piețele, inclusiv bursa, în care lucrează în centrele de putere de unde vin, și nu la periferii!

În mod semnificativ, toate companiile străine implicate într-o colonie sunt înscrise la burse din centrele de putere, de regulă de la ele de acasă. Mai mult, dacă preiau dintr-o colonie o companie care se află înscrisă în bursa de pe piața locală, primul lucru pe care îl vizează este să iasă de pe această bursă. În România, de pildă, este cazul cîtorva zeci de companii străine de renume, în frunte cu Renault, denumită pe la noi Dacia. Explicația este că apartenența la o bursă implică anumite raportări oficiale de ordin public și numai cu acest lucru nu consideră că trebuie să se lege la cap o companie străină într-o colonie, unde se pot derula activități și manevre contabile care nici prin gînd să fie desfășurate pe acasă prin centrele de putere.

Și atunci, bursa locală dintr-o colonie este văduvită de prezența exact a osaturii economice de pe plan local, constituită tocmai de capitalul străin, rămînînd a se baza eventual pe companii din economia autohtonă, adică din economia subalternă, care, dacă are cumva corifei, și aceștia aspiră, după exemplul străin, să nu dea raport public asupra activității. Și atunci bursa dintr-o colonie este o ficțiune. Nu poate fi folosită pentru finanțarea economiei, oferind doar terenul pentru învîrtirea unor speculații locale de gradul 14.

În mod semnificativ, cei care acordă gradații burselor din lume n-au îndrăznit, știind bine despre ce este vorba, să treacă Bursa de la București în rîndul „burselor emergente“. Nu Dragnea și Dăncilă au întors în timp Bursa de la București. Aceasta, ca orice bursă dintr-o colonie, n-a depășit niciodată stadiul de ficțiune la butoniera modelului colonial!

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 27 martie 2019.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/bursa-o-fictiune-la-butoniera-modelului-colonial-778037

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Spioni plantați după fuga lui Pacepa (III)

       „România liberă” publică astăzi ultima parte a interviului dat de fostul procuror Alexandru Pantea, instruit la școala de la Bran a Securității să facă anchete folosindu-se de șantaj, tortură și probe false. Astăzi, Pantea vorbește despre racolarea homosexualilor ca informatori, despre exterminarea unor ofițeri acoperiți cînd aceștia, fără intenție, îi puneau în pericol pe spionii plantați în Occident. De asemenea, Pantea relatează despre corupția de la vîrfurile PCR și ale Securității, precum și despre vodevilul „Asasinarea lui Ion Iliescu” , înscenare pusă la cale de ofițerii fostei Securități în 1994, pentru a-și demonstra utilitatea și a-i cîștiga încrederea președintelui țării.

» Cum se proceda cu informatorii? Aveați informatori?

Sigur că da, aveam! Am avut mulți informatori din rîndul românilor, dar mai ales din rîndul naționalităților conlocuitoare, dar nu le pot da numele. Informatorii erau foarte importanți, mai ales valutiștii, pentru că erau în relații și cu cei care aveau rude în străinătate. Cei mai activi, ascultători și zeloși informatori erau recidiviștii, pe care îi puteam aresta oricînd, mai ales că aveam asupra noastră mandate de arestare în alb.

Eram anunțați cînd un infractor – colaborator al Miliției sau Securității – trebuia protejat și atunci nu-l mai arestam sau, dacă era arestat în flagrant, îi dădeam drumul.

» Cum erați anunțat că un arestat era protejatul Securității?

Eram contactați telefonic pentru o întîlnire. Ne întîlneam în case conspirative, cu ofițerul de legătură. Sau eram chemați la București, unde eram instruiți să facem niște greșeli de procedură, cum ar fi să-i greșim intenționat datele de stare civilă, pentru a-l scoate din arest pe informatorul protejat. Un nume scris greșit pe un mandat de arestare nu mai era executat.

» Ați spus că aveați mandate de arestare in alb. Pentru ce le aveați?

Mandatele în alb le aveam în special pentru homosexuali, pe care trebuia să-i prindem în flagrant. Homosexualii aveau legături cu cei din străinătate și prin mandate de arestare făceau presiuni pentru a deveni informatori. Cei mai mulți homosexuali erau artiști și aveau legături cu străinătatea. Noi îi supravegheam și pentru a evita legăturile întîmplătoare ale unor activiști PCR cu homosexualii. Să nu cereți nume, că nu pot să vă dau.

» Care era „specialitatea” dvs.?

Eu aveam corupția în supraveghere, care mi-a adus numai necazuri, pentru că nu puteam să trec cu vederea chiar dacă erau activiști implicați. Informațiile i le dădeam lui Branda Mihai, care în acte purta numele Barbu. Branda îl informa direct pe Ceaușescu, cu care avea legături directe. Necazurile mele au pornit de la un caz – „Rețeaua fraților Cacuci”. Erau trei frați: un frate era consilier superior la Consiliul Superior de Planificare a Statului, un alt frate era în SUA, unde avea o clinică particulară de operații estetice, iar altul locuia în Oradea și avea un prieten preot catolic, prin care se organizau plecări acoperite în străinătate, dar eu nu știam de ele.[Stelian Radu Cacuci este în prezent (2010) și de mai mulți ani, corespondentul local al

Radio România Actualități de la Oradea – Nota Marian COVLEA].

» Era vorba de agenți acoperiți?

Da, se refăcea rețeaua de spionaj defectată după plecarea lui Pacepa, probabil că doctorul din SUA le făcea operații estetice, dar eu atunci nu știam, pentru că nu am fost informat. Eu am sesizat doar că se scoteau oameni și bani mulți din țară și am transmis informațiile, crezînd că e vorba de corupție și spionaj. Trebuia să-i arestez pe Cacuci, care locuia în Oradea, și pe preotul catolic, dar colonelul Albu de la Pașapoarte i-a dat, în mod inexplicabil, lui Cacuci pașaport să plece din țară. Apoi, Albu a fost găsit împușcat în birou și s-a spus că e sinucidere, dar a fost vorba de execuție. Și fratele lui Albu, tot ofițer de Securitate, a murit subit la scurt timp. Și asupra mea s-a tras atunci, au vrut să mă extermine și pe mine ca să nu lase martori. Eu îl consider vinovat pe Branda de scurgeri de informații. Prin rețeaua asta se infiltrau spioni pentru SUA prin Ungaria. Eu am crezut că e spionaj contra României. Branda lucra direct cu colonelul de Securitate Ilie Merce, implicat în afacerea „Melița” (tentativa de asasinare a ziariștilor români de la postul de radio Europa Liberă), și cu generalul Ardeleanu, de la USLA, și prin rețeaua asta plantau spioni în Occident.

» În ce alte cazuri ați fost implicat?

Eu am arestat un secretar PCR din Sălaj pentru corupție și delapidări. Am mai vrut să arestez un medic veterinar care a omorît 400 de vaci, dar nu am fost lăsat pentru că era informatorul Securității .Am mai vrut să-l arestez pe dr. Căpraru, care luase bunuri de la țărani pe motiv că e patriot român, dar pentru acesta a intervenit dr. Pușcas de la Șimleul Silvaniei, fost informator al Securității; au mai intervenit activistul PCR Ibănescu și procurorul-șef Florica Pop, instruită și ea de Securitate și care îmi era superioară ca funcție. Am vrut să-l arestez si pe doctorul Pușcas de la Șimleul Silvaniei pentru că lua bani de la pacienți, uneori avea adunați și cîte 100.000 de lei pe zi, dar a intervenit primul secretar Tulai, iar Securitatea, prin ofițerul meu de legătură, Chețea, nu m-a lăsat să-l arestez pentru că era informator al structurilor externe ale Securității. Dr. Pușcas l-a turnat pînă și pe Corneliu Coposu. Pușcas a vrut să-mi dea bani ca mită, dar eu am refuzat. De scîrbă că nu am fost lăsat să-mi fac meseria corect, mi-am dat demisia din Procuratură. În demisie am scris că mi-e scîrbă de Procuratura din RSR. Am rămas însă ca ofițer acoperit la Combinatul minier Bihor și la Ministerul Minelor, unde am fost jurist. Apoi, jurist la Consiliul Județean Timiș, unde m-a prins Revoluția. În toată această perioadă, dar și după Revoluție am fost și ofițer acoperit.

» Cum a funcționat sistemul după 1990? Ați fost recuperat de serviciul secret din Justiție?

Nu, am rămas în legătură pînă în aprilie 1994 tot cu Branda, care a ajuns șef al Corpului de control al serviciului secret al Ministerului de Interne. Încă din timpul Revoluției am ținut legătura și cu Chețea și apoi cu Branda, care a spus să stau liniștit, că tot noi suntem la putere. (subl.R.C.)

» Ce rol ați avut pînă pe 20 decembrie în Timișoara?

În 15 decembrie mi-am anunțat ofițerul de legătură de la București, colonelul Chețea, că pe străzile orașului protestează muncitorii, nu infractorii, iar pe 17 decembrie i-am mai transmis că se trage în plin în manifestanți. Lui Chețea nu i-a venit să creadă pentru că știa că Armata nu avea ordin să deschidă focul. Apoi, am fost implicat în 25 decembrie în arestarea a patru arabi, dintre care un libian și un iranian. Aveau legitimații de la București și se ocupau de percheziții pe străzi. Erau de fapt dintre cei școliți de Securitate în România. Apoi, la începutul lunii ianuarie, am venit la București cu toate documentele CADA (Comitetul pentru Democratizarea Armatei), printre care erau și liste cu cei care au tras la Revoluție. (subl.R.C.) M-am întîlnit cu Ion Iliescu, care m-a trimis la Gelu Voican Voiculescu, căruia i-am predat toate documentele. Nu știu ce s-a întîmplat cu aceste documente.

» Pînă cînd ați colaborat cu serviciile secrete ca ofițer acoperit?

Pînă în 1994, cînd acest Branda, care era șef de control la serviciul secret al Ministerului de Interne, mi-a înscenat arestarea. Un ofițer, Jude, mi-a solicitat să duc de la București la Beiuș o armă cu lunetă, să i-o dau unei cunoștințe comune, Hoteanu Mircea, ca să-l asasineze pe Ion Iliescu. Eu l-am anunțat imediat pe Branda, ofițerul meu de legătură, iar Vadim a publicat știrea, fiind înștiințat de colonelul de Securitate Ilie Merce, șeful lui Branda. Imediat, pe fondul unei provocări cu violență, am fost arestat și dus direct la penitenciar, nu în arestul Poliției, cum se obișnuia după 1990. În penitenciar am fost torturat. În 1995 m-au eliberat. Eu am dat statul român în judecată la Strasbourg și am cîștigat și despăgubiri de46.000 de euro.

» Vi se poate întîmpla ceva din cauza acestor dezvăluiri?

Orice e posibil, dar le fac pentru a obliga deconspirarea procurorilor care au lucrat și lucrează cu serviciile secrete. Și pentru propria mea conștiință, că și eu sunt vinovat pentru ordinele Securității și ale PCR pe care le-am executat cît am fost procuror. (subl.R.C.)

Articolul a apărut în România Liberă din 23 martie 2008.

Sursa: https://www.scribd.com/document/40604744/%C8%98COALA-DE-LA-BRAN-A-SECURIT%C4%82%C8%9AII?fbclid=IwAR1DyThyuc9zJY9QZ_E6AO5tYbFzeGhrQ6Qb7H0PeZE_N0mE2_VdZ6Pw5kA

Vezi: https://revelatiialecerului.wordpress.com/2019/04/04/magistratii-securisti-formati-la-scoala-de-la-bran/

https://revelatiialecerului.wordpress.com/2019/04/05/cnsas-cere-lista-absolventilor-scolii-de-la-bran/

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

CNSAS cere lista absolvenților școlii de la Bran (II)

        Consiliul National al studierii Arhivelor Securității (CNSAS) s-a autosesizat în urma dezvăluirilor publicate de „Romania libera” în articolul „Magistrații-securiști, școliți la Bran”.

Președintele Ladislau Csendes ne-a anunțat că CNSAS a cerut ieri de la Serviciul Român de Informații și de la Ministerul Internelor și Reformei Administrative numele procurorilor și judecătorilor care au fost perfecționați la școlile Securității. Consiliul Superior al Magistraturii însă nu a reacționat atît de prompt. Lidia Bărbulescu, președintele CSM, ne-a declarat că se va analiza într-o viitoare ședință a plenului consiliului „oportunitatea” de a se solicita aceste nume de la SRI. „România liberă” continuă publicarea interviului realizat cu ex-procurorul Alexandru Pantea, instruit la școala de la Bran să fabrice probe, să șantajeze, să aresteze, să admită tortura și exterminarea la ordinele Securității și ale PCR. În episodul de astăzi, Alexandru Pantea dă nume de foști colegi absolvenți ai școlii de la Bran, dintre care unii au fost promovați și după 1989. De asemenea, Pantea relatează despre camera de iradiere, unde erau „tratați” oponenții regimului comunist; dă nume de ofițeri de Securitate, precum și un nume de arestat politic torturat, adus la ancheta cu un ochi zdrobit. În prezent, la școala de la Bran sunt pregătiți doar ofițerii SRI, susține purtătorul de cuvînt al acestei instituții, Marius Bercaru. După terminarea cursurilor școlii de la Bran, magistrații depuneau jurămîntul pentru păstrarea secretului „profesional” și intrau în sistemul ofițerilor acoperiți ai Securității. Apoi, erau împrăștiați în diferite colțuri ale țării, fiind de obicei numiți șefi de procuratură locală sau de tribunal. Li se repartizau ofițeri de legătură de la Comandamentul Securității Statului, prin care primeau ordine și prin care transmiteau informații ce ajungeau inclusiv la Nicolae Ceaușescu. Oficial, nu s-a recunoscut împrăștierea acestor magistrați în sistemul justiției. După 1989, ei au rămas în sistem, susține avocatul Pantea, mulți dintre ei fiind avansați. În primul episod, publicat ieri, ex-procurorul Pantea a relatat despre modul în care a ajuns la școala de la Bran, despre profesorii pe care i-a avut și metodele de anchetare predate acolo. Am primit de la cititorii noștri numele unora dintre procurorii și ofițerii de Securitate care apar în fotografia publicată de „Romania liberă”, precum și informații despre alți procurori care au urmat școala de la Bran. În episodul de astăzi, Pantea dă nume de foști colegi absolvenți ai cursurilor de la Bran și nominalizează procuraturile unde au fost promovați unii dintre aceștia chiar și după 1989. De asemenea, Pantea relatează despre camera de iradiere, unde erau închiși cei ce protestau împotriva regimului; dă un exemplu de arestat politic torturat, precum și nume de ofițeri de Securitate de la care a primit ordine. Nu am reușit să luăm legătura cu cei nominalizați de Alexandru Pantea, dar îi invităm să-și prezinte propriile puncte de vedere, pentru a fi publicate.

» Ce colegi procurori au făcut această școală de pregatire de la Bran?

Eu știu cîțiva procurori care au făcut pregătirea specială de la Bran pentru că eram șeful grupei mele, iar cu unii am fost coleg de facultate. Dar, imediat ce am ajuns la Bran, am fost instruiți să nu ne spunem unul altuia numele și am depus jurămînt să păstrăm secretul pregătirii noastre. Pot să vă spun că toți absolvenții de la Bran au obținut posturi de șefi, că ăsta era rostul pregătirii. (subl. R.C.) Eu am fost numit șef la Urmărirea Penală de la Procuratura din Alexandria, fostul meu coleg de facultate Emil Costea a fost numit și el șef de procuratură militară, iar în decembrie 1989 a fugit din țară. Dintre cei pe care eu îi știu au mai făcut școala de la Bran procurorul Hristache Popovici, numit șef la Brăila, Crețu, numit șef la Pitești, și Mircea Breban, numit șef la Procuratura Sălaj. După 1989, au ajuns șefi importanți în Procuratură cei mai obedienți procurori ai Securității și ai PCR. (subl.R.C.)

» Ca de exemplu?

La Teleorman a ajuns procuror-șef Tironeac, fost activist PCR cu sarcini pe justiție. Dacă nu executai ordinele Securității, primul care te lua la rost era activistul PCR pe Justiție ,cum era acest Tironeac. Un alt procuror securist, Radu Bodea, a fost promovat șef după 1989 la Oradea. Acest Bodea era fratele ofițerului de contrainformații militare de la Cluj, suspectat că a tras în demonstranți în decembrie 1989. Cel mai mare, dintre cei pe care îi știam eu, a ajuns Mihai Branda, ofițerul meu de legătură, de la care eu primeam ordinele Securității. Branda a fost numit șeful Corpului de control al serviciului secret al Ministerului de Interne. După decembrie 1989, Branda mi-a spus să stau liniștit că tot noi suntem la conducerea țării. (subl.R.C.) Toți procurorii școliți de Securitate primeam cîte un ofițer de legătură prin care ni se transmiteau ordinele Securității. Eu i-am avut ca ofițeri de legătură pe Chețea și pe Branda, cum v-am spus.

» Ce misiuni ați primit ca procuror școlit la Bran?

Am fost, într-o primă fază, folosit și pentru cazuri mai complexe la Constanța, unde, vara, arestam și 100 de persoane pe zi. Furturi, contrabandă, deținere de valută, relații cu străini, violuri, crime, astea erau. Eu nu am avut probleme pînă în 1975, cînd am primit ordin de la procurorul-șef al județului Teleorman, Toma Radu, să mușamalizez un dosar în care era implicată o rudă a unui activist PCR. Eu am refuzat, el mi-a luat dosarul și mi-a înlocuit probele cu falsuri. Eu l-am reclamat la Procuratura Generală. Cazul meu a fost judecat în „Sfatul Țării”, care era organul suprem al Justiției, cum este acum CSM-ul, și am cîștigat, dar mi s-a sugerat să-mi cer transferul pentru a evita răzbunarea PCR-ului local. Așa am ajuns șef la Urmăriri Penale în județul Sălaj, unde am avut, de asemenea, cazuri complexe.

» Dați-ne un exemplu de arestat politic.

Am avut un astfel de caz la Șimleul Șilvaniei, îl chema Horvath, ca pe unul dintre profesorii mei de la Bran. A fost adus la ancheta cu un ochi scos prin tortură de capitanul de Miliție Stanca, tatăl actualului șef al PD Sălaj, care, în paranteză fie spus, a fost, la rîndu-i, și el maior de Securitate și apoi la SRI. După 1989, a fost dat afară pentru că refuzat să depună noul jurămînt pe noua Constituție a României pe motiv că el a depus jurămîntul în fața comandantului suprem Nicolae Ceaușescu. Revenind, am primit ordin de la Securitate, prin căpitanul Chețea, celălalt ofițer al meu de legătură, să nu mă sesizez că acel deținut politic a fost torturat și nu m-am sesizat. La Revoluție, acest Chețea era ofițer al Statului Major al Contrainformațiilor Militare, care era în cadrul MApN, dar erau de fapt ofițerii Securității. Și a rămas în funcții și după 1989.

» Ați primit ordin să acoperiți exterminarea unor disidenți?

Eu personal nu am fost implicat în așa ceva. Știu că Securitatea avea o unitate specială, unitatea „K”, care se ocupa de exterminări. Parola pentru camera de radiatii era „Radu”. Ordinele de iradiere le dădeau ofițerii de Securitate ca Branda și mai știu și de colonelul de Securitate Poiana, tatăl procurorului Poiana, care dădea și el astfel de avize. Camera aia a fost vazută și de fostul meu coleg de la Bran, Emil Costea, fost procuror militar, care apare în fotografia grupului nostru. În unele cazuri, maiorul de Securitate Branda Mihai îmi spunea rîzînd că „lasă-l pe ăla, că îl trimitem la «Radu»”, adică la camera cu radiații. Branda avea și numele conspirativ „Barbu”, cu care apare și în documentele pe care le are CNSAS. Ar trebui identificat și întrebat acest Branda, că el știa sigur de exterminări. Branda a colaborat direct cu colonelul Ilie Merce, care a fost și pe la PRM și care înainte de 1989 s-a ocupat și de exterminarea disidenților din străinătate în programul Securității „Meliţa”.

» Unde era camera „Radu”?

Vizavi de sediul Securității Municipiului București, în blocul lipit de clădire din care face parte și Hotelul Bulevard. Era o cameră specială, izolată cu pereți de plumb.

» Ne puteți da un nume de deținut iradiat?

Eu personal nu am participat la asemenea anchete, dar trebuie întrebat acest Branda, alias Barbu, care se ocupa de executarea unor astfel de misiuni. Din ce știu eu, ordine de iradiere au dat acest Branda și colonelul de Securitate Poiana, cum v-am mai spus.

» Cu ce alți ofițeri de Securitate ați mai colaborat?

La Oradea, am fost în colaborare cu colonelul Biriș, șeful contrainformațiilor pe zonele Bihor-Baia Mare-Satu Mare. Sarcina mea era informativă. Eu îi urmăream pe procurorii militari, majoritatea bețivi notorii, şi supravegheam corupția din rîndurile activiștilor PCR, dar și cine îl critica pe Nicolae Ceaușescu și cine divulga secrete militare. În zonă erau depozite militare secrete de stat.

» Ne dați un exemplu de scurgeri de informații descoperite de dumneavoastră?

De exemplu, procurorul-șef militar Balica era bețiv și a dat informații despre depozitul de muniție de la Stîna de Vale și dintr-o altă locație, care și acum e secretă. Informațiile mele, prin ofițerul de legătură Mihai Branda, au ajuns și la Ceaușescu.

» Procurorul militar Balica a fost arestat?

Nu, a fost doar mustrat. Avea pile.

» Camera „Radu”

Reporterii „României libere” au identificat imobilul în care, potrivit dezvăluirilor lui Pantea, se afla camera de iradiat „Radu”. Pînă în 1989, partea de imobil unde se presupune că exista acea cameră aparținea Cooperativei „Fotograful”. În afară de studioul foto de la vedere, mai existau un gang și o cameră, care pe atunci figura în administrarea Hotelului Bulevard, deși clădirile erau separate (de un zid). După decembrie 1989, gangul a fost zidit de către cei care administrau Hotelul Bulevard, iar camera a fost dărîmată și apoi s-a construit o altă cameră în care acum se află amplasate contoarele de gaze ale aceluiași Hotel Bulevard, susține administratorul imobilului, Maria Savloschi.

» CSM: „Vom analiza… oportunitatea”

Consiliul Superior al Magistraturii, singura instituție care îi promovează pe magistrați în funcții de conducere, încă nu este hotărît să ceară de la SRI numele procurorilor și judecătorilor care au fost instruiți la școlile Securității și care sunt și acum în posturile-cheie ale justiției. Doamna Lidia Bărbulescu, președintele CSM, ne-a declarat: „Vom analiza în plenul CSM oportunitatea de a solicita de la SRI numele tuturor procurorilor și judecătorilor care au fost perfectionați la școlile Securității.”

Legea 303 din 2004 privind statutul magistraților le interzice judecătorilor și procurorilor să fie „lucrători operativi, inclusiv acoperiți, informatori sau colaboratori ai serviciilor secrete”, dar nu există nici o interdicție expresă pentru foștii procurori și judecători instruiți de Securitate. În schimb, Consiliul National al Studierii Arhivelor Securității (CNSAS) s-a autosesizat imediat. Ladislau Csendes, președintele CNSAS, ne-a anuntat că, „în urma dezvăluirilor din «România liberă», plenul Consiliului National al Studierii Arhivelor Securității a hotărît să ceară de la SRI și de la MIRA (Ministerul de Internelor și Reformei Administrative – n.red.) toate documentele referitoare la procurorii și judecătorii care au urmat școlile de perfecționare ale Securității.”

» Astăzi, la Bran sunt instruiți doar ofițeri SRI

Școala de la Bran a rămas în zestrea Serviciului Român de Informații și a continuat să pregătească ofițeri acoperiți. Potrivit purtătorului de cuvînt al SRI, Marius Bercaru, „în prezent, la școala de la Bran sunt perfecționați doar ofițerii SRI”. Școala nu poate fi fotografiată deoarece are regim de unitate militară. Poate fi vazută însă de oricine vizitează Branul. Sediul este chiar pe strada principală, situat la ieșirea din Bran, pe partea stîngă a drumului național înspre Brașov. Arată ca un liceu (fără poartă, gen cazemată), care are în aceeași curte mai multe clădiri: imobilul în care se țin cursuri, un internat, o cantină, o sală de sport și un poligon. Pînă în 1989, Departamentul Securității Statului avea trei școli importante pentru pregătirea ofițerilor acoperiți. La Bran (județul Brașov) și la Găneasa (județul Ilfov) erau pregătiși ofițerii acoperiți pentru Securitatea internă, iar la Brănești (județul Ilfov), pentru Securitatea externă. La Brănești au fost antrenați, între alții, și teroriștii de pe filiera Yasser Arafat (OEP) și Carlos Șacalul, susține Pantea. Școala de la Brănești a rămas la SIE (Serviciul de Informații Externe)

Articolul semnat Ondine Gherguț a apărut în ediția online a României Libere din 11 martie 2008.

Sursa: https://www.scribd.com/document/40604744/%C8%98COALA-DE-LA-BRAN-A-SECURIT%C4%82%C8%9AII?fbclid=IwAR1DyThyuc9zJY9QZ_E6AO5tYbFzeGhrQ6Qb7H0PeZE_N0mE2_VdZ6Pw5kA

Vezi: https://revelatiialecerului.wordpress.com/2019/04/04/magistratii-securisti-formati-la-scoala-de-la-bran/

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

 

Magistrații-securiști, formați la școala de la Bran (I)

Înainte de 1989, nici un procuror nu ajungea șef dacă nu era instruit special la școala Securității de la Bran, dezvăluie ex-procurorul Alexandru Pantea într-un amplu interviu pe care îl publicăm începînd de astăzi în „Romania liberă”. La școala Securității de la Bran, tinerii procurori erau învățați să fabrice probe, să șantajeze, să aresteze, să ancheteze, să admită torturarea și exterminarea oponenților regimului comunist. Metodele preferate de Securitate și predate la școala de la Bran erau „Radu” (iradierea), „Păsărici” (internarea la spitalul de nebuni și folosirea drogurilor) și „Stănică” – model de tortură practicat de torționarul cu același nume. Lecțiile erau predate de generali de Securitate și Miliție, precum și de procurori de la Procuratura Generală a României. Procurorii instruiți la Bran primeau ordinele Securității prin ofițerii de legătură care le erau repartizați imediat după absolvirea scolii. Arestau la ordin, eliberau la ordin, în funcție de interesele Securității. Pantea susține că, după 1989, în funcțiile de conducere ale procuraturilor au ajuns tot absolvenți ai școlii de la Bran.(subl.R.C.) El dă și exemple în acest sens. Pentru a se realiza cu adevărat reformarea Justiției, ar trebui publicate numele tuturor absolvenților școlii de la Bran, susține Pantea. (subl.R.C.) Acum, această școală, cu tot cu arhivele ei, este a Serviciului Român de Informații. „România liberă” a solicitat de la SRI numele absolvenților școlii de la Bran, dar purtătorul de cuvînt al instituției, Marius Bercaru, ne-a transmis că „SRI nu dă astfel de informații”.

Școala securității de la Bran a pregătit pe banda rulantă magistrați – procurori și judecători – pentru a aresta, ancheta și condamna chiar la moarte, la ordinele Consiliului Securității Statului și ale Partidul Comunist Român (PCR). Tenebrele acestei „scoli” și modul în care absolvenții au fost obligați să execute ordinele Securității și ale PCR sunt relatate în exclusivitate pentru „România liberă” de către Alexandru Pantea, fost procuror și în același timp ofițer acoperit al Securității. „Este momentul să vorbesc despre atrocitățile sistemului comunisto-securist pentru că nimeni dintre procurori nu a făcut-o pînă acum. Unii dintre foștii mei colegi ar putea spune ca sunt trădător pentru că mi-am încălcat jurămîntul făcut la intrarea în acea școală, numai că eu atunci nu am știut ce mă așteaptă, apoi n-am putut ieși din sistem de frică. Acum este timpul ca tinerii să știe ce s-a întîmplat cu adevărat, cum erau distruse destine doar la comanda unor activiști PCR și securisti”, și-a justificat Pantea demersul.

SRI nu dezvăluie numele magistraților școliți la Bran

Pînă acum nu au apărut dezvăluiri concrete despre faptul că mulți magistrați au fost instruiți la școlile Securității să ucidă, să aresteze, să tortureze. Fostul procuror-ofițer acoperit Alexandru Pantea sparge gheața și aduce în fața opiniei publice probe – fotografii, nume de procurori și de profesori – despre existența școlii speciale de la Bran a Securității, unde procurorii făceau instrucție pentru exterminarea criticilor sistemului comunist.

Dezvăluirile lui Pantea sunt importante deoarece amănuntele pe care le oferă opiniei publice pot fi verificate, dacă puterea politică dorește cu adevărat. (Subl.R.C.) Numele tuturor magistraților care au terminat școlile Securității pot fi găsite în arhivele acestor școli, aflate și astăzi sub controlul SRI. De asemenea, aceste amănunte au fost inserate și în dosarele profesionale ale magistraților, păstrate pînă în urmă cu o lună de către Parchetul General, iar acum, de Consiliul Superior al Magistraturii. Președintele Traian Băsescu a afirmat de curînd că 25% dintre magistrați sunt foști colaboratori ai Securității. CSM și Asociația Magistraților au criticat dur afirmațiile lui Băsescu.

„Romania liberă” a cerut de la SRI numele procurorilor și judecătorilor care au fost instruiți la școlile Securității, dar purtătorul de cuvînt al instituției, Marius Bercaru, ne-a transmis că „SRI nu dă astfel de informații”. Bercaru ne-a precizat că, în prezent, la școala de la Bran sunt instruiți doar ofițerii SRI.

Călăii, promovați după 1989

Pregătirea de la Bran era atît de conspirată încît membrii aceleiași grupe de pregătire nu se cunoșteau între ei și le era interzis să lege prietenii. Principalele metode de tortură predate au fost cele practicate de celebrul colonel torțonar Tudor Stănică, cunoscut pînă acum doar că a condus ancheta în cazul disidentului Gheorghe Ursu, ucis în bătăi în arestul preventiv. Procurorii folosiți de Stănică în dosarul „Ursu” au fost Alexandru Tuculeanu și Ilie Picioruș.

După 1989 procurorii Picioruș și Tuculeanu au făcut parte din structurile de conducere ale Parchetului General, iar Picioruș a fost ascuns inclusiv în structurile Consiliului Superior al Magistraturii, forul suprem care supraveghează înfăptuirea corectă a Justiției. Si nu numai ei au fost promovați după 1989, ci toți procurorii instruiți la școlile Securității și ale PCR, după cum ne-a dezvăluit Alexandru Pantea. (subl.R.C.) Instruiți să-i șantajeze pe judecători și avocați.

» Cum ați fost recrutat pentru școala de la Bran?

Alexandru Pantea: Am fost numit procuror după ce am terminat Facultatea de Drept în 1970 prin ordin al Ministerului Învățămîntului. Prin 1973, cînd eram la Procuratura din Alexandria, am fost notificat să merg la perfecționare. Abia cînd am ajuns la școala de la Bran am aflat că este a Securității și că vom fi instruiți nu numai de către procurori, ci și de către generali de Securitate și Miliție. Șeful școlii era colonelul de Securitate Meclu (recuperat după 1990 de SRI – n.red). Ne-au spus că după ce vom face această școală vom avea o calificare deosebită, sarcini deosebite și vom fi avuți în vedere la promovare în Procuratură. Aveam 25 de ani și nu știam ce mă așteaptă.

» Să înțelegem că toți șefii din Procuratură erau absolvenți ai școlilor Securității?

Da, și în plus trebuia să aibă și școala PCR „Ștefan Gheorghiu”. Nimeni nu ajungea șef în Procuratură dacă nu era colaborator al Securității și pregătit special de această instituție și de PCR. Procurorul era suveran pe dosarul penal și, dacă nu era omul de încredere al Securității, nu putea ajunge șef. Șeful Procuraturii era cel care repartiza dosarele penale către procurorii simpli și care hotăra ce se întamplă cu ele. Dosarele sensibile erau instrumentate numai de către procurorii pregătiți special de Securitate. Procurorii erau mai importanți decît milițienii, pentru că milițienii primeau ordinele de la procurori. (subl.R.C.) Mă mir că pînă acum nu au fost făcute publice aceste informații pentru a se realiza cu adevărat reformarea Justiției. Normal ar fi să se publice numele tuturor procurorilor care au urmat școlile Securității. Aceste informații sunt trecute cu siguranță în dosarele profesionale ale procurorilor. Acum aceste dosare sunt în custodia CSM. Dacă s-ar face publice aceste informații, nu s-ar mai practica șantajarea procurorilor, care probabil și acum primesc ordine de la serviciile secrete, așa cum primeam și eu cînd eram procuror. (subl. R.C.)

» De la cine primeau procurorii ordine în dosarele sensibile?

Primeau ordinele de la ofițerul lor de legătură de la Securitate, care, la rîndul său, le primea de la PCR, de obicei de la primul secretar, dar noi, procurorii, nu știam exact de la ce activist venea ordinul. Daca ordinul nu era executat, atunci intervenea direct activistul de partid care răspundea de Justiție. La Bran am fost instruiți și cum să-i șantajăm pe judecătorii care nu erau receptivi la ordinele Securității și ale PCR. Mai luau și ei un cadou și noi trebuia să-i șantajăm cu asta. De asemenea, eram instruiți să-i șantajăm pe avocați. Avocații erau cei mai vulnerabili: puteau fi oricînd arestați prin înscenări.

Anchete cu droguri si tortura

»Ce însemna, concret, pregătirea specială de la Bran?

La Bran am făcut absolut totul: de la trageri cu arme în poligon pînă la simularea de capturare a unor teroriști, în colaborare cu Armata. Ne-au învățat să folosim aparatele foto, să instalăm tehnica de ascultare în telefoane, în aparate de radio sau de televizor. Se intra în casele oamenilor cu mandat de percheziție eliberat de procuror, iar noi eram instruiți să eliberăm mandate la cererea Securității, chiar fără probe sau cu probe înscenate. Se mai intra în locuințe sub pretextul ca se fac verificări la telefon, radio sau televizor. Am fost instruiți cum se fac anchetele speciale, folosindu-ne de șantaj, de substanțe halucinogene sau de tortura.

»Procurorii administrau substanțe halucinogene și foloseau tortura?

Nu, nu noi. O făceau ofițerii de Miliție și Securitate sau detinuții recidiviști. De fapt, toți ofițerii șefi de la Cercetări Penale erau în realitate ofițeri de Securitate, nu de Miliție. Noi, ca procurori anchetatori, eram instruiți să nu vedem cînd un deținut era adus la ancheta în stare de agitație anormală cauzată de drogurile care i se puneau în cafea sau în ceai. Sau nu observam că un deținut era adus la ancheta bătut. În mod normal, în astfel de cazuri procurorul trebuia să sesizeze abuzul și să declanșeze cercetări, dar noi eram instruiți să închidem ochii.

»Nu aveați mustrări de conștiință că niște oameni poate nevinovați erau torturați? (subl.R.C.)

Sigur că aveam mustrări de conștiință, chiar coșmaruri, și nu știam cum să fac să ies din sistem. Îmi era frică pentru membrii familiei. Nu aveam nici o șansa dacă reacționam.

»Cine vă preda aceste cursuri?

Aveam ca profesori procurori din Parchetul General sau ofițeri de Securitate. Metodele principale pe care eram instruiți să le aplicăm erau cele consacrate ale colonelului Tudor Stănică. Ne-au învățat cum să-i folosim pe recidiviști și cum să-i păcălim pe infractori să recunoască săvîrșirea infracțiunilor cu autori necunoscuți – AN-urile – pentru a închide aceste dosare, să nu apară în statisticile pe țară. In complicitate cu ziarul Scanteia, colonelul Tudor Stanica introducea un decret de grațiere care nu era real. Deținutul era chemat la ancheta și i se lăsa întîmplător ziarul pe masa, apoi se ieșea din camera de anchetă. Deținutul citea decretul de grațiere și recunoștea fapte chiar dacă nu le-a săvîrșit, crezînd că scapă de pedeapsă. Abia în sala de judecata își dădea seama că a fost înșelat, dar era prea tîrziu.

»Spuneti-ne niste nume de profesori.

L-am mai avut ca profesor și pe procurorul Greblea, care ne-a predat metoda „Ceacanica”. Asta însemna, spre exemplu, internarea deținuților politici la Spitalul de Psihiatrie București, la sectorul special „Păsărici”, coordonat de profesorul Șerbănescu. Cei ajunși aici erau tratați cu substanțe chimice halucinogene ca scopolamina sau cu droguri. Erau cîte 24 într-o cameră, între care și trei-patru deținuți condamnați pentru crime săvîrșite cu cruzime. Șef de cameră era un recidivist care transmitea informațiile mai departe. Cînd substanțele chimice nu-și făceau efectul se recurgea la bătaie, administrată tot de recidiviști. În urma torturilor deținuții politici declarau orice doreau Securitatea și Partidul, iar noi, procurorii, eram pregătiți la Bran să acceptăm aceste probe smulse prin tortură. Ne-au mai predat tehnici de anchetă procurorii Securității care erau la Procuratura Generala a României, ca procurorii Horvat și Părăușanu. I-am avut ca profesori și pe mulți generali de Securitate cărora nu le știam numele. Îl țin minte doar pe ofițerul de contrainformații Gaie.

În ediția de mîine veți putea citi dezvăluirile lui Alexandru Pantea despre metoda de exterminare „Radu” (prin iradiere), preferată de Securitate și PCR.

BIOGRAFIE

Ofițer acoperit pînă în 1994, cînd a fost arestat Alexandru Pantea a terminat Facultatea de Drept din Iași în 1970, apoi a fost procuror stagiar la Procuratura Oradea; a urmat șase luni școala de ofițeri, apoi școala de la Bran, unde a învățat tehnicile speciale de anchetă ale Securității. Și-a dat definitivatul și imediat a fost numit procuror-șef al Secției Urmăriri Penale de la Procuratura din Alexandria (Teleorman). A avut doi ofițeri principali de legatură, prin care a primit ordinele Securității și ale PCR. După ce a arestat o ruda a unui activist local PCR, protejat de Securitate, Pantea a fost sfătuit de procurorul general al României să se transfere în alt județ. S-a mutat la Procuratura Sălaj. În 1979 a vrut să aresteze un alt activist local PCR corupt, protejat de Securitate, motiv pentru care, susține el, a părăsit Procuratura. S-a transferat ca jurist la Combinatul Minier Bihor, apoi la Ministerul Minelor, iar pînă în ianuarie 1990, la Consiliul Județean PCR Timiș, continuîndu-și în paralel și activitatea de ofițer acoperit. Alexandru Pantea susține că a fost ofițer acoperit pînă în aprilie 1994, cînd șeful sau, Mihai Branda, ajuns șef de corp de control al serviciului secret al Ministerului de Interne, i-a organizat arestarea pe motiv că ar pregăti… un atentat împotriva președintelui țării, Ion Iliescu! A fost dus direct la penitenciar, unde a fost torturat. Soția sa a fost anunțată că s-a sinucis. Pantea susține că Branda i-ar fi organizat înscenarea pentru a-și asigura propria protecție deoarece fostul procuror-ofițer acoperit începuse să povestească prea multe despre Branda și despre metodele acestuia de a impune ordinele Securității. Potrivit lui Pantea, „seful” sau Branda ar fi împușcat doi iepuri dintr-o lovitură: i-a închis gura lui Pantea și s-a pus bine pe lîngă Ion Iliescu, demonstrîndu-i acestuia „loialitatea”. Pantea a dat în judecată statul român la Curtea Europeană de la Strasbourg și a cîstigat, primind despăgubiri de 46.000 de euro. A fost primul proces penal pierdut de statul român. În prezent, Pantea este avocat.

Articolul scris de Ondine Gherguț a apărut în ediția online a României Libere din 11 martie 2008.

Sursa: https://romanialibera.ro/special/investigatii/magistratii-securisti–formati-la-scoala-de-la-bran-119826

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Multe temple vor fi închise și va exista o puternică dictatură religioasă

Mesajul Sfintei Fecioare Maria din Anguera, Regina Păcii către Pedro Régis

Mesajul nr. 4.777 din 26 martie 2019

         Dragi copii, sînt Mama voastră Îndurerată. Vă îndreptați spre un viitor de mari persecuții. Bărbații și femeile de credință vor bea potirul amar al suferinței. Ei vor căuta Alimentul prețios și în multe locuri nu-l vor găsi. Îl vor adora pe Domnul în locuri ascunse. Multe temple vor fi închise și va exista o puternică dictatură religioasă. Curaj. Isus al meu va fi cu voi. Nu este victorie fără cruce. Biserica lui Isus al meu se va întoarce pentru a fi așa cum El i-a încredințat-o lui Petru. Aveți grijă de viața voastră spirituală. Nu dați înapoi. Cei care rămîn credincioși pînă la sfîrșit vor fi proclamați binecuvîntați ai Tatălui. Dați-mi mîinile voastre și eu vă voi conduce la victorie. Mergeți înainte în apărarea adevărului.

Acesta este mesajul pe care vi-l dau astăzi în numele Preasfintei Treimi. Vă mulțumesc că mi-ați permis să vă reunesc aici încă o dată. Vă binecuvîntez în numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin. Pacea să fie cu voi.

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

(VIDEO) Dăncilă îi rade pe toți: „Nu am să permit”!

Viorica Dăncilă le-a dat miercuri o replică tăioasă liderilor europeni și ambasadelor, după avertismentele lansate de aceștia privind justiția și cazul Kovesi.

„Pentru că tot vorbim despre UE, instituțiile europene, m-au surprins azi declarațiile prim-vicepreședintelui Comisiei Europene Frans Timmermans avînd în vedere că există și a existat o deschidere totală în privința pașilor de urmat. Am format un grup de experți, s-a lucrat la nivel de experți, atît din partea Comisiei Europene cît și din partea noastră. Am specificat de fiecare dată că ne vom consulta și că va exista transparență. De aceea declarația lui Timmermans de astăzi a produs neclarități și nu i-am înțeles rostul pentru că nu este pliată pe realitățile existente. Am să am o discuție cu prim-vicepreședintele Comisiei Europene legată de aceste aspecte. Știu că a fost o discuție în Colegiul Comisarilor și sper că comisarul român a susținut de această dată România”, a declarat Viorica Dăncilă, în debutul ședinței de Guvern.

Totodată, Dăncilă a criticat, și declarațiile președintelui Parlamentului European Antonio Tajani în cazul Kovesi, precizând că nu se poate solicita începerea sau oprirea unei anchete penale.

„La fel de surprinsă am fost de declarațiile președintelui Parlamentului European, Antonio Tajani. Cred că nici factor sau decident politic, fie chiar și președintele Parlamentului European, nu poate solicita începerea sau oprirea anchetei penale. Ni se cere să nu intervenim în actul de justiție. Mi se pare un lucru corect, dar oficiali europeni ne cer să oprim anchete penale. Le spun clar că premierul României nu a intervenit și nu va interveni niciodată în actul de justiție”, a spus prim-ministrul.

Despre mesajul ambasadelor Viorica Dăncilă a spus că nu va permite ambasadorilor altor state să facă agenda premierului României.

„Tot astăzi (miercuri – n.r.) am văzut punctul de vedere a unor ambasadori a unui grup de ambasador. Am vrut să am o discuție individuală cu fiecare ambasador din acest grup, dar au refuzat. Le reamintesc doamnelor și domnilor ambasadori că suntem în România și că am dialog direct cu omologii mei ne recomandă să se adreseze autorităților din țara din care fac parte pentru că nici un stat ambasadorii nu fac agenda primului-ministru și eu nu am să permit acest lucru. Trebuie să arate respectul pentru România, așa cum fiecare ambasador român are respect pentru un stat terț”, a mai declarat Dăncilă, în debutul ședinței Executivului.

La finalul declarațiilor sale, Viorica Dăncilă a dat vina pe președintele Klaus Iohannis pentru tot ce se întâmplă.

Guvernul s-a întrunit în ședință de la ora 16.00 pe fondul zvonurilor privind adoptarea ordonanței de urgență privind Codurile penale, care a stârnit scandal cu Bruxelles-ul și cu mai multe ambasade.

Articolul scris de Ioana Radu a apărut în ediția online a Cotidianului din 3 aprilie 2019

Sursa: https://www.cotidianul.ro/video-dancila-trei-dintr-o-lovitura-nu-am-sa-permit/

Notă : în ultimii 30 de ani Viorica Dăncilă este singura care, în calitatea sa de prim-ministru, îi pune la punct pe obraznicii de occidentali. (R.C.)

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Povestea torționarului Lazăr – oglinda României

       Procurorul general al României are semnătură pe acte care probează o atitudine de torționar. Unul dintre puținii anticomuniști români, maistrul militar Iulius Filip, a fost menținut în pușcăria de la Aiud și pe semnătura celui care astăzi dă lecții de legiferare, trage sforile pentru reglementările din Justiție și s-a dovedit a fi cheia și protectorul dosarelor lui Klaus Iohannis.

Am așteptat cu nerăbdare ziua de luni. Cum va reacționa România în fața unei asemenea bombe, mai puternică decît una rămasă din cel de-Al Doilea Război Mondial. În plină bătălie pentru putere, explodează una dintre bombele ideologice rămase din comunism: prestația de procuror de tip totalitar a lui Augustin Lazăr. Cazul este unic. Niciodată în Europa, de Est sau de Vest, un nazist sau un reprezentant al statului totalitar nu s-a ascuns atît de sus în vîrful piramidei de putere. Care au fost reacțiile? Numai Asociația 21 Decembrie, condusă de Doru Mărieș, a cerut demisia imediată a torționarului. Ziarele și televiziunile anticomuniste (de profesie, nu de convingere) au tăcut, așteptând să primească ordin. Și președintele a tăcut.

Toată duminica și-a mestecat tăcerea și a încercat să găsească un răspuns la întrebarea Primei Doamne. Ce ne facem Klaus? Dacă pică Lazăr ne iau casele, ne redeschid dosarele și mă arestează pentru fals în acte! Nu-i exclus ca aiureala cu o nouă consultare a Parlamentului să fie doar încercarea președinteui de a găsi un răspuns la întrebarea: „Ce ne facem, Klaus?“

Ce să facă? Încearcă să schimbe agenda publică, socotind că o a doua consultare a Parlamentului face mai mult zgomot decît referatele de poliție politică ale lui Augustin Lazăr. Luni dimineață, Tudorel Toader, ministrul Justiției, face spectacol la intrarea în insituție. De data aceasta, tăcere de mormînt. De ce să se amestece în scandal? Și așa, Augustin Lazăr este la un pas să își rupă gîtul.

Și apoi, și el a fost procuror? Dacă îi scot și lui din mapă cine știe ce arestare sau rechizitoriu? Și PSD-ul a tăcut. A fost la nuntă. Însănătoșit pe neașteptate pentru Ișalnița, Liviu Dragnea a dansat tandru și a ascultat șoapte rostite de Irina:

-Nu te băga, Iubi, că ăsta e pe-o mînă cu tot clanul procurorilor și te arestează! Lîngă el, Codrin Ștefănescu, secretarul general, rămas cu gura căscată în fața celei de-a doua rochii de mireasă a Liei Olguța Vasilescu și numărînd cotizațiile invitaților cu gîndul la nunta lui Traian Băsescu pentru EBBA.

-Sunt sigur că scoatem mai mult! Cine să protesteze luni dimineața? Pensionarii se tem de procurori. Organizația de tineret a PSD? Are PSD-ul organizație de tineret? Dacă n-are, n-ar trebui să existe! De ce n-a protestat primul-ministru? Pentru că se teme și de umbra ei și de limba română!

În fața Parchetului General, nu s-a strîns nimeni. Nici un intelectual n-a răspuns la scrisoarea lui Andrei Pleșu. Se spune că și acesta ar fi început cu „Mult stimate, iubite tovarășe secretar general….”. Cine să protesteze? Doar nu veți fi așteptat să protesteze Monica Macovei și Laura Codruța Kovesi? Mai bine fug în Costa Rica! Doar n-o să-l demaște pe Augustin Lazăr ca să spună cîte știe despre părinții lor și despre mapele lor profesionale. Cine și cum să se ridice la descoperirea acestui dinozaur al justiției de tip totalitar? George Maior din Washington să anunțe presa americană că un torționar conduce în România Ministerul Public?

Poate că a aflat ce a zis Cornel Dinu depre el și despre taică-su? Cine să protesteze și cine să îi ceară demisia acestui torționar bătrîn, strecurat în statul de drept cu pretenții democratice? Ludovic Orban și Rareș Bogdan? Victor Rebengiuc cu nevasta? Cei tineri care nu știu ce înseamnă dictatura, dar sunt de partea poliției politice și se cred drepți? Mă tem că România nu trece nici examenul memoriei. Încă îi mai așteaptă pe polonezi să apere onoarea celui care a fost condmnat pentru că l-a înfruntat pe Nicolae Ceaușescu și s-a solidarizat cu mișcarea lor anticomunistă.

După trezeci de ani, încă nu suntem în stare să ne ridicăm în apărarea onoarei unui maistru militar (nu ”umil maistru”, cum zicea prost comentatorul Coiță. Umili eram noi, pentru că nu ne-am ridicat împotriva dictaturii) care alături de Liviu Babeș, de Radu Filipescu, de Constantin Dobre și de alți cîțiva ne-au salvat obrazul de popor supus. Torționarul Lazăr este mai apărat decît un erou. Ba, pentru a îngropa nemernicia acestui supraviețuitor al abuzurilor din comunism, anunțăm o nouă consultare a Parlamentului, poate că aruncăm în aer și o fabrică sau un ziar, numai ca omul la care se află cheia caselor și dosarelorlui Klaus Iohannis să scape. Și ca partenerul noii Securități să nu fie aruncat peste bord. Documentele despre ticăloșiile lui Augustin Lazăr nu cutremură România. O scaldă în explicații cretine, în lașități și diversiuni.

O plasă invizibilă paralizează orice reacție. Cine știe, poate pe la periferie sau printr-o comună, un alt maistru militar sau un tehnician agricol mai zice în barbă:

-Fir-ați ai Dracului de nemernici!

Articolul semnat de Cornel Nistorescu a apărut în ediția online a Cotidianului din 2 aprilie 2019.

Sursa: https://www.cotidianul.ro/povestea-tortionarului-lazar-oglinda-romaniei/

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/