Author Archives: revelatiialecerului

Discursul Regelui Mihai în Parlament, la aniversarea a 90 de ani

       Regele Mihai a susţinut primul discurs în Parlamentul României după 64 de ani. Majestatea Sa a vorbit despre criză şi viitor, despre Coroana regală, dar şi despre democraţie şi dreptate: „Cele mai importante lucruri de dobîndit, după libertate şi democraţie, sunt identitatea şi demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere“. 

Cei prezenţi în plen l-au aplaudat minute în şir pe regele Mihai, atît înaintea discursului, cît şi după. Discursul a marcat aniversarea a 90 de ani de viaţă a Majestăţii Sale.

        „Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Sunt mai bine de şaizeci de ani de cînd m-am adresat ultima oară naţiunii române de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie şi cu speranţă invitaţia reprezentanţilor legitimi ai poporului.

Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toţi cei care au murit pentru independenţa şi libertăţile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem şi în evenimentele din Decembrie 1989, care au dărîmat dictatura comunistă. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru.

Ultimii douăzeci de ani au adus democraţie, libertăţi şi un început de prosperitate. Oamenii călătoresc, îşi împlinesc visele şi încearcă să-şi consolideze familia şi viaţa, spre binele generaţiilor viitoare. România a evoluat mult în ultimele două decenii.

Mersul României europene de astăzi are ca fundament existenţa Parlamentului. Drumul nostru ireversibil către Uniunea Europeană şi NATO nu ar fi fost posibil fără acţiunea, întru libertate şi democraţie, a Legislativului românesc de după anul 1989.

Dar politica este o sabie cu două tăişuri. Ea garantează democraţia şi libertăţile, dacă este practicată în respectul legii şi al instituţiilor. Politica poate însă aduce prejudicii cetăţeanului, dacă este aplicată în dispreţul eticii, personalizînd puterea şi nesocotind rostul primordial al instituţiilor Statului.

Multe domenii din viaţa românească, gospodărite competent şi liber, au reuşit să meargă mai departe, în ciuda crizei economice: micii întreprinzători şi companiile mijlocii, tinerii şi profesorii din universităţi, licee şi şcoli, cei din agricultură.

Încearcă să-şi facă datoria oamenii de artă, militarii, diplomaţii şi funcţionarii publici, deşi sunt puternic încercaţi de lipsa banilor şi descurajaţi instituţional. Îşi fac datoria faţă de ţară instituţii precum Academia Română şi Banca Naţională, deşi vremurile de astăzi nu au respectul cuvenit faţă de ierarhia valorilor din societatea românescă.

Sunt mîhnit că, după două decenii de revenire la democraţie, oamenii bătrîni şi cei bolnavi sunt nevoiţi să treacă prin situaţii înjositoare.

România are nevoie de infrastructură. Autostrăzile, porturile şi aeroporturile moderne sunt parte din forţa noastră, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Şcoala este şi va fi o piatră de temelie a societăţii.

Regina şi cu mine, alături de Familia noastră, vom continua să facem ceea ce am făcut întotdeauna: vom susţine interesele fundamentale ale României, continuitatea şi tradiţiile ţării noastre.

Nu m-aş putea adresa naţiunii fără a vorbi despre Familia Regală şi despre importanţa ei în viaţa ţării. Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenţei, suveranităţii şi unităţii noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, şi a Naţiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate şi modestie.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Instituţiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci şi de etică, simţ al datoriei. Iubirea de ţară şi competenţa sunt criteriile principale ale vieţii publice. Aveţi încredere în democraţie, în rostul instituţiilor şi în regulile lor!

Lumea de mîine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil şi generos.

În anul 1989, în ajutorul României s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adăugat sacrificiului tinerilor de a înlătura o tiranie cu efect distrugător asupra fiinţei naţiunii. A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet şi definitiv de năravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agăţarea de putere şi bunul plac nu au ce căuta în instituţiile româneşti ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989.

Se cuvine să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul. Uniţi între noi şi cu vecinii şi fraţii noştri, să continuăm efortul de a redeveni demni şi respectaţi.

Am servit naţiunea română de-a lungul unei vieţi lungi şi pline de evenimente, unele fericite şi multe nefericite. După 84 de ani de cînd am devenit Rege, pot spune fără ezitare naţiunii române: Cele mai importante lucruri de dobîndit, după libertate şi democraţie, sunt identitatea şi demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere.

Democraţia trebuie să îmbogăţească arta cîrmuirii, nu să o sărăcească. România, ca şi toate ţările din Europa, are nevoie de cîrmuitori respectaţi şi pricepuţi.

Nu trebuie niciodată uitaţi românii şi pămînturile româneşti care ne-au fost luate, ca urmare a împărţirilor Europei în sfere de influenţă. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în ţara noastră sau dacă vor să rămînă separaţi.

Europa de astăzi este un continent în care popoarele şi pămînturile nu se schimbă ca rezultat al deciziilor politicienilor. Jurămîntul meu a fost făcut şi continuă să fie valabil pentru toţi românii. Ei sunt toţi parte a naţiunii noastre şi aşa vor rămîne totdeauna.

Stă doar în puterea noastră să facem ţara statornică, prosperă şi admirată în lume.

Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!“

Articolul a apărut pe site-ul Puterea în 25 octombrie 2011 sub semnătura Dianei Bangălă.

Sursa: http://www.puterea.ro/politica/discursul_regelui_mihai_in_parlament_la_aniversarea_a_90_de_ani-28973.html

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Anunțuri

Lanț de rugăciune pentru a apăra Europa-13 decembrie 2017

        Deoarece timpul îndeplinirii profețiilor este aproape, iar în Europa se vor produce mari tulburări, vă învităm să ne unim într-un lanț de rugăciune pentru a apăra continentul nostru, așa cum ne-a cerut Isus.

De acum înainte, ne vom ruga pentru această intenție în fiecare zi de 13 a fiecărei luni.

Vă invităm să recitați în această zi rozarele de bucurie, de durere, de lumină și de mărire precum și cruciadele de rugăciune 31, 33 și 54.

Surse: http://www.internetgebetskreis.com/fr/

https://revelatiialecerului.wordpress.com/2016/07/11/13-iulie-2016-lant-de-rugaciune-pentru-europa/

Copyright © 2013-2017 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Sfînta Fecioară Maria din Guadalupe

 

           Sfînta Fecioară din Guadalupe este numele dat Preacuratei cu ocazia aparițiilor sale din 1531 de pe colina Tepeyac, în prezent o suburbie a orașului Ciudad de Mexico. Sfînta Maria i-a apărut lui Juan Diego Cuauhtlatoatzin, amerindian convertit la catolicism căruia, vorbindu-i în dialectul nahuatl, i-a cerut să construiască în acel loc o biserică.

„La 9 decembrie 1531, cum era pe drum, trecînd pe lîngă o colină ce se afla în apropierea unui templu închinat unei zeiţe, el a auzit concertul magnific a mii de păsări. Ridicând capul, a văzut un nor alb înconjurat de un minunat curcubeu. Din lumina albă ce ieşea din nor el a văzut apărînd o femeie tînără şi frumoasă, învăluită de o lumină puternică, o lumină ce dădea colinei un ton minunat. Natura strălucea asemenea unor pietre preţioase, iar colina se încorona cu pietre în culorile curcubeului ca şi cînd un foc interior le iradia. Doamna stătea acolo, deasupra colinei metamorfozate şi era de o frumuseţe ieşită din comun încît i-a tăiat suflarea lui Juan Diego. Hainele ei străluceau într-un mod supranatural însă lumina şi culoarea dispăreau în faţa splendorii chipului şi privirii ei.

Ridicînd capul, a văzut un nor alb înconjurat de un minunat curcubeu. Din lumina albă ce ieşea din nor el a văzut apărînd o femeie tînără şi frumoasă, învăluită de o lumină puternică, o lumină ce dădea colinei un ton minunat. Natura strălucea asemenea unor pietre preţioase, iar colina se încorona cu pietre în culorile curcubeului ca şi cînd un foc interior le iradia. Doamna stătea acolo, deasupra colinei metamorfozate şi era de o frumuseţe ieşită din comun încît i-a tăiat suflarea lui Juan Diego. Hainele ei străluceau într-un mod supranatural însă lumina şi culoarea dispăreau în faţa splendorii chipului şi privirii ei.

Un zîmbet plin de iubire şi compasiune l-a întîmpinat pe Juan Diego, care se apropia. Ea îşi manifestă dorinţa ca templul zeiţei să fie înlocuit cu o biserică închinată lui Dumnezeu. Un episcop ce a fost înştiinţat l-a rugat pe Juan să ceară de la Doamnă un semn înainte de a începe construirea bisericii. Sfînta Fecioară i-a cerut lui Juan să urce în vîrful colinei să culeagă trandafirii ce creşteau acolo şi să-i aducă. Juan Diego a executat aceasta şi a adus Fecioarei frumoşii trandafiri găsiţi acolo. Ea a făcut un minunat buchet pe care Juan l-a dus episcopului povestindu-i ce s-a întîmplat. Apoi şi-a deznodat de după gît poala tilmei iar trandafirii au căzut pe jos. Văzînd aceasta episcopul a căzut în genunchi, iar surprinzător imaginea sfintei Fecioare era imprimată în culori exact aşa cum îi apăruse mesagerului său care nu bănuia nimic. Episcopul a aşezat trandafirii în capela sa, în faţa sfîntului Sacrament împreună cu tilma cu icoana miraculoasă.

Sfînta Fecioară Maria de la Guadalupe este singura icoană ce s-a imprimat ea însăşi în interiorul tilmei lui Juan Diego. Portretul ei îşi păstrează în mod miraculos culorile din 1531, iar tilma care îi serveşte drept suport îşi păstrează proprietăţile naturale. Ea ne arată că trăieşte mereu în icoana ei! Studii oftalmologice realizate pe ochii Mariei au detectat faptul că, apropiind de ei o sursă de lumină, retina se contractă iar îndepărtînd-o se dilată din nou, exact cum se întîmplă într-un ochi viu. Temperatura fibrei de agavă menţine o temperatură constantă de 36,6 grade asemănătoare aceleia a unui om în viaţă. Unul dintre medicii ce analizau mantia şi-a aşezat stetoscopul sub pamblica pe care o are Maria la brîu şi a auzit bătăi ce se repetau ritmic, la 115 pulsaţii pe minut, ca la un copil în sînul matern.

Studii ştiinţifice nu reuşesc să descopere originea coloritului ce formează icoana, nici modul în care a fost pictată. Oamenii de ştiinţă de la NASA au afirmat că materialul care formează culorile nu aparţine nici unui grup de elemente cunoscute pe pămînt. S-a trecut o rază laser lateral peste ţesătură şi s-a constatat faptul că la această coloratură nu se află nici pe faţă nici pe dos ci culorile plutesc la o distanţă de zecimi de milimetru deasupra ţesăturii, fără a o atinge. Culorile plutesc în aer pe suprafaţa mantiei. Fibra de agavă, care constituie pînza icoanei, nu poate dura mai mult de 20-30 de ani. Acum cîteva secole s-a pictat o replică a icoanei pe o pînză din fibră de agavă însă aceasta s-a dezintegrat după cîteva decenii. În aproape 500 de ani de la minune, icoana Mariei este le fel de rezistentă ca în prima zi.

Ştiinţa nu-şi explică originea incoruptibilităţii pînzei. În 1791 s-a vărsat din greşeală acid clorhidric în partea de sus a pînzei. În decurs de 30 de zile fără vreun tratament anume, ţesutul afectat s-a reconstruit în mod miraculos.

Stelele vizibile pe mantia Mariei reflectă configuraţia exactă şi poziţia pe care o avea cerul Mexicului în ziua în care s-a produs minunea.

La începutul secolului al XX-lea, un om pus de guvern a ascuns o bombă de mare putere într-un aranjament floral, pe care l-a aşezat la picioarele icoanei. Explozia a distrus totul în jur mai puţin pînza, care a rămas în perfectă stare de conservare.

Ştiinţa a descoperit că ochii Mariei deţin cele trei efecte de refracţie a imaginii a oricărui ochi omenesc. În ochii Mariei s-au descoperit minuscule imagini omeneşti pe care nici un artist nu le-ar putea picta. Sunt două scene şi amîndouă se repetă în ambii ochi. Imaginea a fost mărită cu ajutorul tehnologiei digitale şi s-a descoperit faptul că în ochii săi este reprodusă figura indianului Juan Diego desfăcînd pînza înaintea episcopului.

Unul dintre principalele obiceiuri legate de Icoana Maicii Domnului de la Guadalupe este că femeile însărcinate sau mamele care au născut să vină să se închine şi să-şi prezinte pruncii Preasfintei Fecioare, oferindu-i protecţiei celei care l-a primit şi l-a purtat pe Fiul lui Dumnezeu în pîntecele ei.“ (Sursa: http://www.sanctuarcacica.ro/sarbmariane.php?id=12-dec)

Imaginea miraculoasă, care este păstrată în bazilica Sfintei Fecioare din Guadalupe, înfățișează o femeie îmbrăcată în portul local, avînd trăsăturile unei indigene. Ea este susținută de un înger ale cărui aripi amintesc de unul din cei mai mari zei ai religiei tradiționale locale. Luna se află sub picioarele sale și mantia sa albastră este acoperită cu stele aurii. Cordonul negru de la talie scoate în evidență faptul că este însărcinată.

Santuarul Sfintei Fecioare din Guadalupe este, după bazilica Sfîntul Petru din Vatican, locul de cult catolic care atrage cei mai mulți pelerini. Zilele de maximă afluență sînt cele care preced și urmează sărbătorii Fecioarei din Guadalupe din 12 decembrie unde aproape 9 milioane de credincioși și turiști asistă la festivități și vin să venereze relicva lui Juan Diego. (Sursa: http://levangileauquotidien.org/main.php?language=FR&module=saintfeast&localdate=20171209&id=14002&fd=0)

*

Juan Diego Cuauhtlatoatzin („vulturul care vorbește“) s-a născut în 1474 în Cuautlitlán, aproape de Ciudad de Mexico. Se știu puține lucruri din perioada anterioară convertirii sale. Tradiția, diverse surse arheologice și iconografice, inclusiv „Nican Mopohua“, documentul cel mai important și cel mai vechi referitor la evenimentele din Guadalupe (scris în nahautl în caractere latine de către autorul indigen Antonio Valeriano în 1556), prezintă anumite informații despre viața sa și apariții. A fost membru al poporului Chichimeca, unul din popoarele cele mai avansate pe plan cultural din valea Anáhuac.

La 50 de ani a fost botezat de unul din primii misionari franciscani, părintele Pierre da Gand.

După apariții, cu permisiunea episcopului, Juan Diego a trăit restul vieții sale ca ascet într-o colibă aproape de capela în care imaginea miraculoasă a fost expusă pentru a fi venerată. S-a ocupat de capelă și de primii pelerini care au venit să se roage Sfintei Fecioare Maria.

Ca mesager al Preacuratei, el a primit harul iluminării interioare și din acel moment a început o viață de rugăciune, virtute și iubire fără margini pentru Dumnezeu și pentru aproapele său.

A murit în 1548 și a fost înmormîntat în prima capelă dedicată Sfintei Fecioare din Guadalupe.

Juan Diego a fost beatificat în 6 mai 1990 și canonizat în 31 iulie 2002 de către sfîntul Ioan Paul al II-lea, în timpul celei de-a cincea vizite pastorale în Mexic.

În 1973 arhiepiscopul american Fulton Sheen a alcătuit o rugăciune prin care a solicitat sprijinul Sfintei Familii pentru protejarea copiilor nenăscuți în pericol de a fi avortați.

„Isus, Maria și Iosif, vă iubesc foarte mult. Vă implor să cruțați viața copilului nenăscut pe care l-am adoptat spiritual și care este în pericol să fie avortat.“

Arhiepiscopul Sheen i-a încurajat pe catolici să se roage această rugăciune zilnic timp de nouă luni în numele copilului. El a considerat că prin această „adoptare spirituală“ ar putea fi contracarată avansarea culturii morții în America și în străinătate.

Astăzi cauza continuă, rugăciunea arhiepiscopului Sheen este distribuită în întreaga lume prin intermediul iconițelor care poartă imaginea Fecioarei din Guadalupe, promovată de organizația „Crusade for Life International“ a americanului Arthur Maes. (Sursa: http://www.ncregister.com/site/article/spiritual_adoption_sheen_style)

Copyright © 2013-2017 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Producția de bogați români a încetat!

         Fulgere și tunete pentru bogații României! Binecunoscuta bancă ING a decis să închidă divizia „private banking“ de la București. Private banking-ul este complexul de servicii bancare speciale pentru clienți bogați. Ceea ce prin Elveția, țara fanion pentru private banking, înseamnă clienți cu dețineri de la două milioane dolari (euro sau franci elvețieni) în sus! În divizia private banking ING de la București era vorba de un prag minim de 500.000 euro. Avînd în vedere dimensiunea deținerilor, private banking-ul implică tratamente de dobînzi mult mai favorabile decît cele uzuale, dar, mai ales, scheme de plasamente în titluri de stat, obligațiuni și acțiuni bursiere cu randamente mari, inclusiv treceri prin paradise fiscale care să permită „optimizări fiscale“, mă rog, tot tacîmul pentru o valorificare sesizabilă și constantă a portofoliului administrat. Evident, în lansarea, în urmă cu peste un deceniu, a diviziei private banking de la București, primul serviciu specializat de acest gen de pe piața românească, ING miza pe existența unui număr rezonabil de bogați în România și, fără tăgadă, pe o „producție“ nouă de bogați în timp, care să asigure sustenabilitatea și progresul diviziei respective. Închiderea din 2017 pare să indice evoluții neanticipate de bancă. Dl Daniel Llano, șeful retail-ului bancar ING, a vorbit, cu ocazia anunțului de închidere, „de schimbări comportamentale investiționale influențate de criza economică, ce au dus mai degrabă la un apetit prudent, ceea ce ar dovedi că serviciul «private banking» nu este încă potrivit României“ (clienții ­existenți urmînd a fi redistribuiți fie segmentului de retail local, fie celui „private banking“ din ING Luxemburg). Și de se vrea, și de nu se vrea, închiderea serviciului respectiv arată, altfel spus, că România stă cam prost la capitolul bogați și mai ales la „producția“ nouă de bogați în anii din urmă și probabil în anii ce vin!

Din zona miturilor care pluteau prin spațiul public, întrebările năvălesc cu zecile. Există afaceri pentru români în România care să le permită acestora acumularea de averi de tip private banking? Sau le-au luat străinii toate aceste afaceri cu potențial, românii rămînînd cu firimiturile ori, maximum, cu punerea pingelelor?! Dacă în România, așa cum ni s-a împuiat capul, totul poartă anatema hoțiilor și corupției, unde ne sunt atunci corupții și hoții români care au devalizat și devalizează țara? Sau e vorba doar de niște găinari care au furat și ei de-o chiverniseală, dar, oricum, nu pot cu ceea ce au furat să depășească pragul unui private banking?! Este această închidere o lovitură sau o victorie pentru DNA? Înșirați într-o divizie private banking, DNA îi avea pe bogații români ca pe tavă! Sau acțiunea DNA de pînă acum i-a speriat complet?! Cum să interpretăm realist fundalul închiderii private banking-ului ING de la București în anul de grație 2017?

În mod obiectiv, averile eligibile pentru private banking nu pot avea decît două surse: business-uri prospere (că din salariu nu poți ajunge client private banking) sau/și furturi (devalizări, corupție de top). În contextul de acum 10-15 ani, în care a fost înființată divizia private banking ING, business-urile prospere erau posibile pentru români. Cu respectarea legalității sau nu, ori cu sustenabilitate sau nu, era o altă problemă! Piața oferea însă totul pentru performerii români: punctele strategice ale economiei erau la români, buni sau răi cum erau ei! Producție de bogați pe calea afacerilor era posibilă. De atunci încoace, posibilitățile s-au redus trepta pînă la dispariție. Toate punctele strategice, toate sectoarele de impact, toate segmentele de piață care oferă perspective de performanță și profit au fost luate de străini. Ne place, nu ne place, producția de bogați români pe calea afacerilor a încetat! Mai poate scăpa unul sau altul ca excepție, dar piața s-a închis pentru un serviciu bancar specializat pentru bogați!

Culmea, nu se stă mai bine nici în materie de producție de bogați pe bază de furt, cu toate că există o anume propagandă care vede în români numai hoți, corupți și infractori, pe care îi face vinovați de toate relele din lume și, bineînțeles și înainte de toate, de răpirea resurselor pentru dezvoltarea României! Înlăturați din posesia principalelor bogății ale țării, din deținerea sectoarelor strategice, din punctele reale de comandă, scoși de la butoane, cum s-ar spune mai pe șleau, românii nu mai pot nici fura ca lumea, oricît de răi ar fi! Sau, mai exact, nu mai pot fura decît sume derizorii, neeligibile pentru a deveni clienți private banking! DNA are, în mod obiectiv, o problemă. Riscă să rămînă fără obiectul muncii, atît timp cît pentru instituția respectivă străinii sunt bibelou de porțelan de neatins, iar români la butoane nu mai există! Nu întîmplător, DNA instrumentează prioritar dosare din vremea de demult în care românii se aflau încă pe la butoane și se străduiește din răsputeri să fie menținută incriminarea abuzului în serviciu fără prag, pentru a putea supraviețui pe seama instrumentării găinarilor, căci, pe cei de private banking i-a pierdut de mult! Concluzia este tulburătoare, dar fără echivoc. La întrebarea „cum se face că România furată de români se află de fapt la străini?“, răspunsul este fără ezitări: România furată de români este un episod depășit, de acum România este furată de străini! Și încă la rate de jaf!

Articolul a apărut în ediția online a Cotidianului din 11 decembrie 2017 sub semnătura lui Ilie Șerbănescu.

Sursa: https://www.cotidianul.ro/productia-de-bogati-romani-incetat/

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Dușmanii lui Dumnezeu vă vor oferi avantaje, dar nu vă încredințați sufletul adversarului

Mesajul Sfintei Fecioare Maria din Anguera, Regina Păcii către Pedro Regís

Mesajul nr. 4.553 din 7 noiembrie 2017

         Dragi copii, cei care sînt credincioși Fiului meu Isus vor avea de suportat o cruce grea. Îngenuncheați în rugăciune, deoarece timpurile în care trăiți sînt de mari încercări, suferințe și persecuții. Nu dați înapoi. Rămîneți cu Isus și fiți credincioși adevăratului magisteriu al Bisericii sale. Nu vă îndepărtați de calea pe care v-am indicat-o. . Dușmanii lui Dumnezeu vă vor oferi avantaje, dar nu vă încredințați sufletul adversarului. Sînteți ai Domnului. Lucrurile fascinante ale acestei lumi atrag, dar numai în adevărul absolut vă veți găsi mîntuirea. Fiți prudenți. Răsplata voastră va veni de la Domnul. Căutați-l și mărturisiți-vă credința pretutindeni. Ascultați-l pe Isus prin Cuvîntul său și căutați putere în prezența sa reală în Euharistie. Mergeți înainte în adevăr.

Acesta este mesajul pe care vi-l dau astăzi în numele Preasfintei Treimi. Vă mulțumesc că mi-ați permis să vă reunesc aici încă o dată. Vă binecuvîntez în numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin. Pacea să fie cu voi.

Copyright © 2013-2017 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Regele nu ar fi făcut-o

         Regele nu i-ar fi chemat pe mineri la Bucureşti pentru a curăţa Piaţa Universităţii, iar la final nu le-ar fi mulţumit pentru treaba pe care au făcut-o.

Regele nu i-ar fi încurajat pe oamenii muncii de la oraşe şi sate să iasă în stradă şi să strige „Nu ne vindem ţara!”, pentru ca apoi să o dea pe nimic.

Regele nu s-ar fi plîns că l-a învins Sistemul.

Regele nu ar fi pălmuit copii, nu ar fi înjurat jurnalişti, nu i-ar fi învrăjbit pe „graşii” din sistemul bugetar împotriva „slabilor” din sistemul privat şi nu ar fi călcat totul în picioare pentru a se menţine la putere.

Regele nu ar fi îndatorat Ţara şi nu ar fi spus una la Bruxelles şi alta ar fi fumat la Bucureşti.

Regele nu ar fi stat cu căciula în mînă în faţa cancelariilor occidentale pînă l-ar fi chemat cineva înăuntru pentru a-i da un pahar cu apă şi pentru a-l bate pe umăr.

Regele nu ar fi telefonat la televiziuni pentru a intra în direct ca să-şi bălăcărească adversarii şi nu s-ar fi fotografiat pe malul mării, în tricou, alături de o doamnă, pentru a face reclamă nu ştiu cărui partid.

Regele nu şi-ar fi aruncat nervos haina pe capota maşinii pentru că garda de corp nu s-a grăbit să-i deschidă portiera şi nu ar fi coborît în stradă pentru a participa la mitinguri ilegale.

Regele nu s-ar fi făcut că plouă ori că ninge atunci cînd partidele s-ar fi păruit între ele, cînd statul paralel s-ar fi îmbrîncit cu statul perpendicular sau cînd instituţiile Statului s-ar fi sfîşiat între ele ca hienele.

Regele nu ar fi stat cu capul plecat în faţa ambasadorilor Marilor Puteri la Bucureşti.

Regele nu ar fi lucrat de luni de la ora 12.00 şi pînă vineri la ora 12.00.

Regele nu ar fi făcut nimic din toate astea dintr-un motiv cît se poate de simplu: Regele nu e Preşedinte.

Articolul a apărut în ediția online a Cotidianului din 6 decembrie 2017 sub semnătura lui Sorin Avram.

Sursa: https://www.cotidianul.ro/regele-nu-ar-fi-facut-o/

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Ora de har – 8 decembrie 2017

 

          În apariția din 8 decembrie 1947, sărbătoarea Imaculatei Concepții, Sfînta Fecioară i-a comunicat mesagerei sale, tînăra infirmieră Pierina Gilli :

„Aici la Montichiari, doresc să fiu numită Rosa Mystica.

Doresc ca în fiecare an, la 8 decembrie, la amiază, să se celebreze ora de har pentru întreaga lume.

Prin această acțiune, se vor obține numeroase haruri spirituale și trupești.
Domnul nostru, divinul meu Fiu Isus va acorda Îndurarea sa cea mai mare, pentru ca cei buni să continue să se roage pentru sărmanii păcătoși. Să i se comunice, cît mai urgent posibil conducătorului suprem al Bisericii catolice, Papa Pius al XII-lea, dorința mea ca această ORĂ de HAR să fie cunoscută și răspîndită în lumea întreagă.

Acela care nu poate să meargă la biserică trebuie să se roage acasă de la ora 12 a amiezii pînă la ora 13 și va primi atunci harurile mele.“

Conform cererilor Mamei noastre cerești, în timpul orei de har, de la ora 12 a amiezii și pînă la ora 13, în biserică sau acasă, într-o atmosferă de liniște, se recită de trei ori Psalmul 51, după care se poate adora Sfîntul Sacrament, medita asupra Patimii Mîntuitorului, recita Sfîntul Rozar, preamări pe Dumnezeu cu propriile noastre cuvinte sau cu rugăciunile noastre preferate etc.

Sursa: https://revelatiialecerului.wordpress.com/2016/12/06/ora-de-har/

Copyright© 2013-2017 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Regele Mihai ne-a părăsit

Astăzi, 5 decembrie 2017 Regele Mihai s-a stins din viață.

Domnul să-l primească în Împărăția sa!

„Supercoloniala“ bate filmul

       „Supercoloniala“ este supercîștigătoarea după reușita deplină a cacealmalei fiscale tip Dragnea – Tudose, organizată pentru aservirea dizgrațioasă a țării stăpînului ei străin și care a inclus la loc de frunte diversiunea cu înlocuirea (propusă pentru a fi retrasă) a impozitului-mascaradă pe profit pentru multinaționale cu un impozit derizoriu, dar de neevazionat, pe cifra de afaceri, precum și transferul integral al contribuțiilor sociale în cîrca angajatului (lucru inexistent pe undeva prin Europa). Să identificăm măcar sumar „supercoloniala“: extracție de substanță economică din colonia România, fără vreo activitate sau cu o activitate fictivă ori paravan în România! Și nu este doar vreo excepție sau vreun caz rătăcit! Beneficiind de „reglementări“ europene, probabil deliberat sau anume ticluite, se strîng în România, aparent fără sens, sume acoperite cu acte care să demonstreze că reprezintă profituri deja impozitate prin alte țări ale UE și deci exceptate de la orice altă impozitare. Firma strîngătoare nu are salariați, ca atare, nu plătește nici un fel de impozite pe muncă sau contribuții sociale, adică acele dări care sunt procentual mari în România; în schimb, poate face orice manevre cu banii, plătind eventual dările pe capital, care sunt derizorii în România! Sau alt tip de cazuri: se vine cu un laptop, se cîștigă legal o licitație dintr-o achiziție publică, avîndu-se la spate istoricul unei firme de reputație dintr-o țară occidentală, apoi se procedează la o subcontractare și, de pe laptop, se urmărește execuția lucrărilor, fără a se angaja vreun salariat. La fel, se evită plata impozitelor pe muncă și a contribuțiilor sociale și se achită eventual impozitul pe profit. Care este oricum derizoriu! Deși, mai degrabă, la unison cu fîrtații  întru colonialism, mai mult nu se achită acest impozit, externalizîndu-se cea mai mare parte din profit înainte de fiscalizare, dacă nu cumva se declară la Fisc pierdere! Nu există nici un fel de pericol, deoarece, pentru Fiscul din România, firma străină este bibelou de porțelan. Ziarul Financiar menționa cazul firmei austriece Swietelsky, cu o cifră de afaceri de peste 162 milioane lei, deși nu are nici un angajat, care a construit cea mai lungă linie de tramvai din Cluj-Napoca și tronsoane de cale ferată în zonele Vințu de Sus – Simeria și Curtici – Arad.

Să nu confundăm sau să punem cumva pe același plan firma străină fără salariați cu puzderia de microfirme românești fără salariați (vreo 300.000 la număr), care n-au angajați pentru că abia își trag sufletul să-l țină în viață pe bietul lor „antreprenor“.

Nu este greu de dibuit de ce există o anume înghesuială de prin țări vestice în căutarea formulei „supercoloniale“ prin România, deși cheia exploatării coloniale este în România tocmai folosirea salariilor mici, și nu evitarea acestora! Fără îndoială, salariul colonial – deci utilizarea forței de muncă locale la costurile ei derizorii – este instrumentul fundamental al exploatării coloniale a României. De aceea, capitalul vestic – devenit noul proprietar al României – are ca preocupare prioritară menținerea pe rol a salariilor mici, blocarea oricărei inițiative de mărire a acestora, ținerea în priză a trădătorilor de neam și țară spre a-i determina să nu facă vreo manevră greșită, ba chiar să bată toba păstrării salariilor mici ca o condiție a stabilității financiare și atractivității pentru investițiile străine.

Explicația „supercolonialei“ se află în sistemul fiscal din România, de asemenea vizat de capitalul străin să rămînă în parametrii exploatării coloniale. Fiscalitatea din România nu numai că nu combate, dar şi contribuie la prelungirea şi promovarea actualei împărţiri odioase a PIB-ului între muncă şi capital (doar 30% munca și vreo 55% capitalul, adică exact invers decît în țările de prin Occidentul mîntuitor)! Ca să-şi facă rost de minime fonduri, fiscalitatea din România suprataxează tocmai componenta minoritară, adică munca. Și o face, inclusiv după „revoluția fiscală“ PSD (47%, față de 16%), într-o proporţie de trei ori mai mare decît în cazul capitalului, care este subtaxat. Cei care nu înţeleg cum stă de fapt treaba sau jalnicii menestreli ai capitalului străin o ţin cu participarea însemnată a acestuia din urmă la bugetul statului român, fără a preciza – din neînţelegere sau deliberat – că respectiva participare vine din impozitarea muncii (adică a părţii din valoarea adăugată ce revine forţei de muncă), şi nu din impozitarea profitului (adică a părţii din valoarea adăugată ce revine capitalului). Mai precis, din impozitarea a ceea ce ne revine „nouă“, românilor, şi nu din impozitarea a ceea ce le revine „lor“, străinilor! „Supercoloniala“ evită plata chiar și a impozitelor pe partea „noastră“ din PIB, căci impozitele pe partea „lor“ oricum se evazionează!

Articolul a apărut în ediția online a Cotidianului din 4 decembrie 2017 sub semnătura lui Ilie Șerbănescu.

Sursa: https://www.cotidianul.ro/supercoloniala-bate-filmul/

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Avertismentul trebuie să vă găsească căiți

         „În zilele premergătoare avertismentului și înainte de a vedea crucea mea în cer, se va observa, într-o singură zi pe întregul glob, un mare semn care vă va indica faptul că avertismentul este asupra voastră. Se va vedea pe cer un cerc și din acest cerc va coborî o rază de lumină care nu va atinge pe nimeni și nimeni nu o va putea atinge.

Acest semn este pentru voi încă un privilegiu ca urmare a intervenției Mamei mele.“ (Mesajul Domnului nostru Isus Cristos către Luz de María din 18 septembrie 2017)

*

         „Poporul meu preaiubit, Tronul meu pe pămînt va fi dus în afara Romei pentru a-l salva, credincioșii mei se vor risipi simțindu-se singuri și izolati, ei se vor conforma unor ordine care nu provin de la mine și se vor pierde neacceptînd căința.

Poporul meu preaiubit, umanitatea așteaptă un Dumnezeu iubitor, îndurător, plin de compasiune și Eu sînt acela. Dar Eu sînt în același timp Dumnezeul adevărului, al dreptății, al cuvîntului ferm și adevărat. Eu sînt dreptul judecător.

În biserica mea s-a înfiltrat fumul satanei, nu în acest moment, ci mai de mult. Omul a dat la o parte tot ceea ce îl ținea pe satana departe el, încheind înțelegeri cu cel rău și cu aliații săi.

Biserica mea a fost contaminată și copiii mei care nu s-au străduit să mă cunoască cu adevărat, sînt ușor de înșelat cu o ideologie oarecare sau cu o doctrină care se ridică. Infernul este înțesat de creaturi care au omis adevărul și care au acceptat ideologii false, dăruindu-se satanei și a tot ceea ce reprezintă răul. Tineretul, în principal a devenit un fanatic al răului și al diferitelor modernisme diabolice, dînd întîietate instinctelor josnice cu care răul lovește omul, scoțînd la iveală instinctele josnice pentru a se revolta împotriva mea.

Avertismentul, poporul meu, trebuie să vă găsească căiți de răul făcut și văd atît de mulți care așteaptă avertismentul sau semnele premergătoare pentru a se converti…

Momentul este acesta, convertirea trebuie să fie acum! Căința nu trebuie să aștepte!

În timpul avertismentului, fiecare creatură umană se va confrunta cu păcatele sale, își va vedea întreaga sa viață, cu reușitele și eșecurile sale, fiind incapabilă de a scăpa acestui act al voinței noastre.

Avertismentul va dura cîteva clipe și pentru fiecare dintre voi, aceasta va părea un timp interminabil din cauza marilor suferințe pe care le veți trăi.

Avertismentul nu are loc ca voi să vă îngrijorați, ci ca să vă vedeți pe voi înșivă și ca sufletul și spiritul să înceapă reîntoarcerea la viață în voința noastră. O dată avertismentul trecut, voi întîlni creaturi umane care se vor revolta cu o forță și mai mare împotriva mea, acuzîndu-mă de această durere prin care au trecut.

Avertismentul reprezintă îndurarea Casei mele, dar o dată trecut, liberul arbitru va decide dacă continuă să disprețuiască iubirea divină sau se va alătura Voinței noastre.“

„Să știți, poporul meu, că o cometă se apropie mult, mult de pămînt încît îi va schimba magnetismul și omul va simți că moare de groază în fața necunoașterii a ceea Îndurarea noastră v-a avertizat cu mult timp înainte.

Îngerul meu de pace este pe punctul de a veni în curînd pe pămînt, după apariția publică a lui Anticrist.“ (Mesajul Domnului nostru Isus Cristos către Luz de María din 28 septembrie 2017)

       „O dată cu experiența avertismentului, unii se vor converti, alții se vor îndepărta și mai mult de Fiul meu și de mine, ei mă vor scoate din viața lor. Unii se vor schimba și alții se vor alătura celui rău. Voi, mergeți ca și cum fiecare clipă ar fi ultima din viață.“ (Mesajul Sfintei Fecioare Maria către Luz de María din 8 noiembrie 2017)

      „Rugați-vă copiii mei, rugați-vă, un lider mondial își pierde viața. Rugați-vă.“ (Mesajul Domnului nostru Isus Cristos către Luz de María din 15 noiembrie 2017)

Copyright © 2013-2017 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

 

Cruciada specială de rugăciune din 7 decembrie 2017

               În ziua de 7 decembrie 2017, toţi membrii grupurilor de rugăciune, din fiecare ţară, sînt invitaţi să se roage Cruciada specială de rugăciune, pentru a-L ajuta pe Isus să salveze sufletele.

Tema lunii: creștinism, biserică, preoți, recunoștință

Se vor recita:

  1. Rozarul Sfintei Fecioare Maria (dacă este posibil cele patru mistere tradiţionale);
  2. Rozarul Îndurării Divine*;
  3. Cruciada specială care cuprinde rugăciunile nr.: 96 -15, 21, 23, 28, 29, 38, 53, 70, 81, 82, 90, 100, 126, 128, 144 – 96
  4. Recitarea Rugăciunii (155) a Cruciadei pentru protejarea acestei Misiuni a Mîntuirii;
  5. Consacrarea la Inimile Imaculate ale lui Isus şi ale Mariei;
  6. Rugăciunea către Arhanghelul Mihail;
  7. La sfîrşit, cu rozarul în mînă, vom recita de 50 de ori Rugăciunea 132 a Cruciadei, pentru protejarea acestei misiuni (Mesajul din 31 ianuarie 2014).

„Fiica Mea preaiubită, doresc să instruiesc Grupurile Cruciadei Mele de Rugăciune pentru a fi vigilente atunci cînd se vor înfiinţa, în naţiunile lor. Trebuie să păstreze apa sfinţită în preajmă, să aibă un Crucifix al Meu şi să recite această Rugăciune specială a Cruciadei pentru Binecuvîntarea şi Protecţia Grupului Cruciadei de Rugăciune.“ (Rugăciunea nr. 96) „Vă rog să recitaţi această rugăciune, înainte şi după fiecare întîlnire de rugăciune.“ (Mesajul lui Isus către Maria Îndurării Divine din 25 ianuarie 2013)

*În anul 2011 Isus ne-a transmis, prin intermediul Mariei Îndurării Divine, următoarea rugăciune pe care să o recităm la sfîrşitul rozarului:

„«O Doamne, umple-mă cu darul Spiritului Sfînt, pentru a putea duce Preasfîntul Tău Cuvînt păcătoşilor, pe care trebuie să-i ajut să se mîntuie în Numele Tău. Prin rugăciunile mele, ajută-mă să-i acopăr cu preţiosul Tău Sînge, ca să poată fi atraşi la Inima Ta Sfîntă. Dăruiește-mi darul Spiritului Sfînt, pentru ca aceste sărmane suflete să se poată bucura în Noul Tău Paradis.»

Să spuneţi această rugăciune în fiecare zi după ce ați recitat Rozarul Îndurării Divine şi, prin fidelitatea voastră față de Mine, veţi ajuta să-i mîntui pe copiii Mei.“ (Mesajul lui Isus către Maria Îndurării Divine din 10 mai 2011)

În mesajul din 11 mai 2016 comunicat Annei Marie, Isus cere ca, înainte de a începe recitarea rozarului, să spunem următoarea rugăciune:

„Prin mijlocirea Mamei noastre cerești, Mama lui Dumnezeu, prin viața, moartea și învierea lui Isus Cristos, Mîntuitorul și Răscumpărătorul sufletelor, îți cerem, Părinte Ceresc, să oprești orice complot terorist planificat și îndeplinit de păcătoșii posedați care îi urăsc pe copiii lui Dumnezeu. În numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin.“

Isus: „Aceasta este ceea ce ei ar trebui să se roage. Îi rog pe preaiubiții mei copii, apostolii să publice și să recite această rugăciune înainte de a începe Sfîntul lor Rozar. Dacă nu înaintea lui, atunci înaintea Rozarului Îndurării Divine.“(Mesajul lui Isus către Anna Marie, Apostol al Scapularului Verde din 11 mai 2016)

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Surse : http://www.internetgebetskreis.com/en/

revelatiialecerului.wordpress.com/2016/07/01/minia-tatalui-meu-se-revarsa/

Novena Imaculatei Concepții

         Între 30 noiembrie și 8 decembrie 2017 vă propunem să ne rugăm novena Imaculatei Concepții pentru convertirea păcătoșilor.

Recităm zilnic o decadă de rozar urmată de invocația „O, Maria, concepută fără păcat, roagă-te pentru noi cei care alergăm la tine!“ repetată de trei ori, iar la sfîrșit rugăciunea Cardinalului Robert Sarah.

Dacă este posibil, în ziua de 8 decembrie sau într-una din zilele novenei, să ne spovedim și să ne împărtășim.

Rugăciune

       Preasfîntă Fecioară Maria, Regina îngerilor și a sfinților, mijlocitoarea tuturor harurilor, lîngă Inima ta imaculată găsim refugiu și apărare, deoarece ești mama noastră. Dăruiește-ne, așa cum ai promis celor trei păstorași de la Fatima, harul de a ști să oferim, în fiecare zi, viața noastră pentru mîntuirea păcătoșilor.

Iubirea ta maternă să atingă inimile împietrite de păcat pentru ca toți oamenii, mîntuiți prin sîngele Fiului tău vărsat pe cruce, să găsească calea iubirii, a pocăinței și a reconcilierii cu Dumnezeu și cu frații lor.

Atunci vom putea cînta toți împreună și cu o singură inimă triumful îndurării tale materne. Amin.

Rugăciunea novenei a fost redactată de Cardinalul Robert Sarah la Vatican în 25 martie 2017, în onoarea centenarului Sfintei Fecioare de la Fatima.

Sursa: http://www.prierenfamille.com/index.php?option=com_content&view=article&id=1396:neuvaine-de-l-immaculee-conception-2017&catid=14:racine&Itemid=435

Copyright © 2013-2017 Revelații ale cerului

 

30 noiembrie 2017- Lanț de rugăciune pentru România și întreaga lume

Adresele articolului: http://lantderugaciunepentruromania.ro/

https://www.facebook.com/Lan%C5%A3-de-rug%C4%83ciune-pentru-Rom%C3%A2nia-%C5%9Fi-%C3%AEntreaga-lume-720507991491554/

Neperformantele – instrument ideal pentru dosirea profiturilor bancare

        Sistemul bancar din România – aproape în întregime străin – a raportat pentru primele nouă luni din 2017 un profit de peste 4 miliarde lei. Și, dacă evoluțiile de pînă acum continuă și în ultimele trei luni ale anului, 2017 va marca în perioada postcriză un record în profiturile sistemului bancar. Să se fi speriat băncile străine de plîngerea premierului Tudose că acestea realizează, dar nu raportează profit, pentru a nu plăti statului român impozitul corespunzător?! Este sigur că obține profituri în România, căci altfel n-ar pierde timpul pe aici, dar le maschează pentru a nu le fiscaliza! Că acum însă s-ar fi speriat de plîngerea publică a dlui Tudose, raportîndu-le, este neplauzibil, pentru că, avînd în vedere statutul României, chiar dacă nerecunoscut oficial de colonie în sistemul centru-periferie pe care îl constituie UE, băncile străine au putere în România, în timp ce prim-ministrul român, indiferent cine ar fi acesta, nu are! Sau, mai bine zis, nu are putere decît în chestiuni absolut derizorii, oricum nu în sancționarea și taxarea băncilor străine, care sunt principal instrument colonial al centrului în periferii precum România. Și atunci, ce să se fi întîmplat?

Analizînd activitatea băncilor străine din România, se poate constata că singurul element care fluctuează este nivelul așa-numitelor „neperformante“ (creditele acordate a căror rambursare fie întîrzie, fie nu mai are loc). De acest nivel pare să depindă și evoluția noilor împrumuturi către clienți, firme sau persoane fizice. În rest, aceeași „grilă“ care reprezintă osatura: o marjă uriașă între dobînzile cu care se acordă împrumuturile și dobînzile oferite la depozite, precum și comisioane nefirești, amețitoare. Să observăm că, indiferent de alte laturi ale activității bancare (să zicem, oscilante, în funcție de conjuncturi și perioade), această osatură asigură constant nu numai acoperirea costurilor, dar și profituri confortabile. Pur și simplu, pentru că nivelurile practicate atît la dobînzi, cît și la comisioane rezultă nu din piață, ci din abuz de monopol, activitățile băncilor fiind monopol al lor, neîmpărțit cu nimeni altcineva. Concurența între bănci este o poveste cu cocoșul roșu, iar consumatorii de servicii bancare (fie persoane juridice, fie persoane fizice) sunt captivi, avînd în vedere obligația legiferată de a efectua plățile prin bănci, acestea din urmă folosind respectivul monopol spre a-și impune condițiile. Rata de rentabilitate bancară în România – rezultînd din abuz de monopol – este atît de mare, încît băncile nici nu au nevoie de a fi în competiție în finanțarea economiei. Ele, de fapt, nici nu prea finanțează economia. Căci toate subsidiarele multinaționalelor nebancare, care dețin controlul în economie, se finanțează din străinătate, că doar nu o să o facă la costurile respingătoare din România. Astfel încît subsidiarele bancare străine din România nu reciclează în economie nici măcar banii pe care îi strîng din România, stocul creditelor nereprezentînd nici 80% din stocul depozitelor. De fapt, băncile din România (aproape toate străine) nu finanțează sistematic decît statul român, caz în care nu-și asumă nici un risc. Capitalul românesc este scos din joc și subfinanțat. Iar persoanele fizice sunt creditate în valuri, „în pas“ cu ciclul economic (avînt-criză). În perioada de avînt, generată de expansiunea consumului, băncile străine devin aparent „neglijente“, creditînd cu ușurință (doar cu buletinul) clienții amețiți de campanii „Black Friday“ și alte prostii de același gen. După care urmează nerambursările. Nivelul apocaliptic al condițiilor cu care se acordă creditele asigură rentabilitatea bancară și la un prag deosebit de înalt al neperformantelor. Este de-ajuns să încaseze doar 20-30% din creditele acordate persoanelor fizice, că băncile și-au recuperat, de fapt, toți banii avansați. Restul îl pot contabiliza în categoria neperformantelor, care sunt sursă de cîștiguri nete în anii ce urmează, mai mulți sau mai puțini, în funcție de ceea ce în spațiul public trece la capitolul „criză“. Băncile nici nu-și pierd timpul cu recuperarea neperformantelor de la clienți, ci le vînd unor recuperatori specializați cu numai 8-10% din valoare. Aceștia strîng de gît nesăbuiții care se aruncaseră în capcana creditelor bancare și care rămîn fără pantaloni.

Provizionarea (trecerea pe pierderi) și vînzarea neperformantelor – denumite demagogic în limbaj bancar curățirea portofoliilor – sunt parțial finanțate de statul român (adică de noi toți, proștii!) prin deducerile fiscale acordate băncilor la respectiva „curățire“. Neperformantele sunt mijlocul ideal de camuflare a adevăratelor profituri și de evazionare a impozitării lor. Și atunci, trai, nineacă: cu cît mai multe neperformante, cu atît mai bine! Iar după curățirea portofoliilor reîncepe o nouă campanie de creditare doar cu buletinul.

Aici ne găsim acum, în 2017. De neperformantele din anii trecuți – generatoare ale anterioarei crize – s-a scăpat treptat, 2017 devenind anul reluării unui nou ciclu al creditării doar cu buletinul.

Cînd nivelul neperformantelor este scăzut, profiturile bancare ies la suprafață (cazul anului 2017), un nou ciclu de neperformante urmînd să ducă iarăși la camuflarea profiturilor în anii ce vin. Dl Tudose a nimerit prost doar anul, în rest, are perfectă dreptate în domeniu. Și la ce i-a folosit?! De noi nici nu mai vorbim!

Articolul a apărut în ediția online a Cotidianului din 27 noiembrie 2017 sub semnătura lui Ilie Șerbănescu.

Sursa: https://www.cotidianul.ro/neperformantele-instrument-ideal-pentru-dosirea-profiturilor-bancare/

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

26 noiembrie 2017 – ISUS, REGELE UNIVERSULUI

RUGĂCIUNE CĂTRE ISUS, REGELE UNIVERSULUI

O, Isus, unicul Rege al Universului,

Îngenunchem la picioarele tale,

Te adorăm și te onorăm drept Regele și Conducătorul nostru.

Da, Doamne, toate națiunile ți se supun.

Numai tu ești adevăratul Rege,

Numai tu ești adevărata pace.

Numai tu ești lumina.

Noi te adorăm numai pe tine!

Tu ești sprijinul nostru,

Ești comoara noastră,

Ești Domnul nostru,

O, mare Dumnezeu al cerului și al pămîntului.

Credem cu tărie că ești prezent cu adevărat în Sfînta Euharistie.

Tu ești acolo viu, iubitor.

Tu vrei să ne hrănești cu pîinea vieții.

Da, vino și hrănește-i pe copiii tăi.

Privirile tale sînt ațintite asupra sufletelor,

Veghezi asupra tuturor națiunilor.

Inima ta este pentru noi un loc de odihnă.

Așadar ne consacrăm Inimii tale de Rege și de Prinț.

 Doamne, numai ție să ți se aducă toată mărirea, cinstea, iubirea pînă la sfîrșitul veacurilor și în veșnicie. Amin.

Rugăciunea a fost dictată de către Domnul nostru Isus Cristos sorei Marie Olive du Christ-Roi de la

Mănăstirea benedictinelor Sfîntului Sacrament din Paris în data de 7 iulie 1927.

Sursa: http://surlespasdessaints.over-blog.com/article-24067636.html

Copyright © 2013-2017 Revelații ale cerului

Biserica suedeză cere preoților să nu mai folosească genul masculin cînd se referă la Dumnezeu: Se vor elimina termenii „El“ sau „Domnul“! În unele rugăciuni, Dumnezeu va apărea atît ca „Mamă“, cît și ca „Tată“

        Dumnezeu e bărbat? Nu știm! Poate e femeie! Acesta a fost raționamentul de la care a plecat Biserica Suedeză cînd a adoptat un manual controversat pentru clerici, în care se spune că orice referință masculină la Dumnezeu, cum ar fi „El” sau „Domnul“, trebuie excluse. Motivul: pentru a face biserica „mai incluzivă“.

În ciuda criticilor venite din partea mai multor organizații din Suedia, precum Academia Regală Suedeză, Biserica Luterană din această țară a adoptat cu majoritate de voturi noul document, scrie Breitbart.com.

Astfel, Manualul Bisericii, modificat ultima dată în anul 1986, stabilește o serie de instrucțiuni cu privire la desfășurarea serviciului divin, botezului, cununiei și înmormîntării și a altor activități bisericești.

Potrivit presei locale, mai mulți preoți s-au opus noilor directive, adăugate cu scopul de a face biserica „mai incluzivă“.

Conform noului manual, clericii trebuie să folosească de-acum termeni neutri din punctul de vedere al genului cînd fac referire Dumnezeu, evitînd formule precum „El“ sau „Domnul“.

În unele rugăciuni, Dumnezeu va figura atît ca „Mamă“, cît și ca „Tată“, potrivit noului manual.

Spre exemplu, una din rugăciuni va arăta cam așa: „Dumnezeu, Sfîntă Treime, Tatăl și Mamă, Fiu — Soră și Frate, Spirit Mîntuitor, dă-ne adîncimea bogăției și înțelepciunii și a științei lui Dumnezeu“.

„Din punct de vedere teologic, știm, de exemplu, că Dumnezeu este dincolo de determinările noastre de gen. Dumnezeu nu este om“, a declarat Antje Jackelén, episcopul-femeie al Bisericii Luterane.

Contestatarii manualului se opun deciziei. Această hotărîre „subminează doctrina Trinității și a comunității cu celelalte biserici creștine“, a declarat pentru publicația daneză Kristeligt Dagblad un profesor asociat la Universitatea Lund din Suedia, Christer Pahlmblad. „Nu este deloc un lucru deștept ca Biserica Suediei să devină cunoscută ca o biserică care nu respectă moștenirea comună a teologiei“, a apreciat el.

„Evidențierea limbajului care recomandă ca Dumnezeu să fie prezentat într-o manieră neutră din punctul de vedere al genului, prin noul manual, va îndepărta și mai mult Biserica Suediei de principalele biserici, în loc să o apropie“, spune Mikael Löwegren, un reprezentant al Bisericii suedeze. „Principala doctrină a creștinismului este aceea că există un Dumnezeu și o Treime – Tatăl, Fiul și Duhul Sfînt“, a subliniat el, adăugînd că noul manual „desființează progresul făcut de biserică printr-un dialog ecumenic aprofundat și aduce un nou ritual, care este atît anti-ecumenic, cît și anti-științific“.

Anul trecut, lesbiana Eva Brunne, episcop al diecezei de Stockholm, a cerut eliminarea tuturor crucilor și altor simboluri creștine de pe biserici, pentru a face lăcașurile de cult mult „mai incluzive pentru imigranți“.

Din 2014, Biserica Luterană din Suedia este condusă de o femeie, Antje Jackelén.

Articolul a apărut pe site-ul Activenews în 24 noiembrie 2017 sub semnătura Ștefaniei Brândușă.

Sursa: https://www.activenews.ro/externe/Biserica-suedeza-cere-preotilor-sa-nu-mai-foloseasca-genul-masculin-cand-se-refera-la-Dumnezeu-Se-vor-elimina-termenii-%E2%80%9EEl-sau-%E2%80%9EDomnul-In-unele-rugaciuni-Dumnezeu-va-aparea-atat-ca-%E2%80%9EMama-cat-si-ca-%E2%80%9ETata-147710

SUA și UE greșesc fatal stăpînind românii cu arma cătușelor

        Din ce în ce mai mulți români sunt revoltați de politica pe care Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană au adoptat-o cu privire la România. Nimeni nu mai crede că aceste forțe sunt străine de abuzurile pe care DNA, SRI și alte instituții de forță din România le-au comis sistematic și concertat de vreo 12 ani.

Nu am nici o îndoială că serviciile noastre de informații sunt în slujba marilor puteri și au uitat cu totul de interesul național. DNA a devenit un grup de crimă organizată, care încalcă zi de zi Drepturile Omului și fabrică dosare împotriva unor ținte dinainte alese. DNA a devenit atît de toxic pentru țară, tocmai din cauza susținerii fățișe de care se bucură din partea marilor potentați străini.

În special ambasadorii SUA (care nu cred că reprezintă democrația americană) și capi ai Uniunii Europene de la Bruxelles sunt cei care girează și acoperă abuzurile pe care DNA le comite zilnic. Aceste forțe ne mint, se amestecă brutal în politica noastră, ne dau lecții de cinste și ne acuză că suntem corupți. Obraznicul ambasador Hans Klemm nu pierde nici o ocazie să ne umilească și să pupe în fund dosul mare al DNA. Individul ăsta a născut antiamericanismul în România și trage sfori la ministerele noastre după cum are interesul, știind că nimeni nu are curajul să-l expulzeze. Încalcă cu nesimțire Convenția de la Viena, care nu permite diplomaților străini să se amestece în treburile interne ale unei țări. Nici după ce împotriva lui s-a semnat o petiție prin care românii vor să-l declare „persona non grata“, obrăznicatura nu se potolește.

Ne dă lecții despre corupție și ne spune că dacă nu ar fi atîta corupție am avea bani de autostrăzi, școli și spitale. Nu zău, mister Klemm, eu cred că e infinit mai mare corupția din SUA, unde s-a devalizat sistemul bancar, au rămas 1 milion de americani fără case și s-a generat o criza mondiala, dar totul a fost mușamalizat. Eu cred că nu avem bani de tot ce zici și pentru că trebuie să dăm bani grei pentru rachetele Patriot și avioane de vînătoare F 16 de care nu avem nevoie (vreo 3-4 miliarde euro), bani cu care ne-am termina toate autostrăzile. Nu avem bani și din cauză că a trebuit să dăm 27 milioane de euro/km de autostradă la băieții de la Bechtel (dosar ocolit de DNA, iar contractul făcut dispărut) în loc de 3 milioane/km cît e prețul standard în Europa, și asta fără să primim autostrada plătită (vreo 10 miliarde de euro). Nu avem bani pentru că vreo 2 miliarde de euro s-au prăpădit pe zecile de mii de licențe Microsoft plătite dublu și pe aparatura EADS pe care am luat-o, dar nu am fost primiți în Schenghen. Și nu avem bani destui și pentru că am dat importante resurse naturale, printre alții, și marilor companii americane. Pe astea nu le vede mister Klemm! O dată nu am auzit în ultimii 12 ani vreun ambasador american condamnînd abuzurile din justiția româna. Le convine ca toți politicienii români să aibă dosare penale la DNA și să fie numiti „penali“.

S-a ajuns ca DNA să fie susținut contra naturii și cînd a trecut la dosare abuzive de forță împotriva Guvernului României, în pofida deciziilor Curții Constituționale care califica aceste dosare drept atentate împotriva puterii executive. Cum a întîrziat Guvernul Romaniei plata cu o săptămînă a primei tranșe pentru rachetele Patriot, cum ne-am trezit cu șeful diplomației americane la Bucuresti, să fim atenționați.

Ce vreți voi, Klemm? Ca actualul Guvern să vă plătească miliarde de euro pe rachete de care tara nu are nevoie și apoi guvernanții să se lase arestați pe acuzații fabricate de DNA-ul susținut de voi? DNA care ar fi fost desființat demult pentru abuzurile înfioratoare comise, dacă nu ar fi fost susținut prin marii ambasadori…

Trebuie ca românii să fie îndoiți în epoca modernă, ca în timpul dominației otomane, cînd eram obligați să ne dăm copiii și fecioarele la Înalta Poartă să își facă turcii armata? Ce interese ai Klemm, ca să nu sufli o vorbă despre abuzurile din justiția noastră, dar să o susții pe Kovesi așa cum susții și protestele de stradă împotriva Guvernului?

Se spune că la Bruxelles, tot ce se face în politica față de România, e cu acceptul SUA. Se prea poate să fie adevărat, dar ceea ce se vede cu ochiul liber e grăitor. Uniunea Europeană se șterge cu noi la fund. Drepturile Omului la noi sunt „un lux“ vorba bruxellezei Prună.

UE falsifică an de an toate rapoartele de țară pe justiție (din cadrul MCV) și ridică în slăvi abuzurile instituțiilor de forță, în numele așa-zisei lupte anticorupție. Sunt înfierate abuzurile aleșilor noștri, dar nu se spune nimic cînd abuzurile în serviciu sunt în fapt contracte grele date preferențial marilor companii străine. Aici nu mai e corupție!

Vă mai amintiți cum votul a 7,4 milioane de români pentru demiterea lui Băsescu a fost aruncat la coș pentru că ni s-a impus un prag de 50%, plus 1? Pînă și Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a ajuns să falsifice realitatea despre abuzurile DNA  și să le mistifice sub singtagma „activitate remarcabila a DNA“.

Cred că atît SUA, cît și Uniunea Europeană greșesc fatal impunînd politica cătușelor, ca mod de hărțuire a aleșilor noștri, pentru a controla politica românească. Politica cătușelor și spolierii resurselor naționale nu ar fi avut nici o șansă dacă noi, românii, nu am fi avut atît de mulți trădători de neam printre conaționalii noștri (mai cu seamă în politică, servicii și parchete).

Această politică nocivă a atins însă maximul de suportabilitate. Acoperirea și susținerea absurdă a abuzurilor instituțiilor de forță din România, pentru a-i distruge pe aleșii poporului cu dosare penale, nu mai poate continua multă vreme. Oricîtă dezinformare se aruncă prin presa de propagandă, românii nu s-au lăsat păcăliți și au votat masiv în două rînduri (alegerile din 2012 și 2016) cu „penalii“ din PSD. În curînd pot apărea și manifestările de extremism, ca răspuns la comportamente obraznice de tip Klemm. Chiar așa, de ce SUA îl mai mențin în funcție pe acest individ care generează sentimente profund antiamericane în societate?

În cercurile inițiaților se vorbește de faptul că politica cătușelor a fost instaurată în România pentru a contracara posibilitatea ca Rusia să acapareze economic zona țării noastre. Și că numai așa, dacă îndraznea careva să facă tratate cu rușii, să poată fi anihilat cu dosare penale, arestări și sechestre. Deci să nu vină rușii la noi, că sunt ei europenii și americanii. Culmea e că românii și i-au dorit mereu pe americani și europeni. Și cînd acest lucru iată că s-a întîmplat, unii dintre ei înțeleg să se comporte la fel cum s-au purtat rușii cu noi după Război. Ne țin tot sub stăpînire și ne obligă să trăim într-o mare austeritate și minciună!

Articolul a apărut pe site-ul Lumea Justiției în 19 noiembrie 2017 sub semnătura lui Răzvan Savaliuc.

Sursa: https://www.luju.ro/opinii/editorial/sua-si-ue-gresesc-fatal-stapanind-romanii-cu-arma-catuselor

 

Regele Mihai, despre 23 august 1944: „Actul pe care l-am condus nu a fost o capitulare fără condiții“

 

         În vara anului 2004, președintele Ion Iliescu a organizat o recepție la Palatul Cotroceni, cu prilejul împlinirii a 60 de ani de la memorabilele evenimente din 23 august 1944. Invitat oficial, pentru prima dată din 1947 încoace, în palatul copilăriei sale, Majestatea Sa Regele Mihai I și-a expus punctul de vedere în legătură cu Actul pe care l-a întreprins la 23 august 1944.

Publicăm mai jos discursul integral rostit de Majestatea Sa Regele Mihai I la Palatul Cotroceni, în anul 2004, la recepția organizată cu ocazia aniversării a 60 de ani de la actul de la 23 August 1944:

„Domnule Președinte, Excelențele Voastre, Doamnelor și Domnilor,

        Ca unul care am fost hărăzit de Soartă să conduc Națiunea română și Armata ei în timpul acela cumplit al anilor ‘40, am înțeles de mult că orice mișcare aș fi făcut, orice decizie aș fi luat, ea va fi interpretată și reinterpretată. Acest lucru este drept și potrivit. Pentru că deciziile mele au influențat viețile tuturor românilor, atît cei contemporani cu evenimentele, cît și cei din generațiile viitoare. Am înțeles, totodată, că interpretările istorice se schimbă, și ele, cu timpul. Ceea ce părea natural sau drept pentru o generație, poate părea de neînțeles pentru alta. Dar am respins întotdeauna, încercarea repetată de a utiliza acest eveniment pentru legitimarea unui partid politic.

Cînd am decis să acționez, acum 60 de ani, am fost călăuzit numai și numai de datoria pe care o am față de Națiune și față de Armată, și nu de interesele înguste ale unui partid politic. Actul de la 23 August nu este nici pe departe singurul eveniment istoric falsificat în România. Dar este, cu siguranță, cel mai falsificat eveniment din Istoria noastră. De aceea, susțin aniversarea de astăzi a acestui eveniment, la mai bine de un deceniu de la căderea dictaturii comuniste, cînd România democrată este capabilă să dezbată semnificația evenimentului fără frică și, poate, fără prejudecăți.

S-a spus, în special de către oameni care nu au cunoscut niciodată personal pe nici unul din actorii acestei drame și care nu au citit nici unul din documente, că decizia mea de la 23 August nu a fost necesară. Mareșalul Antonescu era, se spune, pe punctul de a stabiliza frontul din Moldova și, în orice caz, negocia deja, cu Uniunea Sovietică, ieșirea României din război. Complet fals. Am decis să acționez numai cînd a devenit clar că încercările noastre de a negocia cu aliații nu dădeau rezultate. Ideea că, în vara lui 1944, aliații ar fi fost pregătiți să accepte o pace negociată cu Antonescu sau că Antonescu ar fi fost capabil să oprească Armata Roșie la frontierele noastre, pentru totdeauna, sunt inepții pe care numai oamenii care ignoră înadins realitatea acelei perioade le pot susține.

Am fost, de asemenea, acuzat că am greșit crezînd că acțiunea mea de la 23 August ar fi putut garanta României statutul de țară victorioasă la sfîrșitul războiului sau că ar fi putut salva România de ocupația sovietică. Desigur nu știam, la acea dată, că toate democrațiile, la care românii se uitau ca la un model, deciseseră deja să ne lase pe mîna sovieticilor. Acele documente rușinoase, completate cu ridicolele lor «procentaje de influență»*, au apărut la lumină mult mai tîrziu. Dar știam că, dacă războiul continuă în felul în care vroia Antonescu, Romînia ar fi fost monstruos distrusă.

Iar eu nu aveam de ales între ocupația sovietică și independența completă. Eu am știut că o ocupație temporară sovietică era inevitabilă. Dar am crezut că sancționarea temporară a Armatei Roșii pe pămînt românesc, bazată pe o înțelegere cu guvernul nostru, ne-ar da cel puțin speranța că ocupația ar lua sfîrșit la finele războiului. A fost acest gînd o naivitate? Poate, văzut cu ochii de astăzi. Dar a fost singura fărîmă de speranță, la vremea aceea, pentru a păstra ceva din independența noastră și ar fi fost o crimă să nu fie încercată.

Nu am avut iluzii în privința comportamentului Armatei Roșii pe teritoriile ocupate. Nici nu am avut idei false despre ceea ce vrea Stalin să facă din Europa, în viitor. Totuși, poate cineva să spună că am fi avut o soartă mai bună dacă luptam pe fiecare stradă și în fiecare sat ca să sfîrșim cu aceeași ocupație sovietică luni mai tîrziu, dar cu cîteva sute de mii de morți în plus? La acel moment am încercat să salvez cît mai multe vieți posibil. Desigur, sovieticii nu și-au ținut promisiunile. Și aliații nu ne-au tratat ca pe niște egali, la sfîrșitul celui de-al Doilea Război Mondial, așa cum ni s-a dat de înțeles. Dar nu s-ar fi putut obține ceva mai bun dacă războiul continua și dacă și mai mulți români mureau în bătăliile inutile din 1944.

Dar poate că cea mai ciudată critică despre 23 August este că a adus comunismul în țara noastră. Comuniștii, care aveau puțină legitimitate multe decenii după eveniment. A fost o lungă perioadă în care au susținut că au făcut actul de la 23 August ei singuri. Astăzi, cred că astfel de aberații nici nu merită vreo examinare, oricît de superficială. Dar, pentru generațiile noastre tinere, care nu au trăit acele zile, vreau să spun că, în ciuda intimidării și a amenințării prezenței trupelor sovietice, covîrșitoarea majoritate a românilor de rînd nu au votat pentru Partidul Comunist, în primele alegeri după sfîrșitul războiului.

Soarta României nu a fost diferită de cea a Poloniei și Cehoslovaciei, care au fost de partea aliaților, încă de la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, și totuși li sa impus comunismul. Ungaria, de exemplu, care a luptat de partea naziștilor pînă la urmă, a avut o soartă similară. La fel și Bulgaria, vecinul nostru din sud, care a încercat să rămînă complet în afara războiului. Comunismul nu a venit în România din cauza a ceea ce s-a întîmplat acum exact șaizeci de ani. El a devenit inevitabil, în momentul în care cei doi dictatori ai Europei, Hitler și Stalin, au început să sfîșie în bucăți continentul și cînd democrațiile lumii au decis că, în nobila bătălie pentru a învinge pe unul din monștri, trebuie să rămînă în termeni prietenoși cu celălalt monstru. A fost o alegere pe care nici eu, nici oricare alt român nu a făcut-o niciodată; a fost o alegere făcută pentru noi, deasupra capetelor noastre.

Dacă actul de la 23 August nu a oprit ocupația și subjugarea noastră într-o dictatură care a durat decenii după aceea, atunci care este totuși semnificația lui? Și, dacă nu are semnificație, de ce îl celebrăm astăzi? Cred că ziua de 23 August 1944 are nu numai o mare importanță, dar ne poate servi de model, în viitor. Actul pe care l-am condus nu a fost o capitulare fără condiții. A fost o încercare a mea de a salva suveranitatea României, prin încercarea tuturor șanselor, oricît de subțiri, care ne mai erau la îndemînă. Mai mult, a fost o încercare de a readuce democrația în colțul acesta al Europei.

Aș fi putut să mă limitez la o schimbare de guvern. Dar primele mele acțiuni au fost să anulez legislația rasistă pusă în funcțiune în timpul războiului, să restaurez Constituția democratică din 1923, să garantez egalitatea tuturor cetățenilor noștri și să garantez libertatea cuvîntului și alegeri libere. În acest sens, a fost un act de eliberare pentru întregul popor. Perioada de libertate a fost scurtă, și decenii negre au urmat. Dar, faptul că marea majoritate a poporului m-a sprijinit în timpul acela în acest efort, rămîne cea mai mare satisfacție din viața mea.

Continentul nostru s-a schimbat foarte mult, de atunci încoace. În ciuda tuturor dificultăților și slăbiciunilor, poporul nostru este astăzi liber. Suntem acum membri ai familiei Nord-Atlantice a națiunilor, și curînd, vom fi parte a Uniunii Europene. Vechii dușmani au devenit parteneri și prieteni. Dar rănile acelor ani sunt încă prezente în noi. Am fost mișcat de imaginile recente ale Cancelarului german, care a vizitat mormîntul tatălui pe care nu l-a cunoscut niciodată, care a murit și a fost îngropat în pămînt românesc, nu mult după actul de la 23 August. A fost o amintire a costului pe care toate națiunile l-au plătit în acel teribil război, o amintire a suferinței care încă mai doare, chiar personal, noua generație a liberalilor pe care Europa îi are astăzi.

Dar a fost și un simbol al speranței. Niciodată de acum încolo, nici un lider român nu va mai trebui să se găsească în fața unor asemenea decizii, cum am fost eu în luna august, acum 60 de ani. Niciodată de acum încolo nu va mai trebui ca vreun lider român să învețe ce înseamnă ca soarta țării noastre să fie decisă în spatele scenei, în tratate secrete făcute fără să fim informați sau consultați. Mici sau mari, sărace sau bogate, statele Europei trebuie să învețe să se respecte unele pe altele. Trebuie să ne amintim astăzi de soldații care au plătit cu cel mai înalt sacrificiu. Ei toți purtau pe uniformă inițiala numelui meu, și nici o onoare mai înaltă nu mi-a fost dată vreodată decît să-i comand, în acele timpuri grele.

Trebuie să ne amintim de civilii care au pierit în bombardamente, foametea și devastările din război. Și, trebuie să ne plecăm capetele în memoria evreilor uciși, ca și ai membrilor altor minorități etnice, care au suferit în război. Dar, în cele din urmă, trebuie să ne rămînă speranța. Încurajez pe toți românii să se uite la actul de la 23 August 1944, nu ca la un eveniment de care a profitat o persoană sau un partid, nici ca la un act care ne-a adus prejudicii, ci ca la un episod fundamental din renașterea noastră morală, începutul unui lung drum către respect de sine și democrație, momentul în care România a dovedit că este parte din adevărata Europă. Idealurile în care am crezut atunci, principiile care m-au condus toată viața, încep să se realizeze astăzi. Sunt mîndru de decizia mea și sunt sigur că istoria va dovedi că ceea ce eu și generația mea am făcut, acum șaizeci de ani, a fost drept.“

*Citiți: https://revelatiialecerului.wordpress.com/2014/05/25/yalta-1945-artizanii-divizarii-europei-churchill-si-stalin/

Sursa: https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/regele-mihai-despre-23-august-1944-actul-pe-care-l-am-condus-nu-a-fost-o-capitulare-fara-conditii

Imaginea timpului ne conduce la Isus Cristos

Mesajul lui JNSR din 11 martie 2013

În prezent trăim într-o nouă etapă: aceea care precede imediat „nenorocirea“ și care se cheamă „Ultimele zile ale Bisericii“, cea care încheie această perioadă de apărare în care, în ciuda nemerniciei națiunilor, „sub egida sa Biserica putea încă să garanteze pacea“.

Iată timpul în care Anticrist își va începe domnia.

Sfînta Biblie spune că, în primele momente ale domniei sale, acest personaj va fi dificil de recunoscut. El va folosi tot felul de stratageme pentru „a intra în grațiile“ puterilor publice, în ale națiunilor și mai ales în ale Bisericii… fără a uita Israelul care vă cădea „sub vraja lui“…

Am intrat în timpul sfîrșitului, al aceluia care stabilește cele șapte ultime timpuri ale națiunilor, cuprinse în „cei 490 de ani“ în care Israelul a îndurat pedeapsa pe care Dumnezeu i-a impus-o din cauza idolatriei sale.

Aceste timpuri trebuiau să se termine cu propunerea pe care Domnul nostru le-a făcut-o la sfînta sa Înviere: „șapte ani de har“ în onoarea Marelui Sacrificiu Universal al lui Isus Cristos, deoarece Împărăția lui Dumnezeu pe pămînt era pentru acel timp, în care Israelul beneficia de asemenea de „șapte ani de iertare“.

Dar refuzul Israelului a anulat această reducere a pedepsei de șapte ani.

Dumnezeu, Tatăl nostru, ofensat de acest refuz, a mutat penitența lor de șapte ani… la sfîrșitul timpurilor.

Este scris: „Veți fi mîntuiți unii prin alții, ceea ce vrea să spună și că veți «plăti» deopotrivă unii pentru alții, deoarece, nici voi, nu sunteți fără păcat… așa cum ați fi dispuși să credeți…“

Nu știm cînd vor începe sau au început, acești ultimi șapte ani, pe care toți trebuie să-i îndurăm… pentru a merita întoarcerea glorioasă a Fiului Omului și Fiu al lui Dumnezeu.

Isus se întoarce și este scris: „la sfîrșitul ultimei nenorociri…“

Semnele profetice sînt de studiat de către această generație care încă trăiește. Deoarece ea este cea care a asistat la „renașterea Israelului ca națiune“. Israelul a devenit o națiune în 1948 și Ierusalimul i-a revenit în 1967.  Deci, cei care au trăit între 1948-1967 pot pretinde că au trăit evenimentele sfîrșitului. „Domnul să ne apere!“

Este scris: „Cînd Biserica va fi răpită ultima apărare care împiedică răul de a se manifesta din plin va fi anihilată.“ Și cînd Biserica nu va mai fi acolo, Israelul va fi din nou etichetat din punct de vedere spiritual ca „națiunea binecuvîntată“ de Dumnezeu. Iată că cei șapte ani de dominare păgînă sînt aici… Aceasta este reluarea celor șapte ani anulați sub domnia lui Cristos (la sfînta sa înviere).

Israelul va avea o a doua șansă de a-l primi pe Mesia sa. Cei șapte ani de har pe care i-a acordat Isus Cristos sînt înlocuiți cu șapte ani de nenorociri sub domnia lui anticrist, dar de această dată Israelul va fi salvat. Dar va fi națiunea care va suferi cel mai mult, chiar dacă toți, vom avea parte de căința mondială, deoarece toți sîntem păcătoși…

„Vestea cea bună“ este că „ora răpirii Bisericii“ care reprezintă într-adevăr apărarea adevăraților creștini care o iubesc, această oră a sosit. Acești adevărați creștini sînt chemați să se alăture și să se unească spiritual într-o rugăciune neîncetată a tuturor credincioșilor săi și a tuturor acelora care se vor adăuga, cu rugăciunea bunului nostru Papă Benedict al XVI-lea din mănăstirea în care l-a chemat Domnul său. Ei sînt chemați special să se roage și să-l adore pe Dumnezeu în Tatăl, Fiul și Spiritul Sfînt în locuința lor sau în orice casă de rugăciune. Ei vor crede cu Papa.

Pentru a confirma profeția de astăzi, Isus ne indică să recitim cuvîntul său proclamat de un profet vechi: Sfîntul Paul care, vorbind despre timpul nostru, va spune în II Tesaloniceni 2 la 12:

Trebuie mai întîi ca apostazia să vină și ca omul nelegiuit, fiul perdiției să se ridice.

Adversarul care se ridică deasupra a tot ceea ce se cheamă Dumnezeu și pe care-l adorăm și care se va așeza în templul lui Dumnezeu dîndu-se drept Dumnezeu.

Și acum, știți bine ce îl reține ca să nu se dezvăluie decît la timpul său.

Deoarece deja misterul fărădelegii lucrează, trebuie doar ca cel care îl oprește încă să dispară…(*)

„ Atunci, va fi descoperit Nelegiuitul pe care Domnul Isus îl va nimici cu răsuflarea gurii sale și-l va distruge cu manifestarea venirii sale.“ (II Tesaloniceni 2:8)

Venirea nelegiuitului se va produce prin puterea satanei, cu tot felul de miracole, semne și minuni înșelătoare…

Vedeți urmarea în biblie la Sfîntul Paul în Tesaloniceni 10, 11, 12.

Dacă reluăm la Sfîntul Paul 6, (*)… „Și acum știți bine ceea ce îl reține…“

Putem răspunde că acesta este bunul nostru Papă Benedict al XVI-lea care reprezintă un obstacol…

Și pentru a confirma din nou, să reluăm mesajul din 5 martie 2013 în care Domnul spune, vorbind despre Benedict al XVI-lea: „A făcut ce trebuia să facă…“ (https://revelatiialecerului.wordpress.com/2013/03/19/iata-sprijinul-vostru/)

El s-a supus lui Isus Cristos care va devansa poate Împărăția lui Dumnezeu pe pămînt deoarece este scris, că ultimele zile ale Bisericii actuale (aceea a lui Benedict al XVI-lea) sînt înscrise în Răpire.

Totul este pregătit pentru ultimul act și Domnul ne avertizează:

„Nu începeți să faceți pronosticuri, pentru a afla data întoarcerii mele. Veți ști destul de repede! Începeți să vă uniți cu al vostru Papă Emerit, rugăciunile voastre să se unească cu ale sale și să fie oferite lui Dumnezeu în Sfînta Euharistie. Totul va fi descoperit pentru voi înșivă foarte curînd. Fiți răbdători!“

Puteți reciti cu folos al patrulea fascicul „Secretul Mariei“, în care Domnul ne atrage atenția asupra faptului că în acest an 2005, sărbătorile Bunei Vestiri și ale vinerii sfinte au loc în aceeași zi, 25 martie și că acest fapt se va repeta în 2016.

JNSR ascultîndu-l pe Isus Cristos

Surse: http://www.jnsr.be/fr.htm

http://bibliacatolica.ro/old/Biblia.php

Copyright© 2013-2017 Revelații ale cerului

 

 

 

 

 

 

Măi să fie, avioanele F-16 au atacat găinile din Vaslui!

        Cînd l-am auzit pe premierul Tudose, proaspăt pe atunci venit în funcție, spunînd că atîtea și atîtea bănci nu plătesc impozit pe profit, mi-am zis: iată omul, unul pe bune, care nu se dă după plop! Cînd, la scurt timp după aceea, l-am mai auzit și că a avut un depozit la bancă, dar l-a lichidat din cauza condițiilor oferite și comisioanelor nefirești, mi-am zis că, și dacă nu va face mare lucru pe la Executiv, măcar nu-l poate păcăli nimeni pe acolo. Cînd l-am văzut însă cu cîtă ușurință a anunțat că va parafa mutarea contribuțiilor sociale integral în cîrca angajatului, cu toate că își inaugurase mandatul cu asigurarea că atît timp cît va fi dînsul prim-ministru nu se va face această mutare, am început să intru la idei! Mai ales că mi-am amintit că renunțase cam tot atunci, fără vreo străbatere și fără măcar vreo explicație, la proiectata înlocuire a impozitului (de mascaradă) pe profit cu un impozit derizoriu, dar imposibil de evazionat, pe cifra de afaceri! Hopa! M-am întrebat imediat: cine ar fi fost afectat de o asemenea înlocuire? Păi, multinaționalele, care evazionează la greu respectivul impozit, externalizînd grosul profiturilor înainte de fiscalizare! Și atunci mi-am șoptit în barbă: vai, săracul, la ce presiuni externe o fi fost supus! Deși o urmă de îndoială aveam: n-o fi înțeles oare cu multinaționalele sau, ceea ce era același lucru, n-o fi fost cumva o hohă povestea aia cu înlocuirea impozitelor pe profit cu un impozit pe cifra de afaceri pentru multinaționale?!

Cînd, de curînd, l-am auzit pe dl Tudose, exact cu prilejul adoptării în Guvern a tragicei mutări în cîrca angajatului a întregii contribuții pentru sănătate și pensii, că unele sindicate s-au opus demersului, atîțate fiind de multinaționale și chiar că acestea din urmă și-ar fi trimis angajații să protesteze în fața Guvernului, mi-am zis: gata, sunt lămurit! Regretabil pentru un om bătrîn ca mine era doar faptul că nu mi-am dat seama de la început că dl Tudose este pe mînă cu multinaționalele și joacă împreună o carte spre a-i prosti și mai abitir pe proști! Adică pe noi! Față de contextul dat, afirmația dlui Tudose este atît de ilogică, încît gîndul nu te poate duce decît la o manevră diversionistă. Căci demersul privind respectiva mutare fiscală are în mod clar trei pierzători, toți români: salariații din sectorul privat, din care mulți se vor alege cu cîștiguri nete mai mici; statul român, care, pentru ca această scădere să nu fie prea mare, preia o parte din cost, prin reducerea impozitului pe salariu, cu prețul micșorării încasărilor la buget; capitalul românesc, care, prin mișcarea adiacentă de impozitare a cifrei de afaceri pentru firmele cu venituri sub 1 milion euro, va finanța cadoul făcut capitalului străin, care, avînd firme peste acest prag, va rămîne să plătească impozit pe profit și deci să fie liber să-l evazioneze pe mai departe. Să îl acuzi pe singurul cîștigător al acestei mutări fiscale – respectiv multinaționalele – că a băgat bețe-n roate este nu doar neplauzibil și ridicol, dar de fapt îngrozitor de suspect. Înseamnă că știi că faci rău și, conștientizînd că acelora cărora le faci rău nu le prea plac multinaționalele, arunci, de ochii lumii, anatema tocmai asupra acestora! Care ar putea fi scopul? Păi, nu poate fi decît acela de a încerca să-i aburești pe cei pe care îi tragi în piept. În demersul cu pricina, multinaționalele sunt o țintă absolut falsă! Cum ar veni vorba, multinaționalele – aceste avioane F-16 ale economiei mondiale – sunt acuzate că, spre a-și realiza țelurile strategice globale, se îndeletnicesc cu agresarea găinilor din Vaslui. Și bietul Guvern al României, care n-a spus o vorbuliță cînd multinaționalele i-au luat tot României – și petrolul, și gazele, și industriile, și distribuțiile de energie, și băncile, și telecomunicațiile, și pădurile, și comerțul cerealier, și retailul, și floarea forței de muncă –, se arată vexat că multinaționalele ar stresa găinile din Vaslui. E pur și simplu caraghios! Multinaționalele constituie cel mai mare evazionist fiscal din România, dar, să fie clar, nu prin evazionarea dărilor pe muncă, adică a dărilor pe partea care nu le revine lor din PIB. De la ele de acasă, deci de la costuri salariale înalte, au venit în România tocmai pentru a exploata salariile mici de aici. Și, grație acestora, costurile lor cu salariile reprezintă o nimica toată în totalul costurilor lor și, de aceea, nu se îndeletnicesc cu evazionarea impunerilor pe muncă. Ele evazionează masiv dările pe partea care le revine lor din PIB (profiturile), neplătind probabil decît vreo 10% din impozitele pe profit pe care ar trebui să le plătească. Nici profiturile lor și nici impozitarea pe profit nu sunt afectate cumva – chiar deloc! – de mutarea contribuțiilor sociale asupra angajatului. Ba, mai mult, această mutare le decuplează de orice responsabilitate socială de acum încolo în România. O asemenea decuplare nu există nicăieri în Europa, România devenind, din acest punct de vedere, un fel de paradis social pentru capital în relația istorică a acestuia cu munca. De aceea, multinaționalele au agreat demersul privind transferul contribuțiilor în sarcina integrală a angajatului. L-au aprobat printr-o remarcabilă tăcere. Că doar nu era să aplaude, căci s-ar fi dat de gol într-o chestiune controversată, care creează capitalului un privilegiu pe care state cu ștaif din Europa nu îndrăznesc să îl confere capitalului, spre a nu jigni și umili munca.

Articolul a apărut în ediția online a Cotidianului din 20 noiembrie 2017 sub semnătura lui Ilie Șerbănescu.

Sursa: https://www.cotidianul.ro/mai-sa-fie-avioanele-f-16-au-atacat-gainile-din-vaslui/

Coruptul Dragnea, luat de prost

        În studenție, cîntam adesea „Aoleu, ce ploaie vine de la Cluj!“ și „M-am suit în Dealul Clujului“. Ce vremuri! Acum se cîntă de zor „Corupția ucide“, „Umbrela Anticorupție Cluj“ și „Rezistența“.

 Iată ce cîntă băieții pe site-urile de la poalele Feleacului: „Noi, cei ce nu ne dorim să fim o nație de hoți, suntem LA UN PAS de a ne lua țara înapoi. Sau de a o pierde, de a deraia de la direcția europeană! Ne aflăm într-un MOMENT CRUCIAL pentru direcția în care va merge România în următorii ani. Din acest motiv este vital să acționăm ACUM!“.

Pe net, sîmbătă și duminică, luptătorii împotriva corupției chemau românii de pretutindeni să iasă în stradă, să reînceapă protestele. „Să ne luăm țara înapoi!“, strigau ei, ca la alegerile precedente, pe meandrele net-ului, anonimi, pseudonimi și necunoscuți, dar toți uniți împotriva „banditului“ de Liviu Dragnea. Nici o vorbă despre corupții Clujului, despre sforarii principali ai orașului, ajunși un fel de păpușari naționali. Un prieten mai vechi se și lăuda. Clujul bandiților este acum capitala anticorupției din România. Dacă ar fi să mă iau după „Corupția ucide“ și după „Umbrela Corupției Cluj“, chiar așa și arată. Nu a terminat Laura Codruța Kovesi Facultatea de Drept la Cluj? Nu este și procurorul general Lazăr absolvent de Cluj? N-a terminat cum a putut și Klaus Iohannis o facultate la Cluj? Nu este omul de la Mecanică agricolă Ioan Rus dirijorul grupului de la Cluj? Dar Dîncu nu este el strategul comunicării și creatorul scenariilor politice? Doar nu l-o fi luat Coldea profesor la SRI și în tot felul de excursii numai ca să-l învețe geografia planetei! Îl cărau ca să le deseneze scenarii și campanii de comunicare. El inventa dușmanul și el propunea combaterea lui cu mijloace științifice. Coldea, Maior, Gușă, Rus, Hellvig, Boc și Ardelean (la urma urmelor, tot niște pesediști) și ceilalți din clan ascultau cu gura căscată și treceau la treabă. Mai nou, îl convocau și pe Rareș Bogdan, ca să-i explice cu cine luptă. Pe scurt, anticorupția vine din capitala ardeleană și arată a fi fost concentrată numai pe fraierul de Liviu Dragnea și pe banda lui din Teleorman, Giurgiu, Călărași și Constanța.

Și atunci, cum se explică isteria lui Victor Ponta? Simplu. El a fost fin și naș cu George Maior și cu Ioan Rus și a făcut și face parte din același clan. Și a fost unul din cele două capete la care grupul de la Cluj a jucat la alegerile prezidențiale. Ori cîștiga Iohannis, ori Ponta, pentru clan ar fi fost la fel de bine. Și a ieșit proiectul cu Iohannis, scenarizat după un sondaj al lui Vasile Dîncu și livrat SRI-ului în februarie, în anul alegerilor victorioase pentru primarul de Sibiu.

Citind mobilizările de pe „Umbrela Anticorupție Cluj“ şi „Corupția ucide“, pigmentate cu propoziții specifice gîndirii lui Vasile Dîncu, nu mă pot abține să nu mă gîndesc la un scenariu. Președintele Iohannis, omul grupului de la Cluj și, implicit, al Binomului, nu poate fi salvat pentru un nou mandat decît cu o serioasă mobilizare a societății civile și a populației fără de partid. Cum? Mobilizînd populația, societatea civilă și presa alături de PNL și de Iohannis. Și mai cum? Cu tunul pus pe Dragnea și pe acoliții săi!

Nu am nici o îndoială că Liviu Dragnea este unul din baronii de seamă ai PSD-ului, că bate Brazilia (cu sau fără casă) și că a făcut politică la fel cum au făcut frații săi din PD și, mai apoi, cei din PSD. Adică cu gura la popor și cu lopata în sacul personal. Nu am dovezi privitoare la Tel Drum. Dar nu am nici îndoieli. Nu am dovezi că Blaga și Berceanu, Boagiu și Băsescu și toată trupa de politicieni din PD și din PSD sunt la fel de acaparatori ca și trupa lui Hrebenciuc, Mitrea, Năstase, Dan Ion Popescu. Și ei au crezut că șmecheria ține o viață. Și s-au păcălit. Numai că, spre deosebire de unii de la care a învățat cum se fac banii din politică și cum se învîrt privatizările, Dragnea, mai neajutorat, a ajuns la putere la spartul tîrgului. Nici nu și-a dat seama cînd, imediat după referendumul din 2012, a fost luat la mijloc. Se hotărîse atunci că Ponta rămîne premier, iar Dragnea trece drept ciuca bătăilor.

Am ajuns la Alexandria și printre primele lucruri pe care le-am făcut a fost să mă duc la casa lui Liviu Dragnea. Curte mare, între două străzi, grădină mare și frumoasă. Dar oricum am întoarce-o, la Alexandria metrul pătrat nu se compară cu cel din București, din Cluj (unde Rus, Dîncu, Boc și Pușcaș ocupă un cartier) sau de la Snagov. Hoțul de Dragnea, banditul și aventurierul din Brazilia, a devenit actorul care joacă un rol importat în realegerea lui Iohannis.

Articolul a apărut în ediția online a Cotidianului din 19 noiembrie 2017 sub semnătura lui Cornel Nistorescu.

Sursa: https://www.cotidianul.ro/coruptul-dragnea-luat-de-prost/

 „Raport pe statul mafiot“

          Pentru cei dintre dumneavoastră interesați de situația reală a justiției din România, vă propun lecturarea documentului intitulat „Raport pe statul mafiot“ al jurnalistului de investigație Răsvan Savaliuc, cofondator al site-ului Luju.ro.

„Lumea Justiției publică o amplă analiză asupra modului în care s-a format și consolidat «Statul mafiot» – cum l-a numit însuși creatorul lui Traian Băsescu – care a adus România, prin arma cătușelor, într-o stare de aservire politică, economică și morală față de alte state. Raportul va fi trimis în zilele următoare tuturor organismelor interne și internaționale, care au fost dezinformate sistematic despre realitățile noastre interne, și care trebuie să afle adevărul despre inJustiția din România. Apreciem că dacă nu se vor lua măsuri imediate, România riscă să se dezintegreze ca națiune sub presiunea războiului cătușelor întreținut de persoane care doresc să controleze totul în această țară și care au interesul să nu existe o lege a răspunderii magistraților, pentru ca uneltele care distrug tot ceea ce este vital românesc să poată să continue abuzurile la nesfîrșit, la adăpostul lipsei de răspundere.“

Sursa: https://www.luju.ro/dezvaluiri/evenimente/raport-pe-statul-mafiot-analiza-lumea-justitiei-privind-activitatea-subversiva-din-justitie-si-serviciile-de-informatii-in-scopul-exercitarii-puterii-in-stat-de-grupuri-de-interese-politico-judiciare-economice-in-perioada-2005-2017-lista-actelor-secrete-c

 

 

Adevărul se va găsi în puține locuri

Mesajul Sfintei Fecioare Maria din Anguera, Regina Păcii către Pedro Regís

Mesajul nr. 4.544 din 24 octombrie 2017

        Dragi copii, puneți-vă încrederea voastră și speranța în Domnul. El este cu voi și nu vă va abandona niciodată. Aveți grijă de comoara prețioasă pe care v-a dat-o Domnul. Credința este lumina care vă călăuzește și vă conduce la Domnul. Omul fără credință nu are nimic în el. Întoarceți-vă repede. Dumnezeu vă cheamă și vă așteaptă cu brațele deschise. Nu vă îndepărtați de rugăciune. Numai prin puterea rugăciunii puteți suporta greutatea încercărilor care vor veni. Va veni ziua în care mulți oameni vor căuta adevărul, dar adevărul se va găsi în puține locuri. Fiți prudenți ca să nu fiți înșelați. Mulți vor fi confuzi deoarece nu vor ști să distingă ce este adevărat și ce este fals. Sufăr pentru ceea ce vine peste voi. Deschideți-vă inimile în fața Acțiunii Spiritului Sfînt și niciodată nu veți fi înșelați. Mergeți înainte în adevăr.

Acesta este mesajul pe care vi-l dau astăzi în numele Preasfintei Treimi. Vă mulțumesc că mi-ați permis să vă reunesc aici încă o dată. Vă binecuvîntez în numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin. Pacea să fie cu voi.

Copyright © 2013-2017 Revelații ale cerului

REMEMBER. După 30 de ani. 15 Noiembrie 1987 – revolta anticomunistă de la Brașov sau începutul sfîrșitului

„Jos Ceaușescu! Jos Dictatura!“ S-au auzit pentru prima dată, în urmă cu 30 de ani, în Brașov. Revolta anticomunistă de la Brașov, din 15 Noiembrie 1987, a fost evenimentul politic major care a anunțat prăbușirea iminentă a comunismului în România.

În noaptea de 14 spre 15 noiembrie 1987, la Brașov izbucnea revolta muncitorilor de la întreprindearea Steagul Roșu, nemulțumiți de nivelul de trai și de lipsurile cauzate de politica economică impusă de Ceaușescu, pentru ca România să poată plăti datoriile externe. A fost printre primele revolte pe scară largă împotriva regimului ceaușist.

Revolta de la Brașov a izbucnit atunci cînd muncitorii din Secția 440 „Matrițe“ a întreprinderii de autocamioane Steagul Roșu ar fi trebuit să își primească salariul, dar au primit doar jumătate din bani, unii chiar deloc, spune istoricul Marius Oprea, de la lnstitutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului.

Adunați în fața Palatului Administrativ, unde se afla conducerea întreprinderii, cei aproximativ 400 de oameni pornesc spre sediul Prefecturii orașului, pe traseu alăturîndu-li-se și alți brașoveni. Trecînd pe strada Poienelor, Calea București, Bulevardul Lenin, mulțimea, al cărei număr ajunsese deja la cîteva mii, cîntă „Deșteaptă-te, române!“ și scandează, pentru prima dată în România, „Jos dictatura!“, „Vrem pîine!“, „Jos Ceaușescu!“, se arată în volumul „Istoria României în date“  (2003).

„Acum 30 de ani, muncitorii de la întreprinderea de autocamioane din Brașov, revoltați din cauza faptului că au primit în fișele de lichidare a statului de plată unii chiar zero lei, au decis să înceteze lucrul. În noaptea de 14 spre 15 noiembrie 1987, către dimineață, au ieșit în curtea întreprinderii, după care au pornit, în marș, către Consiliul Județean de partid Brașov. Au intrat înăuntru, au distrus însemnele partidului și chiar un tablou foarte mare a lui Nicolae Ceaușescu, instituția fiind pavoazată pentru că, în acea zi erau alegeri. Revolta brașovenilor a avut ecouri în întreaga lume. Practic, a fost primul semn că nu este adevărată teoria potrivit căreia mămăliga nu explodează. Ea a fost reprimată cu cruzime de autorități, la momentul respectiv. 62 dintre muncitori au fost, ulterior, condamnați la locul de muncă, dar și deportați din oraș, unii pînă în decembrie 1989“, a declarat istoricul Marius Oprea.

Revolta muncitorilor de la Steagul Roșu din Brașov  a fost prima de amploare înainte de evenimentele din 1989. De aceea, istoricii consideră că data izbucnirii ei trebuie marcată cum se cuvine, spune istoricul Marius Oprea:

„Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului, în colaborare cu muzeul județean deschide o expoziție,  care va rămîne pentru un an la Muzeul Județean de Istorie din Brașov, în care am adunat foarte multe obiecte de la muncitorii de atunci, din 1987. Expoziția ilustrează atît viața cotidiană în anii tîrzii ai comunismului, cît și revolta și reprimarea ei. Pe de altă parte, am editat un volum, Ziua care nu se uită. 30 de ani de la revolta brașovenilor din noiembrie 1987, un volum de 600 de pagini, care adună la un loc atît mărturiile participanților la revolta de atunci, cît și documente din arhivele fostei Securități, în special modul în care muncitorii aflați în deportare au fost supravegheați în permanență de organele de securitate. Trebuie spus că li s-a interzis să se întoarcă acasă, au fost despărțiți de familii. A fost o întreagă dramă trăită de acești oameni“, a mai spus istoricul Marius Oprea.

 

În ciuda eforturilor autorităților comuniste de a ține sub tăcere cele petrecute la Brașov, vestea revoltei s-a răspîndit repede în țară. Doina Cornea și fiul ei, Leontin Iuhas, au fost printre cei care s-au solidarizat cu muncitorii brașoveni și au distribuit 160 de manifeste. Amîndoi au fost arestați. Studenți din Brașov și din alte orașe s-au solidarizat, și ei, cu muncitorii brașoveni. A fost începutul sfîrșitului pentru regimul comunist din România.

Majoritatea persoanelor vătămate care au fost cercetate și condamnate în anul 1987 pentru participarea la revolta anticomunistă de la Brașov au fost audiate de procurorii militari, în cadrul dosarului cunoscut opiniei publice sub denumirea de „Crimele comunismului“, potrivit PICCJ. „Au fost efectuate cercetări în vederea identificării lucrătorilor de miliție și securitate care au întocmit actele de urmărire penală privind pe participanții la revolta anticomunistă de la Brașov sau care au dispus măsuri de urmărire informativă a acestora pe întreaga perioadă în care, în mod nelegal, după publicarea Decretului nr. 11/1988 privind amnistierea unor infracțiuni și reducerea unor pedepse, s-a menținut obligația de a nu părăsi domiciliul obligatoriu, stabilit în diverse județe ale țării“, potrivit unui comunicat al Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție (PICCJ).

În cadrul cercetărilor, procurorii au ținut cont inclusiv de materialele și documentele transmise de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității cu privire la acțiunile regimului comunist împotriva participanților la Revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din 15 noiembrie 1987.

Dosarul cunoscut drept „Crimele comunismului“ este instrumentat de procurori militari ai Secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție (PICCJ). Anchetatorii fac cercetări sub aspectul săvîrșirii de infracțiuni contra umanității cu privire la acțiunile represive și sistematice desfășurate de regimul comunist împotriva participanților la revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din 15 noiembrie 1987.

Articolul a apărut pe site-ul Activenews.ro în 15 noiembrie 2017 sub semnătura Ștefaniei Brândușă.

Sursa: https://www.activenews.ro/stiri/REMEMBER.-Dupa-30-de-ani.-15-Noiembrie-1987-%E2%80%93-revolta-anticomunista-de-la-Brasov-sau-inceputul-sfarsitului-147485

 

Rețeta PSD: trei pierzători (români), un singur câștigător (străin)

        Indiferent de ceea ce decideau pînă la urmă PSD și guvernul său în privința promovării pe mai departe sau, dimpotrivă, a renunțării la măsurile din așa-numita „revoluție fiscală“, bilanțul politicii PSD, urmărită consecvent de la revenirea la guvernare în 2012, era deja conturat. În cadrul acestei politici, se încearcă să se dea ceva în plus la nevoiași, dar fără a se pune în discuție rînduielile existente și fără a se lua, cumva, de la bogați, ba chiar dăruindu-le acestora cîte un cadou din panoplia „relaxărilor fiscale“, ca să nu se supere, și, astfel, în scurt timp, totul se împotmolește din lipsă de resurse. Pentru ieșire, se dă înapoi, nevoiașii rămînînd cu buza umflată, iar bogații cu cadourile fiscale. Totul se soldează, de fapt, cu o aservire economică și mai profundă către capitalul străin, în timp ce se lasă impresia că s-ar lupta pentru nevoiașii români și pentru emanciparea capitalului autohton. Ceea ce are priză mare la fraieri! Opoziția politică de trei parale din România actuală, cu Iohannis în frunte, taxează politica PSD drept „populism“, amplificînd atracția populară pentru PSD. Pune umărul și DNA, găsind cu predilecție corupți PSD și victimizînd astfel partidul în ochii oamenilor de rînd. Ca urmare, PSD este propulsat și de opoziție, și de justiție în alegeri. În timp ce capitalul străin, actualul proprietar al țării, mustăcește de satisfacție și, primind mereu și mereu noi cadouri de la PSD, își rotunjește profiturile. Dar, în mod dibaci, nu lasă impresia public că Dragnea și ai lui i-ar fi în grații, forțînd de fapt mîna acestora spre a obține privilegii și cîștiguri și mai mari. În orice caz, dacă Dragnea și ai lui n-ar exista, capitalul străin din România ar trebui să-i inventeze.

Iată fermecătoarea rețetă PSD! Totul pornește de la exploatarea situației reale din țară. În promisiuni, proiecte și programe se agită măsuri despre creșterea salariilor și pensiilor, care sunt mici și deci interesează la buzunar majoritatea populației. Nu se știe exact dacă liderii PSD sunt în înțelegere cu proprietarii străini ai țării, dar, față de asemenea inițiative, aceștia din urmă nu pot să nu-și arate iritarea, măcar de ochii lumii. Iar liderii PSD, ca să le stingă iritarea, le fac o nouă relaxare fiscală, cadou peste cea absolut abominabilă existentă deja. Apoi, creșterile promise sau inițiate pentru nevoiași sunt încetinite, limitate sau amînate, rămînînd să opereze însă cadourile făcute capitalului străin. De fapt, rețeta are o derulare și mai diversionistă. Într-un anumit moment politic, în funcție de situația creată, se agită și mai abitir spațiul public cu amenințări de introducere a unor reglementări fiscale care ar afecta capitalul străin (despre care știe și Grivei că este cel mai mare evazionist fiscal din România, prin externalizarea fără fiscalizare a profiturilor fabuloase obținute sau chiar prin declararea mincinoasă că înregistrează pierderi, și nu cîștiguri). A fost cazul taxei pe stîlp sau al amenințării că se înlocuiește impozitul de mascaradă pe profit cu un impozit derizoriu, dar de neevazionat, pe cifra de afaceri. De fapt, agitația este făcută pentru a se introduce noi reglementări fiscale care să afecteze capitalul românesc. A fost cazul TVA-ului defalcat și, mult mai important, al impozitului pe cifra de afaceri pentru firme cu venituri sub 1 milion euro, ceea ce lovește, practic, 90% din IMM-urile românești, care sunt puse să cotizeze fiscal la greu, în locul unor impozite pe profit pe care nu le plăteau pentru că nu aveau pe ce. Cu alte cuvinte, urmează a plăti impozite în contul unor cîștiguri nete pe care cele mai multe din ele nici nu reușesc să le realizeze în realitate. În vreme ce, multinaționalele, toate cu venituri peste acest prag, rămîn să evazioneze în continuare impozitarea unor profituri pe care chiar le realizează în realitate. Altfel spus, într-un final, amenințătoarele măsuri la adresa capitalului străin dispar de pe firmament, rămînînd însă tot ceea ce a vizat capitalul românesc, ce urmează să plătească factura. Trăgînd linie, pe de o parte, trei pierzători –  salahorii români (care se aleg cu cîștiguri suplimentare de vreo doi lei, dacă nu chiar cu scăderi nete de salarii), capitalul românesc (care finanțează de fapt cadourile fiscale pentru capitalul străin), statul român (care, cu noi găuri la buget, devine și mai incapabil să facă ceva pentru infrastructură sau educație) – iar, pe de altă parte, un singur cîștigător, respectiv capitalul străin, care nu este afectat de nimic și care primește cadouri nu cumva pentru merite, ci doar pentru că există.

Dacă sesizați vreo exagerare față de realități în descrierea acestei derulări, faceți o comparație între ceea ce au promis guvernele PSD în materie fiscală și bugetară de la venirea lui Ponta în 2012 și ceea ce a rămas să opereze concret pînă la urmă în această materie, trecînd prin guvernele Grindeanu și Tudose pînă în prezent. Se simte mai bine capitalul românesc acum decît în 2012?! A luat cumva o felie mai mare din piață de atunci și pînă acum sau felia care a crescut este numai cea a capitalului străin?! Acesta este, de fapt, cel care obține creșterea economică mult lăudată din România și care, ca să fie sigur că n-o împarte cu nimeni, îi externalizează amețitor aproape toate roadele. A crescut cumva ponderea salariilor în PIB în această perioadă ca semn că salahorii români ar fi devenit mai puțin salahori și capitalul străin i-ar stoarce  mai elegant?! Stimați proprietari străini ai țării, zău, ar trebui să fiți mai deschiși față de Dragnea și ai lui. Nu vedeți că nu știu ce să mai facă spre a vă intra în voie?! Fiți mai drăguți cu ei, nu de alta, dar poate ne mai lasă și pe noi să mai respirăm!

Articolul a apărut în ediția online a Cotidianului din 13 noiembrie 2017 sub semnătura lui Ilie Șerbănescu.

Sursa: https://www.cotidianul.ro/reteta-psd-trei-pierzatori-romani-un-singur-castigator-strain/

 

Lanț de rugăciune pentru a apăra Europa-13 noiembrie 2017

      Deoarece timpul îndeplinirii profețiilor este aproape, iar în Europa se vor produce mari tulburări, vă învităm să ne unim într-un lanț de rugăciune pentru a apăra continentul nostru, așa cum ne-a cerut Isus.

De acum înainte, ne vom ruga pentru această intenție în fiecare zi de 13 a fiecărei luni.

Vă invităm să recitați în această zi rozarele de bucurie, de durere, de lumină și de mărire precum și cruciadele de rugăciune 31, 33 și 54.

Surse: http://www.internetgebetskreis.com/fr/

https://revelatiialecerului.wordpress.com/2016/07/11/13-iulie-2016-lant-de-rugaciune-pentru-europa/

Copyright © 2013-2017 Revelații ale cerului

Novenă pentru a învinge indiferența din inima lumii

Mesajul Sfintei Fecioare Maria către Holy Love

24 octombrie 2017

Sfînta Fecioară Maria vine ca fiind Refugiul Sfintei Iubiri. Ea spune: „Lăudat să fie Isus.“

„Părintele Veșnic mă trimite astăzi pe pămînt cu o nouă novenă. Este o novenă prin care să vă rugați pentru a învinge indiferența din inima lumii. Spuneți Tatăl nostru,  Bucură-te, Maria și Mărire Tatălui după fiecare rugăciune zilnică.“

Novenă pentru a învinge indiferența din inima lumii

Ziua întîi

„Inimilor întristate și îndurerate ale lui Isus și ale Mariei, dăruiți harul vostru inimii lumii. Ajutați inima lumii să învingă indiferența față de prezența reală a lui Isus din tabernacolele lumii.“

Tatăl nostru, Bucură-te, Maria, Mărire Tatălui

Ziua a doua

„Inimilor întristate și îndurerate ale lui Isus și ale Mariei, dăruiți fiecărui suflet din inima lumii harul de a-și recunoaște responsabilitatea față de propria sa mîntuire.“

Tatăl nostru, Bucură-te, Maria, Mărire Tatălui

Ziua a treia

„Inimilor întristate și îndurerate ale lui Isus și ale Mariei, ajutați inima lumii să înțeleagă gravele pericole ale compromiterii Adevărului.“

Tatăl nostru, Bucură-te, Maria, Mărire Tatălui

Ziua a patra

„Inimilor întristate și îndurerate ale lui Isus și ale Mariei, faceți cunoscut tuturor numeroasele abuzuri ale autorității care afectează inimile, viețile și viitorul lumii.“

Tatăl nostru, Bucură-te, Maria, Mărire Tatălui

Ziua a cincea

„Inimilor întristate și îndurerate ale lui Isus și ale Mariei, ajutați inima lumii să învingă indiferența față de poruncile lui Dumnezeu.“

Tatăl nostru, Bucură-te, Maria, Mărire Tatălui

Ziua a șasea

„Inimilor întristate și îndurerate ale lui Isus și ale Mariei, ajutați inima lumii să admită că satana este real, că răul există și că satana este dușmanul mîntuirii fiecărui suflet.“

Tatăl nostru, Bucură-te, Maria, Mărire Tatălui

Ziua a șaptea

„Inimilor întristate și îndurerate ale lui Isus și ale Mariei, ajutați ca fiecare suflet să descopere adevărata stare a sufletului său înaintea lui Dumnezeu. Dăruiți inimii lumii adevăratul discernămînt.“

Tatăl nostru, Bucură-te, Maria, Mărire Tatălui

Ziua a opta

„Inimilor întristate și îndurerate ale lui Isus și ale Mariei, dăruiți inimii lumii harul de a învinge indiferența față de valoarea rugăciunii și a sacrificiului.“

Tatăl nostru, Bucură-te, Maria, Mărire Tatălui

Ziua a noua

„Inimilor întristate și îndurerate ale lui Isus și ale Mariei, dăruiți inimii lumii harul de a recunoaște diferența dintre bine și rău.“

Tatăl nostru, Bucură-te, Maria, Mărire Tatălui

Copyright © 2013-2017 Revelații ale cerului

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

.

 

Marea trădare colonială

 

           Deși evident un proces, și nu un act de la o dată dintr-un calendar, transformarea României într-o colonie se poate considera că s-a produs din momentul în care salariile în România au coborît, ca pondere în PIB, de la circa 40% în urmă cu un deceniu spre numai 30%, cotă de batjocură care nu este întîlnită decît în colonii! Este ceea ce munca preia din PIB, restul revenind capitalului (55% în cazul României) și participării nete a statului. Potrivit Eurostat, o asemenea împărțire absolut odioasă a PIB-ului între muncă și capital a fost atinsă în România la 6-7 ani de la intrarea în UE, lucru despre care bineînțeles că nu se pomenește nimic în aprecierile oficiale privind bilanțul apartenenței României la UE. Să precizăm că în țările centrului colonial vestic din UE împărțirea PIB-ului între muncă și capital este exact inversă: 30-40% capitalul și 50-55% munca! Acum, în cazul mutării contribuțiilor sociale pentru pensii și sănătate doar în sarcina salariatului, se adîncește această împărțire odioasă existentă în România și, poate încă și mai important, se pecetluiește „legal“ și „instituțional“ statutul de colonie al României în UE, pe care nu-l exprimă mai bine altceva decît împărțirea PIB-ului între muncă și capital. Căci iată consecințele:

Prin respectiva mutare fiscală în sectorul privat, unde nu există nicio obligație a angajatorilor de a mări salariul brut spre compensare, salariile nete vor scădea. Că aceasta este consecința o dovedește însăși decizia Guvernului de a mări cu peste 30% salariul minim brut (la 1.900 lei de la 1.450 lei) pentru ca salariul minim net să nu scadă. Se mizează pe faptul că mulți angajatori se plîng în momentul de față de lipsă de forță de muncă și, ca urmare, vor mări salariile brute spre a nu pierde salariați. Dar absența forței de muncă nu este un fenomen general care se manifestă peste tot în același fel. În practică, în funcție de situația specifică pe sectoare și regiuni, unii angajatori vor mări salariul brut, iar alții doar într-o mică măsură sau chiar deloc, ceea ce va duce pe ansamblu la o reducere, nu mare, dar oricum o reducere, de cel puțin 10%, a salariilor nete în sectorul privat, care, de altfel, ocupă cea mai mare parte a forței de muncă din România.

Conștient că mutarea fiscală cu pricina produce scăderea salariilor nete, Guvernul însoțește măsura cu o preluare de către stat a unei părți din efortul financiar, prin micșorarea cotei de contribuții sociale (pensii și sănătate) de la 37% la 35% și prin reducerea impozitului pe venit de la 16% la 10%. Grație acestei preluări, angajatorii privați ar trebui să crească salariile brute doar cu 22%, și nu cu peste 30%, pentru a nu afecta actualele salarii nete ale angajaților. Dar această preluare prăbușește și mai mult încasările la buget ale statului, ducîndu-le spre 27-28% din PIB. Este un prag necunoscut în UE (unde se află la peste 44% în medie)! Altfel spus, încă un pas spre „statul minimal“ vizat de colonialism, care va fi și mai incapabil decît este de a întreprinde ceva în folosul societății, indiferent dacă este vorba despre infrastructură, ocrotirea sănătății sau educație.

Cea mai teribilă implicație este pe termen lung. Toate discuțiile actuale privind respectiva mutare fiscală se referă la momentul zero! În timp ce marele impact asupra relațiilor de muncă și asupra raporturilor dintre muncă și capital vine abia după aceea. Capitalul va rămîne apoi complet decuplat și deci deresponsabilizat social de actul productiv, care, oricît ar fi de tehnologizat, este un act social! Într-un capitalism tîrziu, electronizat și digitalizat, este reînviat capitalismul primitiv! Relația dintre muncă și capital este pur și simplu sclavagizată. Într-un cuvînt, colonialism sadea! Că onor capitalul străin, ca mare cîștigător, este cel interesat în mutarea fiscală respectivă, se vede de la o poștă: tace mîlc, în semn de conivență cu acțiunea Guvernului, în timp ce față de orice încercare de creștere chiar derizorie de salarii s-a ridicat împotrivă cu gălăgie și vehemență toată floarea cea vestită a întregului Apus!

Terifiant este faptul că un asemenea impact este patronat de un partid care se dă de stînga! Mă rog, dacă PSD o fi de stînga înseamnă că femeile gravide sunt fete mari. Prin însăși prezența cea mai îndelungată la guvernare în perioada postdecembristă, PSD este principalul responsabil de trimiterea României din comunismul cel mai ortodox în capitalismul cel mai sălbatic. Dar, evident, de această formidabilă trădare a valorilor stîngii să se preocupe fraierii care tot votează PSD în ideea că ar vota stînga.

Înfricoșător este însă că avem de-a face cu un experiment, la a doua încercare după cea similară de pe vremea guvernului Cioloș. Trebuie subliniat clar că această punere a contribuțiilor sociale integral în cîrca angajatului și deci deresponsabilizarea socială totală a angajatorului nu există nicăieri în UE! Nu întîmplător, cobaiul este România, colonia cea mai colonie dintre coloniile de la periferia UE. Angajații din celelalte periferii estice ale UE, dar și cei din centrele de putere vestice ale UE, ar trebui să fiarbă: nu din solidaritate față de salahorii din România, ci din îngrijorarea că asta îi paște și pe ei! Capitalul, în vajnica sa ofensivă împotriva muncii, rade tot, în mod global. Colonialismul însuși este global. Doar intensitatea cu care se manifestă diferă, depinzînd de concursul trădărilor de neam și țară de pe plan local.

Articolul a apărut în ediția online a Cotidianului din 6 noiembrie 2017 sub semnătura lui Ilie Șerbănescu.

Sursa: https://www.cotidianul.ro/marea-tradare-coloniala/

Un secol de comunism

          În 7 noiembrie 1917, conform calendarului gregorian, respectiv 25 octombrie 1917, conform calendarului iulian, a debutat la Petrograd, actualul Sankt Petersburg, marea revoluție socialistă din octombrie, experiment comunist cu implicații majore asupra istoriei umanității.

Evenimentul a avut loc la foarte scurt timp de la aparițiile Sfintei Fecioare Maria de la Fatima, în care Preacurata a cerut ca Rusia să fie consacrată Inimii sale Imaculate.

„Cererea mea de la Fatima nu a fost îndeplinită…“ (Sursa: https://revelatiialecerului.wordpress.com/2016/05/13/cererea-mea-de-la-fatima-nu-a-fost-indeplinita/) îi spunea în 13 mai 2016 divina noastră Mamă vizionarei Luz de María.

 Noi cei care am trăit acest trist experiment am sperat ca el să nu se mai repete niciodată, dar o dată cu venirea lui anticrist la putere, el nu va mai fi un experiment, ci va deveni un fenomen la nivel mondial.

Copyright © 2013-2017 Revelații ale cerului

Propunere de bășcălie pentru dl Tudose: gazul românesc

       

           După victoria în problema remanierii guvernului, premierul Tudose se poate și mai abitir dedica bășcăliei pentru care a dovedit că are deschidere și apetență. A fost o victorie pe care a realizat-o invocînd strîmbături din nas ale Bruxelles-ului față de cei pe care domnia sa îi dorea remaniați, care, ce să vezi, erau tocmai cei cărora DNA le-a făcut dosar penal! Cică Bruxelles-ul ar fi amenințat că nu ne mai dă bani – vestiții bani europeni! – dacă documentele ar fi semnate de miniștri „penali“. Dincolo de cusătura cu ață albă, se află cifrele: Bruxelles-ul ne aruncă anual mărunțiș de vreo 4 miliarde euro, din cele pe puțin 40 miliarde euro pe care tot anual marile companii vest-europene le extrag din România, sub forma profiturilor externalizate înainte de (adică fără) fiscalizare. Mai precis, ne-a amenințat că nu ne mai dă bani din banii noștri! Această obrăznicie necesita din partea premierului un alt tratament, nu o acceptare fără crîcnire, indiferent de relațiile sale cu Dragnea, Iohannis și alții asemenea! Din păcate, dl Tudose n-a făcut decît să ne amintească, de fapt, cine e: căci își începuse mandatul de premier contramandînd net orice încercare de studiere (în vederea implementării) a intenției de a înlocui impozitarea profitului (care este o mascaradă) cu un derizoriu, dar neevazional, impozit pe cifra de afaceri, adică exact modalitatea prin care ar fi putut fi limitate rușinea, umilința și sfidarea externalizării din țară a celor pe puțin 40 miliarde euro anual! Acum, cînd glumița cu banii românești s-a cam îngroșat, îi putem propune dlui Tudose un alt subiect de avut în atenție!

Subiectul este gros de tot, tocmai bun de bășcălie: gazul românesc, lăsat de Dumnezeu românilor! În urmă cu peste 12 ani, acesta a fost vîndut, în proporție de jumătate, împreună cu întreg petrolul românesc, companiei austriece OMV, de către unul dintre predecesorii dlui Tudose în fruntea guvernului, de altfel, coleg de partid: dl Adrian Năstase. Vînzarea – numită „privatizare“ – a fost condiționalitate în primirea României în UE, parte integrantă a preceptului care a ghidat această primire: „vreți aderarea, dați economia!“. Bineînțeles, pe doi lei! Nu știe nimeni cît bănet au scos austriecii în mod net din gazele cu pricina, dar, după zece ani, redevența din contractul de concesiune-privatizare expira. În 2012, jocurile politice l-au adus la guvernare pe dl Ponta, un alt predecesor al dlui Tudose în funcția de prim-ministru și, la vremea aceea, tot coleg de partid. Cînd toată lumea îl căuta, cum era și firesc cu prilejul instalării, ce să vezi, dl Ponta – nicăieri! Dînsul, vreo trei zile – primele trei zile de mandat – la Viena și nu la București! Ce-o fi căutat acolo? În ianuarie 2014, cînd expirau cei zece ani, s-a înțeles ce se-ntîmplase la Viena: s-a organizat să fie „uitată“ revizuirea (hai să-i spunem reînnoirea) redevenței. Peste un arc de zece ani în timp, pupilul lui Adrian Năstase era și mai drăguț decît însuși Adrian Năstase cu austriecii! Dar, ca în reclamele TV, „și asta nu e tot“! Un alt predecesor al dlui Tudose, coleg actualmente în coaliția la guvernare, dl Călin Popescu-Tăriceanu, concesiona, pe ultima sută de metri de prim-ministru, unei companii canadiene, perimetre din Marea Neagră încă înainte de repartizarea acestora României de către Curtea Internațională de la Haga în litigiul cu Ucraina. După un timp, se află că s-au găsit gaze (românești) în perimetrele respective! Românești cu numele! Perimetrele nu mai aparțineau românilor și nici măcar canadienilor, întrucît fuseseră vîndute unor americani și unor ruși care aveau să devină producători de gaze din perimetre românești, alături, bineînțeles, de austriecii de la OMV. Și acum, țineți-vă bine! Austriecii de la OMV, singurii care exploatau efectiv gaze cu numele românești la vremea respectivă, s-au plîns la UE că România nu îi lasă să exporte în mod liber gazele pe care le exploatează. Adică, gazele românești! Aș, românești! Și au cerut de la CE pentru România procedura de „infringement“! E tare, nu?! Deznodămîntul s-a produs pe vremea unui alt predecesor a dlui Tudose, singurul care nu a fost coleg cu acesta: dl Cioloș! UE a pus de îndată la dispoziția României fonduri speciale pentru finanțarea construcției unei conducte care, de la malul Mării Negre să ducă gazele OMV direct în Austria! E tare, nu?! Autorităților române nu le aparține nici un cuvînt în legătură cu destinația sau prețul acestor gaze! Oricum, conducta viza să ducă direct în Austria și nu avea, cumva, în vedere aprovizionarea României! Nici măcar așa, în trecere! E tare, nu?! Și, în timp ce se lucra de zor la conductă, iar la Palatul Victoria dl Grindeanu îl înlocuise pe dl Cioloș și, nu după mult timp, însuși dl Tudose l-a înlocuit pe dl Grindeanu, lovitură de la Budapesta: Ungaria decide ca onor, conducta care venea din România, mergînd spre Austria, să fie oprită pe teritoriul maghiar! Faptul s-a produs oficial, dar dedesubturile n-au fost dezvăluite. Din punctul de vedere al gazelor românești, ceea ce se cuvenea să facă România a făcut Ungaria! Bravo, Ungaria! Huo, România! Să precizăm: la Palatul Victoria se afla dl Tudose! Acesta, băiat fin, n-a scos nicio vorbuliță! Mucles, cum s-ar zice! Nimic în vreo conferință de presă, nimic prin vreun interviu la Antena 3. Mormînt! Nicio bășcălie, măcar acolo, ceva, pentru fraieri!!! Zău, dle Tudose, puțină bășcălie s-ar impune pe tema gazului! Subiectul este mai tare decît povestea răsuflată cu contul dumneavoastră bancar!

Articolul a apărut în ediția online a Cotidianului din 30 octombrie 2017 sub semnătura lui Ilie Șerbănescu.

Sursa: https://www.cotidianul.ro/propunere-de-bascalie-pentru-dl-tudose-gazul-romanesc/

 

 

Cruciada specială de rugăciune din 7 noiembrie 2017

          În ziua de 7 noiembrie 2017, toţi membrii grupurilor de rugăciune, din fiecare ţară, sînt invitaţi să se roage Cruciada specială de rugăciune, pentru a-L ajuta pe Isus să salveze sufletele.

Tema lunii: ajutor, eliberează-mă, pregătire

Se vor recita:

  1. Rozarul Sfintei Fecioare Maria (dacă este posibil cele patru mistere tradiţionale);
  2. Rozarul Îndurării Divine*;
  3. Cruciada specială care cuprinde rugăciunile nr.: 96 – 10, 12, 36, 39, 44, 45, 46, 47, 62, 63, 74, 76, 89, 116, 127, 128,129,134, 136, 137, 139, 142, 148, 149, 151, 152, 159, 160, 161, 163, 165 – 96 
  4. Recitarea Rugăciunii (155) a Cruciadei pentru protejarea acestei Misiuni a Mîntuirii;
  5. Consacrarea la Inimile Imaculate ale lui Isus şi ale Mariei;
  6. Rugăciunea către Arhanghelul Mihail;
  7. La sfîrşit, cu rozarul în mînă, vom recita de 50 de ori Rugăciunea 132 a Cruciadei, pentru protejarea acestei misiuni (Mesajul din 31 ianuarie 2014).

„Fiica Mea preaiubită, doresc să instruiesc Grupurile Cruciadei Mele de Rugăciune pentru a fi vigilente atunci cînd se vor înfiinţa, în naţiunile lor. Trebuie să păstreze apa sfinţită în preajmă, să aibă un Crucifix al Meu şi să recite această Rugăciune specială a Cruciadei pentru Binecuvîntarea şi Protecţia Grupului Cruciadei de Rugăciune.“ (Rugăciunea nr. 96) „Vă rog să recitaţi această rugăciune, înainte şi după fiecare întîlnire de rugăciune.“ (Mesajul lui Isus către Maria Îndurării Divine din 25 ianuarie 2013)

*În anul 2011 Isus ne-a transmis, prin intermediul Mariei Îndurării Divine, următoarea rugăciune pe care să o recităm la sfîrşitul rozarului:

„«O Doamne, umple-mă cu darul Spiritului Sfînt, pentru a putea duce Preasfîntul Tău Cuvînt păcătoşilor, pe care trebuie să-i ajut să se mîntuie în Numele Tău. Prin rugăciunile mele, ajută-mă să-i acopăr cu preţiosul Tău Sînge, ca să poată fi atraşi la Inima Ta Sfîntă. Dăruiește-mi darul Spiritului Sfînt, pentru ca aceste sărmane suflete  să se poată bucura în Noul Tău Paradis.»

Să spuneţi această rugăciune în fiecare zi după ce ați recitat Rozarul Îndurării Divine şi, prin fidelitatea voastră față de Mine, veţi ajuta să-i mîntui pe copiii Mei.“ (Mesajul lui Isus către Maria Îndurării Divine din 10 mai 2011)

În mesajul din 11 mai 2016 comunicat Annei Marie, Isus cere ca, înainte de a începe recitarea rozarului, să spunem următoarea rugăciune:

„Prin mijlocirea Mamei noastre cerești, Mama lui Dumnezeu, prin viața, moartea și învierea lui Isus Cristos, Mîntuitorul și Răscumpărătorul sufletelor, îți cerem, Părinte Ceresc, să oprești orice complot terorist planificat și îndeplinit de păcătoșii posedați care îi urăsc pe copiii lui Dumnezeu. În numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin.“

Isus: „Aceasta este ceea ce ei ar trebui să se roage. Îi rog pe preaiubiții mei copii, apostolii să publice și să recite această rugăciune înainte de a începe Sfîntul lor Rozar. Dacă nu înaintea lui, atunci înaintea Rozarului Îndurării Divine.“(Mesajul lui Isus către Anna Marie, Apostol al Scapularului Verde din 11 mai 2016)

Surse : http://www.internetgebetskreis.com/en/

Căderea îngerilor

        „Am văzut adesea că în momentul căderii îngerilor, un anumit număr dintre ei avură, pentru o clipă, remușcări și nu căzură atît de jos ca ceilalți mai tîrziu; ei obținură un loc de popas pe un munte foarte mare, izolat și inaccesibil care s-a transformat în timpul potopului într-o mare, cred că aceasta este Marea Neagră. Acești îngeri rebeli aveau libertatea de a acționa asupra oamenilor în măsura în care ei se îndepărtau de Dumnezeu. După potop, acești îngeri au dispărut din acel loc și s-au răspîndit în văzduh pînă la judecata finală cînd vor fi aruncați în infern.

Îi văzui pe urmașii lui Cain devenind tot mai necredincioși și mai senzuali. Se apropiară din ce în ce mai mult de acest munte și îngerii căzuți posedară multe dintre femeile lor și le dominară învățîndu-le toate artele seducției. Copiii lor erau foarte mari, aveau o mulțime de talente și aptitudini și deveniră instrumentele spiritelor rele. Acesta este modul în care se născu pe acest munte și departe în împrejurimi o rasă perversă, care căuta să-i atragă pe urmașii lui Seth în lumea sa de vicii, folosind forța și seducția. Atunci Dumnezeu îi vorbi lui Noe despre potop, iar el, în timp ce construia arca, avu de îndurat chinuri îngrozitoare din partea acestui popor.“ (Anne Catherine Emmerich – Misterul Vechii Alianțe)

Se pare că în acest spațiu geografic a rămas și după potop o părticică din influența malefică a spiritelor damnate. De aici, poate, această apetență pentru minciună, hoție, ipocrizie, șantaj și delațiune a locuitorilor acestor ținuturi.

Copyright © 2013-2017 Revelații ale cerului

 

Emoționanta alegere a premierului Tudose între Tandea și Mandea

       

          Grea alegere pentru premierul Tudose: între Tandea și Mandea! În față, de o parte, Bruxelles-ul care strîmbă din nas să aibă de-a face cu „miniștri penali“, de altă parte, partidul susținător al dînsului în parlament, care făcuse scut în jurul respectivilor miniștri, acuzînd de abuz procurorii care le instrumentaseră dosare penale. În spate, aceiași Tandea și Mandea! De o parte, „republica procurorilor“, pe care Bruxelles-ul o agreează și promovează ca formă de guvernămînt pentru colonia Romînia, de altă parte, partidul zis la guvernare, al cărui eroism nu depășește laba broaștei, nefolosind la nimic majoritatea parlamentară confortabilă deținută de ani de zile, nici la zdruncinarea incalificabilei „republici a procurorilor“, nici la punerea măcar în discuție a ­rînduielilor coloniale din Romînia. Și atunci, zău, între cine și cine sau între ce și ce să aleagă premierul Tudose, om pragmatic?! Hai să urmărim mai îndeaproape lucrurile!

Dacă ar fi să caracterizăm comportamentul României în condițiile statutului ei de colonie în sistemul centru-periferie al UE, acest comportament apare ridicol prin comparație cu cel al unor țări precum Polonia sau Ungaria, dar, prin raport cu statutul însuși, este chiar minunat! Bucureștiul se arată nu numai cu totul mulțumit cu ceea ce are și i se consideră îngăduit de către stăpîni să aibă, deși i s-a luat tot (resurse minerale, bănci, distribuții de energie, industrii, păduri, pămînturi și, bineînțeles, decizia politică), dar e și o înghesuială teribilă de corifei de pe Dîmbovița la coadă de pupat funduri la Bruxelles și, evident, Berlin, după preceptul „n-au ei atîtea funduri pe cît suntem noi gata să pupăm“.

Totul se află strict în matricea colonială. Vasalii români sunt toți la post. Mai fură și ei din ce mai cade de la gura stăpînilor străini proprietari ai țării. Dar sunt alții dintre supraveghetorii români care fac caz că le dau peste mînă! Nu de alta, dar astfel se întreține cu spor ideea că românii fură și sunt corupți, ceea ce folosește de minune străinilor tocmai pentru desfășurarea lor de forțe întru devalizarea țării și pe față, și pe dos! Instituțiile de putere sunt la dispoziția „partenerilor noștri occidentali“. Președintele țării este el însuși neamț, acționează „europenește“, în perfect acord cu Bruxelles-ul. Pînă în urmă cu doar cîteva luni, România a avut un guvern chiar de la Bruxelles, iar acum, are unul și mai și: nu pare a fi în grațiile celor care se dau „europeni“ în cuget și simțiri – respectiv președintele țării, dar și birocrații (pardon, tehnocrații) de pe la Bruxelles – și atunci, cum mai face vreun gest pentru nevoiașii români, care l-au instalat prin vot, se grăbește să mai dea cîte un cadou capitalului străin, spre a nu pierde cumva rîndul la amintita coadă! Din acest punct de vedere, marii lideri PSD sunt formidabili, acționînd dramatic, dar cu dibăcie, în zona reversibil-ireversibil: mai măresc vreun salariu pentru fraieri (ceea ce este reversibil!), dar mai cedează încă ceva (active industriale sau pămînturi) capitalului străin, ceea ce este ireversibil! Se credea că paroxismul în domeniu îl atinsese dl Ponta. Se pare însă că dl Dragnea este mult mai tare! Datorită acestui fapt, guvernele PSD-iste sunt, din punctul de vedere al daunelor pe termen lung, cele mai nefericite pentru societatea românească. Orice alt guvern – inclusiv cel tehnocrat – n-ar amăgi oamenii cu diferite așteptări deșarte, căci se laudă că tratează asemenea lucruri drept populisme. Aceste alte guverne ar sublinia astfel mult mai net ruptura politicienilor români de poporul român. Ruptură în clar de care poporul român are neapărată nevoie spre a înțelege în sfîrșit cum stau de fapt lucrurile. PSD încurcă treburile din acest punct de vedere: este singurul partid care colectează masiv voturile populare, dar, amețind oamenii cu spoieli din zona reversibilului, adîncește și mai mult dezastrul din zona ireversibilului. Pune PSD în discuție cumva pierderea economiei naționale, preluarea controlului economiei de către capitalul străin, suprimarea deciziei naționale? Nu! Ne aburește cu creșteri de salarii la stat, cu dezghețări de pensii, în timp ce nu numai că nu încearcă să schimbe ceva de fond în străfundurile economiei, dar umple mereu și mereu de cadouri fiscale și ajutoare de stat capitalul străin, doar doar o intra acestuia în voie!

Realist privind lucrurile, actuala formulă de guvernare din România este probabil cea mai profitabilă pentru stăpînul străin al țării: procurorii aruncă anatema, negăsind decît corupți români; pentru ANAF, firma străină, cel mai mare evazionist fiscal din România, este bibelou de porțelan; Parlamentul își joacă perfect farsa; președintele țării este „european“, iar la Guvern se află singurul partid care preia castanele, acceptînd funcția de vinovat de serviciu și ciuca bătăilor, dar care, fiind și singura forță politică ce mai culege voturi populare, asigură supraviețuirea rînduielilor, pe care serviciile secrete au grijă să le perpetueze, veghind ca nimic, de fapt, să nu se schimbe!

Zău că, în asemenea ­condiții, n-are vreo importanță că premierul Tudose l-a ales pe Tandea în loc de Mandea! Ar fi fost absolut la fel dacă ar fi ales complet invers! Nici dacă domnia sa a rămas prim-ministru sau ar fi venit altul n-are nici un fel de importanță!

Articolul a apărut în ediția online a Cotidianului din 16 octombrie 2017 sub semnătura lui Ilie Șerbănescu.

Sursa: http://www.cotidianul.ro/emotionanta-alegere-a-premierului-tudose-intre-tandea-si-mandea-308731/

Paradisul, purgatorul și infernul există

Mesajul Sfintei Fecioare Maria către fiica sa preaiubită Luz de María

20 septembrie 2017

Fragmente

        „Umanitatea trebuie purificată de mulțimea păcatelor prin care s-a alăturat hoardelor satanei și s-a unit cu cei care îl disprețuiesc pe Fiul meu și pe frații lor. Această generație este ofensată de semnele și simbolurile care reprezintă Divinitatea. De aceea, copiii mei, în Biserica Fiului meu, temelia sa trebuie să continue să fie Fiul meu în Sfîntul Sacrament. În momentul consacrării transsubstanțierea este adevărată, chiar dacă unii dintre copiii mei preferați și-au pierdut credința în acest moment și îl tratează pe Fiul meu cu asprime, fără respect, fără iubire și cu o mare neîncredere, uitînd că Fiul meu este prezent prin cuvintele consacrării preotului și aclamația poporului său credincios.

Copiii mei, trebuie să vă pregătiți în mod corespunzător să-l primiți pe Fiul meu în Euharistie, trebuie să vă căiți de păcatele voastre și trebuie să vă propuneți de a nu mai comite aceleași greșeli. Nu-l primiți pe Fiul meu în Euharistie dacă nu sînteți pregătiți corespunzător.

Văd cu părere de rău cum îl treceți din mînă în mînă pe Fiul meu, tratîndu-l ca pe un aliment oarecare pe care l-ați cumpărat de undeva pentru a-l împărți, ofensînd ceea ce este mai sfînt.

Unii dintre copiii mei preferați nu sînt plini de ardoare față de Euharistie și exemplul lor rău este repetat de poporul care nu acordă Euharistiei adevărata ei valoare.

În momentul consacrării euharistice altarul este masa de sacrificiu și de iubire, de unde Fiul meu vede credința poporului său și coboară la ai săi din iubire.

Copiii mei preferați trebuie să fie copii ai rugăciunii, copii ai iubirii, copii ai carității, copii ai perseverenței, copii ai speranței, copii ai compasiunii și martori ai umilinței față de Domnul și Dumnezeul lor.“

„Copii preaiubiți ai Inimii mele imaculate, trăiți momente de mari pericole pentru suflet. Sînt momente în care diavolul îi distrage pe copiii mei de la tot ceea ce este bun, pentru ca ei să se piardă.

Este urgent, copiii mei, ca acest pericol în care trăiți să nu se accentueze prin toleranța față de rău. Trebuie să numiți păcatul păcat. Iubiților, paradisul, purgatorul și infernul există.

Umanitatea, cufundată în mondenități,  crede că Dumnezeu nu este real și de aceea trăiește în nebunia lumii, fără să se gîndească la viitorul sufletului său, deoarece trăiește în păcat cu ochii legați. Voința omului este permisivă și el încă mai crede că este imposibil să poată veni în viața sa o pedeapsă pentru acțiunile sale rele.

Știu, ca mamă, că-și vor bate joc de cuvintele mele și că o vor acuza pe vizionara mea pentru această declarație, deoarece lumea nu înțelege sau nu vrea să accepte consecința utilizării rele a liberului său arbitru. De aceea, copiii mei preferați trebuie să fie fermi și să rămînă atașați de Sfînta Scriptură și de legea lui Dumnezeu.

Copii preaiubiți, pămîntul este lovit de consecințele păcatului. Umanitatea va deveni mai violentă, va fi total lipsită de respect, va năvăli în biserici și le va distruge. Aceasta este urmarea omului fără Dumnezeu, a omului căruia i s-a dat o nouă ocazie de a continua să păcătuiască, a omului care nu admite că Dumnezeu poate judeca, a omului căruia i s-a spus că păcatul este iertat fără nici măcar să fi simțit durerea de a fi păcătuit și că Dumnezeu este iubire.

Efectul omului fără Dumnezeu îl constituie distrugerea Marii Lucrări a Tatălui, a sacrificiului Fiului meu și a refuzului existenței Spiritului Sfînt.

Copii preaiubiți, reluați Cuvîntul Divin, nu vă îndepărtați de adevăr, rămîneți atașați de Sfănta Scriptură. Dumnezeu este îndurare și în același timp este judecător drept.“

Copyright © 2013-2017 Revelații ale cerului

Fatima 13 octombrie 2017 – 100 de ani de la ultima apariție

            În 13 octombrie 1917, la Cova da Iria a avut loc cea de-a șasea și ultima apariție a Sfintei Fecioare (după cele din 13 mai, 13 iunie, 13 iulie, 19 august și 13 septembrie) și la 33 de ani de la viziunea Papei Leon al XIII-lea.

În ciuda ploii, la Cova da Iria mulțimea număra între 50.000 și 60.000 de persoane! Unii au venit de foarte departe pentru a asista la apariția anunțată.

Lucia, Jacinta și Francisc anunțaseră că urma să aibă loc nu numai un miracol, ci și că Doamna urma să dezvăluie cine era și ce voia.

Lucia a cerut credincioșilor să-și închidă umbrelele pentru a recita împreună rozarul și a observa mai bine sosirea Sfintei Fecioare. Imaculata Concepție s-a prezentat Luciei ca fiind Sfînta Fecioară a Rozarului și i-a cerut ca acolo să se construiască o capelă în onoarea sa. Ea a anunțat că războiul se va termina.

„Vreau să-ți spun să faceți aici o capelă în onoarea mea. Eu sînt Sfînta Fecioară a Rozarului. Continuați să recitați rozarul în fiecare zi. Războiul se va termina și soldații se vor întoarce curînd acasă.“ Apoi Sfînta Maria s-a ridicat la cer.

O bună parte a mulțimii a putut contempla dansul soarelui: dintr-o dată ploaia a încetat și norii s-au împrăștiat brusc, lăsînd să apară un cer luminos. Mulțimea a putut atunci privi direct soarele fără s-o doară ochii sau să aibă vreun alt inconvenient. Era o liniște adîncă. Astrul a început să tremure cu mișcări bruște, apoi s-a învîrtit cu o viteză amețitoare, aruncînd jerbe de lumină în toate culorile curcubeului. Părea că se apropie de pămînt, moment în care mulțimea s-a neliniștit. De fapt, soarele, păstrîndu-și mișcarea de rotație rapidă, a părut că se desprinde brusc de pe cer și că înaintează în zig-zag prin mulțime. Spre uimirea generală, mulțimea a constatat că hainele, ude de ploaie cu cîteva minute înainte, erau complet uscate!

Acest dans al soarelui a putut fi observat pînă la cițiva kilometri de Fatima.

La 90 de ani de la prima apariție, în 13 mai 2007, Papa Benedict al XVI-lea afirma: „Aparițiile Sfintei Fecioare de la Fatima sînt fără nici o îndoială cele mai profetice dintre aparițiile moderne.“

Un asemenea număr de profeții, dintre care unele s-au realizat la scurt timp de la anunțarea lor, reprezintă o autentificare absolut excepțională a originii divine a aparițiilor. Miracolul soarelui și profețiile dau mesajului o importanță care nu se regăsește în nici o altă apariție. De altfel, biserica catolică le-a și recunoscut în 13 octombrie 1930.

Sursa: http://lesalonbeige.blogs.com/my_weblog/2017/10/cest-arriv%C3%A9-un-13-octobre.html

Copyright © 2013-2017 Revelații ale cerului

Lanț de rugăciune pentru a apăra Europa-13 octombrie 2017

         Deoarece timpul îndeplinirii profețiilor este aproape, iar în Europa se vor produce mari tulburări, vă învităm să ne unim într-un lanț de rugăciune pentru a apăra continentul nostru, așa cum ne-a cerut Isus.

De acum înainte, ne vom ruga pentru această intenție în fiecare zi de 13 a fiecărei luni.

Vă invităm să recitați în această zi rozarele de bucurie, de durere, de lumină și de mărire precum și cruciadele de rugăciune 31, 33 și 54.

Surse: http://www.internetgebetskreis.com/fr/

https://revelatiialecerului.wordpress.com/2016/07/11/13-iulie-2016-lant-de-rugaciune-pentru-europa/

Copyright © 2013-2017 Revelații ale cerului

Privatizare în sănătate pe banii contribuabililor!

         Făcînd dosar penal unor miniștri PSD sub acuzația că ar fi mutat posesia unui lac de la un proprietar de stat la un alt proprietar de stat, în folosul unui beneficiar privat, DNA a deschis cutia Pandorei pentru un frate mai mare și mai burtos al dosarului cu lacul. De la „partenerii noștri“ occidentali am învățat că privatizarea, ca trecere din proprietate publică în proprietate privată, este chezășia mîntuirii economice și politice. Ea trebuie de aceea făcută cu orice preț, chiar și pe doi lei! România a urmat cu scrupulozitate povețele mîntuitorilor și a realizat-o chiar pe doi lei! Totuși, n-am auzit să fi susținut cineva dintre teoreticienii și practicienii privatizării înfăptuirea acesteia în maniera din sistemul românesc de sănătate: statul nu numai că nu încasează nici doi lei din privatizare, dar îi plătește el pe privații care își extind proprietatea în domeniu în locul și pe seama statului. Asta cu beneficiarii privați din cazul lacului Belina este un biet mizilic!

Iată cum se petrec lucrurile: un privat întreprinzător descoperă un director (și el întreprinzător) de la un spital de stat și închiriază un spațiu (sau o clădire) în curtea spitalului. Aduce acolo un laborator de analize, un CT (computer tomograf) sau un RMN (rezonanță magnetică). Este singura investiție. Tot statul îi dă pornirea! Un contract cu Casa de Sănătate îi asigură primii clienți și decontarea primelor cheltuieli. Restul îl face „piața“. Pe banii cui? Tot pe banii contribuabililor! Statul are grijă să nu doteze spitalul de stat cu cine știe ce aparatură. Și atunci, medicii de la stat, care, ce să vezi, lucrează și la structura privată din curte, își îndrumă pacienții spre structura privată cu pricina. Unde – uimire!!! – nu se mai găsește loc la analize cu decontare la Casa de Sănătate, decît peste vreun an, dar dacă se plătește (cu încasare în buzunarul privatului), îți poate veni rîndul imediat sau după o săptămînă. Iată o imagine cifrică de ansamblu asupra fenomenului: bugetul Casei de Sănătate (alimentat de contribuțiile pentru sănătate) s-a dublat în ultimii opt ani, dar cheltuielile pacienților în sistemul privat de sănătate au sporit, în aceeași perioadă, de peste trei ori, semn că pentru servicii de sănătate s-au scos bani din buzunar mult în plus peste cei virați drept contribuții pentru sănătate. Rezultatul: sunt ticsite spitalele de stat de laboratoare private, sunt deja aproape tot atîtea CT-uri și, oricum, de două ori mai multe RMN-uri la privat decît la stat și, mai tare, ajutați de banii scoși suplimentar din buzunar de pacienții obligați la aceasta de către sistemul arătat, privații își construiesc în trombă clinici cu paturi. Acestea sunt deja 35% din total clinici. Cheltuielile pacienților în respectivele clinici sunt decontate tot de Casa de Sănătate, doar regimul hotelier pentru condiții civilizate fiind acoperit de bolnavi. Piața privată de sănătate este cel mai dinamic sector din economie! Nici IT-ul nu-l întrece! Rata de profit în sistemul privat de sănătate depășește 15% anual. La stat este, bineînțeles, faliment! Nici nu este de mirare. Privatul trăiește pe seama statului, într-o rată amețitor de mare! Extinderea privaților are loc pe seama statului, adică, de fapt, pe seama banilor contribuabililor!

Să fie clar: sistemul privat are toată îndrituirea de existență în sănătate ca și în celelalte sectoare. Dar pe seama propriilor potențe și calități. Ceea ce se derulează în România este un furt economic, un jeg moral și o ilegalitate juridică, demnă de atenția DNA. În sistemul de sănătate este impusă, încet, încet o abatere grosolană de la firea lucrurilor (organizarea acestuia fie în sistem bugetar, fie în sistem de asigurări), miza fiind colectarea bugetară (obligatorie) a banului ca impozit şi cheltuirea sa, dimpotrivă, ca o contribuţie de asigurări, pentru a-l putea canaliza către companii private, cele mai multe străine. Nu este normal ca, pe de o parte, colectările să aibă regim obligatoriu ca impozite, iar pe de altă parte, ca sectorul privat să participe doar la distribuirea şi folosirea banilor colectaţi, pentru că pur şi simplu statul devine perceptor de taxe pentru a face cadouri sectorului privat. Că sunt impozite este clar: le percepe statul prin ANAF, le stabileşte statul în funcţie de venituri (în nici o legătură cu serviciile oferite, cum ar fi normal într-un sistem de asigurări) şi, culmea, extinde aceste „impozite“ asupra unor venituri care nu sunt în nici o conexiune cu primele de asigurare, precum chiriile, profiturile, dobînzile la depozite!

Ce va ieşi în final din acest amalgam este clar! Intrarea pe mîinile sectorului privat – care este ghidat de considerente comerciale – a unui sistem ce va rămîne obiectiv tot subfinanţat. Va însemna o presiune uriaşă tocmai pe cei mai slabi şi mai „costisitori“ participanţi la sistem, respectiv nevoiaşii şi bătrînii, cu tendinţa de a-i trata la o cotă cît mai joasă, cu rezultatul concret al aducerii la un nivel minim derizoriu al aşa-numitului pachet de bază. Cei mai vulnerabili membri ai societăţii vor fi practic excluşi, treptat, de la asistenţa medicală, în timp ce insatisfacţia principalilor contribuenţi (cei bogați) va fi majoră, căci vor vira mulţi bani în sistem practic pentru nimic! Să nu ne facem că nu vedem: din cele aproape 4 milioane de pacienți anual, se duc pentru tratament în sistemul privat nici 5%. Pentru aceștia e și făcut!

Articolul a apărut în ediția online a Cotidianului din 9 octombrie 2017 sub semnătura lui Ilie Șerbănescu.

Sursa: http://www.cotidianul.ro/privatizare-in-sanatate-pe-banii-contribuabililor-308319/

 

Vă rog să acordați o atenție deosebită semnelor timpurilor

Mesajul lui Dumnezeu Tatăl către Holy Love

6 octombrie 2017

fragment

        Încă o dată, văd o Mare Flacără pe care eu (Maureen) am recunoscut-o ca fiind Inima lui Dumnezeu Tatăl. El spune: „Eu vin ca întotdeauna, ca un Tată iubitor care să călăuzească, să informeze și să ocrotească. Nu căutați să trăiți departe de mine. În vremurile care vor veni, ideologiile contrare vor încerca să împartă Muntele Templului în Ierusalim. La prima vedere, acest fapt va fi prezentat ca fiind bun. Însă, el pregătește terenul pentru Anticrist care se va ridica la putere folosind unitatea ca îndemn al său. Nu vă lăsați păcăliți de miracolele sau de promisiunile lui false. Știu ora venirii lui, dar nu o dezvălui. Vă rog, de fapt, să acordați o atenție deosebită semnelor timpurilor. Nu-l ascultați pe nelegiuit. Amintiți-vă de sfatul meu pentru voi aici∗ astăzi. “

∗Situl apariției Maranatha Spring and Shrine.

Citiți 2 Tesaloniceni 2:9-12

Copyright © 2013-2017 Revelații ale cerului

7 octombrie 2017 – Sfînta Fecioară Maria, Regina Rozarului

Regina preasfîntului rozar, roagă-te pentru noi!

Juncker bate șaua românească și nechează iapa nemțească!

        Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei Europene, pare să-și fi centrat recentul său discurs despre „starea Uniunii“ pe ideea unei „Europe cu o singură viteză“ (cu o singură monedă și cu cetățeni de o singură categorie, și nu mai multe). Și nici departajați în vestici și estici! Poate nu întîmplător, în context, Juncker a reclamat pentru România, se poate spune, un fel de statut de egalitate în UE, spunînd că a venit vremea primirii ei în Schengen și, pe articulația deținerii în 2019 a președinției rotative a UE de către România, propunînd organizarea la Sibiu a summit-ului care, la o zi după Brexit, să bată în cuie Uniunea ce ar urma să fie construită. Imediat, corifeii „Europei cu două viteze“, în frunte cu Germania, au sărit ca arși și, ca întotdeauna cînd nu vrei să tragi direct la ținta vizată, au tăbărît pe eternii vinovați de serviciu din UE (România și Bulgaria). Să nu fie admiși cumva în Schengen, pentru că ar fi corupți! De parcă asta ar fi problema și de parcă despre asta vorbise Juncker! Mai mult, de parcă onor construcția europeană n-ar mai depinde de nimic altceva decît de România și Bulgaria și, în subsidiar, de rezolvarea corupției din aceste țări. Ceva ridicol! Feriți, fraților, corupția din România – desigur, și PSD-ul, și Dragnea, și Firea! – se interpun în calea fericirii europene! Ceva grețos!

Dezlănțuirea germană – susținută de cei doi lustruitori de ghete nemțești (Olanda și Austria) – a avut probabil și un alt resort. Spre dezamăgirea unora de pe la București, care s-au grăbit să-i cînte serenade lui Jean-Claude Juncker, nu România era ținta! Juncker a bătut cu schepsis șaua românească. Și, într-adevăr, ca în proverbul cu pricina, iapa nemțească a nechezat rău de tot. Juncker știe bine nedreptățile de tratament ale Bruxelles-ului față de România, în frunte cu mizeria MCV, și apelul din discursul său a fost adresat ca o nadă celor care sunt inspiratorii acestor nedreptăți să acorde României nu cine știe ce, dar măcar un fel de șperț, ca recompensă pentru faptul că, în timp ce Polonia și Ungaria pun în discuție toată construcția europeană, Bucureștiul nu mai prididește să îi pupe în fund pe cei de la Bruxelles, cu mic, cu mare.

Respingerea obstinată, aproape caraghioasă, din partea Germaniei a includerii României și Bulgariei în spațiul Schengen, care n-ar oferi nici un avantaj acestor țări, ba le-ar împovăra, mai degrabă, cu sarcini economice și de securitate, nu poate avea decît explicații politice „extra UE“, de vreme ce nu ar afecta cu nimic mecanismele comunitare! Explicații pe care Juncker le cunoaște și a vrut să le aducă în atenție, chiar dacă fără precizări. Anume, este vorba, în proporție de aproape sută la sută, de împotrivirea Rusiei față de aderarea țărilor ­respective la UE în urmă cu ani, acum avînd loc decontarea acestei împotriviri în cadrul unui nou tîrg politico-economic germano-rusesc, cu miros puternic de petrol și gaze și cu perspectiva unei Românii și unei Bulgarii în poziția de zonă-tampon între UE și Rusia. Dacă nu cumva perspectiva desenată la Berlin și la Moscova include pentru România și o dezmembrare, fiecare dintre cei doi preopinenți luîndu-și partea din aceasta. Juncker are cunoștință mai mult ca sigur de intențiile în domeniu ale Berlinului și a apăsat, iarăși, nu întîmplător, această pedală. Întrebarea este de ce a făcut-o. Că de făcut a făcut-o! Cu cît reflectezi mai mult asupra problemei, cu atît percepi că lucrurile bat foarte departe. Nu pare deloc să fie vorba de vreo respirație unitară Merkel – Juncker și cu atît mai puțin că ultimul este trup și suflet omul Germaniei, cum se cam contura pînă acum! Din contră, se pare că vulpoiului Juncker nu-i prea place ceva și trage, cel puțin indirect, semnale. Să priceapă, în sfîrșit, și fraierii! Cel mai probabil că, încurajată de oportunitățile politice și economice pe care i le oferă faptul că scapă de Marea Britanie din UE, Germania, rămasă fără contraponderi, a început deja clădirea noului imperiu german pe articulația structurilor UE. Pentru cei mai în vîrstă, un al patrulea Reich le produce fiori, fiindu-le de ajuns amintirile celui de-al treilea. Alegerea de către Juncker a Sibiului drept gazdă pentru summit-ului post-Brexit nu este nici ea întîmplătoare! Sibiul este în inima României actuale, dar este și leagănul nemțesc din România, fieful lui Iohannis. Poate fi gazdă și pentru summit-ul UE din 2019, indiferent care vor fi soarta României și configurația ei teritorială! Bucureștiul este în altă parte!

Articolul a apărut în ediția online a Cotidianului din 3 octombrie 2017 sub semnătura lui Ilie Șerbănescu.

Sursa: http://www.cotidianul.ro/juncker-bate-saua-romaneasca-si-necheaza-iapa-nemteasca-307911/

 

Cruciada specială de rugăciune din 7 octombrie 2017

        În ziua de 7 octombrie 2017, toţi membrii grupurilor de rugăciune, din fiecare ţară, sînt invitaţi să se roage Cruciada specială de rugăciune, pentru a-L ajuta pe Isus să salveze sufletele.

Tema lunii: iertare și ocrotire

Se vor recita:

  1. Rozarul Sfintei Fecioare (dacă este posibil cele patru mistere tradiţionale);
  2. Rozarul Îndurării Divine*;
  3. Cruciada specială care cuprinde rugăciunile nr.: 96 – 11, 14, 24, 25, 52, 68, 78, 80, 107, 122, 124, 126,132, 133, 138, 140, 141, 143, 146, 153, 154, 155, 156, 158, 167 – 96.
  4. Recitarea Rugăciunii (155) a Cruciadei pentru protejarea acestei Misiuni a Mîntuirii;
  5. Consacrarea la Inimile Imaculate ale lui Isus şi ale Mariei;
  6. Rugăciunea către Arhanghelul Mihail;
  7. La sfîrşit, cu rozarul în mînă, vom recita de 50 de ori Rugăciunea 132 a Cruciadei, pentru protejarea acestei misiuni (Mesajul din 31 ianuarie 2014).

„Fiica Mea preaiubită, doresc să instruiesc Grupurile Cruciadei Mele de Rugăciune pentru a fi vigilente atunci cînd se vor înfiinţa în naţiunile lor. Trebuie să păstreze apa sfinţită în preajmă, să aibă un Crucifix al Meu şi să recite această Rugăciune specială a Cruciadei pentru Binecuvîntarea şi Protecţia Grupului Cruciadei de Rugăciune.“ (Rugăciunea nr. 96) „Vă rog să recitaţi această rugăciune, înainte şi după fiecare întîlnire de rugăciune.“ (Mesajul lui Isus către Maria Îndurării Divine din 25 ianuarie 2013)

*În anul 2011 Isus ne-a transmis, prin intermediul Mariei Îndurării Divine, următoarea rugăciune pe care să o recităm la sfîrşitul rozarului:

„«O Doamne, umple-mă cu darul Spiritului Sfînt, pentru a putea duce Preasfîntul Tău Cuvînt păcătoşilor, pe care trebuie să-i ajut să se mîntuie în Numele Tău. Prin rugăciunile mele, ajută-mă să-i acopăr cu preţiosul Tău Sînge, ca să poată fi atraşi la Inima Ta Sfîntă. Dăruiește-mi darul Spiritului Sfînt, pentru ca aceste sărmane suflete  să se poată bucura în Noul Tău Paradis.»

Să spuneţi această rugăciune în fiecare zi după ce ați recitat Rozarul Îndurării Divine şi, prin fidelitatea voastră față de Mine, veţi ajuta să-i mîntui pe copiii Mei.“ (Mesajul lui Isus către Maria Îndurării Divine din 10 mai 2011)

În mesajul din 11 mai 2016 comunicat Annei Marie, Isus cere ca, înainte de a începe recitarea rozarului, să spunem următoarea rugăciune:

„Prin mijlocirea Mamei noastre cerești, Mama lui Dumnezeu, prin viața, moartea și învierea lui Isus Cristos, Mîntuitorul și Răscumpărătorul sufletelor, îți cerem, Părinte Ceresc, să oprești orice complot terorist planificat și îndeplinit de păcătoșii posedați care îi urăsc pe copiii lui Dumnezeu. În numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin.“

Isus: „Aceasta este ceea ce ei ar trebui să se roage. Îi rog pe preaiubiții mei copii, apostolii să publice și să recite această rugăciune înainte de a începe Sfîntul lor Rozar. Dacă nu înaintea lui, atunci înaintea Rozarului Îndurării Divine.“(Mesajul lui Isus către Anna Marie, Apostol al Scapularului Verde din 11 mai 2016)

Surse : http://www.internetgebetskreis.com/en/

revelatiialecerului.wordpress.com/2016/07/01/minia-tatalui-meu-se-revarsa/

Adevărul Evangheliei trebuie să fie apărat

Mesajul Sfintei Fecioare Maria din Anguera, Regina Păcii către Pedro Regís

Mesajul nr. 4.526 din 14 septembrie 2017

        Dragi copii, rugați-vă în fața crucii și contemplați-l pe Fiul meu Isus. El s-a jertfit pentru mîntuirea voastră. Fiul meu Isus v-a învățat adevărul și a promis să fie cu voi în toate zilele. Fiți corecți. Fiți bărbați și femei de credință. Adevărul Evangheliei trebuie să fie apărat. Nu permiteți ca dușmanii să eclipseze strălucirea adevărului pe care Isus al meu l-a lăsat pentru voi prin Cuvîntul său. Nu vă îndepărtați de calea pe care v-am indicat-o. Acestea sînt timpurile cele mai dificile pentru voi. Rămîneți cu Isus. Cei care rămîn credincioși pînă la sfîrșit vor primi o mare răsplată de la Domnul. Dușmanii lui Dumnezeu vor acționa și multe adevăruri vor fi lăsate deoparte. Vor fi îmbrățișate ideologii false și sărmanii mei copii vor merge asemenea orbilor care-i călăuzesc pe alți orbi. Fiți prudenți. Iubiți adevărul și faceți în toate voința lui Fiului meu Isus. Fiți credincioși adevăratului magisteriu al bisericii sale. Curaj. În mîini cu sfîntul rozar și cu Sfînta Scriptură, în inimă cu dragostea de adevăr. Mergeți înainte. Eu sînt de partea voastră.

Acesta este mesajul pe care vi-l dau astăzi în numele Preasfintei Treimi. Vă mulțumesc că mi-ați permis să vă reunesc aici încă o dată. Vă binecuvîntez în numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin. Pacea să fie cu voi.

Copyright © 2013-2017 Revelații ale cerului

29 septembrie 2017 – Sfinții Arhangheli Mihail, Gabriel și Rafael

Rugăciune către Sfîntul Arhanghel Mihail

          Preamărite Prinţ al armatelor cereşti, Sfinte Arhanghel Mihail, apără-ne în lupta împotriva principatelor şi puterilor, împotriva conducătorilor acestei lumi a întunericului şi împotriva spiritelor rele răspîndite în văzduh.

   Vino în ajutorul oamenilor pe care Dumnezeu i-a creat după chipul şi asemănarea Sa şi pe care i-a răscumpărat de sub tirania diavolului cu un  preţ atît de mare.

   Pe tine sfînta biserică te venerează ca apărătorul şi protectorul ei: ţie, Domnul ţi-a încredinţat sufletele răscumpărate pentru a le conduce la fericirea cerească.

   Imploră-l pe Dumnezeul păcii să-l zdrobească pe satana sub picioarele noastre, să-i ia orice putere de a-i mai ţine pe oameni captivi şi de a face rău bisericii.

   Prezintă-i celui Preaînalt rugăciunile noastre, ca să se coboare, cît mai repede asupra noastră, îndurările Domnului şi prinde-l tu însuţi pe vechiul şarpe, care nu este altul decît diavolul sau satana, şi aruncă-l înlănţuit în adîncuri, ca niciodată să nu mai poată ispiti națiunile. Amin.

Sfîntul Arhanghel Gabriel

Sfîntul Arhanghel Rafael

Sursa: http://www.avecmariepourjesus.net/t4868-priere-perpetuelle-a-saint-michel-archange-pour-la-protection-du-forum-et-de-ses-membres

Copyright © 2013-2017 Revelații ale cerului

Nu mai avem loc de samariteni!

Stimate domnule prim-ministru,

       Constatînd că actualul premier al României nu poate fi cîtuși de puțin păcălit de cineva, după cum au dovedit mai multe episoade, în frunte cu cel cu băncile, mi-am luat cutezanța, în virtutea celor peste trei sferturi de veac de ființare prin România, să vă aduc spre luare aminte cîteva lucruri care să vă împiedice de a vă păcăli, cumva, singur.

Începeți prin a cere Institutului Național de Statistică datele economice, defalcat, pe „economia străină din România“ și, respectiv, pe „economia românească din România“. Amalgamul actualelor date statistice induce în eroare, referindu-se la o entitate artificială, fără semnificație economică. Cele două componente nu prea au legături una cu alta și nu se mișcă – ba chiar deloc! – împreună. Defalcat, veți putea vedea care prosperă și care nu, ce proprietăți deține fiecare dintre ele, cît plătește impozite una și cît cealaltă statului român și, în esență, pe ce vă puteți baza și pe ce nu, în orice decizie ați lua! Veți constata lesne că mult trîmbițata creștere economică cu care se laudă „amalgamul statistic România“ se obține, de fapt, doar în economia străină din România, în timp ce economia românească dă din colț în colț și, de la an la an, tot înapoi, că nu puteți avea acces minim la roadele acestei creșteri pentru că economia străină care o realizează n-o împarte cu nimeni, că, pe o cale sau alta, inclusiv și poate mai ales prin externalizarea profiturilor înainte de fiscalizare, îi trimite roadele în afară. Și este vorba de zeci de miliarde de euro anual, în timp ce dvs vă luptați să găsiți cîteva sute de milioane de lei întru mărirea salariilor pentru salahori.

Dacă sunt inventariate eșecurile sau inițiativele abandonate, se constată că acestea acoperă întreg arealul de probleme de fond ale României actuale. Cu ce s-a soldat minunata creștere proiectată a salariilor, singura măsură prin care ar mai putea rămîne ceva în țară din abominabila exploatare a capitalului străin?! Din păcate, cu o scădere (și nu o creștere) a salariilor nete în sectorul privat (suprapreponderent) dacă se mută contribuțiile sociale în sarcina angajatului, mutare despre care ați spus că nu va interveni, atît timp cît veți fi dvs prim-ministru! Ce s-a ales din formidabila înlocuire a impozitului-măscărici pe profit cu un derizoriu, dar neevazional, impozit pe cifra de afaceri, unica modalitate reală prin care ar fi fost combătute evaziunea fiscală și batjocorirea României ca țară?! Nimic și iar nimic! Ce a ieșit din forțarea creșterii consumului prin „relaxările“ fiscale promovate absurd de partidul dvs, toate favorizînd, în ultimă instanță, capitalul străin?! O creștere economică slăvită de fraieri, din care salahorii români nu s-au ales de fapt cu mai nimic, și o scădere comparativă a încasărilor TVA la buget, care este acum folosită de „moderniștii“ din Finanțe pentru introducerea unui sistem de colectare de TVA care va omorî, pur și simplu, firmele mici, adică tot pe cele românești! Economia străină și-a luat caimacul din stimulentele fiscale, urmînd, ca proștii, să achite nota de plată, adică, statul român, atît cît mai există acesta, și capitalul privat românesc, atît cît n-a fost încă desființat!

Plecînd de la premisa totalei bune intenții care a ghidat inițiativele, aceste grave eșecuri și altele asemenea n-au cum să rezulte din altceva decît din tentația, firească, dar nerealistă, de a confunda „economia din România“, care, relativ se extinde, cu economia românească ce mereu se pipernicește. Pe măsură ce economia din România, aceea din statisticile-amalgam, crește, economia românească, aceea aparținînd efectiv capitalului autohton, scade. Și, în baza acestui proces, însăși jurisdicția și posibilitățile de acțiune și intervenție ale premierului României se subțiază!

S-a depășit deja un prag. Orice încercări de a lua de la „economia din România“ spre a face ceva pentru economia românească și truditorii ei se soldează cu un și mai substanțial recul.

România a pierdut posesia punctelor și pîrghiilor strategice din economie, a principalelor bogății ale subsolului, a activelor industriale de impact, a băncilor și este pe cale s-o piardă și în privința ultimelor resurse lăsate de Dumnezeu românilor: pădurile și pămînturile. Astfel, s-a pierdut și posesia roadelor pe care toate acestea le pot aduce, inclusiv a creșterii economice pe care exploatarea lor o poate genera. Este un mare semn de întrebare dacă se mai poate face ceva în domeniu, dar este o certitudine că nu se pot doar corecta efecte fără a se acționa asupra cauzelor, adică fără a schimba rînduielile.

Prezentarea, defalcat, a datelor statistice – aceleași date statistice, nu altele, dar descriind și nu camuflînd realitățile – ar ajuta la surprinderea dimensiunii acestor realități. Urmînd ca dvs, dle prim-ministru, să decideți ce ar mai fi de făcut. Și chiar dacă nu mai este nimic de făcut, măcar să aduceți aceste date la cunoștința publică, precum ați hotărît în cazul băncilor străine, care ne iau de atît de proști, încît, prin falsele pierderi raportate, se prezintă drept samariteni, și nu bănci!

Cu stimă,

Ilie Șerbănescu

Sursa: http://www.cotidianul.ro/nu-mai-avem-loc-de-samariteni-307520/

Despre lupta anticolonialistă din România e simplu de vorbit: nu există!

         Nu este greu a „inventaria“ acțiunile de luptă ale autorităților de la București împotriva colonialismului la care Bruxelles-ul supune România.

Nu este greu, pentru că această luptă nu există! Lipsește total vreo opoziție față de dispariția economiei naționale și pierderea deciziei naționale. Orice fîs tras pe la Bruxelles este luat la București drept suflu dătător de viață, chiar dacă înseamnă lichidarea ultimei fărîme de valoare identitară românească.

Este nu numai trădare de neam și țară, ci și prostie în sine. Experiența de peste un sfert de veac a demonstrat fără echivoc că cedarea activităților de monopol (utilitățile publice, resursele subsolului, serviciile bancare) către privați, de fapt, străini, este un lucru dramatic, soldîndu-se doar cu dublarea prețurilor pentru consumatori!

Cu toate acestea, într-o manifestare de întîrziere mentală, strategiile din orice minister, sector sau domeniu din România au în frunte privatizarea, ca o obsesie a prostului, ce convine însă stăpînului străin. Contrar cerințelor, reclamate de însăși apartenența la UE, România își distruge în continuare sistematic statul.

Lichidarea parametrilor naționali ai economiei a devenit o profesie, slăbirea statului – un crez! Necum să fie vorba de vreo recuperare națională de la străini. Astea sunt idei subversive! Cine le debitează riscă să fie taxat „naționalist“, comunist și „cu rușii“! Dimpotrivă, semn nu numai al întîrzierii mentale, al neevoluării, ci și al servilismului sordid, ajutoarele de stat sunt acordate firmelor străine, cărora li se „montează“ priorități în licitațiile publice, astfel încît firmele românești să fie scoase din joc încă de la caietele de sarcini. Cum pot tolera așa ceva serviciile secrete românești?! Bun, nu sunt cu rușii, nu sunt cu comuniștii, nu sunt cu naționaliștii, dar ce au cu capitaliștii români?!

Nu vreun protest, dar nici măcar o simplă vorbuliță nu există la adresa celui mai teribil atentat colonialist împotriva României pe care îl constituie începerea, cu bani de la UE, a conductei care să ducă gazele românești exploatate de OMV în largul coastelor Mării Negre direct la Viena, fără ca România să aibă vreun rol în stabilirea prețurilor și destinațiilor și la care românii n-au acces nici de-ar vrea să le plătească (adică să-și cumpere propriile resurse!), cînd peste trei pătrimi din satele țării se încălzesc cu lemne!

Prin alte țări sau zone ale lumii, așa ceva din panoplia colonialismului primitiv și scabros primește nu consimțămînt trădător din partea autorităților naționale, ci replici statale sau, în caz că statul „doarme“, răspunsuri numite impropriu astăzi asimetrice, în care terorismul religios răzbună cu mijloacele guerilei urbane, jaful și umilințele din partea terorismului colonialist. Se bucură măcar de o nevinovată referire faptul colonialist tragicomic că România este singura țară din regiune fără o companie sub control național de distribuție de carburanți, cu toate că este singura țară din regiune care deține resurse de petrol?!

Amețitor este că nimic nu s-a făcut și nu se face pentru limitarea înstrăinării pămînturilor. Suntem unica țară din UE care lasă libertate completă vînzării terenurilor agricole, de parcă în România pămînturile ar costa cel mai scump, nu cel mai ieftin din UE! În vreo doi ani, românii vor rămîne chiriași în țară și pe acest tărîm, așa cum au rămas în privința activelor industriale, resurselor subsolului și intermedierii bancare.

Cît despre retail, aici este apocalipsă! După criza de acum un deceniu, consumul s-a prăbușit o bună perioadă, pînă la o nouă revigorare în ultimul timp, dar marile lanțuri vestice – făcînd ceea ce pe la ele pe acasă nici nu se gîndesc să facă – au tot prosperat, fără vreo întrerupere cu circa două cifre pe an. Cum? Prin eliminarea a peste 80.000 de chioșcari români. A existat vreo replică? Da! Așa-numita „lege 51%“, care să sprijine prezența de peste 51% a mărfurilor românești la raft. Ridicolul acestei legi dă dimensiunea lașității întregii clase politice. Această lege nu îndrăznește măcar să vorbească de produse românești ca atare, ci de produse de pe „circuitul scurt“, vai, vai, să nu se supere cumva stăpînul de la Bruxelles, care oricum n-a aprobat-o. Și zace „sub raft“, din lipsă de norme de aplicare. Ceva grețos!

Și să nu uităm absența penibilă a vreunei replici oficiale la jignirile Germaniei, Austriei și Olandei, după declarațiile încurajatoare ale președintelui Comisiei Europene privind nevoia unui statut de egalitate pentru România în UE.

Penibilul absolut a fost atins cînd Apelul prin care 84 de academicieni (nu au îndrăznit mai mulți!) își exprimaseră, de altfel tardiv și firav, preocuparea față de pierderea economiei, deciziei și identității naționale, a fost retras de pe site-ul înaltei instituții la cererea expresă a dlui Iohannis, președintele cică al României! S-a vorbit de trădare! Total inexact! Ca etnic german, dl Iohannis nu are nici o obligație față de nația română! Dar, pretind unii, a fost votat de români! Corect! Dar asta este problema lor, și nu a dlui Iohannis!

Articolul a apărut în ediția online a Cotidianului din 18 septembrie 2017 sub semnătura lui Ilie Șerbănescu.

Sursa: http://www.cotidianul.ro/despre-lupta-anticolonialista-din-romania-e-simplu-de-vorbit-nu-exista-307138/

Marele plan al demonului de a vă îndepărta de adevăr constă în atacarea Bisericii prin intermediul doctrinei

Mesajul Sfintei Fecioare Maria din Anguera, Regina Păcii către Pedro Regís

Mesajul nr. 4.525 din 12 septembrie 2017

        Dragi copii, sînt Mama voastră Îndurerată și sufăr pentru ceea ce vine peste voi. Îngenuncheați în rugăciune. Marele plan al demonului de a vă îndepărta de adevăr constă în atacarea Bisericii prin intermediul doctrinei care să provoace o mare confuzie. Neghina se amestecă cu grîul și astfel sărmanii mei copii merg asemenea orbilor care-i călăuzesc pe alți orbi. Fiți atenți. Iubiți și apărați adevărul. Acceptați Evanghelia lui Isus al meu și mărturisiți pretutindeni credința voastră. Nu dați înapoi. Domnul așteaptă mult de la voi. Nu vă încrucișați brațele. Eu sînt Mama voastră și sînt alături de voi. Mergeți înainte fără teamă. Rămîneți fermi pe drumul pe care vi la-am arătat. Nu uitați: în Dumnezeu nu există jumătate de adevăr.

Acesta este mesajul pe care vi-l dau astăzi în numele Preasfintei Treimi. Vă mulțumesc că mi-ați permis să vă reunesc aici încă o dată. Vă binecuvîntez în numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin. Pacea să fie cu voi.

Copyright © 2013-2017 Revelații ale cerului

Fumul demonului va provoca orbire spirituală multor suflete consacrate

Mesajul Sfintei Fecioare Maria din Anguera, Regina Păcii către Pedro Regís

Mesajul nr. 4.520 din 31 august 2017

        Dragi copii, mergeți înainte. Nu vă retrageți. Tot ceea ce faceți în favoarea planurilor mele, Domnul vă va răsplăti cu generozitate. Răsplata voastră nu va fi în această viață, ci în cer. Bucurați-vă. Sînteți în Inima mea Imaculată și nu trebuie să vă temeți de nimic. Dați-mi mîinile voastre și eu vă voi conduce la Acela care este Calea voastră, Adevărul și Viața. Trăiți în timpul marii bătălii spirituale. Rămîneți cu mine, deoarece numai astfel îl puteți învinge pe dușman. Eu vă iubesc și vă rog să fiți în toate asemenea lui Isus al meu. Deschideți-vă inimile în fața Voinței lui Dumnezeu. El este totul vostru. Nu uitați: numai în el se află adevărata libertate și mîntuire. Veți vedea încă orori pe pămînt. Fumul demonului va provoca orbire spirituală multor suflete consacrate, iar tulburarea se va răspîndi pretutindeni. Sufăr pentru ceea ce vine peste voi. Căutați-l pe Isus. Iubiți și apărați adevărul. După toată durerea, Domnul vă va da harul victoriei o dată cu triumful definitiv al Inimii mele Imaculate. Mergeți înainte în adevăr.

Acesta este mesajul pe care vi-l dau astăzi în numele Preasfintei Treimi. Vă mulțumesc că mi-ați permis să vă reunesc aici încă o dată. Vă binecuvîntez în numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin. Pacea să fie cu voi.

Copyright © 2013-2017 Revelații ale cerului

Lanț de rugăciune pentru a apăra Europa-13 septembrie 2017

       Deoarece timpul îndeplinirii profețiilor este aproape, iar în Europa se vor produce mari tulburări, vă învităm să ne unim într-un lanț de rugăciune pentru a apăra continentul nostru, așa cum ne-a cerut Isus.

De acum înainte, ne vom ruga pentru această intenție în fiecare zi de 13 a fiecărei luni.

Vă invităm să recitați în această zi rozarele de bucurie, de durere, de lumină și de mărire precum și cruciadele de rugăciune 31, 33 și 54.

Surse: http://www.internetgebetskreis.com/fr/

https://revelatiialecerului.wordpress.com/2016/07/11/13-iulie-2016-lant-de-rugaciune-pentru-europa/

Copyright © 2013-2017 Revelații ale cerului

De ce la Varșovia și Budapesta, iar la București nu?!

        Fără mirare, Ungaria și Polonia, dar și Bulgaria, Cehia și Slovacia nu pactizează cu politica UE, adică a Germaniei, în materie de refugiați. Aceste țări nu înțeleg, pe drept cuvînt, de ce ar trebui să fie solidare cu politica Berlinului de repartizare obligatorie a refugiaților, cînd nu ele au generat problema, cînd nu ele beneficiază, precum marii corifei vestici, de pe urma conflictelor din zonele de origine ale refugiaților, cînd oricum nu ele constituie destinația declarată și faptică a acestora și cînd conaționali de-ai lor hălăduiesc și ei, cu milioanele, ca și refugiații cu pricina, pe aceleași trasee dinspre colonii spre metropole, în cadrul sistemului centru-periferie pe care îl reprezintă mereu mai pronunțat UE.

Că la Berlin se conștientizează că împotrivirea față de colonialismul UE, care este de fapt mereu mai clar politica unui nou imperiu german, a luat o turnură palpabilă și serioasă este poate ilustrat în modul cel mai expresiv de inițiativa Austriei de a căuta să solidarizeze Cehia și Slovacia la lupta împotriva „iliberalismului” ungaro-polon, prin constituirea așa-numitului Triunghi de la Slavkov (Austerlitz), încercare străvezie de spargere a Grupului de la Visegrad (Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia), mai ales că se vizează și cooptarea Sloveniei și Croației. Lucrurile sunt prea cusute cu ață albă ca să mai aibă nevoie de comentarii!

Absența României din orice formule alternative central-europene (cele legate de Marea Neagră fac parte din altă discuție) arată că la Berlin/Viena ori se mizează pe înregimentarea necondiționată a României, ori aceasta este scoasă din orice calcul. Privind lucrurile din România, tot ceea ce se întîmplă în Polonia, în Ungaria și prin alte țări foste surate comuniste contrastează violent cu atitudinile și acțiunile Bucureștiului, care, pentru a le sumariza, se identifică cu pupatul în fund de zor al Bruxelles-ului, după preceptul simplu, nu au ei pe la Bruxelles atîtea funduri pe cîte suntem noi gata să pupăm!

Anatema naționalistă pe care stăpînii de la Bruxelles și vasalii lor de la București o aruncă asupra țărilor estice care își apără economia și identitatea națională împotriva agresiunii colonialiste vestice este o idioțenie fără margini. Apărarea națională nu poate fi confundată cu „naționalismul“, iar dacă tocmai apărarea națională este taxată drept naționalism, atunci nu există nimic mai frumos și mai onorant, decît să fii naționalist, cu atît mai mult cu cît te aperi împotriva celui mai abject colonialism din istorie, pentru că acesta nu-și asumă condiția, coafîndu-se cu cele mai scîrboase ipocrizii și demagogii, precum „europenismul“ sau „corectitudinea politică“. Cînd Bruxelles-ul vorbește de „Europa cu două viteze“, cade însă tot vălul!

„Țara noastră – spune premierul Orban – nu va fi o colonie… Nu vom fi cetățeni europeni de mîna a doua.“ De ce la Budapesta și Varșovia se aud deslușit asemenea lucruri, iar la București nu?! Este colonialism vestic față de Ungaria și Polonia și mîntuire vestică pentru București?! Răspunsul îl avem probabil în istorie: nici ungurii, nici polonezii nu prea au colaborat cu puterile străine împotriva propriului popor; Ungaria, pentru a fi preluată în stăpînire, a trebuit să fie transformată de otomani în pașalîc, adică supusă administrației turcești directe, iar Polonia a fost desființată de trei ori în istorie, pentru a fi luată în stăpînire de vrăjmașii de la Est și de la Vest. Și în timpul comunismului, atît ungurii, cît și polonezii s-au răsculat. Replica față de colonialismul UE nu este o reacție izolată în istoria popoarelor respective. În fond, nici colonialismul UE nu este nou; este aceeași oprimare germană cu altă pălărie. Să fie clar, românii și România nu prea se pot lăuda cu așa ceva în istoria lor.

Realitatea este că implantul occidental de colonialism este mai avansat – devastator și terminator – în România, față de Ungaria și Polonia, unde există un spațiu de manevră mai mare, în timp ce în România nu se mai poate mișca! Comportamentul din relațiile Est-Vest din cadrul UE reproduce exact situația: nucleul vestic se comportă cu România precum cu o colonie, dar și România se comportă ca o colonie în fața stăpînului vestic. Central-europenii au o anume demnitate, aceasta lipsește cu desăvîrșire la București!

Articolul a apărut în ediția online a Cotidianului din 10 septembrie 2017 sub semnătura lui Ilie Șerbănescu.

Sursa: http://www.cotidianul.ro/de-ce-la-varsovia-si-budapesta-iar-la-bucuresti-nu-306796/

România trebuie să plătească luna aceasta, peste un miliard de euro, către UE și Banca Mondială

       

         România are de plătit o sumă foarte importantă de bani, în septembrie, către Banca Mondială și Uniunea Europeană din împrumutul stand-by contractat în 2009, potrivit datelor transmise de Ministerul Finanțelor Publice (MFP) la solicitarea AGERPRES.

Cea mai mare parte a sumei trebuie rambursată către Uniunea Europeană, respectiv peste 1,177 milioane de euro, iar 2,4 milioane de euro, către BM. Suma către UE reprezintă rate de capital în valoare de 1,15 miliarde euro, restul fiind dobînzi și comisioane. Către Banca Mondială, cele 2,4 milioane euro sunt doar dobînzi și comisioane.

Suma totală de plată către UE și Banca Mondială în acest an este de 1,26 miliarde de euro. Din această valoare, 1,15 miliarde de euro reprezintă rate de capital, iar restul dobînzi și comisioane. Peste 1,25 miliarde de euro urmează a fi rambursate UE și doar 9 milioane de euro către Banca Mondială.

În 2016, România a plătit 113 milioane de euro către UE și Banca Mondială. Cea mai mare parte a sumei a fost rambursată către Uniunea Europeană, respectiv 104 milioane de euro. Către Banca Mondială au mers 9,1 milioane de euro.

În 2015, statul a rambursat peste 1,83 miliarde de euro către Fondul Monetar Internațional, Uniunea Europeană și Banca Mondială. De asemenea, 2015 a fost și anul în care a fost achitat împrumutul de la FMI. Către această instituție România a rambursat, în total, peste 2,49 miliarde de euro.

România a achitat Uniunii Europene, în 2015, peste 1,651 miliarde de euro, din care 1,5 miliarde sunt rate de capital și restul dobînzi și comisioane. Către Banca Mondială au fost plătite 9,5 milioane de euro (dobînzi și comisioane). În perioada 2009 — 2016 suma totală rambursată către cele trei instituții a depășit 4,9 miliarde de euro.

Articolul a apărut în 4 septembrie 2017 pe situl Active news sub semnătura Ștefaniei Brândușă.

Sursa: https://www.activenews.ro/economie/Romania-trebuie-sa-plateasca-luna-aceasta-peste-un-miliard-de-euro-catre-UE-si-Banca-Mondiala-145832

P.S.: Aici sînt banii dumneavoastră. Nici pînă astăzi nu știm unde s-au dus cele  20 de miliarde de euro pe care Băsescu și Boc le-au contractat în 2009 și pentru care plătim din greu dobînzi și comisioane. Cînd vor da socoteală cei care administrează banul public? (R.C.)