Category Archives: Justiție

Nume de cod: ELSA. Veriga lipsă dintre Dan Barna și serviciile secrete – de unde a apărut pepiniera USR

           În 4 mai 1981 se forma ELSA, o organizație înființată de cinci studenți la drept din Ungaria, Polonia, Germania de est, Austria și Germania de vest cu scop de cooperare împotriva regulilor Cortinei de Fier ce separa occidentul capitalist de partea est-europeană, comunista. ELSA își propune ca între studenții ambelor părți să existe forme de cooperare, schimburi educaționale și culturale, programe de lucru comune.

Organizația („The European Law Students Association”) se dezvoltă și ajunge rapid la 17 membri, apoi 50 etc. Apar primele semne că ar fi fost înființată sub oblăduirea serviciilor secrete din est și vest în mediul studențesc. Cîțiva agenți sub acoperire ai structurilor de informații din Marea Britanie și Franța penetrează rețeaua și oferă date secrete către puterile occidentale. La o prima vedere pare că e vorba de o societate studențeasca de care se interesează la maxim serviciile AVH (Ungaria), SB (Służba Bezpieczeństwa – Polonia), HNaA (Austria), BND (Germania Federala), dar și în fază incipientă KGB (URSS), viitorul FSB (Rusia). Ideea de bază a celor patru servicii secrete inițiatoare a fost aceea de a obține informații din zone greu de stăpînit și de valorificat în favoarea guvernelor lor sau doar pentru știința lor (vezi cazul Austriei care prin HNaA își spiona propriii miniștrii pentru a-i șantaja!) – pătura studențească devenea foarte expresivă în Vest și avangardistă în Est.

De altfel, conform informațiilor britanicilor, cei cinci studenți care au fondat organizația erau toti racolați de serviciile din țările lor, presupunerea fiind ca ELSA este de fapt o construcție a serviciilor secrete care doresc formarea unor studenți la drept, într-un mediu paneuropean, viitoare cadre poziționate în companii, magistratură, politicieni, pioni principali în pîrghii de putere. E-adevarat, dacă ar fi să alegi un domeniu studențesc care sa fie sub supravegherea strictă și racolarea serviciilor secrete acesta ar fi dreptul, avînd cel mai mare potențial. Așa că ELSA se dezvolta ca o societate la vedere, dar cu regulament ocult, avînd deseori statut de societate secretă europeană, asemănătoare Skuls & Bones din SUA, sau Aspen Institute, la alt nivel.

În 1985, ELSA se muta într-o locație stabilă în Austria, la Viena, în centrul spionajului mondial recunoscut (acolo unde toți agenții țărilor europene fac schimb de informații, acel intelligence trading), iar numărul total al membrilor trece de cîteva sute, apar filiale mari în Germania, Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, Franța, Italia, Anglia și la scară mai mică în Spania, Portugalia și Țările de Jos. În 1986 și 1987 apar date despre ELSA în rapoartele MI6, despre care se spune concluziv: „Sunt centre de recrutare”.

După 1989 se face filiala ELSA România. În 1990 se depun cererile de aderare, iar în 1993 România devine membru cu statut deplin al organizației. ELSA România („Asociaţia Europeană a Studenţilor la Drept”) se afla sub atenta supraveghere a SRI cu Virgil Magureanu. În raportul SRI din 1993 apare pentru prima oară o succintă informare despre mediul studențesc intern și internațional și pericolul ca acesta sa fie penetrat de „forțe oculte, cu interese opuse celor ale României, care doresc să racoleze studenții, oferindu-le oportunități de muncă în țările occidentale, cu salarii tentante.” În 1994 s-a dezvoltat tema, vorbindu-se despre studenții facultăților de drept, dar concluzionîndu-se: „Serviciul Român de Informații a luat toate măsurile ca mediul studențesc, în special cel al universităților de drept, să fie protejat de interferențele ostile siguranței naționale a României.”

Ne mutăm la finalul anului 1995 și începutul anului 1996. Dan Barna, actualul președinte al USR devine vicepreședinte ELSA România. Cel puțin așa își anunța în propriul CV. Tot aici mai mentionează că devine președinte al organizației în 1998. Cu toate că a terminat facultatea în 1998 mai rămîne președinte încă doi ani pînă în 2000. Deși nu mai era student, se ocupa de managementul societății încă un an. Despre asta în CV Dan Barna: „Implicat direct din 1996 în procesul de creare şi în planul de dezvoltare pentru asociaţie. În 4 ani, ELSA s-a extins de la 2 filiale locale lipsite de activităţi la 8 filiale active”. ELSA România este singura asociaţie a studenţilor la drept care activează la nivel naţional, reunind aproximativ 1.000 de membri din Braşov, Bucureşti, Cluj-Napoca, Constanţa, Craiova, Galaţi, Iaşi, Oradea, Sibiu, Suceava, Tîrgu Mureș şi Timişoara.

Foarte interesant este că la conducerea societății studențești îi urmează Cristian Seidler, iar asta n-o aflam de la Barna sau din CV-ul lui Seidler (care a ascuns total apartenența la ELSA, organizație a cărei șef a fost după Dan Barna), același Cristian Seidler care acum este vicepreședinte la USR. Împreuna cei doi au construit pepiniera USR, în cele opt filiale din țară, care au ajuns astăzi la douăsprezece filiale mai sus menționate. Un USR fabricat pe structura ELSA România, care își trage rădăcinile dintr-o construcție supervizată de SRI-ul condus de Virgil Măgureanu, dar și sub oblăduirea SIE, o bună parte din timp condus de Ioan Talpeș, care a activat în occident „conserve” și „cîrtițe” din mediul studențesc, penetrînd marile companii de afară, din Europa, SUA, Canada. Sub o explozie de migrație a studenților români în occident (fie ca studenți cu burse, fie ca absolvenți care găsesc de muncă la marile companii multinaționale) serviciile secrete românești SRI și SIE infestează în perioada 1991- 2001 piața occidentală. Cele opt (apoi, douăsprezece) filiale ale ELSA din țară, trimit din anul 2000 în străinătate la training viitoarele cadre ale USR, racolate de servicii.

Este explicația unui fapt care a surprins multă lume. S-au întrebat mai mulți cum de „la un moment dat”, „ca la un semnal”, o mare parte din românii care aveau joburi importante peste hotare și care cîștigau sute de mii de euro și-au lăsat banii, familiile, locurile de muncă la firme importante, avocați, doctori, specialiști IT, magistratură etc., și se întorc masiv în țară, mai întîi pentru „a salva Bucureștiul” sub aripa lui Nicușor Dan, mai apoi pentru „a salva Romania”, sub directivele lui Dan Barna. Este fix principiul de lucru al „cîrtițelor” (infiltrate în companii etc. și care oferă informații) și al „conservelor” (care se activează la un moment dat, la un semnal, pînă atunci acționand ca oameni „normali” în mediul în care au fost „depozitați”).

Exact așa s-a întîmplat cu USR și cu venirea masivă în țară a membrilor acestei structuri de tip neo-marxist. Căci neo-marxismul este noua teorie care se propagă în ELSA, iar în ELSA România sunt mai bine de 1.000 de studenți membri, înregimentați în Societatea Elitistă cu rădăcini securiste. Cazul Roxana Wring, care s-a dovedit (de către CNSAS) a fi o colaboratoare a Securității este elocvent. Precum și un alt caz menționat de presa românească, în mai multe cotidiane, dar încă neconfirmat de CNSAS. Vor mai urma și altele. Despre USR s-a scris în presă că este o invenție a securiștilor și că alături de PLUS, formațiunea lui Dacian Cioloș (nepotul „Vulpii” Virgil Ardelean, fostul șef de la „Doi ș’un sfert”) a vechilor securiști, se dorește confiscarea mediului politic și a jocurilor pentru puterea politică din România.

De ce a mințit, totuși, Dan Barna. Conform CV oficial afișat de Barna pe portalul Parlamentului rezultă că: a devenit Vicepreședinte al ELSA România în 1996, în timp ce era student în Anul III la Facultatea de Drept din București (1994-1998); Barna a deținut funcția pînă în 1999 deși a absolvit Dreptul în 1998. Interesant este că apoi, deși nu mai era student, Dan Barna a fost Președinte ELSA România din 1999 pînă în 2001. Dar Conform portalului ELSA, Dan Barna NU a fost niciodată președintele ELSA România. A fost: Vicepreședinte Seminarii în 1997-1998; a fost Director financiar între anii 1998-2000. În schimb, cum spuneam, îl găsim pe același portal ELSA ca președinte pe Cristian Seidler, care acum este vicepreședintele USR, omul care-l talonează pe Dan Barna. Seidler a mai fost: Vicepreședinte Seminarii în 2000 – 2001; Președinte în perioada 2001-2003. De ce a mințit Barna în CV-ul oficial? De ce Seidler NU își afișează niciunde CV oficial? Acestuia din urma îi este rușine cu ELSA? În vreme ce Barna se supraevaluează.

Articolul a apărut pe site-ul Ziua news în 23 octombrie 2019.

Sursa: https://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/nume-de-cod-elsa-veriga-lipsa-dintre-dan-barna-si-serviciile-secrete-de-unde-a-aparut-pepiniera-usr-1294431

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

România scheletelor arestate

    Unde sînt acum familiile celor doi morţi de la Periprava, din această imagine?

În ce colţ al ţării sînt cei care i-au aşteptat să se întoarcă, neştiind ani de zile de moartea lor, numai bănuită în ceasuri de adîncă durere? Cîţi nepoţi mai privesc fotografiile îngălbenite ale bunicilor lor, întrebîndu-se şi ei unde li se află mormîntul acestora, la care ar aprinde o lumînare? Am găsit 51 de morţi, din cei 124 de morţi ai lagărului. Vom mai găsi, probabil, încă 30-40 din ei, pentru că o parte dintre cei care au intrat în agonie la Periprava au fost duşi la Spitalul din Tulcea şi s-au stins acolo. Trupurile lor au fost îngropate, fără cruce, într-o parte a cimitirului oraşului, aceea rezervată pentru morţii fără aparţinătători – deşi aceşti deţinuţi aveau familii care îi aşteptau, doreau măcar ca osemintele lor să le poată aduce acasă. N-au fost lăsaţi să le ia, şi aceşti morţi sînt pentru todeauna dispăruţi. Peste acea parcelă s-au săpat în anii ’80 mormintele clasei muncitoare din Tulcea şi deţinuţii de la Periprava care au fost îngropaţi acolo s-au risipit prin pămînt.

La Periprava am găsit şi un mormînt gol. Rămăsese, ca urmă a celui îngropat acolo, doar falanga unui deget. Mortul a fost ridicat, probabil cu complicitatea veunui fost gardian, de familie, cîndva, poate prin anii ‘70 – ‘80, cînd teroarea se mai potolise şi lagărul îşi luase tributul de sînge, iar acum adormea încet între nisipuri, pentru a nu se mai trezi niciodată, ca să se hrănească cu vlaga deţinuţilor şi, în cele din urmă, să le înghită şi trupurile.

Am trăit într-un stat criminal. Iar statul de acum, prin încetineala cu care derulează operaţiunile de identificare a morţilor deja găsiţi, ca şi prin atîtea sentinţe de clasare a sesizărilor pe care le-am făcut cu privire la crimele comunismului, se face complice la crimă. Identificarea victimelor e o operaţiune complicată, ni se spune, trebuiesc găsiţi urmaşii morţilor pe care îi descoperim, de treisprezece ani încoace (eu nu văd o problemă în asta, căci există o ”evidenţă computerizată a persoanei” în România), trebuie să se facă probe ADN şi problema e cine le plăteşte (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului nu a putut face o asemenea cheltuială, am fost avertizaţi de Curtea de Conturi), Parchetul nu are fonduri pentru atîţia morţi (şi ei se adună, an de an). Nu există bani, auzim tot timpul, pentru a le reda deţinuţilor politici morţi în România numele care le-au fost furate, odată cu viaţa, cînd au fost aruncaţi cu trupurile goale în gropile puţin adînci, în nişte lăzi din şipci de brad, înfăşuraţi în rogojini sau de-a dreptul în pămînt.

Lucrurile ar putea sta mult mai simplu. Pe undeva, pe la Administraţia Naţională a Peniteciarelor sînt planuri ale cimitirelor lagărelor şi închisorilor, cu urmele gropilor marcate cu o căsuţă şi cu numărul matricol al deţinutului trecut în ea. Eu am avut prilejul să văd, cînd eram consilier al preşedintelui Constantinescu, asemenea planuri. Numai să le văd, că există. Dar aceste documente sînt clasificate, încă de atunci cînd morţii se stingeau la Periprava, Aiud, Gherla şi în alte sute de locuri de detenţie drept „Strict secret de importanţă deosebită” şi aşa au rămas pînă azi. Au devenit secrete ale unui stat NATO şi ne sînt inaccesibile. Iată cum, în sfîrşit, şi pentru deţinuţii de la Periprava, ca pentru toţi cei risipiţi pe harta concentraţionară a României comuniste „au venit americanii”. Dar nu pentru a le da drumul acasă, a putea elibera măcar osemintele lor recuperate de noi, care să fie redate familiilor. Ci pentru a le ţine închise, pînă cînd ”se vor găsi bani” pentru identificarea celor ucişi, prin costisitoare şi lungi proceduri de analiză ADN (pentru care avem doar un laborator), în sertarele de la morgă.

Am trăit într-un stat criminal. În ce fel de stat trăim acum, la trei decenii de la căderea comunismului, cînd drumul morţilor spre casă este încă blocat de „proceduri”, de „cine plăteşte”, de „documente secrete”, iar osemintele pe care le-am găsit sînt în continuare arestate? Şi cei zece morţi pe care i-am găsit în acest an la Periprava au fost doar „transferaţi”, cum se făcea odinioară cu deţinuţii vii, din nisipul Cimitirului Lipovenesc la morgă şi stau acum închişi în sertarele de zinc, de la Tulcea. Aud  poate ecourile metalice ale unei campanii electorale şi, mă întreb, dacă s-ar ridica şi ar cere să vină şi acolo urna mobilă, ei cu cine ar vota?

Articolul semnat de Marius Oprea a apărut în 12 septembrie 2019 pe site-ul Gândul.info.

Sursa: https://www.gandul.info/puterea-gandului/istoricul-marius-oprea-romania-scheletelor-arestate-18395047

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Distrugerea unor documente din arhivele fostei Securități

Scrisoare deschisă
Domnului procuror general interimar Bogdan Licu
Domnule procuror general,
La o discuție pe care am avut-o cu dumneavoastră (dar la care mai participau și mulți alți reprezentanți ai societății civile, deci nu era nici timpul și nici locul pentru a intra în detalii) v-am înștiințat în legătură cu distrugerea unor documente din arhivele fostei Securități, aflate în păstrarea Ministerului Public. Dumneavoastră ați spus că veți verifica, iar eu că voi reveni cu detalii. În ceea ce mă privește, revin cu aceste detalii, cu atît mai mult cu cît am aflat între timp că Direcția Parchetelor Militare infirmă că s-ar fi dat vreodată dispoziții de distrugere a unor documente.
În septembrie 1999, în vremea în care eram consilier al președintelui Emil Constantinescu, acesta pregătea o ședință cu factorii responsabili care aveau în păstrare arhivele fostei Securități. I-am atras atenția domnului președinte că aceste arhive se află nu numai la Serviciul Român de Informații și la Serviciul de Informații Externe, cum îndeobște se credea și că în 1990, în urma unei Hotărîri de Guvern cu numărul 1134/1990, semnată de primul ministru Petre Roman, dar rămasă multă vreme nepublicată (a apărut abia în Monitorul Oficial nr. 151, din 2 iulie 1992), Ministerul Justiției și Ministerul Public (Parchetul General) au primit în păstrare o mare parte din arhivele fostei Securități. În cazul Parchetului General, aceste dosare erau prevăzute la articolul 2 al HG („dosarele în care urmărirea penală a fost întreprinsă de fostele organe de securitate şi în care s-a hotărît ca persoanele cercetate să nu fie trimise în instanţă”), dar acolo au ajuns și o serie de dosare instrumentare de foști procurori militari, în conlucrare cu organele de securitate, care s-au soldat inclusiv cu condamnarea la moarte și executarea inculpaților. Ca urmare, la acea ședință de la Cotroceni a participat și fostul procuror general Mircea Criste, care a prezentat date conform cărora pe atunci la Parchetul General se aflau, în urma prevederilor HG 1134/1990 dosare privind următarele categorii de cazuri:
– 18.445 cazuri închise prin achitare ori clasarea cazului
– 6.450 de scoateri de sub urmărire penală
– 571 cazuri în care s-a declinat cercetarea către „alt organ”
– 8.508 de decizii de neîncepere a urmăririi penale, în cazul unor dosare instrumentate de Securitate
– 335 dispozitive ale unor decizii de condamnări la moarte
Din informațiile pe care le dețin, parte sau toate aceste documente au fost distruse, în cursul unor operațiuni dispuse de generalul Ion Vasilache și aprobate de fostul procuror general Laura Codruța Kovesi, după numirea generalului Vasilache în fruntea de șef al Direcției Parchetelor militare, în anul 2008. Motivul ivocat a fost depășirea termenului legal de păstrare a documentelor.
Pe parcursul operațiunilor de distrugere a documentelor provenite din arhivele fostei Securități și aflate în păstrarea Ministerului Public, fără a fi fost predate către CNSAS, așa cum prevedea Legea 293/2008, o parte dintre acestea au fost sustrase de muncitori ai Fabricii de celuloză și Hîrtie Zărnești și/sau Scăeni, locații unde s-au desfășurat operațiunile de distrugere, în baza proceselor verbale. În anexa la această scrisoare deschisă, puteți vedea, scanată coperta unuia dintre aceste șapte dosare, singurele salvate de la distrugere și care au putut fi achiziționate dintr-un anticariat din București.
Domnule procuror general Bogdan Licu,
Vă reamintesc că practica distrugerii dosarelor fostei Securități „cu forme legale” nu este una nouă, ea fiind cunoscută încă din 1991, odată cu izbucnirea „scandalului Berevoiești”, cînd s-a putut face dovada unor distrugeri sistematice de documente de către Serviciul Român de Informații. În legătură cu acele fapte, s-a făcut o anchetă penală, ale cărei concluzii nu au fost făcute publice nici pînă astăzi.
Pentru edificarea dumneavoastră, vă transmit de asemenea date privind dimensiunile arhivelor fostei Securități, aflate în custodia Serviciului Român de informații la data de 15 septembrie 1993:
– 1.901.530 dosare, dintre care: 1.162.418 dosare de urmărire informativă (persoane urmărite), 507.003 dosare „rețea” (informatori și alte categorii de surse ale Securității), 154.911 „mape” informative (dosare conținînd note informative), 29.281 fond Documentar (acte și dispoziții interne ale Securității) și 47.917 dosare fond Corespondență (corespondența internă a Securității.
– 317.258 dosare aflate în lucru (deschise) la ofițerii de securitate în data 22 decembrie 1989, dintre care 83.265 dosare de urmărire informativă, 144.289 dosare ”rețea”, 84.544 „mape” și 5.160 dosare obiectiv-problemă.

Separat de acestea, între decembrie 1989 – martie 1990, s-a documentat distrugerea a 78.227 dosare, dintre care 21.391 DUI, 28.113 „R”, 27.945 „mape” și 778 dosare obiectiv-problemă.
Întrucît există suspiciunea distrugerii continuate de documente chiar și după așa-zisul „scandal Berevoiești” și pînă la înființarea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor fostei Securități, vă rog respectuos să investigați, pe lîngă distrugerea documentelor din custodia Ministerului Public, și dacă există diferențe majore între cantitatea totală de dosare păstrate de SRI și predate de SRI la CNSAS și cifrele meționate mai sus.

Al dv.,
Dr. Marius Oprea

Articolul a apărut pe pagina de facebook a autorului în 4 iulie 2019.

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Desființarea SIIJ, mai gravă decît căderea Guvernului

      Partidul de intelligence al copiilor și beizadelelor din politica românească, bine mufați la ambasade, la Bruxelles și chiar la servicii străine a anunțat în perioada moțiunii de cezură că va depune în Parlament un proiect de lege pentru desființarea Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție (SIIJ). Dacă scapă de Guvern, trebuie să scape și de Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție.
De ce? O secție de investigare scăpată de sub controlul Parchetului General (adică al procurorilor, maeștrii terorii și-n anii proletcultismului sovietic și al comunismului ceaușist) este ultra-periculoasă pentru procurori și pentru Serviciul Român de Informații. Și, pe cale de consecință, pentru toți judecătorii păpușați de binomul ofițerilor și al procurorilor. Cercetează Secția condusă de Adina Florea un abuz, o ticluire de martor sau de dosar? Ies la iveală aberații, aranjamente cu accente de corupție și sare în aer orice punere la cale a binomului?
Să ne uităm puțin la cazul fetiței de la Baia de Aramă? Ce caută un procuror ca Maria Pițurcă (agresivă și rudimentară, ca alți procurori!) cu mascați și mandate de percheziție la extragerea unui copil care fusese în plasament familial? Răspunsul este unul simplu! A primit ordin! Este un caz sensibil în SUA!? Din februarie pînă în luna mai a ieșit o nouă sentință. Nici Papei Francisc nu-i iese o asemenea sentință. Prima instanță a respins adopția, a doua a încuviințat-o! Cu ajutorul procurorilor sau al ambasadei SUA? Începem să ne mirăm de apariția ambasadorului Klem prin Guvern, prin dosare, prin provincie, prin ministere, pe la Cotroceni! Omul acesta o fi ambasador sau sforar de stat? Cînd trebuie înfundați adversarii lui Iohannis, ambasadele europene cer fermitate și celeritate. La fel, și atunci cînd este un interes american sau european! Din păcate, celeritatea arată aici ca o presiune asupra justiției. La fel și ecourile din presă! Cum Dumnezeu toți cei care au luptat orbește pentru condamnarea lui Liviu Dragnea (indiferent de probe și de mijloace) minimalizează acum cazul comportamentului sălbatic al procurorarei Maria Pițurcă? Nu vi se pare suspect că bietul Cristi Danileț cu a sa SOJUST o apără pe procuroare? De ce? Din solidaritate profesională sau din ordin primit în rețea?

Față de cazul copilului din Baia de Aramă, luat cu forța de autoritățile statului de la asistentul maternal, reprezentanții VeDemJust s-au interesat și pot comunica public următoarele:

– procedura de adopție fusese finalizată. După ce asistentul maternal a fost întrebat de două ori dacă dorește să adopte copilul și a refuzat, a fost decisă adopția în favoarea unei familii de români stabilita în SUA“. Întîmplător, familia din SUA lucrează undeva!

A nșpea dată cînd Cristi Dănileț iese la rampă pentru a susține o tabără, la Monica Macovei sau la presiuni venite de la Bruxelles. Uneori, seamănă cu ce vrea SRI.
Să vedem ce scrie Ziare.com? Duetul Grădinaru-Dogioiu cîntă aceeași simfonie orchestrată ca și Europa FM, ca si Digi24, ca Declic și Rezist, ca și SOJUST! Ca și SRI? Nu sună tot acest cor uriaș întins peste politică, administrație, diplomație și celelalte instituții ale statului a lucrătură de proporții? Și tot acest grup cere desființarea SIIJ. De ce? Pentru că SIIJ și Adina Florea pot cerceta judecătorii și procurorul care au executat ordinul cu Sorina din Baia de Aramă, cu condamnarea lui Dragnea, cu salvarea lui Vasile Blaga, cu închiderea dosarului Microsoft, cu zeci și sute de dosare făcute la comandă la Oradea, la Brașov, la Ploiești, la Constanța!

Se deschide astfel poarta spre cercetarea dosarelor lucrate după toate obiceiurile statului totalitar. Ani și ani de zile s-au tras sfori la comandă sau s-a lucrat după comenzi venite din glande, clanuri și interese. Sistemul este vechi, cu rădăcini în perioada comunistă. Desființarea sa și pericolul unui control independent bagă tot binomul în sperieți. Dărîmă șandramaua încropită să arate democratic. Trecutul său este mult mai monstruos decît prezentul. Asta și explică graba partidului de intelligence de a desființa sau măcar neutraliza rapid Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție. De asta USR este împins să depună un asemenea proiect de lege! Doar n-or ajunge procurorii și judecătorii, împreună cu ofițerii care i-au dirijat, să plătească despăgubiri la tot felul de nevinovați și de „dușmani ai poporului“ pe care ei i-au neutralizat sau chiar jecmănit cu forța!
Asta și explică graba cu care se fac demersuri externe și de ce se agită asociații închipuite. Trebuie să blocheze liberul acces la investigarea abuzurilor binomului și la aberațiile bătute în cuie de judecătorii controlați de satul nostru polițienesc.
Așa a funcționat justiția în perioada comunistă și numai așa se pricep să o mînuiască! Tehnica prelucrării și dirijării dosarelor a fost cheia tranziției, iar SIIJ poate încurca practica.
Iată ce spunea, mai ieri, Adina Florea:
Au fost situații nu puține, din păcate, și din punctul meu de vedere este trist, când s-au solicitat și autorizat măsuri de supraveghere tehnică față de magistrați fără ca, ulterior, rezultatele măsurilor de supraveghere tehnică să devină mijloc de probă în dosarul penal, deși perioadele de supraveghere tehnică sunt suficient de mari cât să exercite o anumită presiune asupra magistratului chemat să înfăptuiască justiția în mod independent și în numele legii”.

Ce spun băieții despre secția care le stă în gît? Citiți declarațiile judecătorului Cristi Dănileț și veți înțelege! Urmăriți isteria cucoanelor prin care se exprimă SRI! Inexplicabilă este doar susținerea externă. Un control ineficient făcut de o secție scoasă din pixul Parchetului General, care n-a dat nimic în vileag, și prin care se exercită controlul asupra magistraților era bun și nepericulos. Unul bazat pe lege, pe controlul CSM și al Ministerului Justiției, nu!
Știți ce înseamnă asta? Că, pentru orice eventualitate, judecătorii independenți erau urmăriți, ascultați și supravegheați. Și statul român (așa contrafăcut, butaforic și machiat cum este) nu poate accepta independența reală a magistraților. Și beneficiari importanți există și în afara României! Altă explicație nu este!

Este semnul că binomul are nevoie și de un ac și pentru cojocul independenților! Și toată populația agățată de servicii, de ambasade, prin fonduri, burse, invitații, toată plasa construită în ani se strînge în jurul unei instituții care ar putea încurca interesele străine în România!
Comanda binomului și a rețelei internaționale de interese este una singură:
-Jos cu dînsa!

Articolul semnat de Cornel Nistorescu a apărut pe site-ul Cotidianul în 24 iunie 2019.

Sursa: https://www.cotidianul.ro/desfiintarea-siij-mai-grava-decit-caderea-guvernului/

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Adevăratul PACT

        În privința alegerilor europarlamentare falsificate, adevăratul PACT îl constituie tăcerea complice a societății românești. Doar cîteva voci singulare ca Gelu Vișan, Ionuț Apahideanu sau Mirel Palada au semnalat public neregulile grosolane pe care instituțiile implicate le-au săvîrșit și care voci, evident, nu au fost băgate în seamă.

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Spioni plantați după fuga lui Pacepa (III)

       „România liberă” publică astăzi ultima parte a interviului dat de fostul procuror Alexandru Pantea, instruit la școala de la Bran a Securității să facă anchete folosindu-se de șantaj, tortură și probe false. Astăzi, Pantea vorbește despre racolarea homosexualilor ca informatori, despre exterminarea unor ofițeri acoperiți cînd aceștia, fără intenție, îi puneau în pericol pe spionii plantați în Occident. De asemenea, Pantea relatează despre corupția de la vîrfurile PCR și ale Securității, precum și despre vodevilul „Asasinarea lui Ion Iliescu” , înscenare pusă la cale de ofițerii fostei Securități în 1994, pentru a-și demonstra utilitatea și a-i cîștiga încrederea președintelui țării.

» Cum se proceda cu informatorii? Aveați informatori?

Sigur că da, aveam! Am avut mulți informatori din rîndul românilor, dar mai ales din rîndul naționalităților conlocuitoare, dar nu le pot da numele. Informatorii erau foarte importanți, mai ales valutiștii, pentru că erau în relații și cu cei care aveau rude în străinătate. Cei mai activi, ascultători și zeloși informatori erau recidiviștii, pe care îi puteam aresta oricînd, mai ales că aveam asupra noastră mandate de arestare în alb.

Eram anunțați cînd un infractor – colaborator al Miliției sau Securității – trebuia protejat și atunci nu-l mai arestam sau, dacă era arestat în flagrant, îi dădeam drumul.

» Cum erați anunțat că un arestat era protejatul Securității?

Eram contactați telefonic pentru o întîlnire. Ne întîlneam în case conspirative, cu ofițerul de legătură. Sau eram chemați la București, unde eram instruiți să facem niște greșeli de procedură, cum ar fi să-i greșim intenționat datele de stare civilă, pentru a-l scoate din arest pe informatorul protejat. Un nume scris greșit pe un mandat de arestare nu mai era executat.

» Ați spus că aveați mandate de arestare in alb. Pentru ce le aveați?

Mandatele în alb le aveam în special pentru homosexuali, pe care trebuia să-i prindem în flagrant. Homosexualii aveau legături cu cei din străinătate și prin mandate de arestare făceau presiuni pentru a deveni informatori. Cei mai mulți homosexuali erau artiști și aveau legături cu străinătatea. Noi îi supravegheam și pentru a evita legăturile întîmplătoare ale unor activiști PCR cu homosexualii. Să nu cereți nume, că nu pot să vă dau.

» Care era „specialitatea” dvs.?

Eu aveam corupția în supraveghere, care mi-a adus numai necazuri, pentru că nu puteam să trec cu vederea chiar dacă erau activiști implicați. Informațiile i le dădeam lui Branda Mihai, care în acte purta numele Barbu. Branda îl informa direct pe Ceaușescu, cu care avea legături directe. Necazurile mele au pornit de la un caz – „Rețeaua fraților Cacuci”. Erau trei frați: un frate era consilier superior la Consiliul Superior de Planificare a Statului, un alt frate era în SUA, unde avea o clinică particulară de operații estetice, iar altul locuia în Oradea și avea un prieten preot catolic, prin care se organizau plecări acoperite în străinătate, dar eu nu știam de ele.[Stelian Radu Cacuci este în prezent (2010) și de mai mulți ani, corespondentul local al

Radio România Actualități de la Oradea – Nota Marian COVLEA].

» Era vorba de agenți acoperiți?

Da, se refăcea rețeaua de spionaj defectată după plecarea lui Pacepa, probabil că doctorul din SUA le făcea operații estetice, dar eu atunci nu știam, pentru că nu am fost informat. Eu am sesizat doar că se scoteau oameni și bani mulți din țară și am transmis informațiile, crezînd că e vorba de corupție și spionaj. Trebuia să-i arestez pe Cacuci, care locuia în Oradea, și pe preotul catolic, dar colonelul Albu de la Pașapoarte i-a dat, în mod inexplicabil, lui Cacuci pașaport să plece din țară. Apoi, Albu a fost găsit împușcat în birou și s-a spus că e sinucidere, dar a fost vorba de execuție. Și fratele lui Albu, tot ofițer de Securitate, a murit subit la scurt timp. Și asupra mea s-a tras atunci, au vrut să mă extermine și pe mine ca să nu lase martori. Eu îl consider vinovat pe Branda de scurgeri de informații. Prin rețeaua asta se infiltrau spioni pentru SUA prin Ungaria. Eu am crezut că e spionaj contra României. Branda lucra direct cu colonelul de Securitate Ilie Merce, implicat în afacerea „Melița” (tentativa de asasinare a ziariștilor români de la postul de radio Europa Liberă), și cu generalul Ardeleanu, de la USLA, și prin rețeaua asta plantau spioni în Occident.

» În ce alte cazuri ați fost implicat?

Eu am arestat un secretar PCR din Sălaj pentru corupție și delapidări. Am mai vrut să arestez un medic veterinar care a omorît 400 de vaci, dar nu am fost lăsat pentru că era informatorul Securității .Am mai vrut să-l arestez pe dr. Căpraru, care luase bunuri de la țărani pe motiv că e patriot român, dar pentru acesta a intervenit dr. Pușcas de la Șimleul Silvaniei, fost informator al Securității; au mai intervenit activistul PCR Ibănescu și procurorul-șef Florica Pop, instruită și ea de Securitate și care îmi era superioară ca funcție. Am vrut să-l arestez si pe doctorul Pușcas de la Șimleul Silvaniei pentru că lua bani de la pacienți, uneori avea adunați și cîte 100.000 de lei pe zi, dar a intervenit primul secretar Tulai, iar Securitatea, prin ofițerul meu de legătură, Chețea, nu m-a lăsat să-l arestez pentru că era informator al structurilor externe ale Securității. Dr. Pușcas l-a turnat pînă și pe Corneliu Coposu. Pușcas a vrut să-mi dea bani ca mită, dar eu am refuzat. De scîrbă că nu am fost lăsat să-mi fac meseria corect, mi-am dat demisia din Procuratură. În demisie am scris că mi-e scîrbă de Procuratura din RSR. Am rămas însă ca ofițer acoperit la Combinatul minier Bihor și la Ministerul Minelor, unde am fost jurist. Apoi, jurist la Consiliul Județean Timiș, unde m-a prins Revoluția. În toată această perioadă, dar și după Revoluție am fost și ofițer acoperit.

» Cum a funcționat sistemul după 1990? Ați fost recuperat de serviciul secret din Justiție?

Nu, am rămas în legătură pînă în aprilie 1994 tot cu Branda, care a ajuns șef al Corpului de control al serviciului secret al Ministerului de Interne. Încă din timpul Revoluției am ținut legătura și cu Chețea și apoi cu Branda, care a spus să stau liniștit, că tot noi suntem la putere. (subl.R.C.)

» Ce rol ați avut pînă pe 20 decembrie în Timișoara?

În 15 decembrie mi-am anunțat ofițerul de legătură de la București, colonelul Chețea, că pe străzile orașului protestează muncitorii, nu infractorii, iar pe 17 decembrie i-am mai transmis că se trage în plin în manifestanți. Lui Chețea nu i-a venit să creadă pentru că știa că Armata nu avea ordin să deschidă focul. Apoi, am fost implicat în 25 decembrie în arestarea a patru arabi, dintre care un libian și un iranian. Aveau legitimații de la București și se ocupau de percheziții pe străzi. Erau de fapt dintre cei școliți de Securitate în România. Apoi, la începutul lunii ianuarie, am venit la București cu toate documentele CADA (Comitetul pentru Democratizarea Armatei), printre care erau și liste cu cei care au tras la Revoluție. (subl.R.C.) M-am întîlnit cu Ion Iliescu, care m-a trimis la Gelu Voican Voiculescu, căruia i-am predat toate documentele. Nu știu ce s-a întîmplat cu aceste documente.

» Pînă cînd ați colaborat cu serviciile secrete ca ofițer acoperit?

Pînă în 1994, cînd acest Branda, care era șef de control la serviciul secret al Ministerului de Interne, mi-a înscenat arestarea. Un ofițer, Jude, mi-a solicitat să duc de la București la Beiuș o armă cu lunetă, să i-o dau unei cunoștințe comune, Hoteanu Mircea, ca să-l asasineze pe Ion Iliescu. Eu l-am anunțat imediat pe Branda, ofițerul meu de legătură, iar Vadim a publicat știrea, fiind înștiințat de colonelul de Securitate Ilie Merce, șeful lui Branda. Imediat, pe fondul unei provocări cu violență, am fost arestat și dus direct la penitenciar, nu în arestul Poliției, cum se obișnuia după 1990. În penitenciar am fost torturat. În 1995 m-au eliberat. Eu am dat statul român în judecată la Strasbourg și am cîștigat și despăgubiri de46.000 de euro.

» Vi se poate întîmpla ceva din cauza acestor dezvăluiri?

Orice e posibil, dar le fac pentru a obliga deconspirarea procurorilor care au lucrat și lucrează cu serviciile secrete. Și pentru propria mea conștiință, că și eu sunt vinovat pentru ordinele Securității și ale PCR pe care le-am executat cît am fost procuror. (subl.R.C.)

Articolul a apărut în România Liberă din 23 martie 2008.

Sursa: https://www.scribd.com/document/40604744/%C8%98COALA-DE-LA-BRAN-A-SECURIT%C4%82%C8%9AII?fbclid=IwAR1DyThyuc9zJY9QZ_E6AO5tYbFzeGhrQ6Qb7H0PeZE_N0mE2_VdZ6Pw5kA

Vezi: https://revelatiialecerului.wordpress.com/2019/04/04/magistratii-securisti-formati-la-scoala-de-la-bran/

https://revelatiialecerului.wordpress.com/2019/04/05/cnsas-cere-lista-absolventilor-scolii-de-la-bran/

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

CNSAS cere lista absolvenților școlii de la Bran (II)

        Consiliul National al studierii Arhivelor Securității (CNSAS) s-a autosesizat în urma dezvăluirilor publicate de „Romania libera” în articolul „Magistrații-securiști, școliți la Bran”.

Președintele Ladislau Csendes ne-a anunțat că CNSAS a cerut ieri de la Serviciul Român de Informații și de la Ministerul Internelor și Reformei Administrative numele procurorilor și judecătorilor care au fost perfecționați la școlile Securității. Consiliul Superior al Magistraturii însă nu a reacționat atît de prompt. Lidia Bărbulescu, președintele CSM, ne-a declarat că se va analiza într-o viitoare ședință a plenului consiliului „oportunitatea” de a se solicita aceste nume de la SRI. „România liberă” continuă publicarea interviului realizat cu ex-procurorul Alexandru Pantea, instruit la școala de la Bran să fabrice probe, să șantajeze, să aresteze, să admită tortura și exterminarea la ordinele Securității și ale PCR. În episodul de astăzi, Alexandru Pantea dă nume de foști colegi absolvenți ai școlii de la Bran, dintre care unii au fost promovați și după 1989. De asemenea, Pantea relatează despre camera de iradiere, unde erau „tratați” oponenții regimului comunist; dă nume de ofițeri de Securitate, precum și un nume de arestat politic torturat, adus la ancheta cu un ochi zdrobit. În prezent, la școala de la Bran sunt pregătiți doar ofițerii SRI, susține purtătorul de cuvînt al acestei instituții, Marius Bercaru. După terminarea cursurilor școlii de la Bran, magistrații depuneau jurămîntul pentru păstrarea secretului „profesional” și intrau în sistemul ofițerilor acoperiți ai Securității. Apoi, erau împrăștiați în diferite colțuri ale țării, fiind de obicei numiți șefi de procuratură locală sau de tribunal. Li se repartizau ofițeri de legătură de la Comandamentul Securității Statului, prin care primeau ordine și prin care transmiteau informații ce ajungeau inclusiv la Nicolae Ceaușescu. Oficial, nu s-a recunoscut împrăștierea acestor magistrați în sistemul justiției. După 1989, ei au rămas în sistem, susține avocatul Pantea, mulți dintre ei fiind avansați. În primul episod, publicat ieri, ex-procurorul Pantea a relatat despre modul în care a ajuns la școala de la Bran, despre profesorii pe care i-a avut și metodele de anchetare predate acolo. Am primit de la cititorii noștri numele unora dintre procurorii și ofițerii de Securitate care apar în fotografia publicată de „Romania liberă”, precum și informații despre alți procurori care au urmat școala de la Bran. În episodul de astăzi, Pantea dă nume de foști colegi absolvenți ai cursurilor de la Bran și nominalizează procuraturile unde au fost promovați unii dintre aceștia chiar și după 1989. De asemenea, Pantea relatează despre camera de iradiere, unde erau închiși cei ce protestau împotriva regimului; dă un exemplu de arestat politic torturat, precum și nume de ofițeri de Securitate de la care a primit ordine. Nu am reușit să luăm legătura cu cei nominalizați de Alexandru Pantea, dar îi invităm să-și prezinte propriile puncte de vedere, pentru a fi publicate.

» Ce colegi procurori au făcut această școală de pregatire de la Bran?

Eu știu cîțiva procurori care au făcut pregătirea specială de la Bran pentru că eram șeful grupei mele, iar cu unii am fost coleg de facultate. Dar, imediat ce am ajuns la Bran, am fost instruiți să nu ne spunem unul altuia numele și am depus jurămînt să păstrăm secretul pregătirii noastre. Pot să vă spun că toți absolvenții de la Bran au obținut posturi de șefi, că ăsta era rostul pregătirii. (subl. R.C.) Eu am fost numit șef la Urmărirea Penală de la Procuratura din Alexandria, fostul meu coleg de facultate Emil Costea a fost numit și el șef de procuratură militară, iar în decembrie 1989 a fugit din țară. Dintre cei pe care eu îi știu au mai făcut școala de la Bran procurorul Hristache Popovici, numit șef la Brăila, Crețu, numit șef la Pitești, și Mircea Breban, numit șef la Procuratura Sălaj. După 1989, au ajuns șefi importanți în Procuratură cei mai obedienți procurori ai Securității și ai PCR. (subl.R.C.)

» Ca de exemplu?

La Teleorman a ajuns procuror-șef Tironeac, fost activist PCR cu sarcini pe justiție. Dacă nu executai ordinele Securității, primul care te lua la rost era activistul PCR pe Justiție ,cum era acest Tironeac. Un alt procuror securist, Radu Bodea, a fost promovat șef după 1989 la Oradea. Acest Bodea era fratele ofițerului de contrainformații militare de la Cluj, suspectat că a tras în demonstranți în decembrie 1989. Cel mai mare, dintre cei pe care îi știam eu, a ajuns Mihai Branda, ofițerul meu de legătură, de la care eu primeam ordinele Securității. Branda a fost numit șeful Corpului de control al serviciului secret al Ministerului de Interne. După decembrie 1989, Branda mi-a spus să stau liniștit că tot noi suntem la conducerea țării. (subl.R.C.) Toți procurorii școliți de Securitate primeam cîte un ofițer de legătură prin care ni se transmiteau ordinele Securității. Eu i-am avut ca ofițeri de legătură pe Chețea și pe Branda, cum v-am spus.

» Ce misiuni ați primit ca procuror școlit la Bran?

Am fost, într-o primă fază, folosit și pentru cazuri mai complexe la Constanța, unde, vara, arestam și 100 de persoane pe zi. Furturi, contrabandă, deținere de valută, relații cu străini, violuri, crime, astea erau. Eu nu am avut probleme pînă în 1975, cînd am primit ordin de la procurorul-șef al județului Teleorman, Toma Radu, să mușamalizez un dosar în care era implicată o rudă a unui activist PCR. Eu am refuzat, el mi-a luat dosarul și mi-a înlocuit probele cu falsuri. Eu l-am reclamat la Procuratura Generală. Cazul meu a fost judecat în „Sfatul Țării”, care era organul suprem al Justiției, cum este acum CSM-ul, și am cîștigat, dar mi s-a sugerat să-mi cer transferul pentru a evita răzbunarea PCR-ului local. Așa am ajuns șef la Urmăriri Penale în județul Sălaj, unde am avut, de asemenea, cazuri complexe.

» Dați-ne un exemplu de arestat politic.

Am avut un astfel de caz la Șimleul Șilvaniei, îl chema Horvath, ca pe unul dintre profesorii mei de la Bran. A fost adus la ancheta cu un ochi scos prin tortură de capitanul de Miliție Stanca, tatăl actualului șef al PD Sălaj, care, în paranteză fie spus, a fost, la rîndu-i, și el maior de Securitate și apoi la SRI. După 1989, a fost dat afară pentru că refuzat să depună noul jurămînt pe noua Constituție a României pe motiv că el a depus jurămîntul în fața comandantului suprem Nicolae Ceaușescu. Revenind, am primit ordin de la Securitate, prin căpitanul Chețea, celălalt ofițer al meu de legătură, să nu mă sesizez că acel deținut politic a fost torturat și nu m-am sesizat. La Revoluție, acest Chețea era ofițer al Statului Major al Contrainformațiilor Militare, care era în cadrul MApN, dar erau de fapt ofițerii Securității. Și a rămas în funcții și după 1989.

» Ați primit ordin să acoperiți exterminarea unor disidenți?

Eu personal nu am fost implicat în așa ceva. Știu că Securitatea avea o unitate specială, unitatea „K”, care se ocupa de exterminări. Parola pentru camera de radiatii era „Radu”. Ordinele de iradiere le dădeau ofițerii de Securitate ca Branda și mai știu și de colonelul de Securitate Poiana, tatăl procurorului Poiana, care dădea și el astfel de avize. Camera aia a fost vazută și de fostul meu coleg de la Bran, Emil Costea, fost procuror militar, care apare în fotografia grupului nostru. În unele cazuri, maiorul de Securitate Branda Mihai îmi spunea rîzînd că „lasă-l pe ăla, că îl trimitem la «Radu»”, adică la camera cu radiații. Branda avea și numele conspirativ „Barbu”, cu care apare și în documentele pe care le are CNSAS. Ar trebui identificat și întrebat acest Branda, că el știa sigur de exterminări. Branda a colaborat direct cu colonelul Ilie Merce, care a fost și pe la PRM și care înainte de 1989 s-a ocupat și de exterminarea disidenților din străinătate în programul Securității „Meliţa”.

» Unde era camera „Radu”?

Vizavi de sediul Securității Municipiului București, în blocul lipit de clădire din care face parte și Hotelul Bulevard. Era o cameră specială, izolată cu pereți de plumb.

» Ne puteți da un nume de deținut iradiat?

Eu personal nu am participat la asemenea anchete, dar trebuie întrebat acest Branda, alias Barbu, care se ocupa de executarea unor astfel de misiuni. Din ce știu eu, ordine de iradiere au dat acest Branda și colonelul de Securitate Poiana, cum v-am mai spus.

» Cu ce alți ofițeri de Securitate ați mai colaborat?

La Oradea, am fost în colaborare cu colonelul Biriș, șeful contrainformațiilor pe zonele Bihor-Baia Mare-Satu Mare. Sarcina mea era informativă. Eu îi urmăream pe procurorii militari, majoritatea bețivi notorii, şi supravegheam corupția din rîndurile activiștilor PCR, dar și cine îl critica pe Nicolae Ceaușescu și cine divulga secrete militare. În zonă erau depozite militare secrete de stat.

» Ne dați un exemplu de scurgeri de informații descoperite de dumneavoastră?

De exemplu, procurorul-șef militar Balica era bețiv și a dat informații despre depozitul de muniție de la Stîna de Vale și dintr-o altă locație, care și acum e secretă. Informațiile mele, prin ofițerul de legătură Mihai Branda, au ajuns și la Ceaușescu.

» Procurorul militar Balica a fost arestat?

Nu, a fost doar mustrat. Avea pile.

» Camera „Radu”

Reporterii „României libere” au identificat imobilul în care, potrivit dezvăluirilor lui Pantea, se afla camera de iradiat „Radu”. Pînă în 1989, partea de imobil unde se presupune că exista acea cameră aparținea Cooperativei „Fotograful”. În afară de studioul foto de la vedere, mai existau un gang și o cameră, care pe atunci figura în administrarea Hotelului Bulevard, deși clădirile erau separate (de un zid). După decembrie 1989, gangul a fost zidit de către cei care administrau Hotelul Bulevard, iar camera a fost dărîmată și apoi s-a construit o altă cameră în care acum se află amplasate contoarele de gaze ale aceluiași Hotel Bulevard, susține administratorul imobilului, Maria Savloschi.

» CSM: „Vom analiza… oportunitatea”

Consiliul Superior al Magistraturii, singura instituție care îi promovează pe magistrați în funcții de conducere, încă nu este hotărît să ceară de la SRI numele procurorilor și judecătorilor care au fost instruiți la școlile Securității și care sunt și acum în posturile-cheie ale justiției. Doamna Lidia Bărbulescu, președintele CSM, ne-a declarat: „Vom analiza în plenul CSM oportunitatea de a solicita de la SRI numele tuturor procurorilor și judecătorilor care au fost perfectionați la școlile Securității.”

Legea 303 din 2004 privind statutul magistraților le interzice judecătorilor și procurorilor să fie „lucrători operativi, inclusiv acoperiți, informatori sau colaboratori ai serviciilor secrete”, dar nu există nici o interdicție expresă pentru foștii procurori și judecători instruiți de Securitate. În schimb, Consiliul National al Studierii Arhivelor Securității (CNSAS) s-a autosesizat imediat. Ladislau Csendes, președintele CNSAS, ne-a anuntat că, „în urma dezvăluirilor din «România liberă», plenul Consiliului National al Studierii Arhivelor Securității a hotărît să ceară de la SRI și de la MIRA (Ministerul de Internelor și Reformei Administrative – n.red.) toate documentele referitoare la procurorii și judecătorii care au urmat școlile de perfecționare ale Securității.”

» Astăzi, la Bran sunt instruiți doar ofițeri SRI

Școala de la Bran a rămas în zestrea Serviciului Român de Informații și a continuat să pregătească ofițeri acoperiți. Potrivit purtătorului de cuvînt al SRI, Marius Bercaru, „în prezent, la școala de la Bran sunt perfecționați doar ofițerii SRI”. Școala nu poate fi fotografiată deoarece are regim de unitate militară. Poate fi vazută însă de oricine vizitează Branul. Sediul este chiar pe strada principală, situat la ieșirea din Bran, pe partea stîngă a drumului național înspre Brașov. Arată ca un liceu (fără poartă, gen cazemată), care are în aceeași curte mai multe clădiri: imobilul în care se țin cursuri, un internat, o cantină, o sală de sport și un poligon. Pînă în 1989, Departamentul Securității Statului avea trei școli importante pentru pregătirea ofițerilor acoperiți. La Bran (județul Brașov) și la Găneasa (județul Ilfov) erau pregătiși ofițerii acoperiți pentru Securitatea internă, iar la Brănești (județul Ilfov), pentru Securitatea externă. La Brănești au fost antrenați, între alții, și teroriștii de pe filiera Yasser Arafat (OEP) și Carlos Șacalul, susține Pantea. Școala de la Brănești a rămas la SIE (Serviciul de Informații Externe)

Articolul semnat Ondine Gherguț a apărut în ediția online a României Libere din 11 martie 2008.

Sursa: https://www.scribd.com/document/40604744/%C8%98COALA-DE-LA-BRAN-A-SECURIT%C4%82%C8%9AII?fbclid=IwAR1DyThyuc9zJY9QZ_E6AO5tYbFzeGhrQ6Qb7H0PeZE_N0mE2_VdZ6Pw5kA

Vezi: https://revelatiialecerului.wordpress.com/2019/04/04/magistratii-securisti-formati-la-scoala-de-la-bran/

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

 

Magistrații-securiști, formați la școala de la Bran (I)

Înainte de 1989, nici un procuror nu ajungea șef dacă nu era instruit special la școala Securității de la Bran, dezvăluie ex-procurorul Alexandru Pantea într-un amplu interviu pe care îl publicăm începînd de astăzi în „Romania liberă”. La școala Securității de la Bran, tinerii procurori erau învățați să fabrice probe, să șantajeze, să aresteze, să ancheteze, să admită torturarea și exterminarea oponenților regimului comunist. Metodele preferate de Securitate și predate la școala de la Bran erau „Radu” (iradierea), „Păsărici” (internarea la spitalul de nebuni și folosirea drogurilor) și „Stănică” – model de tortură practicat de torționarul cu același nume. Lecțiile erau predate de generali de Securitate și Miliție, precum și de procurori de la Procuratura Generală a României. Procurorii instruiți la Bran primeau ordinele Securității prin ofițerii de legătură care le erau repartizați imediat după absolvirea scolii. Arestau la ordin, eliberau la ordin, în funcție de interesele Securității. Pantea susține că, după 1989, în funcțiile de conducere ale procuraturilor au ajuns tot absolvenți ai școlii de la Bran.(subl.R.C.) El dă și exemple în acest sens. Pentru a se realiza cu adevărat reformarea Justiției, ar trebui publicate numele tuturor absolvenților școlii de la Bran, susține Pantea. (subl.R.C.) Acum, această școală, cu tot cu arhivele ei, este a Serviciului Român de Informații. „România liberă” a solicitat de la SRI numele absolvenților școlii de la Bran, dar purtătorul de cuvînt al instituției, Marius Bercaru, ne-a transmis că „SRI nu dă astfel de informații”.

Școala securității de la Bran a pregătit pe banda rulantă magistrați – procurori și judecători – pentru a aresta, ancheta și condamna chiar la moarte, la ordinele Consiliului Securității Statului și ale Partidul Comunist Român (PCR). Tenebrele acestei „scoli” și modul în care absolvenții au fost obligați să execute ordinele Securității și ale PCR sunt relatate în exclusivitate pentru „România liberă” de către Alexandru Pantea, fost procuror și în același timp ofițer acoperit al Securității. „Este momentul să vorbesc despre atrocitățile sistemului comunisto-securist pentru că nimeni dintre procurori nu a făcut-o pînă acum. Unii dintre foștii mei colegi ar putea spune ca sunt trădător pentru că mi-am încălcat jurămîntul făcut la intrarea în acea școală, numai că eu atunci nu am știut ce mă așteaptă, apoi n-am putut ieși din sistem de frică. Acum este timpul ca tinerii să știe ce s-a întîmplat cu adevărat, cum erau distruse destine doar la comanda unor activiști PCR și securisti”, și-a justificat Pantea demersul.

SRI nu dezvăluie numele magistraților școliți la Bran

Pînă acum nu au apărut dezvăluiri concrete despre faptul că mulți magistrați au fost instruiți la școlile Securității să ucidă, să aresteze, să tortureze. Fostul procuror-ofițer acoperit Alexandru Pantea sparge gheața și aduce în fața opiniei publice probe – fotografii, nume de procurori și de profesori – despre existența școlii speciale de la Bran a Securității, unde procurorii făceau instrucție pentru exterminarea criticilor sistemului comunist.

Dezvăluirile lui Pantea sunt importante deoarece amănuntele pe care le oferă opiniei publice pot fi verificate, dacă puterea politică dorește cu adevărat. (Subl.R.C.) Numele tuturor magistraților care au terminat școlile Securității pot fi găsite în arhivele acestor școli, aflate și astăzi sub controlul SRI. De asemenea, aceste amănunte au fost inserate și în dosarele profesionale ale magistraților, păstrate pînă în urmă cu o lună de către Parchetul General, iar acum, de Consiliul Superior al Magistraturii. Președintele Traian Băsescu a afirmat de curînd că 25% dintre magistrați sunt foști colaboratori ai Securității. CSM și Asociația Magistraților au criticat dur afirmațiile lui Băsescu.

„Romania liberă” a cerut de la SRI numele procurorilor și judecătorilor care au fost instruiți la școlile Securității, dar purtătorul de cuvînt al instituției, Marius Bercaru, ne-a transmis că „SRI nu dă astfel de informații”. Bercaru ne-a precizat că, în prezent, la școala de la Bran sunt instruiți doar ofițerii SRI.

Călăii, promovați după 1989

Pregătirea de la Bran era atît de conspirată încît membrii aceleiași grupe de pregătire nu se cunoșteau între ei și le era interzis să lege prietenii. Principalele metode de tortură predate au fost cele practicate de celebrul colonel torțonar Tudor Stănică, cunoscut pînă acum doar că a condus ancheta în cazul disidentului Gheorghe Ursu, ucis în bătăi în arestul preventiv. Procurorii folosiți de Stănică în dosarul „Ursu” au fost Alexandru Tuculeanu și Ilie Picioruș.

După 1989 procurorii Picioruș și Tuculeanu au făcut parte din structurile de conducere ale Parchetului General, iar Picioruș a fost ascuns inclusiv în structurile Consiliului Superior al Magistraturii, forul suprem care supraveghează înfăptuirea corectă a Justiției. Si nu numai ei au fost promovați după 1989, ci toți procurorii instruiți la școlile Securității și ale PCR, după cum ne-a dezvăluit Alexandru Pantea. (subl.R.C.) Instruiți să-i șantajeze pe judecători și avocați.

» Cum ați fost recrutat pentru școala de la Bran?

Alexandru Pantea: Am fost numit procuror după ce am terminat Facultatea de Drept în 1970 prin ordin al Ministerului Învățămîntului. Prin 1973, cînd eram la Procuratura din Alexandria, am fost notificat să merg la perfecționare. Abia cînd am ajuns la școala de la Bran am aflat că este a Securității și că vom fi instruiți nu numai de către procurori, ci și de către generali de Securitate și Miliție. Șeful școlii era colonelul de Securitate Meclu (recuperat după 1990 de SRI – n.red). Ne-au spus că după ce vom face această școală vom avea o calificare deosebită, sarcini deosebite și vom fi avuți în vedere la promovare în Procuratură. Aveam 25 de ani și nu știam ce mă așteaptă.

» Să înțelegem că toți șefii din Procuratură erau absolvenți ai școlilor Securității?

Da, și în plus trebuia să aibă și școala PCR „Ștefan Gheorghiu”. Nimeni nu ajungea șef în Procuratură dacă nu era colaborator al Securității și pregătit special de această instituție și de PCR. Procurorul era suveran pe dosarul penal și, dacă nu era omul de încredere al Securității, nu putea ajunge șef. Șeful Procuraturii era cel care repartiza dosarele penale către procurorii simpli și care hotăra ce se întamplă cu ele. Dosarele sensibile erau instrumentate numai de către procurorii pregătiți special de Securitate. Procurorii erau mai importanți decît milițienii, pentru că milițienii primeau ordinele de la procurori. (subl.R.C.) Mă mir că pînă acum nu au fost făcute publice aceste informații pentru a se realiza cu adevărat reformarea Justiției. Normal ar fi să se publice numele tuturor procurorilor care au urmat școlile Securității. Aceste informații sunt trecute cu siguranță în dosarele profesionale ale procurorilor. Acum aceste dosare sunt în custodia CSM. Dacă s-ar face publice aceste informații, nu s-ar mai practica șantajarea procurorilor, care probabil și acum primesc ordine de la serviciile secrete, așa cum primeam și eu cînd eram procuror. (subl. R.C.)

» De la cine primeau procurorii ordine în dosarele sensibile?

Primeau ordinele de la ofițerul lor de legătură de la Securitate, care, la rîndul său, le primea de la PCR, de obicei de la primul secretar, dar noi, procurorii, nu știam exact de la ce activist venea ordinul. Daca ordinul nu era executat, atunci intervenea direct activistul de partid care răspundea de Justiție. La Bran am fost instruiți și cum să-i șantajăm pe judecătorii care nu erau receptivi la ordinele Securității și ale PCR. Mai luau și ei un cadou și noi trebuia să-i șantajăm cu asta. De asemenea, eram instruiți să-i șantajăm pe avocați. Avocații erau cei mai vulnerabili: puteau fi oricînd arestați prin înscenări.

Anchete cu droguri si tortura

»Ce însemna, concret, pregătirea specială de la Bran?

La Bran am făcut absolut totul: de la trageri cu arme în poligon pînă la simularea de capturare a unor teroriști, în colaborare cu Armata. Ne-au învățat să folosim aparatele foto, să instalăm tehnica de ascultare în telefoane, în aparate de radio sau de televizor. Se intra în casele oamenilor cu mandat de percheziție eliberat de procuror, iar noi eram instruiți să eliberăm mandate la cererea Securității, chiar fără probe sau cu probe înscenate. Se mai intra în locuințe sub pretextul ca se fac verificări la telefon, radio sau televizor. Am fost instruiți cum se fac anchetele speciale, folosindu-ne de șantaj, de substanțe halucinogene sau de tortura.

»Procurorii administrau substanțe halucinogene și foloseau tortura?

Nu, nu noi. O făceau ofițerii de Miliție și Securitate sau detinuții recidiviști. De fapt, toți ofițerii șefi de la Cercetări Penale erau în realitate ofițeri de Securitate, nu de Miliție. Noi, ca procurori anchetatori, eram instruiți să nu vedem cînd un deținut era adus la ancheta în stare de agitație anormală cauzată de drogurile care i se puneau în cafea sau în ceai. Sau nu observam că un deținut era adus la ancheta bătut. În mod normal, în astfel de cazuri procurorul trebuia să sesizeze abuzul și să declanșeze cercetări, dar noi eram instruiți să închidem ochii.

»Nu aveați mustrări de conștiință că niște oameni poate nevinovați erau torturați? (subl.R.C.)

Sigur că aveam mustrări de conștiință, chiar coșmaruri, și nu știam cum să fac să ies din sistem. Îmi era frică pentru membrii familiei. Nu aveam nici o șansa dacă reacționam.

»Cine vă preda aceste cursuri?

Aveam ca profesori procurori din Parchetul General sau ofițeri de Securitate. Metodele principale pe care eram instruiți să le aplicăm erau cele consacrate ale colonelului Tudor Stănică. Ne-au învățat cum să-i folosim pe recidiviști și cum să-i păcălim pe infractori să recunoască săvîrșirea infracțiunilor cu autori necunoscuți – AN-urile – pentru a închide aceste dosare, să nu apară în statisticile pe țară. In complicitate cu ziarul Scanteia, colonelul Tudor Stanica introducea un decret de grațiere care nu era real. Deținutul era chemat la ancheta și i se lăsa întîmplător ziarul pe masa, apoi se ieșea din camera de anchetă. Deținutul citea decretul de grațiere și recunoștea fapte chiar dacă nu le-a săvîrșit, crezînd că scapă de pedeapsă. Abia în sala de judecata își dădea seama că a fost înșelat, dar era prea tîrziu.

»Spuneti-ne niste nume de profesori.

L-am mai avut ca profesor și pe procurorul Greblea, care ne-a predat metoda „Ceacanica”. Asta însemna, spre exemplu, internarea deținuților politici la Spitalul de Psihiatrie București, la sectorul special „Păsărici”, coordonat de profesorul Șerbănescu. Cei ajunși aici erau tratați cu substanțe chimice halucinogene ca scopolamina sau cu droguri. Erau cîte 24 într-o cameră, între care și trei-patru deținuți condamnați pentru crime săvîrșite cu cruzime. Șef de cameră era un recidivist care transmitea informațiile mai departe. Cînd substanțele chimice nu-și făceau efectul se recurgea la bătaie, administrată tot de recidiviști. În urma torturilor deținuții politici declarau orice doreau Securitatea și Partidul, iar noi, procurorii, eram pregătiți la Bran să acceptăm aceste probe smulse prin tortură. Ne-au mai predat tehnici de anchetă procurorii Securității care erau la Procuratura Generala a României, ca procurorii Horvat și Părăușanu. I-am avut ca profesori și pe mulți generali de Securitate cărora nu le știam numele. Îl țin minte doar pe ofițerul de contrainformații Gaie.

În ediția de mîine veți putea citi dezvăluirile lui Alexandru Pantea despre metoda de exterminare „Radu” (prin iradiere), preferată de Securitate și PCR.

BIOGRAFIE

Ofițer acoperit pînă în 1994, cînd a fost arestat Alexandru Pantea a terminat Facultatea de Drept din Iași în 1970, apoi a fost procuror stagiar la Procuratura Oradea; a urmat șase luni școala de ofițeri, apoi școala de la Bran, unde a învățat tehnicile speciale de anchetă ale Securității. Și-a dat definitivatul și imediat a fost numit procuror-șef al Secției Urmăriri Penale de la Procuratura din Alexandria (Teleorman). A avut doi ofițeri principali de legatură, prin care a primit ordinele Securității și ale PCR. După ce a arestat o ruda a unui activist local PCR, protejat de Securitate, Pantea a fost sfătuit de procurorul general al României să se transfere în alt județ. S-a mutat la Procuratura Sălaj. În 1979 a vrut să aresteze un alt activist local PCR corupt, protejat de Securitate, motiv pentru care, susține el, a părăsit Procuratura. S-a transferat ca jurist la Combinatul Minier Bihor, apoi la Ministerul Minelor, iar pînă în ianuarie 1990, la Consiliul Județean PCR Timiș, continuîndu-și în paralel și activitatea de ofițer acoperit. Alexandru Pantea susține că a fost ofițer acoperit pînă în aprilie 1994, cînd șeful sau, Mihai Branda, ajuns șef de corp de control al serviciului secret al Ministerului de Interne, i-a organizat arestarea pe motiv că ar pregăti… un atentat împotriva președintelui țării, Ion Iliescu! A fost dus direct la penitenciar, unde a fost torturat. Soția sa a fost anunțată că s-a sinucis. Pantea susține că Branda i-ar fi organizat înscenarea pentru a-și asigura propria protecție deoarece fostul procuror-ofițer acoperit începuse să povestească prea multe despre Branda și despre metodele acestuia de a impune ordinele Securității. Potrivit lui Pantea, „seful” sau Branda ar fi împușcat doi iepuri dintr-o lovitură: i-a închis gura lui Pantea și s-a pus bine pe lîngă Ion Iliescu, demonstrîndu-i acestuia „loialitatea”. Pantea a dat în judecată statul român la Curtea Europeană de la Strasbourg și a cîstigat, primind despăgubiri de 46.000 de euro. A fost primul proces penal pierdut de statul român. În prezent, Pantea este avocat.

Articolul scris de Ondine Gherguț a apărut în ediția online a României Libere din 11 martie 2008.

Sursa: https://romanialibera.ro/special/investigatii/magistratii-securisti–formati-la-scoala-de-la-bran-119826

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Protocoalele morții, reparația și clemența statului

         Decizie istorică a Curții Constituționale! Miercuri 16 ianuarie 2019, după ani de zile de așteptare, în sfîrșit o instituție competentă a statului român a declarat în afara legii protocoalele dintre SRI și PICCJ. Mai concret:

a fost declarat ilegal în totalitate protocolul din 2009 dintre SRI și PICCJ (semnat de șefii SRI de atunci George Maior și Florian Coldea, precum și de ex-procurorul general Laura Kovesi);

a fost declarat parțial ilegal protocolul din 2016 dintre SRI și PICCJ (semnat de actualul șef al SRI Eduard Hellvig și actualul procuror general Augustin Lazăr);

Deși încă nu a fost motivată, decizia CCR sună în sensul că pe viitor instanțele de judecată să analizeze efectul acestor protocoale asupra proceselor aflate pe rol și să decidă în consecință.

Ce ne facem însă cu procesele deja judecate, în care oamenii au fost executați? Și mai mult decît atît, ce ne facem cu procurorii și judecătorii care au lucrat pe protocoale, care trebuie știuti dinainte de a se judeca procesele care vor trebui să îndrepte nedreptățile generate de protocoalele ilegale.

Două măsuri politice se impun a fi imediat adoptate, prin ordonanța de urgență:

1 – acordarea dreptului pentru victimele protocoalelor de a fi repuse în termen pentru declararea de revizuiri și contestații în anulare, pentru rejudecarea dosarelor deja soluționate, în acord cu decizia CCR;

2 – deconspirarea imediată a listelor cu magistrații (procurori și judecători) care au făcut parte din echipele mixte, alături de ofițeri ai serviciilor de informații, pentru ca nici un asemenea magistrat să nu poată apărea în vreuna din revizuirile sau contestațiile în anulare ce se vor iniția, și nici în procesele aflate actualmente pe rol. Obligativitatea deconspirării – în baza art. 13 din Legea 544/2001 care spune ca: „Informațiile care favorizează sau ascund încălcarea legii de către o autoritate sau o instituție publică nu pot fi incluse în categoria informațiilor clasificate și constituie informații de interes public” – trebuie însoțită musai de sancțiuni severe, cu închisoarea, pentru conducătorii parchetelor, instantelor și ai serviciilor de informații, dar și a magistraților, care nu denunță și nu se denunță că au colaborat în echipele mixte;

Atenție! Fără eliminarea magistraților care au făcut blat cu serviciile, nu va exista nici o garanție a unui proces echitabil pentru îndreptarea răului comis pe protocoale. Căci au fost cu sutele magistrații care și-au vîndut independența și în loc să-și păstreze imparțialitatea, au dat mîna cu serviciile de informații.

Să nu uităm de discursul directorului SRI Eduard Hellvig, care în februarie 2016, la ședința de bilanț a activității DNA pe anul 2015, aplauda și lauda frenetic activitatea DNA, stînd umăr la umăr cu Laura Kovesi: „SRI alocă resurse umane, resurse procedurale și tehnologice de cel mai înalt nivel în cooperarea cu DNA. Asta se poate traduce în sute de echipe operative comune, care reprezintă un parteneriat interinstituțional de succes. Acest standard de excelență profesională este replicat în toată țara.” Citiți aici întregul discurs: https://www.luju.ro/static/files/2017/noiembrie/09/Anexa_3_-_discurs_Hellvig.pdf

Să nu uităm de declarațiile fostului general SRI, Dumitru Dumbravă – unul din cărăușii celebrelor plicuri galbene către judecători – care a recunoscut cu nonșalanță că SRI a format un „cîmp tactic” în justiție ce urmărea soluțiile în dosare, pînă la faza finală de judecată.

Să nu uităm de oribilul protocol ICCJ – SRI – PICCJ (care încă nu a fost analizat de CCR) și pentru care societatea română nu a primit nici un fel de explicații de la președinta Cristina Tarcea referitoare la felul cooperării și la identitatea judecătorilor supremi care s-au făcut preșul SRI și și-au vîndut independența. Și care au dat anual zeci de mii de mandate de interceptare pe siguranță națională, și nu numai, ajungîndu-se ca SRI să asculte peste 6 milioane de români.

Cum putem afla cît mai curînd informațiile vitale despre dimensiunile sistemului securistic, care a subjugat justiția și a aservit-o unor interese antinaționale, pentru a fi lichidați judiciar politicieni, oameni de afaceri (numai români), patroni de presă, magistrați, medici, etc? Pentru a spera la un asemenea deziderat este nevoie ca întreaga societate românească să se mobilizeze și să pună presiune publică continuă pe semnatarii protocoalelor din 2009 și 2016, pentru a demisiona din toate funcțiile publice deținute.

fostul director al SRI George Maior nu mai are ce căuta ca ambasador al României în SUA, în leagănul democrației mondiale;

fostul șef operativ al SRI generalul Florian Coldea nu mai are ce căuta în universitățile de stat prin care predă;

actualul director al SRI Eduard Hellvig trebuie sa plece imediat din fruntea Serviciului;

procuroarea Laura Codruța Kovesi și actualul procuror general Augustin Lazăr trebuie debarcați din magistratură;

În privința lui Kovesi și Lazăr, dacă aceștia nu-și vor da în cîteva zile demisia din Magistratură, redacția Lumea Justiției va iniția săptămîna viitoare o sesizare pe condiția bunei reputații, pentru ca Plenul CSM să se pronunțe la final dacă aceștia mai pot ocupa funcția de magistrat, în condițiile în care au fost semnatarii odioaselor protocoale din 2009 și 2016.

Numai cînd sistemul judiciar și SRI vor fi eliberate de sub influența acestor personaje, care au semnat protocoalele morții, putem porni de la premisa că avem șanse reale că răul făcut de Binom să fie reparat, iar vinovații să răspundă.

Nu e de joacă! Statul român are obligația să îndrepte repede răul făcut, altfel se va ajunge la condamnări pe banda rulantă a României la CEDO. Toți cei care au fost executați de Binomul SRI – PICCJ se pot declara victime, și vor cîștiga garantat la CEDO.

Toate procesele instrumentate de magistrați care au făcut parte din sistem, și pe probe culese de ilegalele echipe mixte, sunt nule și trebuie anulate.

Statul e obligat să ia masuri imediate de reparație pentru victimele celor judecați pe protocoale. Inclusiv prin adoptarea unor acte de clemență, care să compenseze calitatea de victimă a celor distruși prin dosarele fabricate.

Dacă actuala coaliție guvernamentală nu va iniția ACUM un act de amnistie și grațiere, va fi prea tarziu pentru victimele care încă mai zac în închisori ori care sunt încă tîrîte prin tribunale și trebuie să sufere în continuare din cauza unor nemernici care s-au crezut Dumnezei!

Articolul semnat de Răzvan Savaliuc a apărut pe site-ul Lumea Justiției în 16 ianuarie 2019.

Sursa: https://www.luju.ro/opinii/editorial/protocoalele-mortii-reparatia-si-clementa-statului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-

Toate completele ÎCCJ din 2018 au fost fraudate

       

     TOATE COMPLETELE ÎCCJ DIN 2018 AU FOST FRAUDATE – Exploziv: Iată dovada că judecătorii din Completele de 3 și 1, din penal, civil și contencios, au fost puși cu mîna de șefii de secții, la ședința din 12 decembrie 2017 a Colegiului de Conducere al ÎCCJ, cu încălcarea legii. Mii de procese sunt nule din cauza folosirii la vîrful ÎCCJ a unui regulament intern, care încalcă flagrant legea, Constituția și CEDO. Șefa ÎCCJ Cristina Tarcea a supervizat întreaga operațiune (Documente)

Redacția Lumea Justiției vă prezintă o serie de documente zdrobitoare, care relevă modul ilegal în care au fost compuse pentru întregul an 2018 toate completele de 3, precum și completele specializate de 1 judecător, la toate secțiile instanței supreme: penală, civilă I, civilă II și contencios-administrativ. Situația este extrem de gravă și, în lumina recentelor decizii ale Curții Constituționale din 2018, care au dus deja la anularea tuturor proceselor judecate în Completele de 5, se va ajunge ireversibil și la anularea tuturor proceselor soluționate în 2018 de toate completele ÎCCJ.

Legea este foarte clară în privința nelegalei compuneri a unui complet: toate actele emise de un complet de judecată nelegal constituit sunt lovite de nulitate absolută!

În penal, art. 281 Cod procedură penală – „Nulitățile absolute”, prevede că nulitatea absolută intervine atunci cînd „sunt încălcate dispozițiile privind compunerea completului de judecată”.

În civil, art. 176 din Codul de procedură civilă sancționează cu „nulitatea necondiționată” orice încalcare a dispozițiilor privitoare la „compunerea sau constituirea instanței”.

Cu privire la noțiunea de compunere a completului, Curtea Constituțională, prin Decizia 685 din 7 noiembrie 2018, a stipulat că: „Pentru ca organizarea puterii judecătorești să nu devină în sine aleatorie și pentru a nu permite apariția unor elemente de arbitrariu, legiuitorul constituant a stabilit că procedura de judecată se stabilește prin lege, iar cu privire specială asupra Înaltei Curți de Casație și Justiție a consacrat faptul că atît compunerea sa, cît și regulile de funcționare se stabilesc prin lege organică. Astfel, atunci cînd legiuitorul constituțional se referă la compunerea instanței supreme – noțiune autonomă folosită de Constituție – nu are în vedere numărul total de judecători al acesteia, ci organizarea și compunerea secțiilor, secțiilor unite, completurilor de judecată care realizează funcția sa jurisdicțională…”

Dezastrul de la Înalta Curte – legea a fost batjocorită după bunul plac – art. 6 din CEDO a fost încălcat

Recapitulînd aceste dispoziții legale, rezultă fără putință de tăgadă, că atunci cînd prevederile legale privitoare la compunerea instanței sunt încălcate, singura sancțiune este nulitatea absolută a oricărui act emis de un complet nelegal constituit, fără a fi nevoie să se facă dovada vreunei vătămări a dreptului unei persoane. Și asta pentru că încălcarea prevederilor legale privitoare la compunerea instanțelor încalcă flagrant art. 6 din CEDO – Dreptul la un proces echitabil, care prevede: „Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public și în termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege…”

Așadar, pentru a se îndeplini cerința unei instanțe independente și imparțiale, condiția e ca alcătuirea unui complet de judecată să se facă potrivit legii. Iar legea româna e în perfect acord cu art. 6 din CEDO la acest capitol după cum urmează:

Legea fundamentală

Art. 126 alin. (4) din Constituția României:

Compunerea Înaltei Curți de Casație și Justiție și regulile de funcționare a acestora se stabilesc prin lege organică

Legea organică

Art. 19 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară:

(3) La începutul fiecărui an, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, la propunerea președintelui sau a vicepreședintelui acesteia, poate aproba înființarea de complete specializate în cadrul secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, în funcție de numărul și natura cauzelor, de volumul de activitate al fiecărei secții, precum și de specializarea judecătorilor și necesitatea valorificării experienței profesionale a acestora.”

Uitați ce a făcut Tarcea & Co la alcătuirea completelor ICCJ pe 2018!

Și acum bomba! În loc să constituie completele de judecată în baza legii, adică la propunerea președintelui sau a vicepreședintelui ÎCCJ potrivit art. 19 din Legea 304/2004 – și cu tragere la sorți, spunem noi – președinta Cristina Tarcea i-a pus pe șefii de secții să facă listele cu alcătuirea completelor de 3 si de 1 și să i le înmîneze personal.

Iar șefii de secții s-au conformat și au făcut listele cu componența completelor pe 2018 așa cum au vrut ei. Lumeajustitiei.ro vă prezintă în continuare, în premieră, documente zdrobitoare referitoare la cum au fost alcătuite completele de 3 si 1 la Sectia penală a ÎCCJ, de către fosta șefă a secției Mirela Sorina Popescu, prin adresa nr. 369/C/07.12.2017, adresă înaintată doamnei Tarcea personal, care pe colțul din dreapta sus a primei pagini a scris cu mînuța ei următoarea rezoluție: „D-nei prim magistrat asistent pentru ședința Colegiului de conducere”. Pe lista întocmită de fosta șefă a secției penale Mirela Sorina Popescu, puteți citi, cu motivația „vă înaintăm spre aprobare” compunerea și numerotarea a 10 complete de 3 judecători și 30 de complete de 1 judecător, pentru întregul an 2018 – (vezi facsimilul de mai jos cu adresa șefei Secției penale a ÎCCJ)

Trecem peste faptul (nerecunoscut de ÎCCJ) că pentru a se evita orice discriminare și orice suspiciune, compunerea completelor trebuia trasă la sorți, așa cum se trage la Completele de 5, ori la supleanții pentru completele de 3. Însă observăm din preambulul adresei nr. 369/C/07.12.2017, că fosta șefă a Secției penale Mirela Sorina Popescu nu a invocat dispozițiile legale pentru a înainta spre aprobare lista cu compunerea completelor de 3 si 1, ci a invocat alcătuirea completelor „în conformitate cu dispozițiile art 19 indice 1 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a ÎCCJ”. Regulament făcut în bucătăria internă a ÎCCJ în care au decis domnii judecători supremi de la vîrful instanței, cu de la sine putere, că alcătuirea completelor să fie făcute de șefii de secții.

Cu alte cuvinte, ÎCCJ a încălcat Constituția, legea organică 304/2004, și mai ales art. 6 din CEDO, care prevede ca o instanță independentă și impartială se „instituie prin lege”.

Deci asta a făcut președinta Cristina Tarcea, adjuncții ei și membrii Colegiului de conducere:

-au încălcat legea care spunea că la începutul fiecărui an se aprobă înființarea de complete și le-au pritocit la sfîrsitul anului anterior;

-au ignorat complet legea și au trecut peste faptul că șefii de secții nu au dreptul să propună alcătuirea completelor;

-au folosit pentru a-și atinge scopurile numai de ei știute, un regulament intern, care este un act normativ inferior legii;

-nu au publicat pe siteul ÎCCJ decît după un an (și atunci în forma cenzurată, după multe insistente) Hotărîrea nr. 80 din 12 decembrie 2017 a Colegiului de Conducere a ÎCCJ, prin care s-a aprobat compunerea completelor la toate secțiile pentru 2018;

Hotărîrea 80 din 12 decembrie 2017 a Colegiului de Conducere a ÎCCJ aruncă în aer întreaga activitate de judecată a instanței supreme din 2018

Publicăm în premieră Hotărîrea 80 din 12 decembrie 2017 a Colegiului de Conducere a ÎCCJ, care relevă o dată în plus folosirea regulamentului intern (act inferior unei legi) de catre șefii ÎCCJ, pentru a pune completele cu mîna, în toate materiile de judecată. Din preambulul documentului reiese fără putință de tăgadă că legile în vigoare au fost ignorate și că s-a mers exclusiv pe dispozițiile art. 19 și următoarele din ROGA al ÎCCJ. Se observă că primele patru puncte de pe ordinea de zi a sedinței au fost următoarele:

1.propunerea președintelui Secției I Civile, formulată prin nota nr. 132/CIV I/11 decembrie 2017, privind aprobarea compunerii competelor de judecată pentru anul 2018;

2.propunerea președintelui Secției a II-a Civile, formulată prin nota nr. 706 din 8 decembrie 2017, privind aprobarea compunerii completelor de judecată pentru perioada ianuarie – iunie 2018;

3.propunerea președintelui Secției de contencios administrativ și fiscal, formulată prin nota nr. 362/SCAF din 29 decembrie 2017, privind aprobarea compunerii completelor de judecată pentru anul 2018;

4.propunerea președintelui Secției penale, formulată prin nota nr. 369/C din 7 decembrie 2017, privind aprobarea compunerii completelor de judecată pentru anul 2018;

Iată așadar, că nici un complet pe anul 2018 de 3 sau 1 judecător nu a fost constituit în baza legii, așa cum stipulează art. 6 din CEDO, Constituția României și Legea 304/2004! Ci pe un regulament intern, de buzunar… Rezultatul: tot ce au soluționat aceste complete în 2018 este nul absolut!

Hotărîrea 80 din 12 decembrie 2017 a fost semnată de președinta ÎCCJ Iulia Cristina Tarcea, precum și de către vicepreședinții ÎCCJ Gabriela Elena Bogasiu și Ilie Iulian Dragomir (vezi foto)

Hotărîrea integrală o puteți citi în continuare – (vezi facsimilul de mai jos)

                                  

                                  

Suspiciuni de fals la semnăturile unor membri ai Colegiului de conducere a ÎCCJ

Potrivit informațiilor noastre, unele dintre semnăturile membrilor Colegiului de conducere a ÎCCJ, de pe ultima pagină a Hotărîrii 80 din 2017, ar fi fost falsificate. Există chiar suspiciuni potrivit cărora ultima pagină cu semnăturile membrilor simpli, ar fi fost luată de la o altă hotărîre. În sprijinul acestei ipoteze vine faptul că documentul prezentat de noi mai sus în facsimil a fost depus de reprezentanții ÎCCJ în dosarul 8510/2/2018 aflat pe rolul Secției VIII contencios a Curții de Apel București, în care s-a cerut suspendarea executării Hotărîrii 80/2017. Surprinzător, pe hotărîrea de 5 pagini nu este aplicată decît o singură ștampilă cu mențiunea „Pentru conformitate”, și asta doar pe ultima din cele 5 pagini, fără a exista vreo semnătură olografă a vreunei persoane. Oare la nivelul ÎCCJ așa se obișnuiește ca să nu se semneze pe fiecare pagină cu mențiunea „conform cu originalul”??? Cînd în mod normal nici o instanță nu îți acceptă la dosar documente fără semnătura de conformitate cu originalul!?!

Și de ce Întîmpinarea ÎCCJ din dosarul de la Curtea de Apel București este semnată de o directoare pe nume Luminița Catrinel Rădulescu și nu de unul dintre șefii ÎCCJ cum ar fi fost normal? Știe cineva ce nu știm noi? – (vezi facsimil)

Anunțăm tot în premieră că la nivelul Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție a PÎCCJ s-a constituit dosarul penal 1348/P/2018 exact pe aspectul fraudării modului de compunere a completelor ÎCCJ pe 2018, dosar în care se va verifica și paternitatea semnăturilor de pe Hotărîrea nr. 80/2017.

Articolul semnat de Răzvan Savaliuc a apărut pe site-ul Lumea Justiției în 4 ianuarie 2019.

Sursa: https://www.luju.ro/dezvaluiri/cazuri-celebre/toate-completele-iccj-din-2018-au-fost-fraudate-exploziv-iata-dovada-ca-judecatorii-din-completele-de-3-si-1-din-penal-civil-si-contencios-au-fost-pusi-cu-mana-de-sefii-de-sectii-la-sedinta-din-12-decembrie-2017-a-colegiului-de-conducere-al-iccj-cu-incalc

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-

 

Diktatul de la Bruxelles

         DIKTATUL DE LA BRUXELLES – Avocatul Dan Chitic se dezlănțuie după Raportul MCV: „Politrucii și birocrații din cea mai ocultă și nedemocratică structură a UE dau asaltul final asupra suveranității României, impunînd Parlamentului ce și cum să sau sau să nu legifereze… După ce ne-au luat gazul și petrolul, ne-au tăiat pădurile și ne-au luat ca sclavi, a venit vremea să ne fie luată și ultima fărîmă de demnitate, ultima iluzie a libertății și egalității cu celelalte națiuni ale Europei”

Raportul Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV) aferent anului 2017 și publicat marți, 13 noiembrie 2018 (click aici pentru a citi), vine să confirme atitudinea colonialistă a Uniunii Europene față de România. Este concluzia ce reiese din reacția avocatului Dan Chitic (foto), din Baroul București, cu privire la conținutul respectivului document.

Avocatul cataloghează Raportul MCV din acest an drept „Diktatul de la Bruxelles” și atrage atenția că acceptarea lui „va însemna capitularea definitivă a României în fața globaliștilor și a marii finanțe”. În aceste condiții, Chitic solicită Guvernului și Parlamentului să denunțe urgent documentul Comisiei Europene.

Nu în ultimul rînd, Dan Chitic contrazice acuzațiile formulate în MCV cu privire la corupția din România, avocatul invocînd performanțele economice ale țării noastre.

Redăm mesajul publicat de Dan Chitic pe Facebook:

„Diktatul de la Bruxelles, sau cum Politrucii și birocrații din cea mai ocultă și nedemocratică structură a UE dau asaltul final asupra suveranității României, impunînd Parlamentului ce și cum să sau sau să nu legifereze.

Acum avem confirmarea faptului că Sistemul, «statul paralel» este instrumentul de control și opresiune al «federaliștilor» din UE, la rîndul lor simple instrumente ale corporațiilor și multinaționalelor.

După ce ne-au luat gazul și petrolul, ne-au tăiat pădurile și ne-au luat ca sclavi – mîna de lucru ieftină dar calificată, a venit vremea să ne fie luată și ultima fărîmă de demnitate, ultima iluzie a libertății și egalității cu celelalte națiuni ale Europei.

Acceptarea acestui Diktat va însemna capitularea definitivă a României în fața globaliștilor și a marii finanțe.

Guvernul și Parlamentul au obligația să anunțe de urgență denunțarea unilaterală a MCV-ului!

Post script: A propos de finanțe… avînd în vedere creșterea de 7% a economiei României, nu credeți că ar trebui implementat modelul nostru de «corupție» și in vestul «principial» și exportator de corupție și produse cu «calitate variabilă»? Nu de altceva, dar poate vor reuși să ajungă măcar la 1 – 1,5 creștere…”

Articolul semnat de Valentin Busuioc a apărut pe site-ul Lumea Justiției în 13 noiembrie 2018.

Sursa: https://www.luju.ro/international/ue/diktatul-de-la-bruxelles-avocatul-dan-chitic-se-dezlantuie-dupa-raportul-mcv-politrucii-si-birocratii-din-cea-mai-oculta-si-nedemocratica-structura-a-ue-dau-asaltul-final-asupra-suveranitatii-romaniei-impunand-parlamentului-ce-si-cum-sa-sau-sau-sa-nu-legi

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

ACUZAȚII fără precedent care CUTREMURĂ JUSTIȚIA din România

      Implicarea SRI în justiție a fost devoalată de judecătorul colonel Constantin Udrea, de la Curtea Militară de Apel Bucureşti care a afirmat vineri seara că judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei semnau mandatele de supraveghere care erau aduse gata scrise de ofiţeri SRI.     

„Pot să vă spun cu certitudine că la vremea cînd se duceau cei de la SRI la ÎCCJ cu solicitări de interceptări şi de punere în aplicare a mijloacelor speciale, se duceau şi cu încheierea făcută, judecătorul doar o semna. Acest lucru trebuie odată şi odată să fie spus”, a declarat judecătorul Constantin Udrea.

Magistratul a mai afirmat că semnatarii protocoalelor dintre SRI şi PÎCCJ se fac vinovaţi cel puţin de abuz în serviciu, iar aceştia trebuie să răspundă penal.

Articolul semnat de Lucian Ionescu a apărut în ediția online a Evenimentului Zilei din 6 octombrie 2018.

Sursa: https://evz.ro/acuzatii-fara-prededent-care-cutremura-justitia-din-romania.html

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Șumuleu Ciuc, 18.09.2018: ÎNDEMN cu privire la Referendumul din 6-7 octombrie 2018

CONFERINŢA EPISCOPILOR DIN ROMÂNIA
Str. Diligenţei nr. 24, sector 3, 031555 – Bucureşti
Tel. / Fax +40 31 4361250 e-mail: secretariat@episcopat.ro

 

Șumuleu Ciuc, nr. 177/18.09.2018

 ÎNDEMN
cu privire la Referendumul din 6-7 octombrie 2018
către preoții și credincioșii catolici din România și toți oamenii de bunăvoință

 Noi, episcopii de ambele rituri ai Bisericii Catolice din România, reuniți la Șumuleu Ciuc în Sesiune plenară de toamnă a Conferinței Episcopale Române, salutăm plini de speranță decizia de declanșare a Referendumului ce va avea loc în zilele de 6 și 7 octombrie 2018 pentru revizuirea Constituției României.

Inițiativa demarată încă din anul 2015 de Coaliția pentru familie din care fac parte și Asociația Familiilor Catolice Vladimir Ghika și Acțiunea Catolică din România, de a înlocui actuala formulare a articolului 48, aliniatul 1, din Constituție: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți”, cu formularea: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor”, își propune să înlăture orice echivoc cu privire la termenul „soți”, precizînd că numai uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie se poate constitui în căsătorie. Precizarea este în deplin acord cu învățătura Evangheliei, dar și în spiritul tradiției neamului românesc, motiv pentru care Biserica Catolică a susținut încă de la început inițiativa venită din partea laicatului și a unui mare număr de cetățeni.

Constituția are menirea de a sta la baza unei legislații adecvate în domeniul familiei în care să fie tutelate drepturile fiecăruia și să fie respectată natura lucrurilor în tradiția creștină; termenul căsătorie neputînd fi utilizat decît pentru a defini realitatea uniunii stabile și deschise la viață dintre un bărbat și o femeie (cf. Scrisoare deschisă din 04.05.2017). De aceea, reafirmăm necesitatea acestei precizări în Constituția țării noastre, prin modificarea articolul 48, aliniatul 1.

În documentul Amoris Laetitia, dedicat familiei din zilele noastre, Papa Francisc ne încurajează să apărăm căsătoria între un bărbat și o femeie ca temei al familiei naturale și să nu ne fie teamă în a o promova, cu riscul de a contrazice sensibilitatea actuală ori curentele de gîndire la modă (cf. nr. 35). În acest sens, noi, toți episcopii romano-catolici și greco-catolici din România, vă îndemnăm să susțineți modificarea articolului 48 din Constituție prin prezența la vot în ziua Referendumului. De asemenea vă îndemnăm călduros să faceți cunoscut acest eveniment acasă, la muncă, în grupurile de prieteni și cunoscuți, și, ca formă de apostolat, să promovați participarea la vot.

Episcopii Catolici din România

Sursa: http://www.bisericacatolica.ro/sumuleu-ciuc-18-09-2018-indemn-cu-privire-la-referendumul-din-6-7-octombrie-2018/

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

 

Securitatea, arma de luptă împotriva propriului popor

Securitatea  împlinește astăzi 70 de ani de la înființare.

Cu denumirea sa oficială „Departamentul Securității Statului“ ea a fost înființată prin decretul nr. 221 din 30 august 1948 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne.

Securitatea a fost creată de SMERȘ, o divizie a NKVD, avînd ca misiune înlocuirea serviciilor secrete din țările ocupate de URSS cu structuri de tip sovietic. Unitatea SMERȘ din România, numită Brigada Mobilă, a fost condusă, pînă în 1948, de colonelul NKVD Boris Grünberg, care folosea, în România, numele Alexandru Nicolski.

Primul director al Securității a fost gen-lt. Gheorghe Pintilie, poreclit Pantiușa (nume real: Panteleimon Bodnarenko). Șeful Securității avea rang de ministru în cadrul Consiliului de Miniștri, fiind secondat de 2 directori adjuncți cu rangul de secretari de stat, gen-mr. Alexandru Nicolski și gen-mr. Vladimir Mazuru (nume real: Wladimir Mazurow). Toți cei 3 erau ofițeri sovietici ai MGB, succesoarea NKVD.

DGSP a înlocuit Direcția Generală a Poliției de Siguranță. Conform Decretului 221, Securitatea avea rolul de „a apăra cuceririle democratice și de a asigura securitatea Republicii Populare Române împotriva uneltirilor dușmanilor interni și externi”. De asemenea, organele de securitate erau „singurele abilitate a instrumenta infracțiunile ce primejduiesc regimul democratic și securitatea poporului”. Prin Decretul nr. 50 din 30 martie 1951, DGSP și-a schimbat numele în Direcția Generală a Securității Statului, iar prin Decretul 264 din aprilie 1951, SSI (Serviciul Special de Informații) a intrat în compunerea DGSS.

Potrivit Decretului nr. 324 din 20 septembrie 1951, DGSS s-a separat de Ministerul de Interne și a fost încorporat în Ministerul Securității Statului (MSS). Această reorganizare a fost de scurtă durată. MSS a reintrat sub comanda MAI, la 7 septembrie 1955. Cîteva luni mai tîrziu, la 11 iunie 1956, prin Hotărîrea Consiliului de Miniștri nr. 1361, Ministerul de Interne a fost reorganizat și împărțit în două departamente: Departamentul Securității și Departamentul Internelor. Cel din urmă răspundea de Miliție și închisori, în timp ce primul a moștenit structura DGSS. (Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Departamentul_Securit%C4%83%C8%9Bii_Statului)

În cei șaptezeci de ani, societatea românească a fost hărțuită, terorizată și intimidată de această instituție. După uciderea lui Nicolae Ceaușescu, ea a preluat de facto conducerea României infiltrîndu-și „reprezentanții în toate structurile societății, subordonîndu-le încetul cu încetul propriilor interese. După transformarea țării în colonie, exponenții statului subteran și-au păstrat în mare parte privilegiile, oferindu-și serviciile noilor proprietari.” (Vezi https://revelatiialecerului.wordpress.com/2018/03/15/statul-subteran/).

Din noianul de fărădelegi comise de securitate de-a lungul existenței sale, două „categorii” mi-au atras atenția în mod deosebit: înainte de 1989, fenomenul Pitești „cel mai mare și cel mai agresiv program de spălare a creierului prin tortură din blocul de Est“ (Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Experimentul_Pite%C8%99ti) și după 1989, protocoalele secrete dintre securitate și celelalte instituții ale statului.

Supraviețuitor al Fenomenului Pitești, inginerul și economistul Traian Popescu (1923-2010) „unul dintre cei 3 sau 4 supravieţuitori care trecînd prin «Demascări» şi aşa-zisa «Reeducare»” menționa:

„Răsăritul a fost incontestabil « teatrul unui experiment» iar Piteştiul un segment al acestuia. El a fost un «Laborator», ale cărui rezultate şi metode trebuiau extinse în toate închisorile, apoi în întreaga ţară. Dar în acelaşi timp Piteştiul a reprezentat şi un «Fenomen». El a cuprins la cele două extremităţi ale sale, rezultatul efectului maxim la care se poate ajunge prin exercitarea unei terori permanente şi îndelungate, fizice şi psihice în acelaşi timp, după un minuţios şi «ştiinţific» program. La un capăt s-a produs o dezumanizare totală printr-o degradare psihică, morală şi fizică a elementului asupra căruia s-a acţionat, iar la celălalt capăt rezultatul torturii a fost martirajul. Sfinţi şi mucenici pe de o parte, monştri pe de alta. Între cele două extreme s-au manifestat toate posibilităţile de comportament uman în faţa terorii şi torturii maxime şi continui. Acolo s-a experimentat acel principiu materialist: «cumulări lente cantitative, duc la salturi brusce calitative». Rezistenţa umană acumulînd cantităţi uriaşe de tortură poate ajunge într-un moment dat la o clipă cînd cel torturat cedează psihic, moral şi fizic transformîndu-se din victimă în călău — cum se cerea de cel care îl tortura. Astfel s-au putut produce mutaţii psihice asemănătoare schimbării stării de agregare a materiei, cînd un metal sau un lichid se transformă în lichid sau gaz din momentul în care atinge punctul critic. Oameni care în condiţii normale de existenţă au dat dovadă de acte cu adevărat eroice, acum, supuşi torturilor şi presiunilor psihice permanente, timp de luni de zile sau ani, s-au transformat în «neoameni».

„După 1945 ţara noastră s-a «bucurat» de o dublă guvernare, care în esenţă era de fapt una singură. Guvernul şi conducătorii marilor instituţii centrale, în calitate de simpli executanţi, pe de o parte şi consilierii sovietici care îi dublau la toate nivelele pe de altă parte. Aceştia din urmă transmiteau directivele primite de la Moscova şi vegheau la stricta lor execuţie.

Vîrful piramidei organizatorice era constituit de «Comitetul Central PCR» sau «PMR» şi organul său represiv, securitatea, aceasta avînd însă «privilegiul» de a le controla şi pe primele.

Ambele organisme se aflau desigur sub directul control sovietic.

În felul acesta ştiind structura organismelor statale la acea oră, răspunsul firesc la cele două întrebări iniţiale «Cine a conceput satanicul experiment?» şi «Cine au fost autorii proiectului?» este: «Comitetul Central al P. C.R.» sau «PMR» respectiv «Biroul său politic» şi în acelaşi timp securitatea, iar peste ambele Consilierii Sovietici cu experienţa lor de 30 de ani (1917-1947) deloc neglijabilă.“ (Sursa: Traian Popescu, experimentul Pitești, Ed.Crater, București, 2000, 61 p – http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/pitesti/tpopescu/docs/cap1.htm)

Cea de-a doua „categorie” de fărădelegi o constituie multitudinea de protocoale încheiate de-a lungul anilor între SRI, SIE, cu instituții ale statului ca ministerul finanțelor, ministerul public, ministerul justiției, ministerul de interne, acțiunea de desecretizare a lor fiind în derulare.

Dezamăgitor este faptul că societatea românească nu a avut o reacție de condamnare a protocoalelor. Ar fi trebuit ca parlamentul să se întrunească de urgență, să analizeze conținutul acestora, să stabilească măsuri pentru stoparea consecințelor negative și să-i tragă la răspundere pe autorii lor.

Punerea în aplicare a acestor „înțelegeri” a avut un efect devastator: „bruma” de valori care mai rămăsese după 1989 s-a risipit complet, experimentele asupra poporului român fiind singulare pe continentul european.

În încheierea articolului reiau textul apărut pe pagina de facebook a doamnei Marilena Rotaru în data de 6 aprilie 2018 cu privire la deviza SRI „Patria a priori”.

Într-adevăr!

Primesc acest text de la Cristian Bădiliță cu rugămintea de a-l posta, el nemaiavînd pagină de facebook.

„Aviz sefului SRI, E. Hellvig. Chelului tichie de margăritare îi lipsește. SRI-ului, deviza latinească.

Dar dacă tot ați dorit deviza latinească de ce nu ați apelat la un specialist, adică, la un latinist.

Deviza „Patria a priori” e un nonsens penibil. Probabil inventatorul ei a vrut să spună „Patria înainte de toate”

(Cine-a fost inventatorul? Maior? O fi considerat că dacă poartă numele marelui prelat greco-catolic Petru Maior, i-a moștenit și cunoștințele de latină).

Domnule Hellvig, „Patria înainte de toate” se spune, în latină, „Patria ante omnia”, în nici un caz „Patria a priori”, formula de un tembelism hilar (și care nu exista decît în „latina” SRI).

„A priori” este o expresie din filozofia cunoașterii, inventată în epoca modernă și folosită de Kant, de pildă, pentru a denumi cunoașterea independentă de experiența sensibilă (e cunoașterea-presupunere).

Cunoașterea bazată pe experiență este „a posteriori”.

Aceste două expresii, strict filozofice, nu au nici o legătură cu deviza dorită de SRI.

„Patria a priori” înseamnă exact „Patria înainte de a experimenta ceva”. Asta doriți să spuneți?

Dacă da, atunci e spus adînc, foarte adînc.

Cum se face că latiniștii români nu v-au atras atenția pînă acum asupra aberantei formule? Probabil unii v-au scris, dar cine să le citească mesajele (deh… patria a priori; cetățeanul a posteriori, adică, la posterior); ori n-au îndrăznit să vă scrie de teamă să nu-i trimiteți sfoara la DNA.

Ștergeți imediat aceasta deviza imbecilă, domnule Hellvig.

E o rușine nu pentru instituția pe care o conduceți și de care, personal, mi-e rușine, ci pentru noi, oamenii normali ai acestei țări, care mai știm ce înseamnă a priori.

Cristian Badiliță

(vă las să-mi ghiciți identitatea)

Copyright © 2013-2018 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

 

 

BINOMUL HELLVIG-LAZĂR

      BINOMUL HELLVIG-LAZĂR – Scandalos: Citiți protocolul secret PICCJ-SRI semnat în decembrie 2016 de Eduard Hellvig și Augustin Lazăr: „În cazul în care una dintre Părți intenționează valorificarea informațiilor, este obligatorie obținerea acordului prealabil al Părții care le-a pus la dispoziție”. Practic, SRI a condiționat soluțiile procurorilor. Binomul ne-a prostit că a denunțat protocolul din 2009, după ce îl încheiase pe cel din 2016, care îl rezilia pe primul (Document)

Redacția Lumea Justiției publică Protocolul privind organizarea cooperării între Serviciul Român de Informații și Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin, potrivit legii, încheiat la data de 8 decembrie 2016 între SRI – Eduard Hellvig (foto stînga) și PICCJ – Augustin Lazăr (foto dreapta), pentru care anunțăm oficial că vom depune luni plîngere penală împotriva semnatarilor.

În opinia noastră, protocolul din decembrie 2016 îl întrece în gravitate pe cel din aprilie 2009, despre care tandemul Hellvig-Lazăr l-a declasificat și a susținut că e denunțat. Vrăjeala cît casa, în realitate cei doi șefi de instituții de forță reziliaseră protocolul din 2009 prin cel pe care l-au încheiat pe șest – sub clasificarea secret de stat – în decembrie 2016, după care ne-au prostit cu declasificarea și i-au lăsat pe români să creadă că nu ar mai exista nici un protocol între SRI și PICCJ.

Nici astăzi nu se știe cînd a fost denunțat acest protocol, întrucît nu s-a prezentat opiniei publice nici un act prin care a fost denunțat, informațiile făcute publice pe așa-zisa denunțare de către SRI și PICCJ fiind contradictorii cu privire la data denunțării. Cum poate cineva să creadă că protocolul nu funcționează și azi?

Lazăr și Hellvig îi cred tîmpiți pe români și cred că instituțiile sunt ale lor

Cum își permit doi șefi de instituții de forță plătiți din bani publici să îi prostească pe români în asemenea hal? Să nu uităm de scena jucată în CSM de Procurorul General Augustin Lazăr în ianuarie 2017, cînd acesta se revolta că nu este de acord cu asemenea „inginerii” și se mai și jura cu „Doamne ferește” că el nu ar fi niciodată de acord cu asemenea concubinaje între procurori și agenții secreți. Practic, Augustin Lazăr ne-a luat de proști și se dădea fecioară neprihănită la o lună după ce semnase noul protocol cu SRI.

În opinia noastră, atît Eduard Hellvig, cît și Augustin Lazăr trebuie să răspundă penal pentru protocolul încheiat în decembrie 2016, după ce au jucat sceneta cu declasificarea și denunțarea, prezentîndu-se în ochii societății ca reformatori ai sistemului judiciar.

Gravitatea uriașă din protocolul SRI-PICCJ din decembrie 2016 constă în faptul că acesta i-a transformat pe procurori în slugile SRI, anchetatorii fiind obligați să raporteze periodic cum au fructificat sesizările și informațiile venite de la SRI, și mai ales, să nu ia nici o măsură în cursul urmăririi penale fără acordul în prealabil al SRI, în calitate de furnizor al informațiilor pe baza cărora s-au deschis anumite dosare. Mai mult, protocolul Binomului Hellvig-Lazăr obliga în continuare procurorii să ofere informații din dosare către SRI, totul fiind practic o încălcare brutală, pe lîngă lege, a principiului independenței procurorului, de care toți servitorii Statului mafiot au făcut atîta caz în ultimii 12 ani, deși lucrau ilegal pe protocoale.

Considerăm că Eduard Hellvig și Augustin Lazăr trebuie puși imediat sub acuzare, iar Parlamentul României trebuie să se întrunească și să ia decizia, prin lege, cu derogare de la prevederile în vigoare de destituire a celor doi din funcții întrucît ne aflăm în fața unei situații care atentează la securitatea naționala și la aservirea Justiției serviciilor de informații, cu încălcarea fățisă a legilor în vigoare.

Protocolul secret circula de o săptămînă prin redacții

Protocolul pe care îl publicăm în continuare circula de o săptămînă prin marile redacții ale presei sănătoase, neaservite Statului mafiot, însă fiind caracterul lui de secret de stat și a faptului că publicarea unui document de asemenea natură poate atrage răspunderea penală a celui care îl aduce la cunostința publicului, jurnaliștii au ezitat pentru a nu ajunge ținta unor dosare penale făcute chiar de ticăloșii care au lucrat pe asemenea protocoale.

Redacția Lumea Justiției nu l-a publicat pînă acum întrucît senior-editorul Răzvan Savaliuc nu a fost în țară pînă vineri, 24 august 2018 și exista riscul ca procurorii vînduți serviciilor să trimită mascații să ridice calculatoarele și să blocheze activitatea redacției Lumea Justiției.

Cinste lui, joi seara, 23 august 2018, fostul ministru al Finanțelor, Darius Vâlcov – a spart blocada – și a publicat pe pagina de Facebook coținutul integral al protocolului, despre care considerăm că nu putea fi secretizat sub clasificarea „secret de stat” întrucît Legea 182/2002 privind informațiile clasificate prevede la art. 24 alin. (5) „se interzice clasificarea ca secrete de stat a informațiilor, datelor sau documentelor în scopul ascunderii încălcărilor legii, erorilor adminstrative, limitării accesului la informații de interes public, restrîngerii ilegale a exercițiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitime”. O dată făcut public de cineva acest document, nu se mai poate invoca sub nici o formă caracterul lui secret!

Deși protocolul are, printre altele ca justificare Ordonanța abuzivă nr. 6/2016 dată de fosta ministresă a Justiției, Raluca Prună-Guvernul Cioloș – care după decizia Curții Constituționale din 2016 privind eliminarea SRI din activitatea de urmărire penală, a recalificat SRI ca „organ de cercetare specială” – reglementările interne și internaționale interzic ca în problemele ce țin de Justiție să se clasifice procedurile și accesul la identitatea celor care strîng probe.

Cum SRI, potrivit Ordonanței 6/2016 a fost folosit în continuare ca instrument pe filaje și interceptări, precum și expertize pe înregistrările și probele adunate din aceste activități, era interzisă ascunderea cetățenilor, identitatea celor care operau înregistrările și misiunile de filaj pentru că Justiția nu se poate face la secret, ci numai prin verificabilitatea și condiția de contradictorialitate efectivă între acuzare și apărare, neputîndu-se ascunde persoanelor acuzate elemente care sunt folosite la inculparea lor. În aceste principii stă ilegalitate protocolului SRI-PICCJ din decembrie 2016 care depășește cooperarea instituțională și se transformă în fapt într-o colaborare interzisă de articolul 7 din Legea 303/2004 care îi sancționează pe magistrații care colaborarează cu serviciile cu destituirea din funcția deținută.

Cum să ajungă procurorii – așa-zis independenți – să dea raportul la SRI, date din activitatea secretă a urmăririi penale, or să dea raport asupra soluțiilor date pe baza informațiilor venite de la SRI, or, cel mai grav, să nu poată valorifica informațiile decît cu acceptul prealabil al SRI?

Iată de ce credem cu tărie că directorul SRI Eduard Hellvig a mimat că este un reformator al Serviciului și a continuat în fapt aceleași practici instaurate în timpul regimului mafiot creat de Traian Băsescu. La fel credem și despre Augustin Lazăr, care a prostit populația la ședința CSM, că el nu e de acord cu asemenea „inginerii”, cînd el, cu o lună în urmă parafase parteneriatul cu SRI. Pentru aceste mesaje false transmise opiniei publice cei doi vor trebui sa răspundă!

Astfel, „Protocolul privind organizarea cooperării între Serviciul Român de Informații și Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin, potrivit legii” a fost semnat în decembrie 2016 de către directorul SRI Eduard Hellvig și Procurorul General al României Augustin Lazăr. Protocolul a fost înregistrat la SRI în 7 decembrie 2016, sub numărul 03656, iar la PICCJ în 8 decembrie 2016, sub numărul 09472.

Protocolul din decembrie 2016 încheiat de directorul SRI Eduard Hellvig și Procurorul General Augustin Lazăr este la fel de nociv și odios, dacă nu chiar și mai nociv și odios, precum cel din 2009, încheiat de șefii SRI de la acea vreme, George Maior și Florian Coldea, și Procurorul General al României de atunci, Laura Kovesi. Iar asta întrucît protocolul Hellvig-Lazăr conține prevederi pe lîngă lege, consfințindu-se practic nașterea unui nou „Binom”, după ce vechiul „Binom SRI-DNA” fusese destructurat prin decizia CCR 51/2016. Mai mult, protocolul din 2016 este construit pe baza acelorași principii odioase din vechiul protocol din 2009.

SRI organ de cercetare penală

Încă de la începutul protocolului găsim anomalii și abateri de la lege. Spre exemplu, așa cum reiese din art. 2 al Protocolului, SRI și PICCJ se angajau să desfășoare activități vizînd, printre altele:

„valorificarea informațiilor referitoare la săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de legislația în vigoare”.

Practic, avem de-a face cu o prevedere extrem de vagă, ce a făcut posibila o colaborare extinsă între SRI și PICCJ. După cum s-a putut observa, Protocolul stabilește că SRI și PICCJ vor derula activități pentru valorificarea informațiilor săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de legislația în vigoare. Nu se specifică în nici un moment despre ce infracțiuni anume este vorba sau despre ce legislație este vorba. Cu alte cuvinte, în baza acestei prevederi SRI și PICCJ puteau lucra pe toate infracțiunile din legislația penală.

De asemenea, la același art. 2 al Protocolului se specifică faptul că SRI și PICCJ se angajau să desfășoare activități vizînd:

„realizarea atribuțiilor organelor de cercetare penală speciale”;

Este confirmarea clară că SRI primea atribuții specifice organelor de cercetare penală, în contradicție flagrantă cu Codul penal și legea. De altfel, o confirmare a transformării SRI în organ de cercetare penală o avem la art. 7 din Protocol, unde se specifică faptul că:

„Parchetul coordonează, prin intermediul procurorilor desemnați, conform prevederilor legale, activitatea organelor de cercetare penală specială ale Serviciului”;

la art. 12 unde se prevede ca:

„Serviciul derulează activități specifice organelor de cercetare penală speciale, prin consilieri juridici anume desemnați și ofițeri specializați, care își îndeplinesc atribuțiile specifice sub conducerea și controlul direct al procurorului desemnat”.

Procurorii transformați în colaboratori ai SRI. Procurorii erau obligați să ofere SRI date din dosare

Foarte grav, prin același Protocol PICCJ-SRI, procurorii erau subordonați SRI, avînd obligația să dea Serviciului date din dosarele pe care le instrumentau. O arată cît se poate de clar art. 5 conform căruia:

„La cerere sau din oficiu, Părțile se informează reciproc și oportun și cu privire la datele sau informațiile obținute din activitatea specifică și care pot prezenta interes pentru realizarea misiunilor celeilalte Părți”;

si de art. 6 alin. (1) potrivit căruia:

„Parchetul comunică, în mod operativ, nu mai tîrziu de 60 de zile lucrătoare de la data înregistrării sesizării la Parchet, modul de valorificare a sesizărilor primite de la Serviciu cu excepția cazurilor în care, înainte de împlinirea termenului menționat, se solicită informații suplimentare în legatură cu cauza”.

Ce inseamnă aceste prevederi? Practic, procurorii erau transformați în colaboratori ai SRI, deși acest lucru este strict interzis de art. 7 din Legea 303/2004 privind statulul judecătorilor și procurorilor, care stabilește ca: „Judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, personalul de specialitate juridică asimilat acestora și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor nu pot fi lucrători operativi, inclusiv acoperiți, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informații”.

Mai mult, în baza protocolului, procurorii erau obligați să dea SRI informații din dosare, o prevedere evident contrară legii.

Încălcarea art. 43 din Codul penal

O încălcare gravă a Codului penal o regăsim la art. 15 alin (2) din Protocolul SRI-PICC. La acest punct se precizează următoarele:

„În vederea sprijinirii activităților specifice desfășurate de Parchet, Serviciul va asigura transcrierea comunicațiilor sau convorbirilor relevante în cauză”.

Or, această prevedere este total contrară Codului de procedură penală, unde la art. 143 din Codul de procedură penală se menționează că toate convorbirile, comunicările sau conversațiile interceptate și înregistrare sunt redate de procuror sau organul de cercetare penală. Nicidecum de un organ de cercetare penală specială, așa cum a fost transformat SRI prin ordonanța lui Prună și prin acest protocol.

Art. 143 Cod procedură penală:

Convorbirile sau comunicările interceptate și înregistrate, care privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, sunt redate de către procuror sau organul de cercetare penală într-un proces-verbal în care se menționează mandatul emis pentru efectuarea acestora, numerele posturilor telefonice, datele de identificare ale sistemelor informatice sau ale punctelor de acces, numele persoanelor ce au efectuat comunicările, dacă sunt cunoscute, data și ora fiecărei convorbiri sau comunicări. Procesul-verbal este certificat pentru autenticitate de către procuror”.

Același protocol mai conținea o prevedere contra naturii. Și anume, la art. 18 se mentionează în mod clar faptul că procurorii nu puteau valorifica informațiile primite în cadrul unor dosare penale, dacă nu aveau acceptul SRI:

„Parchetul se obligă să asigure protecția datelor și informațiilor clasificate pe care Serviciul le trimite în cadrul raporturilor de cooperare, în scopul prevenirii oricăror riscuri de pierdere, sustragere, acces neautorizat, divulgarea neautorizată sau distrugerea acestora”;

„În cazul în care una dintre Părți intentionează valorificarea informațiilor prevăzute la alin. (1), potrivit competențelor proprii, este obligatorie obținerea acordului prealabil al Părții care le-a pus la dispoziție”.

Nu în ultimul rînd, trebuie spus că protocolul putea fi extins și la alte domenii. Așa cum se precizează la art. 21: –„Conducerile celor două instituții pot conveni, în funcție de situația și dinamica stării infracționale și asupra altor domenii de cooperare, cu respectarea prevederilor prezentului protocol”.

Cititi mai jos documentul integral:

*Cititi aici dezvăluirea protocolului făcută în premieră de fostul ministru Darius Vâlcov, un adevărat apărător al ideii de Justiție curată

Articolul a apărut pe site-ul Lumea Justiției în 24 august 2018.

Sursa: https://www.luju.ro/institutii/servicii-secrete/binomul-hellvig-lazar-scandalos-cititi-protocolul-secret-piccj-sri-semnat-in-decembrie-2016-de-eduard-hellvig-si-augustin-lazar-in-cazul-in-care-una-dintre-parti-intentioneaza-valorificarea-informatiilor-este-obligatorie-obtinerea-acordului-prealabil-al-p

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

SRI controlează România prin protocoale din 1998

  Articolul de mai jos reprezintă dovada de netăgăduit conform căreia România este condusă de către reprezentanții STATULUI SUBTERAN, așa cum am arătat în editorialul din 15 martie 2018, Statul subteran.

SRI CONTROLEAZĂ ROMÂNIA PRIN PROTOCOALE DIN 1998 – Citiți groaznicul protocol pe combaterea crimei organizate și corupției semnat în decembrie 1998 între SRI, SIE, Ministerul Justiției, Ministerul Public, Ministerul de Interne și Ministerul Finanțelor. Prin protocol a fost înființat un Grup Operativ Central al cărui plan de măsuri prevedea vînarea guvernanților, judecătorilor, polițiștilor sau pompierilor. Artizanul principal a fost ministrul de atunci al Justiției Valeriu Stoica (Protocolul)

Românii sunt de 20 de ani victime ale serviciilor de informații care au intervenit în mod abuziv în Justiție, efectuînd acte de urmărire penală și intervenind pe lîngă judecători pentru obținerea unor soluții de condamnare ale adversarilor politici ai momentului, și nu numai. Dovada a fost făcută în acești ultimi ani de documentele care au circulat între instanțe, parchete și servicii, dar și de mărturiile necontestate ale victimelor cumplitelor colaborări, care au arătat că SRI este, de fapt, continuatorul fostei Securități. Un document bombă demonstrează că Parchetul General și SRI au colaborat pe protocol și înainte de 2009, cînd a fost semnat odiosul protocol de către Laura Codruța Kovesi în calitate de Procuror General al României și George Maior și Florian Coldea, șefii Serviciului Român de Informații. La acel moment, Asociația Magistraților din România, condusă de judecătoarea Viorica Costiniu, a reacționat extrem de dur, avertizînd că efectele prevederilor angajamentului luat de semnatari reprezintă o imixtiune în viața privată și profesională a românilor, AMR fiind prima asociație a magistraților din România care a luat poziție față [de] abuzivul act.

Este vorba despre „Protocolul privind cooperarea între Ministerul Justiției, Ministerul Public, Ministerul de Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe și Ministerul Finanțelor în domeniul combaterii criminalității organizate și corupției” semnat în decembrie 1998 de ministrul Justiției, Valeriu Stoica (foto centru), Procurorul General al României, Mircea Criste (foto stînga), ministrul de Interne, Gavril Dejeu, directorul SRI, Costin Georgescu (foto dreapta), directorul ȘIE, Cătălin Harnagea și ministrul Finanțelor Decebal Traian Remeș.

De reținut că semnarea protocolului s-a făcut în condițiile în care, la vremea respectivă, ministrul Justiției era cel mai puternic om în stat, în acest caz Valeriu Stoica, fiind singura persoană din arhitectura statului care nu putea fi cercetată penal. Asta întrucît, pe vechea legea de organizare judiciară nr. 92/1992, ministrul Justiției era asimilat magistratului și nici un magistrat nu putea fi urmărit penal fără avizul ministrului Justiției, așa cum toate anchetele demnitarilor se făceau prin intermediul ministrului Justiției.

Astfel, prin protocolul semnat în 1998, sub paravanul luptei cu corupția și criminalitatea, puterea politică din perioada 1998-2000 a pus bazele Unității Naționale Interforțe – Grupul Operativ Central care era condus de procurorul șef al Secției anticorupție, urmărire penală și criminalistică al PICCJ. Și nu doar atît! La nivelul fiecărui parchet de curte de apel a fost înființat un „Grup operativ teritorial”, condus de procurorul șef al Secției anticorupție, urmărire penală și criminalistică a parchetului curții de apel. Atît „Grupul operativ central”, cît și „Grupurile operative teritoriale” aveau drept atribuții „concentrarea, analiza, evaluarea și valorificarea informațiilor referitoare la criminalitatea organizată și corupție; realizarea de controale și verificări de specialitate, în mod independent și în colective mixte; și efectuarea actelor de urmărire penală, dispuse de procuror”, iar, la fel ca și în cazul Protocolului semnat în 2009 între PICCJ și SRI, protocolul semnat în1998 prevedea formarea unor echipe mixte.

Astfel, echipele mixte formate în baza Protocolului semnat în1998 erau compuse dintr-un reprezentat al Serviciului independent de protecție și anticorupție al Ministerului Justiției, patru reprezentanți ai Ministerului de Interne, un reprezentant al SRI, un reprezentant al SIE și 6 reprezentanți ai Ministerului Finanțelor.

În final, Ministerul Public se angaja în fața MJ, SRI, SIE, Ministerului de Interne și Ministerului Finanțelor, atenție, că „va comunica în scris (…) datele și informațiile de interes cu privire la faptele pe care le-au sesizat, rezultate din finalizarea urmăririi penale”.

De această colaborare care implica monitorizarea, filarea și interceptarea audio-video în baza unui „plan de acțiune”, erau vizați, potrivit „Planului de măsuri al Grupului Operativ Central”, adoptat în anul 2000 (facsimil), funcționarii care exercitau autoritate de stat în domeniul controlului financiar și de gestiune, funcționari ai administrației publice, gărzii financiare, Curții de Conturi, protecției consumatorului, cadrele de poliție, poliție de frontieră, jandarmi, pompieri și din alte structuri ale Ministerului de interne, dar și procurori, judecători, grefieri ori alți funcționari din domeniul Justiției ori implicați în înfăptuirea actului de Justiție.

Conform documentelor pe care le prezentam exclusiv în facsimil, aparatura necesară monitorizării, filării și interceptării audio-video era asigurată de Ministerul Finanțelor, protocolul avînd, ca substrat și achiziția de aparatură sofisticată de interceptare audio-video, deși nu exista legislație pentru supravegherea pe noua tehnologie.

La fel cum nu exista legislația pentru ca SRI și SIE să fie implicată în activitatea de urmărire penală în  care s-a implicat, astfel cum reiese din Protocolul încheiat în1998, în ultimii 20 de ani, deși nu putea desfășura acte decît pe infracțiuni dîn categoria celor la siguranța naționala și nicidecum pe infracțiunile de corupție din Codul penal (luare de mită, trafic de influență, foloase necuvenite, etc.)

Protocolul dovedește ca în România post-decembristă a existat permanent apetitul autorităților de a organiza în subteran o grupare de poliție politică la vîrful instituțiilor de forță, astfel încît, la nevoie, persoanele incomode să fie înlăturate cu arma dosarelor penale.

Iar toate acestea s-au întîmplat chiar și înainte de apariția Direcției Naționale Anticorupție, înființată prin Ordonanța de Urgenta nr. 43 din 4 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 515/14.08.2013, parchet care astăzi este acuzat ca face dosare la comandă, în funcție de interese politice ale unor puteri din țară și din afară, fiind susținută în activitatea penală, pînă recent, de SRI.

Reacția fostului șef SIE Cătălin Harnagea la protocol: „Nu aveam om în vreun grup operativ… Nici un ofițer SIE nu lucra dosare penale”.

Contactat telefonic, fostul director al Serviciului de Informații Externe Cătălin Harnagea a declarat pentru Lumeajustitiei.ro, următoarele: „Numai că atunci, conform protocolului, le trimiteam, dacă aveam informații despre cazuri pe care le aveau în lucru sau le începeau. Și lucrul ăsta se făcea prin acel reprezentant la care face referire protocolul. Nu aveam om în vreun grup operativ. Aveau nevoie de vreo verificare, le-o dădeam dacă o aveam. Dacă Ministerul de Interne, Ministerul Public cereau informații despre vreo speță și noi aveam informațiile și le puteam da, atunci le trimiteam prin reprezentantul ales. Dar, nici un ofițer SIE nu lucra dosare penale, rechizitorii sau urmărea ca informațiile să fie folosite de procurori sau judecători. Sau le dădeam la instanțe în note secrete. Și ce este cel mai important: corupția nu a fost ridicată prin vreo hotărîre a CSAT la nivel de amenințare la securitatea națională. Atunci se vorbea despre combaterea corupției, nu de lupta împotriva corupției. Și nu uitați un lucru important, atunci poliția putea face dosare penale, alături de procuratură. Era o lupta între Ministerul Public și Ministerul de Interne.

Prezentăm în continuare Protocolul, planul de masuri al Grupului Operativ Central și documentul privind achiziția de aparatură de interceptare, filare și înregistrare audio-video:

Articolul semnat de Elena Dumitrache a apărut în 1 iulie 2018 pe site-ul Lumea Justiției.

Sursa: https://www.luju.ro/dezvaluiri/anchete/sri-controleaza-romania-prin-protocoale-din-1998-cititi-groaznicul-protocol-pe-combaterea-crimei-organizate-si-coruptiei-semnat-in-decembrie-1998-intre-sri-sie-ministerul-justitiei-ministerul-public-ministerul-de-interne-si-ministerul-finantelor-prin-prot

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Ce-i mai negru decît „listele negre“? Colonialismul alb!

           După cum s-a putut lesne observa, din îndelunga și tulburătoarea dezbatere publică privind problemele justiției din România au lipsit pur și simplu referirile la una din piesele din angrenaj. Din păcate pentru dezbatere, este piesa de bază. Și, fiind piesa de bază, dezbaterea a fost fără efect, dacă nu chiar inutilă, oricîte adevăruri s-ar fi spus și oricîte nelegiuiri s-ar fi dezvăluit. Această piesă este, în justiția din România, factorul străin. Doar în ultimele săptămîni, în contextul dezvăluirilor de documente privitoare la „liste negre“ trimise de la Bruxelles, cu oameni de condamnat de către justiția din România, referirile la factorul străin n-au mai putut fi ocolite! Deși eternii diversioniști de profesie de pe la televiziuni s-au și repezit să ne spună că „listele negre“ erau întocmite la București, regimul Băsescu folosind de fapt Bruxelles-ul pentru pecetluirea eliminării adversarilor săi politici. Dar nu despre asta este vorba! Este vorba despre faptul că Bruxelles-ul și-a arogat decizia în locul justiției române, chipurile independentă, și România a acceptat această umilință colonială. Numele de pe aceste liste reprezintă, din respectivul punct de vedere, un aspect secundar. Oricît s-ar vrea să se scuze sau, dimpotrivă, să se acuze „listele negre“ trimise de Bruxelles la București, acestea nu sunt nimic altceva decît expresia cea mai fără echivoc a statutului de colonie al României, care include dreptul de viață și de moarte al stăpînului de la Bruxelles asupra sclavilor de la București. Asta-i adevărata problemă!

Și, atenție, pentru a fi în deplină conformitate cu ceea ce avem de-a face, am vorbit despre factorul străin, și nu extern! Oriunde, prezența factorului extern este inevitabilă și luarea sa în considerare este firească! În România actuală însă nu operează doar factorul extern, să zicem, de la Bruxelles sau de la Washington, ci este vorba despre un factor străin, să zicem, tot de pe la Bruxelles sau de pe la Washington, dar aflat în carne și oase în România, sub formă de consilieri străini, ambasadori străini cu alte însărcinări decît ambasadoreala, ONG-iști străini misionari și puzderia de agenți de influență, agenți de legătură, ofițeri cu acoperire și fără acoperire ai serviciilor străine de informații, toți aceștia acționînd nu doar din afara, ci dinăuntrul României, întru bombardarea structurilor cu implicare în justiție. Nu putem fi chiar imbecili, cum ne-ar dori unii, să admitem că structurile implicate în justiția din România sunt numai structurile din justiție, făcîndu-ne că nu vedem realitățile. Asupra implicării unora – respectiv cele politice – ne atrag atenția înșiși adepții „statului de drept“, care vor să ne scape, vezi Doamne!, de această implicare, spre depolitizarea justiției și asigurarea independenței ei. Dar pentru implicarea altora – a acelora din serviciile secrete – acești adepți ai „statului de drept“ n-au nici ochi, nici urechi, dezvăluindu-și menirea sau misiunea de a-i înlocui ei, „secreții“, pe politicieni în manevrarea justiției.

Așa se face că, în dezbaterea problemelor justiției, devenită publică din cauza lucrurilor prea de oaie ce se petrec pe acolo, toate vîrfurile participante, care sunt fie din „aria politică“, fie din „cîmpul tactic“ al serviciilor secrete, se străduiesc cu obstinație să descopere vinovați în tabăra cealaltă și, mai ales, să evite a spune ceva de factorul străin, despre care și o tabără și cealaltă știu că acela este decidentul. Trăim în capitalism și cine are proprietatea are și decizia. Și întrucît proprietățile strategice din România au ajuns la străini, aceștia sunt decidenții și în economie, și în politică, și în justiție! Toate vîrfurile românești își cunosc vîrful nasului, știind bine cine este stăpînul! Și, în ultimă instanță, preferă să caute vinovați printre ei înșiși decît să facă vreo trimitere la stăpîni. În atenția diversioniștilor de pe la televiziunile cu ștaif, nu regimul Băsescu s-a folosit de Bruxelles pentru scoaterea din joc a adversarilor săi politici, ci Bruxelles-ul s-a folosit de regimul Băsescu pentru a transforma România într-o colonie, spre a o anatemiza și jecmăni!

O bălăcăreală româno-română se joacă astfel în public la ore de vîrf și de maximă audiență, în timp ce stăpînul străin, nederanjat și chiar neevocat, rămîne doar să strîngă în chingă și mai tare vătafii români de care se servește spre a ne înlănțui pe noi, servitorii!

Dacă stăpînul străin ar fi doar dintr-o țară, încă n-ar fi așa de rău cum este! Și-ar stoarce colonia – căci asta este România, o colonie! – ca pe lămîie, dar măcar ar feri-o să fie stoarsă și de alții! Din păcate, România este o colonie în cadrul sistemului centru-periferie al UE, făcînd obiectul unui „colonialism colectiv“. Mai mulți colonialiști, mai vechi sau mai noi, hărtănesc România, cooperează între ei s-o jefuiască la sînge, iar acolo unde nu se înțeleg între ei cum să-și împartă halcanele, își trag preșurile de sub picioare unii altora. De aici și haosul din România! Haosul este chiar starea cea mai folositoare stăpînului străin, chiar dacă neunitar și necoeziv! Ce poate fi mai minunat pentru un stăpîn, decît ca sclavii săi să se certe între ei, să dovedească astfel că nu sunt buni de altceva decît de a fi umiliți, biciuiți și jecmăniți! Și să nu uităm că, în timp ce românii privesc la televizor dezbateri despre revocarea sau nu a dnei Kovesi, stăpînul străin a dispus construirea pe banii consumatorilor români de conducte care să ducă spre alte țări din UE gazele românești din Marea Neagră, la care românii n-au acces, cu toate că peste jumătate din ei se încălzesc, încă și în secolul XXI, cu lemne. Trăiască lupta pentru adevărurile din justiție!

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a Cotidianului din 26 martie 2018.

Sursa: https://www.cotidianul.ro/ce-i-mai-negru-decat-listele-negre-colonialismul-alb/

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-

 

Planul Minerva și Protocolul infracțional SRI – PICCJ

          Sistemul ticălos care a nenorocit România este lovit de moarte. Valul de dezvăluiri năucitoare care vin din toate părțile peste el nu mai vizează cazuri punctuale de abuz.

Ci smulge în forță masca de pe chipul odios al Binomului SRI-DNA, care a penetrat ilegal clasa politică și justiția, pentru a submina ființa națională, pentru a submina partidele, presa liberă și mediul de afaceri românesc. Totul după un plan de acțiune trasat din afară, de „partenerii strategici“. Așa invocau nenorociții care au fost la vîrful SRI, ca să își dea importanță, să sperie, că au ordin din afară. Și pînă la un punct au avut. Pînă la un punct din care Binomul a crezut că poate face el legea în țară și a scăpat de sub orice control politic și instituțional.

Inițial, Planul Minerva a fost impus de americani și îmbrățișat și de autoritățile de la Bruxelles, care conduc Comisia Europeană. În privința politicilor externe este știut că americanii nu au morală și principii, ci doar interese. Au impus Planul Minerva socotind că astfel vor domina țara politic și economic, iar orice contact cu Rusia va fi blocat și vor controla regiunea. Totul prin arma cătușelor. Iar UE a achiesat, de aceea Rapoartele MCV au fost numai de aplaudare a instituțiilor de forță și nu au dedicat nici un rînd despre existența abuzurilor.

Romania a fost supusă unui experiment. I s-a impus în secret, prin servicii, să adopte strategii de acțiune penale, care au fost folosite de americani în țările sud-americane, arabe și africane (lumea a III-a) folosite în combaterea traficului de droguri, de persoane, terorismului. Adică cu încălcarea Drepturilor Omului. Politicienii, elitele românești au fost vînați sistematic și plimbați în cătușe în fața națiunii, ca niște teroriști, manipulîndu-se dorința poporului de dreptate.

Totul a început cu acceptul tacit al președintelui Traian Băsescu, care era inculpat la preluarea mandatului în Dosarul Flota, și care a acceptat începerea „vînătorii de scalpuri“ în România, și care a fost ajutat de forțe externe să rămînă la Putere, fraudîndu-se alegerile și aruncîndu-se la coș rezultatul Referendumului din 2012, cînd 7,4 milioane de români au votat pentru demiterea lui.

În 2005 s-a emis Hotărîrea CSAT nr. 17/28.02.2005 (organ administrativ) care a considerat să introducă în Strategia Națională Anticorupție corupția și evaziunea fiscală ca vulnerabilități la siguranța nțtională. La fel a fost băgată și presa.

Fără nici o bază legală, fără ca legislația României să permită, SRI și Parchetul General au semnat Protocolul de cooperare dintre Parchetul ICCJ și SRI pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin în domeniul securității naționale nr. 003064 din 04.02.2009 (act prin care SRI a fost introdus ilegal în activitatea de urmărire penală).

Acest protocol clasificat și răspîndit la toate marile parchete și unitățile SRI, a [fost] adaugat la lege. În baza Protocolului s-au format sute de echipe mixte compuse din procurori și ofițeri de informații „în scopul contracarării riscurilor derivate din derularea unor activități cu caracter infracțional“. S-a mințit mereu instituțional că Protocolul avea la bază Hotararea CSAT nr. 17/28.02.2005, pentru ca magistrații și ofițerii SRI implicați să creadă că ar exista o bază legală.

Dezastru azi pentru semnatarii protocolului, care pot ajunge la puscărie: Vineri 16 martie 2018, Președintele României Klaus Iohannis a confirmat oficial că nici o hotărîre a CSAT nu a decis încheierea de protocoale. O lovitura teribila pentru Binom.

Constituirea de echipe mixte, specifică fostei Securități comuniste, era și este interzisă de procedura penală, care nu permite ofițerilor de informații să desfășoare activități de urmărire penală, dar și de art. 7 din Legea 303/2004 privind statutul procurorilor și judecătorilor, care interzice magistraților să fie colaboratori ai serviciilor de informații sub sancțiunea destituirii din funcția deținută. Echipele mixte au funcționat din 2009 și pînă în 2016. Planul Minerva a fost dus la îndeplinire printr-un progrom nemaivăzut împotriva presei libere (toți mogulii au fost băgați la pușcărie și afacerile le-au fost distruse), politicienii au fost terminați ca imagine și vînați cu dosare penale ca niște criminali, în special cei de la PSD (în timp ce Băsescu arunca anatema pe cei 322 din Parlament, discreditînd instituția aleasă de popor), iar oamenii de afaceri români importanți au fost aproape toți terminați, li s-au distrus afacerile și au fost eliminați din piață. În paralel cu protocoalele, politicienii care au colaborat cu serviciile au asigurat modificarea legislației astfel încît să fie permise abuzurile.

Planul Minerva a reușit in România. A subminat instituțiile fundamentale, clasa politica și a decimat elitele românesti. A transformat justiția într-un „cîmp tactic“ în care au apărut magistrați diletanți, iresponsabili și scăpați de sub orice control. Pînă la Înalta Curte. Aserviți SRI.

Rezultatul Planului Minerva: s-a înlocuit corupția autohtonă cu una și mai periculoasă: corupția de import, care a acaparat resursele strategice ale României și piața de desfacere în detrimentul național. Azi românii plătesc facturi la casele lor numai la firme străine.

SRI a fost in perioada 2005-2016 principalul pericol la adresa siguranței naționale, amestecîndu-se brutal în politica, presa și mediul de afaceri, în pofida art. 36 din Legea 14/1992 privind funcționarea SRI, care prevede: „Personalul Serviciului Român de Informații nu poate face parte din partide sau alte organizații cu caracter politic ori secret și nu poate fi folosit în scopuri politice. Serviciul Român de Informații nu va întreprinde nici o acțiune care să promoveze sau să lezeze interesele vreunui partid politic sau persoane fizice ori juridice, cu excepția acelor acțiuni ale acestora care contravin siguranței naționale.

Cine le-a dat voie celor care au condus SRI, Parchetul General, DNA să atragă în jocul lor judecători și propagandiști, și să formeze un cîmp tactic prin care să aresteze, să demonizeze și să înlăture din viața publică personalități autohtone care, bune sau rele, erau ale noastre? În baza unor protocoale care, iată, nu au avut bază legală, întrucît hotărîrile CSAT invocate în justificarea lor nu au permis niciodată încheierea lor. Cum și-au permis semnatarii protocoalelor să adauge la lege?

Evident că fără spatele americanilor, și ai celor de la Bruxelles, procurori din DNA și alte parchete, dar și judecători cultivați de sistem, nu ar fi avut niciodată curaj să bage la pușcărie politicieni, patroni de trusturi de presă și oameni de afaceri. La asigurarea protecției au contribuit și ambasadorii. Nu sunt de neglijat nici informațiile că în sediul DNA a existat o bază CIA/FBI care acorda asistență pe dosare. Nu sunt întîmplătoare nici pozele Laurei Kovesi, la pomana porcului cu șefi ai serviciilor secrete americane ori decorațiile date acesteia și generalului SRI Florian Coldea de anumite state, pentru „merite“ care nu au fost niciodată explicate.

Un Plan Minerva asemănător a mai fost exersat cu mulți ani înainte în Italia – „Mani Pulite“, care a fost un eșec răsunător. A distrus partidele politice tradiționale din Italia și liderii de valoare. Un Plan Minerva se încearcă a fi introdus de ceva ani în Polonia, Ungaria, Cehia și Slovacia, dar acolo populația și conducătorii nu permit și de aceea au apărut poziții de ostilitate față de UE, care au culminat cu declarația de acum cîteva zile a președintelui Poloniei Andrzej Duda, care a comparat apartenenta la UE cu ocupația țării de către diferite imperii: „Nu mai putem decide pentru noi înșine. Undeva în capitale îndepărtate, se decide în privința noastră, ne luăm de acolo banii pe care îi cîstigăm pentru munca noastră, deși în realitate noi muncim pentru alții, se decid treburile noastre. In realitate, lucrăm pentru alții”.

Se aude că americanii s-ar retrage încet-încet din Planul Minerva, care este însă continuat de autoritățile de la Bruxelles.

Acum poate înțelegeți de ce vicepreședintele CE, olandezul Frans Timmermans, după ce Lumea Justiției i-a trimis în noiembrie 2017 amplul „Raport privind activitatea subversivă din Justiție și serviciile de informații în scopul exercitării puterii în stat de grupuri de interese politico-judiciare-economice în perioada 2005 – 2017“, în care am semnalat abuzurile îngrozitoare de la noi, acesta ne-a răspuns că nu îl interesează subiectul întrucît: „Criteriile din cadrul MCV nu se extind la activitățile de informații și controlul democratic asupra acestor activități și din acest motiv nu fac obiectul rapoartelor MCV“.

Cam asta s-a întîmplat la noi sub „înțeleapta“ conducere a foștilor șefi ai SRI George Maior și Florian Coldea, care erau pe la toate mesele cu politicienii, magistrații și propagandiștii de vîrf, ei făceau și desfăceau. Cei doi sunt liberi, bine mersi… Mulți încă tremură în fața lor, așa cum tremură și în fața lui Kovesi.

În tradiția pur dîmboviteană, Binomul a deviat de multe ori de la Planul Minerva. Ba și mai rău, a acționat contra-naturii răspîndind ideea că americanii vor să se facă dosarele pe care în fapt ei doreau să se facă. Ca toți să tacă și să se supună. Binomul a crezut că poate face el legea. A crezut că poate decide soarta oricărui om, că poate conduce totul, Parlamentul, Guvernul, partidele, presa, mediul de afaceri. Așa se explică și de ce bugetele serviciilor au crescut amețitor, de la an la an. Așa se explică de ce la vîrful marilor parchete sunt tinuți de prea mulți ani indivizi slugarnici și compromiși, care și-au făcut titluri de glorie băgînd la închisoare aleșii poporului și în general tot ce mișcă, chiar și pe cei care i-au numit în funcții. Toți erau corupți, numai ei nu!

Valul de dezvăluiri îngrozitoare care s-a pornit în ultimele săptămîni împotriva atrocităților Binomului ne pune în fața unei dezbateri naționale majore: A trădat Binomul SRI-DNA (împreuna cu celelalte ramificații) la modul instituțional? Sau totul a fost opera unor nebuni după putere, care au confundat instituțiile cu propria moșie?

Dacă trădarea a fost la nivel instituțional, atunci SRI, DNA și alte oficine trebuie desființate. Dacă trădarea a fost la nivel de persoane, care au folosit informațiile și instituțiile, pentru atingerea unor interese de grup, atunci exponenții Binomului trebuie să răspundă. Civil și Penal.

În această perioadă se dă bătălia finală. Dezvăluirile și loviturile pentru Binom vin din toate părțile. Cu toptanul. Vom afla numele multor magistrați care au făcut jocurile Binomului și chefuiau cu exponenții lui. Dovezile vor fi revoltătoare pentru că, nu mai vizează chestiuni punctuale, ci de sistem, care au afectat viața românilor!

E de așteptat ca sistemul ticălos să reacționeze brutal, de frică. Să profereze amenințări, să forțeze dosare. Va face greșeli și mai grave, pentru că nu mai poate da înapoi. Se va afunda și mai mult. În final, va avea sfîrșitul clasic al dictatorilor. Cum să mai doarmă liniștiți în paturile lor acești nenorociți care făceau liste pe cine să încătușeze, să-i elimine, să le ia banii, tot, să-i ardă ca pe șoareci?!?

PS – Protocoalele PICCJ – SRI trebuie urgent desecretizate. Iar semnatarii lor deferiți Justiției. Aceste acte ilegale, care au generat echipe mixte ofițeri de informații – magistrați, trebuie să ducă la eliminarea din viața publică a șefilor SRI care au permis amestecul serviciului în politică și alte domenii de activitate, pentru fapte care nu vizau siguranța națională, lezînd grav drepturile și interesele românilor. La fel și magistrații care au dat mandate de siguranță națională pe acțiunile fără bază legală ale Binomului, ori care au colaborat împotriva legii cu serviciile trebuie excluși din Magistratură.

PPS – Sunt convins că dacă nu l-am fi avut președinte pe Traian Băsescu, Planul Minerva nu ar fi putut fi implementat în România, așa cum nu a fost acceptat în statele ex-comuniste din UE.

Articolul semnat de Răzvan Savaliuc a apărut pe site-ul Lumea Justiției în 16 martie 2018.

Sursa: https://www.luju.ro/opinii/editorial/planul-minerva-si-protocolul-infractional-sri-piccj

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-

„Nu doresc la nimeni […] să fie victima unei erori judiciare“

În 22 februarie 2018 ministrul Justiției, Tudorel Toader a prezentat așteptatul Raport prin care a cerut revocarea procurorului-șef al DNA, Laura Codruța Kovesi. După o expunere documentată și argumentată în termeni de specialitate, la sfîrșit s-a adresat auditoriului și „fiecărui român în parte“ pentru a face un exercițiu de imaginație, „cu ochii închiși sau deschiși“.

„Imaginați-vă dumneavoastră, jurnaliști prezenți sau români în fața televizorului, faptul că este unul arestat pe nedrept și că stă în pușcărie o noapte, o lună, un an, cinci ani de zile, pe nedrept, n-are cui să plîngă, vorbește singur și nu-l ascultă nimeni, după care el e achitat și spune ne pare rău, despăgubiri la instanța națională sau la CEDO și ălea plătite din bugetul național, fără nici o răspundere.“

„După părerea mea, nu doresc la nimeni, din cei prezenți sau care ascultă, să fie victima unei erori judiciare. Ferească Dumnezeu dacă vreunul e victimă, își schimbă radical și abordarea și înțelegerea lucrului desfășurat și aplicarea prezumției de nevinovăție.“

Prin aceste cuvinte, ministrul Tudorel Toader a explicat, pentru orice cetățean al acestei țări care nu are cunoștințe juridice, care este, printre altele, motivația acțiunii sale de revocare a procurorului-șef : faptul că acesta și subordonații săi au produs probe false care au dus la condamnarea multor persoane nevinovate.

Copyright © 2013-2018 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

 

Fostul președinte al CCR Ioan Vida dă verdictul: „Președintele are obligația de a o revoca pe Kovesi, așa cum a propus ministrul Justiției…“

          Iată prima luare de poziție responsabilă și argumentată a unui om avizat care s-a exprimat pentru Lumeajustitiei.ro cu privire la obligația președintelui Klaus Werner Iohannis de a o revoca pe Laura Kovesi din funcția de procuror șef al Direcției Naționale Anticorupție.

Demonstrația juridică făcută de fostul președinte al Curții Constituționale a României, profesorul Ioan Vida, (foto) este fără echivoc și zdrobește din fașă toate luările de poziții ale comentatorilor pro-DNA care și-au dat cu părerea în fel și chip după ce Lumeajustitiei.ro a lansat public demonstrația că procedura de revocare a Laurei Codruța Kovesi este ireversibilă.

Fără a face alte comentarii, prezentăm în continuare declarația fostului președinte al Curții Constituționale, profesorul Ioan Vida, acordată în exclusivitate pentru Lumeajustitiei.ro:

„Este corectă poziția dumneavoastră! Atunci cînd s-a făcut Constituția asta, din care eu am scris o parte bună, s-au stabilit competențele legate. Aceste competențe legate înseamnă atunci cînd un ministru propune ceva, iar președintele nu face decît să confirme, să îi dea putere acelei decizii.

În România nu s-a înțeles că în Constituția noastră există competențe legate.

Președintele nu are ce să facă în aceste chestiuni. La noi s-a înțeles că președintele este un fel de Ceaușescu, ori nu e așa. Președintele trebuie să țină seama de ce spune Guvernul, pentru că Guvernul este emanația poporului.

Președintele doar confirmă numirea sau revocarea propusă de Parlament, de Guvern sau de ministru. În Constituție se spune că președintele are o competența delegată, legată de ceea ce i se spune.

Oamenii trebuie să înțeleagă că în acest moment președintele României are obligația de a o revoca din funcție pe Laura Kovesi, așa cum a propus ministrul Justiției.

Este penibil faptul că președintele României se pronunță înainte de a citi Raportul. După 20 de puncte de vedere corecte… Eu nu am văzut Raportul, dar am văzut ce a spus ministrul Justiției, iar ceea ce a spus dînsul este perfect.“

Articolul semnat de Elena Dumitrache a apărut pe site-ul Lumea Justiției în 23 februarie 2018.

Sursa: https://www.luju.ro/dezvaluiri/evenimente/s-a-terminat-fostul-presedinte-al-ccr-ioan-vida-da-verdictul-presedintele-are-obligatia-de-a-o-revoca-pe-kovesi-asa-cum-a-propus-ministrul-justitiei-cand-s-a-facut-constitutia-din-care-eu-am-scris-o-parte-buna-s-au-stabilit-competentele-legate-presedintel

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Către șefii de stat și de guvern din Europa

        Politologul român Radu Golban solicită Puterilor Aliate o reacție fermă cu privire la actul de reînființare a unei organizații naziste în România.

Cunoscutul politolog și analist economic român a dat publicității o scrisoare deschisă pe care a adresat-o șefilor de stat și de guvern ai Puterile Aliate şi Asociate în al Doilea Război Mondial, precum și miniștrilor Afacerilor Externe și șefilor Comisiilor de politică externa ale Parlamentelor din aceste țări.

Scrisoarea atrage atenția asupra faptului că, în contextul creşterii intensităţii mişcărilor extremiste la nivel mondial, România a creat precedentul periculos al reabilitării unei organizaţii fasciste şi a deschis astfel calea revizuirii tratatelor de pace. Acest enunț este susținut de expertize semnate de personalităţi cu reputație internațională în materie de Drept Public. Expertizele demonstrează că, prin deciziile instanţelor române de a recunoaște Forumului Democrat al Germanilor din România calitatea de succesor în drepturi al Grupului Etnic German (GEG), România reînființează în drept și în fapt o grupare nazistă și încalcă obligaţiile asumate prin tratatele de la sfîrşitul războiului.

Scrisoarea amintește ca Grupul Etnic German a fost desfiinţat în 1944, ca urmare a Convenţiei de Armistiţiu survenite între România şi Aliaţi, fiind catalogat de întreaga comunitate mondială ca organizaţie nazistă.

Desființarea GEG, ca urmare a aplicării prevederilor Convenției, a constat în dizolvarea persoanei juridice în cauză, judecarea și condamnarea liderilor săi, lustrarea membrilor organizației și confiscarea patrimonului. Astfel, Grupul Etnic German nu lăsa succesori, iar reînființarea sa era interzisă.

Mai mult, prin Tratatul de Pace de la Paris din 1947, Puterile Aliate și Asociate au convenit, iar România s-a angajat, că „statul român nu va îngădui în viitor existența și activitatea unor organizații de această natură care au drept scop lipsirea poporului român de drepturile sale democratice“.

Cu toate acestea, continuă scrisoarea, instanţele judecătoreşti din România au admis cererea FDGR de a i se recunoaște calitatea de succesor în toate drepturile al GEG. În consecință, instanța a acceptat și solicitările FDGR de a intra în posesia drepturilor patrimoniale ale GEG, deși măsura confiscării acestora a intervenit, așa cum argumentează scrisoarea, ca urmare împlinirii obligațiilor asumate de România prin tratatele de pace, la cererea Aliaților.

Concret, în baza recunoașterii calității sale de succesor în drepturi al GEG, așa cum rezultă și din datele oficiale ale Guvernului român, FDGR a depus în instanță 136 cereri de retrocedare a unor imobile, între care unele aflate în circuitul public.

„Apreciez că retrocedarea bunurilor confiscate unei organizaţii naziste echivalează cu reînfiinţarea acesteia, aşa cum subliniaza experţii consultaţi“, precizează dr. Radu Golban.

În consecință, actul de reconstituire a personalității juridice a GEG şi restituirea patrimonului acestuia reprezintă încălcarea obligațiilor asumate de România potrivit art. 5 al Tratatului de pace de la Paris și creează precedentul periculos al denunțării acestuia, subliniază autorul demersului.

„Îmi exprim speranța că Puterile Aliate vor exprima o poziție fermă cu privire la reabilitarea unei organizații naziste, printr-un act care contravine obligațiilor asumate de România prin Tratatul de pace de la Paris, punînd sub semnul întrebării status qvo-ul mondial postbelic.

Solicit, totodată, autorităților române intrarea în legalitate în raport cu Tratatul și să anuleze actul de recunoaștere a FDGR ca succesor al GEG, cu desființarea efectelor patrimoniale și nepatrimoniale ale acestuia“, scrie autorul.

Dr. Radu Golban mai precizează că a fost afectat personal de o îngrădire a dreptului la liberă exprimare după ce, în urma exprimării concluziilor de mai sus într-o emisiune la un post național de televiziune, postul TV a fost sancționat, iar domnia sa a fost dat în judecată de FDGR – organizaţie condusă în perioada 2002-2013 de actualul preşedinte al României, Klaus Werner Iohannis.

În încheierea scrisorii sale, dr. Radu Golban subliniază că „perpetuarea situaţiei actuale ar putea induce suspiciunea rezonabilă că actualul preşedinte al României luptă împotriva corupţiei numai atunci cînd aceasta se află în ograda adversarilor politici, ceea ce ar periclita sănătatea statului de drept. Denunţarea unei erori judecătoreşti ar reprezenta, însă, pentru domnul Klaus Werner Iohannis, o demonstraţie a bunelor sale intenţii“.

Regăsiți aici linkurile către documentele citate, respectiv:

Evaluarea de drept internațional a Convenției de Armistițiu din 1944 și  a Tratatului de Pace din 1947 încheiat între România și puterile aliate, cu privire la succesiunea legală a organizațiilor național – socialiste, care au fost interzise prin acest act juridic semnată de Profesor Dr. iur. Michael Kilian, Profesor universitar em. la Facultatea de Drept și de Științe Economice Universitatea Martin-Luther Halle-Wittenberg; Link:

http://radugolban.ro/evenimente/procesul-fdgr-vs-radu-golban/aviz-evaluare-drept-international

Evaluarea de drept internațional cu privire la succesiunea legală a organizațiilor național – socialiste, semnată de Luzi Stamm, membru al Parlamentului elvețian, licențiat în științe juridice și economie Link:

http://radugolban.ro/evenimente/procesul-fdgr-vs-radu-golban/aviz-evaluare-drept-international

DECIZIA CIVILĂ Nr. 258/2012 privind pronunțarea asupra recursului declarat de Ministerul Public. Link:

http://radugolban.ro/evenimente/procesul-fdgr-vs-radu-golban/revizuire-hotarari-fdgr-v-primaria-sibiu

Articolul semnat de (R.C.) a apărut în ediția online a Cotidianului din 31 ianuarie 2018.

Sursa: https://www.cotidianul.ro/scrisoarea-lui-radu-golban-catre-sefi-de-stat-si-de-guvern/

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Anarhia – între judecata străzii și judecata magistraților activiști

        Pentru cine e cu adevărat interesat să vadă ce a ajuns cu adevărat Justiția română, avem posibilitatea în aceste zile să o vedem pe scena cu ochiul liber:

-magistrați care se opun procesului legislativ și atacă Parlamentul, deși în Constituție e scris negru pe alb că „magistrații se supun legii“ și avem decizii ale CCR care spun că magistrații nu pot interveni în procesul legislativ;

-magistrați care ies în strada pentru a protesta împotriva unor legi care se dezbat în Parlament, deși magistrații nu au voie să facă grevă (ei spun că e protest nu grevă);

-judecători care ies cot la cot cu procurorii să protesteze împotriva puterii legislative, deși judecătorul nu ar avea voie să fie „tovarăș de arme“ cu avocatul său părțile din dosar;

-șefii parchetelor și ai CSM într-un război continuu cu clasa politică, deși ei sunt adevărații baroni ai României, cu salarii de 3-4 ori mai mari decît ale parlamentarilor.

Mai putem avea încredere în Magistratură?

Cum se comportă ea la vîrf și în anumite medii? PICCJ, DNA și CSM atacă furibund clasa politică. Ei nu vor legea răspunderii magistraților și pierderea privilegiilor. Nu a răspuns nici unul pînă acum pentru abuzurile sau incompetența din dosare, dar ei protestează împotriva a ceva ce nu s-a produs încă.

Se vede cu ochiul liber că cei care au ieșit în stradă sunt o minoritate față de cei 7000 de judecători și procurori din întreaga țară. Asta lasă speranța că majoritatea magistraților sunt oameni normali. Doar un om de rea-credință, în fața miilor de abuzuri care se comit anual, inclusiv împotriva magistraților care devin indezirabili în sistem, ar putea să mai susțină că nu e nevoie de o lege eficace a răspunderii magistraților, pe care o vor peste 90% dintre romani.

Și totuși cîteva sute de judecători și procurori au ales să iasă în stradă. La un protest ridicol, descalificant, dar și revoltător, în care, în afară de guralivul Vasilică Danileț, care nu are simțul ridicolului și nu pierde nici o ocazie să se dea în stambă, nimeni nu a avut curajul să spună presei ce l-a mînat să iasă în strada într-un gest pe care îl calific nedemn de un judecător său procuror. Cică e „protest tăcut“.

Ce resorturi îi mișcă pe acești oameni?

Să fie din solidaritatea de breaslă? Mă îndoiesc, că altfel nu ai accepta să ieși la chemarea unui Danileț sau a tristelor figuri de la așa-zisul forum al judecătorilor pe care doar dacă îi vezi cum arată, vorbesc și gîndesc, te ia cu rîsu-plînsu’.

Să fie că unii securiști din sistem au sunat mobilizarea? Dacă sunt cîțiva înrolați în sistem, și nu mă îndoiesc de asta, sunt prea puțini ca să aibă un impact cît de cît serios. Și de regulă ăștia sunt prin definiție discreți.

Să fie pentru că o duc așa rău magistrații? Nici vorba. O duc boierește la propriu. Fraților, judecătorii și procurorii mai ales, au cele mai mari salarii, de departe, cam 20.000 lei, lunar în medie. Unii sar de 30.000 lei. Au case de la stat, asigurări de sănătate de prima clasă, facilitați la concedii (bașca 45 de zile anual), condiții ultradecente de muncă și, în afara de o încărcătură mai mare de dosare (nu la toți, ci doar la unii) e trai pe vătrai.

Să fie din cauza fricii că pot răspunde pentru erorile judiciare? Asta cred cu toata convingerea. Și faptul că sunt foarte puțini cei care au ales să abdice de la prestanța magistratului și să protesteze pentru nimic concret sau nimic pe care să aibă curajul să îl recunoască, demonstrează că cei care nu știu carte sau calcă strîmb sunt puțini, foarte puțini.

Un magistrat în adevăratul sens al cuvîntului nu iese în stradă! Nu atacă o altă putere a statului! Cînd te pretezi la asemenea manifestări te poți compromite pe viață ca imagine. Dacă nu ai fabricat dosare și nu ai nenorocit oameni de ce ți-ar fi frică? Cine știe carte și se respectă nu are de ce să se teamă de răspundere.

Un magistrat trebuie să fie imparțial și independent. El nu poate să fie activist, adică să se situeze într-o tabără sau alta indiferent ce hram ar avea respectiva tabără: politica, de credința, economică, socială etc. Altfel nu poate ridica pretenția să judece.

Ce să gîndim noi cînd îi vedem pe acești magistrați care zic ei că „protestează“? Să mai avem încredere în ei?

Cum își permit să pună presiune pe Parlament, ai cărui aleși au fost votați de noi cetățenii???

Cum își permit să atribuie epitete murdare politicienilor și muncii lor. Dar dacă ne-am apuca și noi să le „apreciem“ munca?

Ce diferență mai e între judecata străzii și judecata magistraților activiști? Înseamnă că dacă justițiabilii vor în majoritatea lor legea răspunderii magistraților și au ghinionul să ajungă să fie judecați de acești magistrați-activiști sunt nenorociți cu hotărîri judecătorești de pedeapsă?

Ați luat-o razna complet! Vai de viitorul Magistraturii dacă va ajunge să fie cotropită de magistrați #rezist!

PS – Magistrații nu au voie să protesteze împotriva legilor în stradă. Dacă au nemulțumiri și le pot exprima organizat, prin organele lor reprezentative. Prin CSM unde și-au votat aleșii. CSM a fost consultat și a dat avizul negativ cu 9-8. Mai departe Parlamentul face legea! Dacă unora nu le convine legea, să plece, dar să nu iasă în strada. Pentru că nouă cetățenilor nu vrem să ne fie teamă că ne putem întîlni în parchete și instanțe cu asemenea activiști, care nu respectă legea, și care cred că legea o pot face ei pe stradă! Noi cetățenii care vă plătim salariile nu vrem să ne fie teama că am putea să ajungem să ne judece unii ca voi!

Articolul a apărut pe site-ul Lumea Justiției în 18 decembrie 2017 sub semnătura lui Răzvan Savaliuc.

Sursa: https://www.luju.ro/opinii/editorial/anarhia-intre-judecata-strazii-si-judecata-magistratilor-activisti

SUA și UE greșesc fatal stăpînind românii cu arma cătușelor

        Din ce în ce mai mulți români sunt revoltați de politica pe care Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană au adoptat-o cu privire la România. Nimeni nu mai crede că aceste forțe sunt străine de abuzurile pe care DNA, SRI și alte instituții de forță din România le-au comis sistematic și concertat de vreo 12 ani.

Nu am nici o îndoială că serviciile noastre de informații sunt în slujba marilor puteri și au uitat cu totul de interesul național. DNA a devenit un grup de crimă organizată, care încalcă zi de zi Drepturile Omului și fabrică dosare împotriva unor ținte dinainte alese. DNA a devenit atît de toxic pentru țară, tocmai din cauza susținerii fățișe de care se bucură din partea marilor potentați străini.

În special ambasadorii SUA (care nu cred că reprezintă democrația americană) și capi ai Uniunii Europene de la Bruxelles sunt cei care girează și acoperă abuzurile pe care DNA le comite zilnic. Aceste forțe ne mint, se amestecă brutal în politica noastră, ne dau lecții de cinste și ne acuză că suntem corupți. Obraznicul ambasador Hans Klemm nu pierde nici o ocazie să ne umilească și să pupe în fund dosul mare al DNA. Individul ăsta a născut antiamericanismul în România și trage sfori la ministerele noastre după cum are interesul, știind că nimeni nu are curajul să-l expulzeze. Încalcă cu nesimțire Convenția de la Viena, care nu permite diplomaților străini să se amestece în treburile interne ale unei țări. Nici după ce împotriva lui s-a semnat o petiție prin care românii vor să-l declare „persona non grata“, obrăznicatura nu se potolește.

Ne dă lecții despre corupție și ne spune că dacă nu ar fi atîta corupție am avea bani de autostrăzi, școli și spitale. Nu zău, mister Klemm, eu cred că e infinit mai mare corupția din SUA, unde s-a devalizat sistemul bancar, au rămas 1 milion de americani fără case și s-a generat o criza mondiala, dar totul a fost mușamalizat. Eu cred că nu avem bani de tot ce zici și pentru că trebuie să dăm bani grei pentru rachetele Patriot și avioane de vînătoare F 16 de care nu avem nevoie (vreo 3-4 miliarde euro), bani cu care ne-am termina toate autostrăzile. Nu avem bani și din cauză că a trebuit să dăm 27 milioane de euro/km de autostradă la băieții de la Bechtel (dosar ocolit de DNA, iar contractul făcut dispărut) în loc de 3 milioane/km cît e prețul standard în Europa, și asta fără să primim autostrada plătită (vreo 10 miliarde de euro). Nu avem bani pentru că vreo 2 miliarde de euro s-au prăpădit pe zecile de mii de licențe Microsoft plătite dublu și pe aparatura EADS pe care am luat-o, dar nu am fost primiți în Schenghen. Și nu avem bani destui și pentru că am dat importante resurse naturale, printre alții, și marilor companii americane. Pe astea nu le vede mister Klemm! O dată nu am auzit în ultimii 12 ani vreun ambasador american condamnînd abuzurile din justiția româna. Le convine ca toți politicienii români să aibă dosare penale la DNA și să fie numiti „penali“.

S-a ajuns ca DNA să fie susținut contra naturii și cînd a trecut la dosare abuzive de forță împotriva Guvernului României, în pofida deciziilor Curții Constituționale care califica aceste dosare drept atentate împotriva puterii executive. Cum a întîrziat Guvernul Romaniei plata cu o săptămînă a primei tranșe pentru rachetele Patriot, cum ne-am trezit cu șeful diplomației americane la Bucuresti, să fim atenționați.

Ce vreți voi, Klemm? Ca actualul Guvern să vă plătească miliarde de euro pe rachete de care tara nu are nevoie și apoi guvernanții să se lase arestați pe acuzații fabricate de DNA-ul susținut de voi? DNA care ar fi fost desființat demult pentru abuzurile înfioratoare comise, dacă nu ar fi fost susținut prin marii ambasadori…

Trebuie ca românii să fie îndoiți în epoca modernă, ca în timpul dominației otomane, cînd eram obligați să ne dăm copiii și fecioarele la Înalta Poartă să își facă turcii armata? Ce interese ai Klemm, ca să nu sufli o vorbă despre abuzurile din justiția noastră, dar să o susții pe Kovesi așa cum susții și protestele de stradă împotriva Guvernului?

Se spune că la Bruxelles, tot ce se face în politica față de România, e cu acceptul SUA. Se prea poate să fie adevărat, dar ceea ce se vede cu ochiul liber e grăitor. Uniunea Europeană se șterge cu noi la fund. Drepturile Omului la noi sunt „un lux“ vorba bruxellezei Prună.

UE falsifică an de an toate rapoartele de țară pe justiție (din cadrul MCV) și ridică în slăvi abuzurile instituțiilor de forță, în numele așa-zisei lupte anticorupție. Sunt înfierate abuzurile aleșilor noștri, dar nu se spune nimic cînd abuzurile în serviciu sunt în fapt contracte grele date preferențial marilor companii străine. Aici nu mai e corupție!

Vă mai amintiți cum votul a 7,4 milioane de români pentru demiterea lui Băsescu a fost aruncat la coș pentru că ni s-a impus un prag de 50%, plus 1? Pînă și Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a ajuns să falsifice realitatea despre abuzurile DNA  și să le mistifice sub singtagma „activitate remarcabila a DNA“.

Cred că atît SUA, cît și Uniunea Europeană greșesc fatal impunînd politica cătușelor, ca mod de hărțuire a aleșilor noștri, pentru a controla politica românească. Politica cătușelor și spolierii resurselor naționale nu ar fi avut nici o șansă dacă noi, românii, nu am fi avut atît de mulți trădători de neam printre conaționalii noștri (mai cu seamă în politică, servicii și parchete).

Această politică nocivă a atins însă maximul de suportabilitate. Acoperirea și susținerea absurdă a abuzurilor instituțiilor de forță din România, pentru a-i distruge pe aleșii poporului cu dosare penale, nu mai poate continua multă vreme. Oricîtă dezinformare se aruncă prin presa de propagandă, românii nu s-au lăsat păcăliți și au votat masiv în două rînduri (alegerile din 2012 și 2016) cu „penalii“ din PSD. În curînd pot apărea și manifestările de extremism, ca răspuns la comportamente obraznice de tip Klemm. Chiar așa, de ce SUA îl mai mențin în funcție pe acest individ care generează sentimente profund antiamericane în societate?

În cercurile inițiaților se vorbește de faptul că politica cătușelor a fost instaurată în România pentru a contracara posibilitatea ca Rusia să acapareze economic zona țării noastre. Și că numai așa, dacă îndraznea careva să facă tratate cu rușii, să poată fi anihilat cu dosare penale, arestări și sechestre. Deci să nu vină rușii la noi, că sunt ei europenii și americanii. Culmea e că românii și i-au dorit mereu pe americani și europeni. Și cînd acest lucru iată că s-a întîmplat, unii dintre ei înțeleg să se comporte la fel cum s-au purtat rușii cu noi după Război. Ne țin tot sub stăpînire și ne obligă să trăim într-o mare austeritate și minciună!

Articolul a apărut pe site-ul Lumea Justiției în 19 noiembrie 2017 sub semnătura lui Răzvan Savaliuc.

Sursa: https://www.luju.ro/opinii/editorial/sua-si-ue-gresesc-fatal-stapanind-romanii-cu-arma-catuselor

 

 „Raport pe statul mafiot“

          Pentru cei dintre dumneavoastră interesați de situația reală a justiției din România, vă propun lecturarea documentului intitulat „Raport pe statul mafiot“ al jurnalistului de investigație Răsvan Savaliuc, cofondator al site-ului Luju.ro.

„Lumea Justiției publică o amplă analiză asupra modului în care s-a format și consolidat «Statul mafiot» – cum l-a numit însuși creatorul lui Traian Băsescu – care a adus România, prin arma cătușelor, într-o stare de aservire politică, economică și morală față de alte state. Raportul va fi trimis în zilele următoare tuturor organismelor interne și internaționale, care au fost dezinformate sistematic despre realitățile noastre interne, și care trebuie să afle adevărul despre inJustiția din România. Apreciem că dacă nu se vor lua măsuri imediate, România riscă să se dezintegreze ca națiune sub presiunea războiului cătușelor întreținut de persoane care doresc să controleze totul în această țară și care au interesul să nu existe o lege a răspunderii magistraților, pentru ca uneltele care distrug tot ceea ce este vital românesc să poată să continue abuzurile la nesfîrșit, la adăpostul lipsei de răspundere.“

Sursa: https://www.luju.ro/dezvaluiri/evenimente/raport-pe-statul-mafiot-analiza-lumea-justitiei-privind-activitatea-subversiva-din-justitie-si-serviciile-de-informatii-in-scopul-exercitarii-puterii-in-stat-de-grupuri-de-interese-politico-judiciare-economice-in-perioada-2005-2017-lista-actelor-secrete-c