Category Archives: Pictură

Ștefan Luchian

luchian-un-zugrav

                Pictorul Ștefan Luchian, cel despre care „profesorul lui, Nicolae Grigorescu spunea: «În sfîrșit, am și eu un succesor!»“ s-a stins din viață în 28 iunie 1916, la vîrsta de doar 48 de ani, lăsînd în urma lui o operă remarcabilă.

„Luchian este cel mai român dintre pictorii noștri“ afirma colegul său de vocație, Iosif Iser. (http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/stefan-luchian-un-pictor-el-insusi)

Luchian-albastrele

Albăstrele

             „Luchian avea toate darurile marelui artist şi, în primul rînd, acel caracter autentic, acea neîmblînzită vehemenţă a personalităţii după care recunoşti pe maeştri… Profunda capacitate afectuoasă şi energie, o melancolie îmbinată cu o viguroasă autoritate…, un sentiment nervos al formei, sunt trăsăturile pe care le sesizăm mai bine în caracterul şi în talentul său. Într-o limbă totodată sonoră şi suavă, Luchian a fost un mare revelator al sufletului românesc”.

(Tudor Vianu- http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/stefan-luchian-un-pictor-el-insusi)

luchian-garoafe

Garoafe

         „Prin sinteze succesive, Luchian a dat un chip nou picturii naţionale. El, vorba lui G. Oprescu, nu a creat şcoală, ci atmosferă. Prin originalitatea viziunii, a impus o cale aspră spre marea artă. Prea puţini însă s-au simţit capabili să-l urmeze cu adevărat. Cei care au făcut-o, au cunoscut gustul amar al sacrificiului, dar şi bucuria creaţiei. Opera lui are valoarea unui tulburător autoportret. Imaginea creatorului s-a risipit în fiecare tablou şi doar conturul ei de ansamblune înfăţişează, cu uimire, dimensiunea adevărată a zugravului.

La Curtea de Argeş va fi reflectat la destinul meşterului Manole. El însă, făcîndu-şi autoportretele, se zidea în propria sa pictură. Era, în acelaşi timp, şi Ana şi Manole. Unul l-a învăţat ce-i dragostea şi suferinţa, celălalt i-a sugerat să zboare. Cînd aripile s-au frînt, pe pămînt a răsărit o însîngerată floare de anemonă. În cer a tremurat o stea.” .(Valentin Ciucă- http://www.luceafarul.net/pictorul-stefan-luchian-contemporanul-nostru)

luchian-anemone1

Anemone

          „Luchian, cel mai autentic revolutionar, omul cel mai deschis la tot ce e nou şi cel mai conştient de problemele universale, este cel care restabileşte legătura cu tradiţia istorică, firească a artei româneşti, nu prin reînvierea virtuţilor unei epoci sau ale unui stadiu de viaţă depăşite, ci aplicînd prezentului calităţile native de spontaneitate, de simţ al culorii, de dragoste pentru fiinţe şi pentru natură. (…) Există oameni care joacă în formarea patriilor rolul sfinţilor în formarea religiilor.“ (Jacques Lassaigne, Luchian, Editura Meridiane, Bucureşti, 1972, 1975)

luchian-casa-in-oltenia

Casă în Oltenia

             „Printr-un paradox, ce nu e, dealtfel, decît aparent, Luchian, omul cel mai interesat de tot ce e nou și cel mai conștient de problemele universale, a fost cel care a reînnodat curentul tradițional al artei românești, nu făcînd să retrăiască virtuțile unei epoci istorice, ale unui stadiu de viață populară depășit, ci conferind prezentului calități native de spontaneitate, de simț al culorii, de dragoste pentru natură și pentru toate creaturile ei…“

(Jacques Lassaigne – Ioan Alexandru, Luchian, Editura Meridiane, Bucureşti, 1978)

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Profil (Lorica)

„Luchian vine dintr-o tradiție românească veche, spre lucrarea sa.

Bunicul său dinspre tată, boierul Andrei, era zugrav de biserici. Luchian însuși va împlini această îndeletnicire pictînd și el cîteva biserici. Nu fără adîncă semnificație, așadar, se va fi socotit toată viața zugrav.“

(Ioan Alexandru, Luchian, Editura Meridiane, București, 1978, p.10)

„Firea melancolică a lui Luchian, blîndă și contemplativă, esențială pentru a pătrunde adevărul lucrurilor în artă, este dublată de o agerime, de un spirit rece adesea, de o dinamică participativă, în egală măsură necesare pentru realizarea în istorie a unei vocații. În măsura în care este expresia profundă a naturii românești, Luchian este și o conștiință istorică. Tatăl său a fost militar, om dîrz, preocupat de dreptate și de eveniment politic în cel mai adînc înțeles al cuvîntului. Această dîrzenie, această sete după realizare, după întruparea adevărului în istorie străfulgeră și-n brațul de geniu al fiului de oșteni care înfăptuiseră unirea și independența națională a României.

Poate că și acest vizionarism social îl face pe Luchian înainte de toate să adere din toată ființa la opera lui Grigorescu.“ (Ioan Alexandru, Luchian, Editura Meridiane, București, 1978, p.18)

luchian-flori-de-primavara

Flori de primăvară

Cîteva din lucrările lui le puteți accesa pe situl: https://www.wikiart.org/en/stefan-luchian

Copyright© 2013-2016 Revelații ale cerului

Reclame

Gabriela Staicu Ranga

Clujul de pe cetățuie

Clujul de pe cetățuie

         Gabriela Staicu Ranga s-a născut în 1943 în București. A absolvit Liceul „Nicolae Tonitza“, după care a urmat cursurile Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu“ din Cluj.

După terminarea studiilor a realizat grafică de carte pentru editurile „Dacia“ din Cluj și „Meridiane“ din București.

Este membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România, multe din lucrările sale fiind achiziționate de colecționari din România, Italia, Franța, Olanda, Suedia, SUA, Canada, Noua Zeelandă.

Toamnă romantică GSR2

Toamnă romantică

Drumul spre casă GSR6

Drumul spre casă

Brîndușe în vas de porțelan GSR7

Brîndușe în vas de porțelan

Naturp statică cu coș de paie GSR3

Natură statică cu coș de paie

Trandafiru în vas de aramă GSR4

Trandafir în vas de aramă

În așteptarea sărbătorilor GSR5

În așteptarea sărbătorilor

Celelalte lucrări ale artistei pot fi vizualizate pe situl: http://www.picturi.com/gabriela_ranga

Copyright© 2013-2016 Revelații ale cerului

John Constable

John Constable 0

                 John Constable (1776-1837) a fost un remarcabil pictor peisagist englez de factură romantică. Opera sa se caracterizează printr-o permanentă tensiune între observarea minuțioasă a naturii și neglijarea desenului în favoarea culorii. Cunoscut și apreciat în Franța prin expunerile la Salonul din Paris, a exercitat o influență evidentă asupra pictorilor peisagiști francezi, în special asupra artiștilor grupați în Școala de la Barbizon și – mai târziu – asupra impresioniștilor. (Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/John_Constable)

„Fiu al unui morar prosper din Suffolk, își împărțea timpul între  Londra și  provincia natală îndrăgită. Moștenind o sumă  confortabilă la vîrsta  de 40 de ani, s-a însurat și a pictat cu cel mai viu  succes pînă la moartea soției.

Pentru numeroase compoziții, Constable a executat schițe pe care azi le considerăm superioare versiunilor definitive în ce privește prospețimea și vivacitatea. Originalitatea profundă a pînzelor sale terminate a fost însă imediat înțeleasă în Franța, cînd Constable a expus la Salon și a obținut o medalie de aur.“

„Constable se străduia să prindă natura în mișcare, în fremătarea evoluției sale neîntrerupte, cu trecerea norilor, neprevăzute jocurilor de lumină ce însuflețesc cîmpia. După propriile-i cuvinte, voia să-și vadă tablourile «scînteind de rouă ca arborii, tufișurile și iarba din lumea reală scăldată în lumină.»“ (Sursa: Istoria ilustrată a picturii de la arta rupestră la arta abstractă, Meridiane, București, 1968)

Pentru Constable „Pictura este o știință și ea ar trebui să fie o cercetare constantă a legilor naturii. Și de ce să nu considerăm pictura peisajelor ca una din ramurile filosofiei naturii ale cărei experiențe să nu fie altele decît tablouri?“

Specialist al cerului, el l-a studiat ca fiind „cel mai insesizabil dintre fenomenele lumii“ și a căutat „să determine nedesăvîrșitul“. (Sursa: https://fr.wikipedia.org/wiki/John_Constable)

El mărturisea: „Cerul trebuie să joace și va juca pentru mine totdeauna un rol esențial. E greu să numești un gen de peisaj în care cerul să nu fie cheia de boltă, să nu determine scara valorilor, să nu fie organul pricipal al sentimentului.“

„Constable era sincer preocupat de aspectul fizic al norilor. Nota de cele mai multe ori pe spatele unor peisaje cu nori «data exactă, ora și direcția vîntului». Totodată interesul lui era stîrnit, cel puțin în egală măsură, și de problemele redării efemerului.“

„Triumf al inefabilului prin culoare, «norii» nu au nimic fizic propriu-zis. Nici o scenografie convențională, nici o regie abilă, nici un sacrificiu nu se insinuează în discursul poetic al realizării acestor constelații de aburi, de stări evanescente ale materiei care visează. Vedem aici mai mult extaz decît știință. Știința rămîne invizibilă în spatele tușelor care prefigurează impresionismul.“

Constable8Clouds

Background

Constable7cloudstudy

„Spre deosebire de marele său contemporan Turner, Constable nu a călătorit niciodată în străinătate și și-a îndreptat toate strădaniile spre înregistrarea contururilor discrete, a fluctuațiilor de lumină, a maselor de nori amenințători din Anglia pastorală și mai cu seamă, din Suffolk, locul lui de baștină.

Îmbinînd ceea ce a învățat din pictura olandeză a   secolului al XVII-lea cu remarcabilele sale daruri personale și cu vigurosul lui simț regional, Constable a extins întregul cîmp al picturii peisagiste, aducînd astfel o imensă contribuție la arta universală.“ (Giuseppe Gatt-Sursa: Vasile Nicolescu, Constable, Meridiane, București, 1977)

Lucrările pictorului le găsiți pe situl: http://www.john-constable.org/

John Constable 1

Salisbury-cathedral C2

Constable_3-_The_Cornfield

Constable5Dedham Lock and Mill

Constable 4

Constable6- Parham Mill at Gillingham

Copyright© 2013-2016 Revelații ale cerului

 

Berthe Morisot

 Berthe Morisot6 cu un buchet de violete

                  Berthe Marie Pauline Morisot (1841-1895) este o pictoriță franceză, membră fondatoare a mișcării avangardiste care a fost impresionismul. Cumnată cu Edouard Manet, prietenă fidelă și admirată de Edgar Degas, Stéphane Mallarmé, Auguste Renoir, Claude Monet, ea și-a păstrat pînă azi, distinct, locul în ansamblul picturii impresioniste.

„Lirismul fără sentimentalism, fără extravaganțe sau gesturi exaltate ale picturii s-a armonizat firesc cu vocația ei de soție și de mamă.“

„Ambiția mea se rezumă la a fixa cîte ceva din ceea ce trece, ah, cîte ceva! Cel mai neînsemnat dintre lucruri…O atitudine a Juliei, un surîs, o floare, un fruct, o ramură de copac…“ nota artista într-unul din carnetele ei.

„Aceste cuvinte ⌊…⌋ enunță emoționant însăși sfera de preocupări a picturii, dorința, întru totul conformă idealului împresionist, de a surprinde clipa în grația ei trecătoare, de a fixa și păstra momentele fericite ale vieții de familie.“

„Taina, marea taină a picturii ei se află în primul rînd în culoare, în semitonuri, în trecerile infinitezimale de la o nuanță la alta.“

„Atmosfera pe care Berthe Morisot a știut să o redea într-un mod atît de personal constituie însăși rațiunea de a fi a lucrărilor ei.“

„Lumina este, în mod evident, subiectul prim, lumina care învăluie totul într-o aceeași tentă argintie și care absoarbe, parcă, personajele, copacii, florile dizolvîndu-le într-o unică mișcare de bucurie, de fericire calmă.“

Sursa: Marina Preutu, Berthe Morisot, Meridiane, București, 1977

Lucrările le puteți vizualiza pe situl :http://www.wikiart.org/en/berthe-morisot/mode/all-paintings

 

Berthe Morisot1hide and seekBerthe Morisot 2Fabula

Berthe-Morisot3on-the-verandaBerthe Morisot 7Dalii

Berthe Morisot In the dinind roomBerthe Morisot4

Copyright© 2013-2016 Revelații ale cerului

Acuarela și maestrul său

        Corneliu Drăgan-Târgoviște-7

                „ Corneliu Drăgan-Târgovişte este un maestru al acuarelei. Recunoaşterea sa a venit mai demult, urcînd pe treptele maturităţii. De curînd, artistul, născut în Bucureşti, i-a uimit pe reprezentanţii Academiei Acuareliştilor din Birmingham, care l-a primit în rîndul membrilor săi (circa 80, din Marea Britanie şi din întreaga lume). Înfiinţată în 1907, Academia Acuareliştilor din Birmingham îi reprezintă pe unii dintre cei mai buni acuarelişti, atît la nivel naţional, cît şi internaţional. Cei talentaţi sunt invitaţi să participe la selecţiile Academiei, fiind necesare două treimi din voturi pentru obţinerea calităţii de membru. Această reuşită vine după ce, în decembrie, Corneliu Drăgan-Târgovişte a fost singurul acuarelist român ales să expună în cadrul seriei de expoziţii internaţionale ale Bienalei de Acuarelă de la Shanghai Zhujiajiao. Astfel, Corneliu Drăgan devine primul acuarelist român care face parte din prestigioasa organizaţie britanică. Unul care nu mai are nevoie de prezentare. E suficient să-i priveşti opera; să citeşti, printre valurile de lumină ale lucrărilor sale, care te îndeamnă să visezi; să descifrezi, pe albul hârtiei, metamorfoza stropului de apă devenit cîntec, amintire, vers. Se înţelege, lumea căreia îi dă viaţă este o frîntură din sufletul său: frumos gîndită şi maiestuos dezvăluită ochiului. În mantii transparente – ţesute din zori de ziuă, transfigurări ale renaşterii unei picături de viaţă. Fie că înfăţişează un peisaj urban, o marină, o Veneţie sau ne invită într-o călătorie cromatică prin universul florilor. “(Veronica Marinescu-http://jurnalulbucurestiului.ro/singurul-roman-primit-in-academia-acuarelistilor-din-birmingham-corneliu-dragan-targoviste/)

Corneliu Drăgan-Târgoviște-4

Corneliu-Dragan-Targoviste-Venice-I

        „Însă, peisajul care l-a atras din prima clipă a fost cel citadin, în structura căruia reperele fundamentale sunt străzile mărginite de clădiri, lumina locală şi prezenţa umană. A vizitat, ca etapă a documentării sale, numeroase oraşe din ţară şi din Europa, făcînd mii de fotografii şi reţinînd în memorie acele aspecte inefabile ale fiecărui loc care scapă obiectivului camerei fotografice. Nu a făcut  aproape niciodată schiţe «pe viu». Metoda sa mizează pe o altă strategie. Mai întîi, se retrage în atelier, unde studiază pe ecranul unui laptop imaginile înregistrate pe parcursul peregrinărilor sale. După ce face o selecţie severă a acestora, le ia pe rînd pe cele rămase şi le ordonează în funcţie de priorităţi, adică de calendarul transpunerii lor pe pânză sau pe hârtie. Abia în această etapă începe să schiţeze, eliminînd din fotografie elementele ce sunt de prisos din punct de vedere artistic şi interpretînd după o partitură proprie culoarea locală. Aceasta din urmă nu rămîne niciodată la fel cu aceea prezentă în fotografie. Păstrînd identitatea generală a fragmentului de realitate încorporat în fiecare lucrare, Corneliu Drăgan-Târgovişte intervine masiv în ceea ce priveşte compoziţia cromatică, pe care o adaptează paletei sale dominate de culori  „de autor”, adică de culori pe care şi le creează singur amestecînd în proporţii sensibil egale pigmenţi, gumă arabică, glicerină şi miere (în cazul acuarelei) sau combinînd în repetate rînduri acrilicele, în aşa fel încît să rezulte un număr cît mai mare de tonuri (cîte zece şi chiar mai multe de fiecare culoare frecvent utilizată). Drept caracteristici specifice ale paletei sale mai trebuie menţionate şi prezenţa rarisimă a verdelui, utilizarea cu maximă parcimonie a albastrului (apelează cînd şi cînd doar la ultramarin) şi preferinţa vizibilă pentru vermilion, atunci cînd vine vorba de oferta de nuanţe de roşu.“ (Corneliu Ostahie- http://artindex.ro/2013/08/03/corneliu-dragan-targoviste-un-spontan-autotemperat/)

corneliu-dragan-targoviste-2

Corneliu-Dragan-Targoviste-3

corneliu-dragan-targoviste-6

corneliu-dragan-targoviste-5-

Lucrările sale pot fi vizualizate pe: http://artportfolio.ro/acuarela-corneliu-dragan-targoviste  și   http://artportfolio.ro/pictura-corneliu-dragan-targoviste/

Copyright© 2013-2016 Revelații ale cerului

 

J M W Turner

Turner

Joseph Mallord William Turner (1775-1851), supranumit „pictorul luminii“,peisagist, acuarelist, gravor englez, este considerat precursor al impresionismului împreună cu contemporanul său John Constable (al cărui „Studiu de nori“ l-am ales ca fundal al blogului).

„Dramaturg al luminii, pictorul a trăit cu intensitate nevoia şi speranţa descătuşării ei. Răsturnînd realul în profunzimile visului, el a ridicat în fond visul la înălţimea realului. Decantînd impresii fugitive, sublimînd senzaţii, suprapunînd culorile cu o tehnică rămasă pînă astăzi necunoscută, operînd cu acea impresie vizionară, cum s-a spus, specifică artei sale, Turner şi-a subordonat sensibilitatea acestei voinţe dureroase de a smulge lumina din culoare, de a-i da elanul, prospeţimea, relieful şi puterea de expresie a adevărului însuşi. Realizînd uriaşe panouri în care coexistă peisajul de culoare, peisajul-desen sau peisajul imaginar, construind cu o emoţionantă libertate interioară peisaje de tip mitologic sau istoric (neafectate de ponciful atribuit a priori acestui gen de către Baudelaire în paginile închinate Salonului din 1846), pictorul a fost preocupat permanent de misterul culorii. Dramatismul viziunilor sale s-a acordat întotdeauna organic cu dramatismul acestor căutări. Turner nu a pornit niciodată de la soluţii gata făcute, comod utilizabile, iar cînd după 1830 se orienta tot mai vizibil către abstractizarea culorilor, gestul era o concluzie şi un început, o continuare ascendentă, o fixare într-un plan superior a artei sale şi a artei moderne în general.

S-a discutat mult şi totuşi puţin despre aportul artei sale la dezvoltarea impresionismului. Criticii englezi, cu excepţia marelui Ruskin, şi-au clarificat atitudinea destul de tîrziu. Critica franceză, pariziană şi conservatoare, l-a acceptat mai degrabă pe Constable ca înnoitor. Doar pictorii înşişi, reprezentanţii străluciţi ai impresionismului, RenoirPissarroSisleyMonet şi alţii, în cunoscuta scrisoare trimisă lui Coutts Lindsay, după ce precizează că scopul lor era «să interpreteze forma în mişcare cît şi fenomenele fugitive ale luminii», au simţit nevoia să mărturisească simplu «că ei nu pot uita că au fost precedaţi, în această privinţă, de un mare maestru al şcolii engleze, ilustrul Turner». Mai mult, ceva mai tîrziu, neoimpresionistul Paul Signac îl consideră pe Turner apropiat chiar de tehnica severă a difuzării culorii, a fărîmiţării savante a acesteia cultivată de poantilişti. ( De altfel însuşi cuvîntul englezesc «stippling» nu înseamnă decît «poantilizare»).

Argumentul suprem în privinţa noutăţii şi modernităţii frapante a picturii turneriene i-l oferă aceluiaşi Paul Signac cartea americanului O.N.Rood «Teoria ştiinţifică a culorilor», în care pictorul englez apare ca un maestru excepţional al tehnicii degradeului.“

Iată cîteva dintre pînzele sale:

Turner 1 Turner 2 Turner3Mount-Vesuvius-in-Eruption,-1817 Turner4The-Grand-Canal,-Venice-1835 Turner5A-Lime-Kiln-at-Coalbrookdale,-c.1797Turner6The-Red-Rigi,-1842

Întreaga operă a artistului o puteți vizualiza pe situl: William Turner – The complete works.

Sursa: Vasile Nicolescu, Clasicii picturii universale, Turner, Meridiane, Bucureşti, 1979, pp.9-10.