Category Archives: SSPX

Date statistice privind biserica catolică

       Conform datelor publicate în această lună de Anuarul pontifical și Anuarul statistic al bisericii catolice, în 2018 populația lumii a fost de 7,408 miliarde de locuitori, din care 1 miliard și 313 milioane catolici, adică un procent de 17,7%. Repartizat pe continente acest procent se prezintă astfel: 48,5% în America de Nord și Sud, 21,8% în Europa, 17,8 în Africa, 11,1% în Asia, 0,8 în Oceania.

În perioada observată, rata medie de creștere a catolicilor este de 1,1%, singurele Europa și America au o rată inferioară respectiv de +0,1% și +0,98%. În schimb în Africa rata de creștere este cea mai mare de 2,5%.

În 2017 numărul de preoți a scăzut sensibil, de la 414.969 la 414.582 în 2017, iar numărul de seminariști de la 116.160 în 2016 la 115,328 în 2017, o scădere de 0,7%.

Dacă de la an la an proporția catolicilor în lume a rămas stabilă, conform datelor publicate de Sfîntul Scaun (17,7%), în 2015, islamul a avut o evoluție ascendentă procentul ajung la 25% din populația lumii așa cum arată datelor Centrului de Cercetare Pew.

Sursa: https://www.lesalonbeige.fr/la-population-catholique-croit-de-1/

http://fsspx.news/fr

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Omul modern există pentru el însuși

Bernard Fellay

Declarația Monseniorului Bernard Fellay, Superiorul general al Societății Sacerdotale Sfîntul Pius al X-lea, adresată preoților, membri ai Fraternității în data de 28 iunie 2016

„Pentru gloria lui Dumnezeu,

Pentru cinstirea Domnului nostru Isus Cristos și a Preasfintei sale Mame,

Pentru mîntuirea noastră

În actuala stare de necesitate din Biserică, care îi conferă dreptul de a acorda ajutor spiritual sufletelor care recurg la ea, Societatea Sacerdotală Sfîntul Pius al X-lea nu caută înainte de toate o recunoaștere canonică la care are dreptul deoarece ea este catolică. Soluția nu este doar juridică. Ea ține de poziția doctrinară imperios necesară a se manifesta.

Cînd Sfîntul Pius al X-lea condamnă modernismul, el raportează întreaga argumentație a enciclicii Pascendi la un principiu inițial: independența. Ori, iată că de acum înainte, lumea își dedică toate eforturile sale pentru a schimba axa în jurul căreia trebuie să se rotească. Și este evident pentru catolici, ca și pentru cei care nu sînt, Crucea nu mai reprezintă această axă. Paul al VI-lea a spus foarte bine, [axa] este omul (Cf. Discursului de închidere a Conciliului Vatican II, 7 decembrie 1965).

Astăzi lumea se rotește în jurul acestei axe, stabilită definitiv, potrivită lui: demnitatea omului, conștiința sa și libertatea sa. Omul modern există pentru el însuși. Omul este regele universului. El l-a detronat pe Cristos. Își glorifică conștiința autonomă și independentă pînă la punctul în care distruge însăși temelia familiei și căsătoriei.

Societatea Sacerdotală Sfîntul Pius al X-lea se opune dintotdeauna acestei acțiuni de deconstrucție a universului- atît a societății politice cît și a Bisericii.

Pentru îndreptarea acestei dezordini universale, Bunul Dumnezeu a creat un bărbat, un creștin, un preot, un episcop. Ce a făcut? A fondat o societate- societate ierarhică- al cărui pricipiu și obiectiv reprezintă exact antidotul pentru dezordinea universală: sacramentul preoției. Scopul Societății Sacerdotale Sfîntul Pius al X-lea continuă să fie nu numai remediul actual pentru criză, ci și mîntuirea tuturor acelora care cooperează în ea. Ea vrea să păstreze întocmai corectitudinea doctrinară, teologală și socială fondată pe Crucea lui Isus Cristos, pe împărăția sa, pe sacrificiul său, pe sacerdoțiul său, principiul oricărui ordin și oricărui har. Monseniorul Marcel Lefebvre a luptat întreaga sa viață pentru a face să triumfe aceste adevăruri fundamentale. În prezent, nouă ne revine rolul de a ne spori eforturile și a intensifica aceeași luptă, pe aceleași principii.

Noi nu sîntem nici conciliari – ei contestă Crucea ca axă a lumii – , nici rebeli – ei resping natura socială a Bisericii. Noi sîntem o comunitate de preoți a lui Isus Cristos, a Bisericii catolice.

Este cu adevărat momentul renașterii generale a Bisericii? Providența Divină nu abandonează Biserica sa al cărui conducător este Papa, vicarul lui Isus Cristos. Iată de ce, un semn incontestabil al acestei renașteri va fi voința expresă a Suveranului Pontif de a oferi mijloace de restabilire a ordinii sacerdoțiului, a credinței și a Tradiției, semn care va fi, în plus, garanția unității necesare a familiei Tradiției.

Christus regnat,

Christus imperat,

Deo gratias,

Amen.“

+ Bernard Fellay
Anzère, 28 iunie  2016

Sursa: http://www.dici.org/actualites/declaration-du-superieur-general-a-tous-les-membres-de-la-fraternite-saint-pie-x-a-lissue-de-la-reunion-des-superieurs-majeurs-a-anzere-valais-le-28-juin-2016/

Copyright© 2013-2016 Revelații ale cerului

Monseniorul Lefebvre împotriva masoneriei ecleziastice

       Lefebvre

                           În anul 1978, Monseniorul francez Marcel Lefebvre, fondatorul Societății Sacerdotale Sfîntul Pius al X-lea, a ținut o conferință de presă în fața membrilor seminarului internațional din Écône (Elveția), în care a explicat limpede și concis rolul pe care masoneria l-a jucat în confiscarea Bisericii catolice.

[…] Din contră, cred că la următoarea întîlnire, sau înainte de următoarea întîlnire de altfel, dacă ei chiar mă întreabă de acest colocviu, eu sînt acela care le voi pune întrebări. Eu sînt acela care îi voi interoga și le voi spune: Ce Biserică sînteți voi? Cu care Biserică sîntem în legătură- eu voi vrea să știu- dacă eu sînt în legătură cu Biserica catolică, sau sînt în legătură cu o altă Biserică, cu o Contrabiserică, cu o Biserică falsă?…Ori, eu cred cu sinceritate că noi sîntem în legătură cu o Biserică falsă și nu cu Biserica catolică. De ce? Pentru că ei nu mai învață despre credința catolică. Ei nu mai apără credința catolică. Nu numai că nu mai învață despre credința catolică și nu mai apără credința catolică, dar ei învață altceva, ei angajează Biserica în altceva decît Biserica catolică. Aceasta nu mai este Biserica catolică. Ei s-au așezat pe scaunul predecesorilor lor, toți acești cardinali care sînt în congregații și toți acești secretari care sînt în aceste congregații sau la secretariatul de Stat; ei s-au așezat acolo unde erau predecesorii lor, dar nu-i urmează pe aceștia. Ei nu mai au aceeași credință, nici aceeași doctrină, nici chiar aceeași morală ca cea a predecesorilor lor. Deci acest lucru este intolerabil. Și în principal marea lor eroare este ecumenismul. Ei învață despre ecumenism care este contrar credinței catolice.

Și eu voi spune: Ce credeți despre anatemele Conciliului din Trento? Ce credeți despre anatemele Enciclicii „Autorem Fidei“ asupra Conciliului de la Pistoia? Ce credeți despre „Sillabus“? Ce credeți despre Enciclica „Immortale Dei“ a Papei Leon al XIII-lea? Ce credeți despre „scrisoarea privind Sillon-ul“ a Sfîntului Papă Pius al X-lea? Despre Enciclica „Quas Primas“ a Papei Pius al XI-lea, despre „Mortalium Animos“ tot a Papei Pius al XI-lea împotriva ecumenismului, împotriva acestui fals ecumenism? și așa mai departe…

Reflectați la toate acestea? Să-mi răspundă! Să-mi răspundă dacă sînt întotdeauna de acord cu toate aceste documente ale papilor, cu toate aceste documente oficiale care definesc credința noastră. Acestea nu sînt niște documente oarecare, nu sînt alocuțiuni sau conversații private ale papilor, acestea sînt documente oficiale care angajează autoritatea papei. Deci?

Cred că putem, că trebuie chiar să credem că Biserica este luată în stăpînire. Ea este cucerită de această Contrabiserică. De către această Contrabiserică pe care noi o cunoaștem bine și pe care papii o cunosc la perfecție și pe care papii au condamnat-o de-a lungul secolelor. De mai bine de patru secole, Biserica nu încetează să condamne această Contrabiserică care s-a născut mai întîi cu protestantismul, care s-a dezvoltat cu protestantismul și care este la originea tuturor erorilor moderne, care a distrus orice filosofie și care ne-a antrenat în toate aceste erori pe care le cunoaștem și pe care papii le-au condamnat: liberalismul, socialismul, comunismul, modernismul, sillonismul, știu eu? Și noi murim. Papii au făcut totul pentru a condamna aceasta. Și iată că acum cei care sînt pe scaunele acelora care au condamnat acele lucruri sînt practic de acord cu liberalismul și ecumenismul. Prin urmare noi nu putem accepta aceasta.

Și cu cît lucrurile se lămuresc  și cu cît remarcăm că acest program care a fost elaborat în lojile masonice – tot acest program, toate aceste erori au fost elaborate în lojile masonice – ei bine, constatăm cu calm și cu informații detaliate din ce în ce mai importante că există, iată, o lojă masonică în Vatican. Și că acum cînd ne găsim în fața unui secretar de congregație sau a unui cardinal care stau așezați în scaun sau în biroul unde se găseau cardinali sfinți, cardinali care aveau credința Bisericii și care apărau credința Bisericii și care erau oameni ai Bisericii, ei bine, ne găsim în fața unui francmason! Deci, acesta este același lucru? Atunci e bine, ei etalează aceeași ascultare. Da, odinioară ni se spunea să ne supunem credinței, eram pregătiți să facem jurămîntul antimodernism, eram pregătiți să facem profesiune de credință și toate celelalte, dar acum acei oameni, ce credință ne cer să profesăm? Nu este același lucru. Deci, mereu invocăm: ascultare, ascultare, ascultare! Ah! da, dar totuși…Ascultare față de Biserică, da! Ascultare față de ceea ce Biserica a poruncit întotdeauna, da! Ascultare față de credința Bisericii, da! Dar ascultare față de francmasonerie, nu! Aceasta este, știți, cu siguranță!

Acum cîtva timp mi s-au adus documente care par întru totul adevărate, documente care arată corespondența dintre Bugnini și marele maestru al masoneriei despre reforma liturgică în ansamblu, în care marele maestru al masonerie îi cere lui Bugnini să aplice reforma faimosului Roca, preotul apostat, care prezisese deja tot ce trebuia să se facă și prevăzuse deja tot ce trebuia să se facă atunci cînd Vaticanul va fi ocupat de masonerie:-Iată ce trebuie făcut. Și deci acum marele maestru al francmasoneriei îi cere lui Bugnini să aplice aceasta! Și marele principiu: trebuie să se ajungă la „naturalizatione del Incarnatione“, deci la a „dezsupranaturaliza“ Întruparea (a-i nega întrupării caracterul supranatural-n.t.). Deci se ajunge la naturalism. Și trebuie aplicate principiile limbii vernaculare (limba națională-n.t.)ale reducerii numărului de rituri, ale scurtării liturghiei pentru a face liturghia cu totul confuză și a răspîndi confuzia peste tot și antagonismele între diferitele rituri.

Bugnini răspunde că este întru totul de acord cu aceasta, dar va trebui un anumit timp. Vor trebui poate zece ani, dar în spațiul celor zece ani, va reuși și cu încrederea pe care i-o acordă în special Cardinalul Lercaro și chiar Papa Paul al VI-lea, cu această încredere pe care o are, el este convins că poate să-și atingă scopurile. Și îi numește pe toți aceia cu care el va lucra în Curia Romană, toți cei care, ei înșiși, au legături cu masoneria, deci el va putea lucra cu ei. Dar pentru aceasta va trebui să mai repartizeze cîțiva, va trebui să-i pună în congregații pentru a putea duce munca la bun sfîrșit. Trebuie ca toate congregațiile să fie mai mult sau mai puțin infiltrate, spionate și controlate de către membrii masoneriei pe care-i numește: cutare,cutare, cutare…Va trebui alungat acesta pentru că ne deranjează, este împotriva noastră, deci trebuie dat afară. Va trebui desființată congregația riturilor – el pune –dar nu este congregația riturilor, aceasta este congregația sacramentelor. El a reușit să elimine congregația sacramentelor și s-o plaseze în interiorul congregației riturilor, în consecință să pună totul sub autoritatea sa. Toate acestea el le spune în scrisorile către marele maestru al masoneriei. Deci, ce vreți? Ascultare? Ah,nu! Să nu ni se vorbească despre ascultare!

Dorim să ascultăm, desigur. Sîntem cei mai ascultători față de Biserică și față de tot ceea ce Biserica a propovăduit și a cerut întotdeauna, dar nu față de oamenii care lucrează la distrugerea Bisericii. Papa Pius al X-lea a prezis aceasta. La Salette a prezis aceasta. Fatima a prezis aceasta. Totul a fost prezis public. Știm că dușmanul va pătrunde în interiorul Bisericii. Ei bine, el este acolo! El este acolo!

Deci, să nu vină să ceară să oprim hirotonirile! Cine cere să oprim hirotonirile? Cine cere să nu mai facem preoți buni? Cine? Este Spiritul Sfînt sau este diavolul? Este clar, este clar! O putere normală în Biserică poate cere unui episcop să nu mai facă preoți buni? O putere normală în Biserică poate cere un asemenea lucru? Să ceri să desființezi seminariile, seminarii pe care ei le știu ca fiind bune? Ei o știu, ei au spus-o. Ei au spus că erau seminarii bune. Ei știu că doctrina pe care v-o învață este adevărata învățătură. Ei o știu, ei au scris-o, ei o știu perfect. Ei au scris-o în raportul vizitatorilor. Vizitatorii au spus aceasta. Ei au făcut un raport excelent în favoarea seminarului. Este ceea ce cardinalul Garrone mi-a spus mie însumi cînd mi-a cerut să vin la Roma. El a spus: -Da, raportul este bun. Știm că seminarul este bun, etc.etc. Atunci de ce să închidem seminarul? Pur și simplu pentru că noi nu vrem să urmăm aceste orientări masonice de ecumenism și toate aceste noi orientări care au fost născocite în lojile masonice. Deci vrem să închidem seminarul. Ei bine, nu, aceasta nu este posibil! Aceasta nu vine de la Spiritul Sfînt, aceasta nu vine de la Biserică. Nu Biserica este cea care ne cere să închidem seminarul. Nu este Biserica. Nu este papa în calitatea de papă, cei care sînt acolo în calitatea în care sînt cu adevărat succesorii acelora care erau înaintea lor, nu! Este o lojă masonică care a pătruns în interiorul Vaticanului și care conduce totul și care evident nu ne poate suporta. Este clar, este evident. Sîntem un obstacol în planul lor, în planul lor de distrugere a sacerdoțiului, de distrugere a mesei, de distrugere a liturghiei. Este evident.

Atunci, trebuie să ne supunem? Eu gîndesc sincer în fața Bunului Dumnezeu cînd îmi spune: Reflectați sincer în fața lui Dumnezeu la ceea ce faceți… Ei bine da, am reflectat în fața Bunului Dumnezeu. Dacă mă înșel, Bunul Dumnezeu să-mi dea lumina pentru a-mi arăta că mă înșel, dar nu cred. Cred într-adevăr că făcînd ceea ce fac, hirotonind preoții pe care vreau să-i hirotonesc, cred că slujesc Biserica. Eu slujesc Biserica. Nu aș face-o dacă aș avea doar o clipă gîndul că aceasta ar putea fi contrară binelui Bisericii, ei bine, m-aș abține bineînțeles să fac asemenea lucruri! Aceasta este prea grav. Dar este exact contrariul!

În sfîrșit, faptele sînt evidente acum, efectele acestei reforme și ale acestei persecuții a Bisericii din interior sînt clare pentru toată lumea, aceasta devine din ce în mai clar. Este suficient să citiți Documentația catolică pentru a observa de fiecare dată cum s-au infiltrat ideile false în documentele episcopale, în toate documentele, în toate aceste comisii teologice. Citiți-l pe cel care ni s-a dat la prînz, de comisiile de teologie. Dar este plin de greșeli, este un spirit fals, un spirit care nu este deloc spiritul Bisericii! Așadar pentru aceasta noi nu ezităm nici o clipă și sper ca Bunul Dumnezeu să continue să ne binecuvînteze! […]

Note

  1. Născut în 1905 în Tourcoing (Franța) Monseniorul Marcel Levebvre a fost a arhiepiscop catolic de Dakar și delegat apostolic pentru Africa franceză. În 1962 a devenit episcop de Tulle și apoi superior general al Congregației Spiritului Sfînt. A refuzat autoritatea Conciliului Vatican II și a fondat în 1970 Societatea Sacerdotală Sfîntul Pius al X-lea și seminarul internațional de la Écône create să pregătească seminariști care să devină preoți. În 1988 a fost excomunicat pentru că a sfințit patru episcopi tradiționaliști fără aprobarea Romei. A murit în 1991 la Martigny (Elvația) în vîrstă de 85 de ani. (Sursa: https://fr.wikipedia.org/wiki/Marcel_Lefebvre)
  2. Preotul apostat Roca (1830-1893) după ce a fost excomunicat a declarat: „Papalitatea va cădea sub cuțitul sfînt pe care părinții ultimului conciliu îl vor inventa.“  „Trebuie să aveți o nouă dogmă, o nouă religie, un nou minister și noi rituri care sînt foarte apropiate de cele din Biserica care este distrusă. Cultul divin celebrat de liturghie, ceremonialul, ritualul și reglementările din Biserica catolică romană vor suferi în curînd o transformare în timpul unui conciliu ecumenic.“ (Sursa: http://www.la-foi.fr/index.aspx)
  1. Annibale Bugnini (1912-1982), episcop catolic, membru al Congregației misiunilor a fost principalul organizator al reformei liturgice adoptate de Conciliul Vatican II, pe care tot el, numit de Papa Paul al VI-lea secretar al Comisiei pentru liturghie, a pus-o în practică. Anumite cercuri tradiționaliste l-au acuzat pe Bugnini de apartenență la francmasonerie și de distrugere a Bisericii catolice datorită punerii în aplicare a reformei. Dar Vaticanul i-a luat apărarea dezmințind, în cotidianul Osservatore Romano din 10 octombrie 1976, acuzele pe care le-a considerat nefondate. (Sursa: https://fr.wikipedia.org/wiki/Annibale_Bugnini)
  2. Sillon-ul este o mișcare politică și ideologică care a vizat apropierea catolicismului de republica franceză oferind muncitorilor o alternativă la mișcările de stînga anticlericale și „materialiste“. A fost fondată în 1894 de Marc Sangnier care a caracterizat-o astfel: „Sillon-ul are ca scop realizarea în Franța a republicii democratice. Acesta nu este deci o mișcare catolică, în sensul în care nu este o acțiune al cărei scop particular să fie acela de a se pune la dispoziția episcopilor și preoților pentru a-i ajuta în propriul lor minister. Sillon-un este o mișcare laică.“ (Sursa: https://fr.wikipedia.org/wiki/Le_Sillon)

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=XSuBwJ4xuns

Copyright© 2013-2016 Revelații ale cerului