Arhive blog

Spioni plantați după fuga lui Pacepa (III)

       „România liberă” publică astăzi ultima parte a interviului dat de fostul procuror Alexandru Pantea, instruit la școala de la Bran a Securității să facă anchete folosindu-se de șantaj, tortură și probe false. Astăzi, Pantea vorbește despre racolarea homosexualilor ca informatori, despre exterminarea unor ofițeri acoperiți cînd aceștia, fără intenție, îi puneau în pericol pe spionii plantați în Occident. De asemenea, Pantea relatează despre corupția de la vîrfurile PCR și ale Securității, precum și despre vodevilul „Asasinarea lui Ion Iliescu” , înscenare pusă la cale de ofițerii fostei Securități în 1994, pentru a-și demonstra utilitatea și a-i cîștiga încrederea președintelui țării.

» Cum se proceda cu informatorii? Aveați informatori?

Sigur că da, aveam! Am avut mulți informatori din rîndul românilor, dar mai ales din rîndul naționalităților conlocuitoare, dar nu le pot da numele. Informatorii erau foarte importanți, mai ales valutiștii, pentru că erau în relații și cu cei care aveau rude în străinătate. Cei mai activi, ascultători și zeloși informatori erau recidiviștii, pe care îi puteam aresta oricînd, mai ales că aveam asupra noastră mandate de arestare în alb.

Eram anunțați cînd un infractor – colaborator al Miliției sau Securității – trebuia protejat și atunci nu-l mai arestam sau, dacă era arestat în flagrant, îi dădeam drumul.

» Cum erați anunțat că un arestat era protejatul Securității?

Eram contactați telefonic pentru o întîlnire. Ne întîlneam în case conspirative, cu ofițerul de legătură. Sau eram chemați la București, unde eram instruiți să facem niște greșeli de procedură, cum ar fi să-i greșim intenționat datele de stare civilă, pentru a-l scoate din arest pe informatorul protejat. Un nume scris greșit pe un mandat de arestare nu mai era executat.

» Ați spus că aveați mandate de arestare in alb. Pentru ce le aveați?

Mandatele în alb le aveam în special pentru homosexuali, pe care trebuia să-i prindem în flagrant. Homosexualii aveau legături cu cei din străinătate și prin mandate de arestare făceau presiuni pentru a deveni informatori. Cei mai mulți homosexuali erau artiști și aveau legături cu străinătatea. Noi îi supravegheam și pentru a evita legăturile întîmplătoare ale unor activiști PCR cu homosexualii. Să nu cereți nume, că nu pot să vă dau.

» Care era „specialitatea” dvs.?

Eu aveam corupția în supraveghere, care mi-a adus numai necazuri, pentru că nu puteam să trec cu vederea chiar dacă erau activiști implicați. Informațiile i le dădeam lui Branda Mihai, care în acte purta numele Barbu. Branda îl informa direct pe Ceaușescu, cu care avea legături directe. Necazurile mele au pornit de la un caz – „Rețeaua fraților Cacuci”. Erau trei frați: un frate era consilier superior la Consiliul Superior de Planificare a Statului, un alt frate era în SUA, unde avea o clinică particulară de operații estetice, iar altul locuia în Oradea și avea un prieten preot catolic, prin care se organizau plecări acoperite în străinătate, dar eu nu știam de ele.[Stelian Radu Cacuci este în prezent (2010) și de mai mulți ani, corespondentul local al

Radio România Actualități de la Oradea – Nota Marian COVLEA].

» Era vorba de agenți acoperiți?

Da, se refăcea rețeaua de spionaj defectată după plecarea lui Pacepa, probabil că doctorul din SUA le făcea operații estetice, dar eu atunci nu știam, pentru că nu am fost informat. Eu am sesizat doar că se scoteau oameni și bani mulți din țară și am transmis informațiile, crezînd că e vorba de corupție și spionaj. Trebuia să-i arestez pe Cacuci, care locuia în Oradea, și pe preotul catolic, dar colonelul Albu de la Pașapoarte i-a dat, în mod inexplicabil, lui Cacuci pașaport să plece din țară. Apoi, Albu a fost găsit împușcat în birou și s-a spus că e sinucidere, dar a fost vorba de execuție. Și fratele lui Albu, tot ofițer de Securitate, a murit subit la scurt timp. Și asupra mea s-a tras atunci, au vrut să mă extermine și pe mine ca să nu lase martori. Eu îl consider vinovat pe Branda de scurgeri de informații. Prin rețeaua asta se infiltrau spioni pentru SUA prin Ungaria. Eu am crezut că e spionaj contra României. Branda lucra direct cu colonelul de Securitate Ilie Merce, implicat în afacerea „Melița” (tentativa de asasinare a ziariștilor români de la postul de radio Europa Liberă), și cu generalul Ardeleanu, de la USLA, și prin rețeaua asta plantau spioni în Occident.

» În ce alte cazuri ați fost implicat?

Eu am arestat un secretar PCR din Sălaj pentru corupție și delapidări. Am mai vrut să arestez un medic veterinar care a omorît 400 de vaci, dar nu am fost lăsat pentru că era informatorul Securității .Am mai vrut să-l arestez pe dr. Căpraru, care luase bunuri de la țărani pe motiv că e patriot român, dar pentru acesta a intervenit dr. Pușcas de la Șimleul Silvaniei, fost informator al Securității; au mai intervenit activistul PCR Ibănescu și procurorul-șef Florica Pop, instruită și ea de Securitate și care îmi era superioară ca funcție. Am vrut să-l arestez si pe doctorul Pușcas de la Șimleul Silvaniei pentru că lua bani de la pacienți, uneori avea adunați și cîte 100.000 de lei pe zi, dar a intervenit primul secretar Tulai, iar Securitatea, prin ofițerul meu de legătură, Chețea, nu m-a lăsat să-l arestez pentru că era informator al structurilor externe ale Securității. Dr. Pușcas l-a turnat pînă și pe Corneliu Coposu. Pușcas a vrut să-mi dea bani ca mită, dar eu am refuzat. De scîrbă că nu am fost lăsat să-mi fac meseria corect, mi-am dat demisia din Procuratură. În demisie am scris că mi-e scîrbă de Procuratura din RSR. Am rămas însă ca ofițer acoperit la Combinatul minier Bihor și la Ministerul Minelor, unde am fost jurist. Apoi, jurist la Consiliul Județean Timiș, unde m-a prins Revoluția. În toată această perioadă, dar și după Revoluție am fost și ofițer acoperit.

» Cum a funcționat sistemul după 1990? Ați fost recuperat de serviciul secret din Justiție?

Nu, am rămas în legătură pînă în aprilie 1994 tot cu Branda, care a ajuns șef al Corpului de control al serviciului secret al Ministerului de Interne. Încă din timpul Revoluției am ținut legătura și cu Chețea și apoi cu Branda, care a spus să stau liniștit, că tot noi suntem la putere. (subl.R.C.)

» Ce rol ați avut pînă pe 20 decembrie în Timișoara?

În 15 decembrie mi-am anunțat ofițerul de legătură de la București, colonelul Chețea, că pe străzile orașului protestează muncitorii, nu infractorii, iar pe 17 decembrie i-am mai transmis că se trage în plin în manifestanți. Lui Chețea nu i-a venit să creadă pentru că știa că Armata nu avea ordin să deschidă focul. Apoi, am fost implicat în 25 decembrie în arestarea a patru arabi, dintre care un libian și un iranian. Aveau legitimații de la București și se ocupau de percheziții pe străzi. Erau de fapt dintre cei școliți de Securitate în România. Apoi, la începutul lunii ianuarie, am venit la București cu toate documentele CADA (Comitetul pentru Democratizarea Armatei), printre care erau și liste cu cei care au tras la Revoluție. (subl.R.C.) M-am întîlnit cu Ion Iliescu, care m-a trimis la Gelu Voican Voiculescu, căruia i-am predat toate documentele. Nu știu ce s-a întîmplat cu aceste documente.

» Pînă cînd ați colaborat cu serviciile secrete ca ofițer acoperit?

Pînă în 1994, cînd acest Branda, care era șef de control la serviciul secret al Ministerului de Interne, mi-a înscenat arestarea. Un ofițer, Jude, mi-a solicitat să duc de la București la Beiuș o armă cu lunetă, să i-o dau unei cunoștințe comune, Hoteanu Mircea, ca să-l asasineze pe Ion Iliescu. Eu l-am anunțat imediat pe Branda, ofițerul meu de legătură, iar Vadim a publicat știrea, fiind înștiințat de colonelul de Securitate Ilie Merce, șeful lui Branda. Imediat, pe fondul unei provocări cu violență, am fost arestat și dus direct la penitenciar, nu în arestul Poliției, cum se obișnuia după 1990. În penitenciar am fost torturat. În 1995 m-au eliberat. Eu am dat statul român în judecată la Strasbourg și am cîștigat și despăgubiri de46.000 de euro.

» Vi se poate întîmpla ceva din cauza acestor dezvăluiri?

Orice e posibil, dar le fac pentru a obliga deconspirarea procurorilor care au lucrat și lucrează cu serviciile secrete. Și pentru propria mea conștiință, că și eu sunt vinovat pentru ordinele Securității și ale PCR pe care le-am executat cît am fost procuror. (subl.R.C.)

Articolul a apărut în România Liberă din 23 martie 2008.

Sursa: https://www.scribd.com/document/40604744/%C8%98COALA-DE-LA-BRAN-A-SECURIT%C4%82%C8%9AII?fbclid=IwAR1DyThyuc9zJY9QZ_E6AO5tYbFzeGhrQ6Qb7H0PeZE_N0mE2_VdZ6Pw5kA

Vezi: https://revelatiialecerului.wordpress.com/2019/04/04/magistratii-securisti-formati-la-scoala-de-la-bran/

https://revelatiialecerului.wordpress.com/2019/04/05/cnsas-cere-lista-absolventilor-scolii-de-la-bran/

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

CNSAS cere lista absolvenților școlii de la Bran (II)

        Consiliul National al studierii Arhivelor Securității (CNSAS) s-a autosesizat în urma dezvăluirilor publicate de „Romania libera” în articolul „Magistrații-securiști, școliți la Bran”.

Președintele Ladislau Csendes ne-a anunțat că CNSAS a cerut ieri de la Serviciul Român de Informații și de la Ministerul Internelor și Reformei Administrative numele procurorilor și judecătorilor care au fost perfecționați la școlile Securității. Consiliul Superior al Magistraturii însă nu a reacționat atît de prompt. Lidia Bărbulescu, președintele CSM, ne-a declarat că se va analiza într-o viitoare ședință a plenului consiliului „oportunitatea” de a se solicita aceste nume de la SRI. „România liberă” continuă publicarea interviului realizat cu ex-procurorul Alexandru Pantea, instruit la școala de la Bran să fabrice probe, să șantajeze, să aresteze, să admită tortura și exterminarea la ordinele Securității și ale PCR. În episodul de astăzi, Alexandru Pantea dă nume de foști colegi absolvenți ai școlii de la Bran, dintre care unii au fost promovați și după 1989. De asemenea, Pantea relatează despre camera de iradiere, unde erau „tratați” oponenții regimului comunist; dă nume de ofițeri de Securitate, precum și un nume de arestat politic torturat, adus la ancheta cu un ochi zdrobit. În prezent, la școala de la Bran sunt pregătiți doar ofițerii SRI, susține purtătorul de cuvînt al acestei instituții, Marius Bercaru. După terminarea cursurilor școlii de la Bran, magistrații depuneau jurămîntul pentru păstrarea secretului „profesional” și intrau în sistemul ofițerilor acoperiți ai Securității. Apoi, erau împrăștiați în diferite colțuri ale țării, fiind de obicei numiți șefi de procuratură locală sau de tribunal. Li se repartizau ofițeri de legătură de la Comandamentul Securității Statului, prin care primeau ordine și prin care transmiteau informații ce ajungeau inclusiv la Nicolae Ceaușescu. Oficial, nu s-a recunoscut împrăștierea acestor magistrați în sistemul justiției. După 1989, ei au rămas în sistem, susține avocatul Pantea, mulți dintre ei fiind avansați. În primul episod, publicat ieri, ex-procurorul Pantea a relatat despre modul în care a ajuns la școala de la Bran, despre profesorii pe care i-a avut și metodele de anchetare predate acolo. Am primit de la cititorii noștri numele unora dintre procurorii și ofițerii de Securitate care apar în fotografia publicată de „Romania liberă”, precum și informații despre alți procurori care au urmat școala de la Bran. În episodul de astăzi, Pantea dă nume de foști colegi absolvenți ai cursurilor de la Bran și nominalizează procuraturile unde au fost promovați unii dintre aceștia chiar și după 1989. De asemenea, Pantea relatează despre camera de iradiere, unde erau închiși cei ce protestau împotriva regimului; dă un exemplu de arestat politic torturat, precum și nume de ofițeri de Securitate de la care a primit ordine. Nu am reușit să luăm legătura cu cei nominalizați de Alexandru Pantea, dar îi invităm să-și prezinte propriile puncte de vedere, pentru a fi publicate.

» Ce colegi procurori au făcut această școală de pregatire de la Bran?

Eu știu cîțiva procurori care au făcut pregătirea specială de la Bran pentru că eram șeful grupei mele, iar cu unii am fost coleg de facultate. Dar, imediat ce am ajuns la Bran, am fost instruiți să nu ne spunem unul altuia numele și am depus jurămînt să păstrăm secretul pregătirii noastre. Pot să vă spun că toți absolvenții de la Bran au obținut posturi de șefi, că ăsta era rostul pregătirii. (subl. R.C.) Eu am fost numit șef la Urmărirea Penală de la Procuratura din Alexandria, fostul meu coleg de facultate Emil Costea a fost numit și el șef de procuratură militară, iar în decembrie 1989 a fugit din țară. Dintre cei pe care eu îi știu au mai făcut școala de la Bran procurorul Hristache Popovici, numit șef la Brăila, Crețu, numit șef la Pitești, și Mircea Breban, numit șef la Procuratura Sălaj. După 1989, au ajuns șefi importanți în Procuratură cei mai obedienți procurori ai Securității și ai PCR. (subl.R.C.)

» Ca de exemplu?

La Teleorman a ajuns procuror-șef Tironeac, fost activist PCR cu sarcini pe justiție. Dacă nu executai ordinele Securității, primul care te lua la rost era activistul PCR pe Justiție ,cum era acest Tironeac. Un alt procuror securist, Radu Bodea, a fost promovat șef după 1989 la Oradea. Acest Bodea era fratele ofițerului de contrainformații militare de la Cluj, suspectat că a tras în demonstranți în decembrie 1989. Cel mai mare, dintre cei pe care îi știam eu, a ajuns Mihai Branda, ofițerul meu de legătură, de la care eu primeam ordinele Securității. Branda a fost numit șeful Corpului de control al serviciului secret al Ministerului de Interne. După decembrie 1989, Branda mi-a spus să stau liniștit că tot noi suntem la conducerea țării. (subl.R.C.) Toți procurorii școliți de Securitate primeam cîte un ofițer de legătură prin care ni se transmiteau ordinele Securității. Eu i-am avut ca ofițeri de legătură pe Chețea și pe Branda, cum v-am spus.

» Ce misiuni ați primit ca procuror școlit la Bran?

Am fost, într-o primă fază, folosit și pentru cazuri mai complexe la Constanța, unde, vara, arestam și 100 de persoane pe zi. Furturi, contrabandă, deținere de valută, relații cu străini, violuri, crime, astea erau. Eu nu am avut probleme pînă în 1975, cînd am primit ordin de la procurorul-șef al județului Teleorman, Toma Radu, să mușamalizez un dosar în care era implicată o rudă a unui activist PCR. Eu am refuzat, el mi-a luat dosarul și mi-a înlocuit probele cu falsuri. Eu l-am reclamat la Procuratura Generală. Cazul meu a fost judecat în „Sfatul Țării”, care era organul suprem al Justiției, cum este acum CSM-ul, și am cîștigat, dar mi s-a sugerat să-mi cer transferul pentru a evita răzbunarea PCR-ului local. Așa am ajuns șef la Urmăriri Penale în județul Sălaj, unde am avut, de asemenea, cazuri complexe.

» Dați-ne un exemplu de arestat politic.

Am avut un astfel de caz la Șimleul Șilvaniei, îl chema Horvath, ca pe unul dintre profesorii mei de la Bran. A fost adus la ancheta cu un ochi scos prin tortură de capitanul de Miliție Stanca, tatăl actualului șef al PD Sălaj, care, în paranteză fie spus, a fost, la rîndu-i, și el maior de Securitate și apoi la SRI. După 1989, a fost dat afară pentru că refuzat să depună noul jurămînt pe noua Constituție a României pe motiv că el a depus jurămîntul în fața comandantului suprem Nicolae Ceaușescu. Revenind, am primit ordin de la Securitate, prin căpitanul Chețea, celălalt ofițer al meu de legătură, să nu mă sesizez că acel deținut politic a fost torturat și nu m-am sesizat. La Revoluție, acest Chețea era ofițer al Statului Major al Contrainformațiilor Militare, care era în cadrul MApN, dar erau de fapt ofițerii Securității. Și a rămas în funcții și după 1989.

» Ați primit ordin să acoperiți exterminarea unor disidenți?

Eu personal nu am fost implicat în așa ceva. Știu că Securitatea avea o unitate specială, unitatea „K”, care se ocupa de exterminări. Parola pentru camera de radiatii era „Radu”. Ordinele de iradiere le dădeau ofițerii de Securitate ca Branda și mai știu și de colonelul de Securitate Poiana, tatăl procurorului Poiana, care dădea și el astfel de avize. Camera aia a fost vazută și de fostul meu coleg de la Bran, Emil Costea, fost procuror militar, care apare în fotografia grupului nostru. În unele cazuri, maiorul de Securitate Branda Mihai îmi spunea rîzînd că „lasă-l pe ăla, că îl trimitem la «Radu»”, adică la camera cu radiații. Branda avea și numele conspirativ „Barbu”, cu care apare și în documentele pe care le are CNSAS. Ar trebui identificat și întrebat acest Branda, că el știa sigur de exterminări. Branda a colaborat direct cu colonelul Ilie Merce, care a fost și pe la PRM și care înainte de 1989 s-a ocupat și de exterminarea disidenților din străinătate în programul Securității „Meliţa”.

» Unde era camera „Radu”?

Vizavi de sediul Securității Municipiului București, în blocul lipit de clădire din care face parte și Hotelul Bulevard. Era o cameră specială, izolată cu pereți de plumb.

» Ne puteți da un nume de deținut iradiat?

Eu personal nu am participat la asemenea anchete, dar trebuie întrebat acest Branda, alias Barbu, care se ocupa de executarea unor astfel de misiuni. Din ce știu eu, ordine de iradiere au dat acest Branda și colonelul de Securitate Poiana, cum v-am mai spus.

» Cu ce alți ofițeri de Securitate ați mai colaborat?

La Oradea, am fost în colaborare cu colonelul Biriș, șeful contrainformațiilor pe zonele Bihor-Baia Mare-Satu Mare. Sarcina mea era informativă. Eu îi urmăream pe procurorii militari, majoritatea bețivi notorii, şi supravegheam corupția din rîndurile activiștilor PCR, dar și cine îl critica pe Nicolae Ceaușescu și cine divulga secrete militare. În zonă erau depozite militare secrete de stat.

» Ne dați un exemplu de scurgeri de informații descoperite de dumneavoastră?

De exemplu, procurorul-șef militar Balica era bețiv și a dat informații despre depozitul de muniție de la Stîna de Vale și dintr-o altă locație, care și acum e secretă. Informațiile mele, prin ofițerul de legătură Mihai Branda, au ajuns și la Ceaușescu.

» Procurorul militar Balica a fost arestat?

Nu, a fost doar mustrat. Avea pile.

» Camera „Radu”

Reporterii „României libere” au identificat imobilul în care, potrivit dezvăluirilor lui Pantea, se afla camera de iradiat „Radu”. Pînă în 1989, partea de imobil unde se presupune că exista acea cameră aparținea Cooperativei „Fotograful”. În afară de studioul foto de la vedere, mai existau un gang și o cameră, care pe atunci figura în administrarea Hotelului Bulevard, deși clădirile erau separate (de un zid). După decembrie 1989, gangul a fost zidit de către cei care administrau Hotelul Bulevard, iar camera a fost dărîmată și apoi s-a construit o altă cameră în care acum se află amplasate contoarele de gaze ale aceluiași Hotel Bulevard, susține administratorul imobilului, Maria Savloschi.

» CSM: „Vom analiza… oportunitatea”

Consiliul Superior al Magistraturii, singura instituție care îi promovează pe magistrați în funcții de conducere, încă nu este hotărît să ceară de la SRI numele procurorilor și judecătorilor care au fost instruiți la școlile Securității și care sunt și acum în posturile-cheie ale justiției. Doamna Lidia Bărbulescu, președintele CSM, ne-a declarat: „Vom analiza în plenul CSM oportunitatea de a solicita de la SRI numele tuturor procurorilor și judecătorilor care au fost perfectionați la școlile Securității.”

Legea 303 din 2004 privind statutul magistraților le interzice judecătorilor și procurorilor să fie „lucrători operativi, inclusiv acoperiți, informatori sau colaboratori ai serviciilor secrete”, dar nu există nici o interdicție expresă pentru foștii procurori și judecători instruiți de Securitate. În schimb, Consiliul National al Studierii Arhivelor Securității (CNSAS) s-a autosesizat imediat. Ladislau Csendes, președintele CNSAS, ne-a anuntat că, „în urma dezvăluirilor din «România liberă», plenul Consiliului National al Studierii Arhivelor Securității a hotărît să ceară de la SRI și de la MIRA (Ministerul de Internelor și Reformei Administrative – n.red.) toate documentele referitoare la procurorii și judecătorii care au urmat școlile de perfecționare ale Securității.”

» Astăzi, la Bran sunt instruiți doar ofițeri SRI

Școala de la Bran a rămas în zestrea Serviciului Român de Informații și a continuat să pregătească ofițeri acoperiți. Potrivit purtătorului de cuvînt al SRI, Marius Bercaru, „în prezent, la școala de la Bran sunt perfecționați doar ofițerii SRI”. Școala nu poate fi fotografiată deoarece are regim de unitate militară. Poate fi vazută însă de oricine vizitează Branul. Sediul este chiar pe strada principală, situat la ieșirea din Bran, pe partea stîngă a drumului național înspre Brașov. Arată ca un liceu (fără poartă, gen cazemată), care are în aceeași curte mai multe clădiri: imobilul în care se țin cursuri, un internat, o cantină, o sală de sport și un poligon. Pînă în 1989, Departamentul Securității Statului avea trei școli importante pentru pregătirea ofițerilor acoperiți. La Bran (județul Brașov) și la Găneasa (județul Ilfov) erau pregătiși ofițerii acoperiți pentru Securitatea internă, iar la Brănești (județul Ilfov), pentru Securitatea externă. La Brănești au fost antrenați, între alții, și teroriștii de pe filiera Yasser Arafat (OEP) și Carlos Șacalul, susține Pantea. Școala de la Brănești a rămas la SIE (Serviciul de Informații Externe)

Articolul semnat Ondine Gherguț a apărut în ediția online a României Libere din 11 martie 2008.

Sursa: https://www.scribd.com/document/40604744/%C8%98COALA-DE-LA-BRAN-A-SECURIT%C4%82%C8%9AII?fbclid=IwAR1DyThyuc9zJY9QZ_E6AO5tYbFzeGhrQ6Qb7H0PeZE_N0mE2_VdZ6Pw5kA

Vezi: https://revelatiialecerului.wordpress.com/2019/04/04/magistratii-securisti-formati-la-scoala-de-la-bran/

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

 

Magistrații-securiști, formați la școala de la Bran (I)

Înainte de 1989, nici un procuror nu ajungea șef dacă nu era instruit special la școala Securității de la Bran, dezvăluie ex-procurorul Alexandru Pantea într-un amplu interviu pe care îl publicăm începînd de astăzi în „Romania liberă”. La școala Securității de la Bran, tinerii procurori erau învățați să fabrice probe, să șantajeze, să aresteze, să ancheteze, să admită torturarea și exterminarea oponenților regimului comunist. Metodele preferate de Securitate și predate la școala de la Bran erau „Radu” (iradierea), „Păsărici” (internarea la spitalul de nebuni și folosirea drogurilor) și „Stănică” – model de tortură practicat de torționarul cu același nume. Lecțiile erau predate de generali de Securitate și Miliție, precum și de procurori de la Procuratura Generală a României. Procurorii instruiți la Bran primeau ordinele Securității prin ofițerii de legătură care le erau repartizați imediat după absolvirea scolii. Arestau la ordin, eliberau la ordin, în funcție de interesele Securității. Pantea susține că, după 1989, în funcțiile de conducere ale procuraturilor au ajuns tot absolvenți ai școlii de la Bran.(subl.R.C.) El dă și exemple în acest sens. Pentru a se realiza cu adevărat reformarea Justiției, ar trebui publicate numele tuturor absolvenților școlii de la Bran, susține Pantea. (subl.R.C.) Acum, această școală, cu tot cu arhivele ei, este a Serviciului Român de Informații. „România liberă” a solicitat de la SRI numele absolvenților școlii de la Bran, dar purtătorul de cuvînt al instituției, Marius Bercaru, ne-a transmis că „SRI nu dă astfel de informații”.

Școala securității de la Bran a pregătit pe banda rulantă magistrați – procurori și judecători – pentru a aresta, ancheta și condamna chiar la moarte, la ordinele Consiliului Securității Statului și ale Partidul Comunist Român (PCR). Tenebrele acestei „scoli” și modul în care absolvenții au fost obligați să execute ordinele Securității și ale PCR sunt relatate în exclusivitate pentru „România liberă” de către Alexandru Pantea, fost procuror și în același timp ofițer acoperit al Securității. „Este momentul să vorbesc despre atrocitățile sistemului comunisto-securist pentru că nimeni dintre procurori nu a făcut-o pînă acum. Unii dintre foștii mei colegi ar putea spune ca sunt trădător pentru că mi-am încălcat jurămîntul făcut la intrarea în acea școală, numai că eu atunci nu am știut ce mă așteaptă, apoi n-am putut ieși din sistem de frică. Acum este timpul ca tinerii să știe ce s-a întîmplat cu adevărat, cum erau distruse destine doar la comanda unor activiști PCR și securisti”, și-a justificat Pantea demersul.

SRI nu dezvăluie numele magistraților școliți la Bran

Pînă acum nu au apărut dezvăluiri concrete despre faptul că mulți magistrați au fost instruiți la școlile Securității să ucidă, să aresteze, să tortureze. Fostul procuror-ofițer acoperit Alexandru Pantea sparge gheața și aduce în fața opiniei publice probe – fotografii, nume de procurori și de profesori – despre existența școlii speciale de la Bran a Securității, unde procurorii făceau instrucție pentru exterminarea criticilor sistemului comunist.

Dezvăluirile lui Pantea sunt importante deoarece amănuntele pe care le oferă opiniei publice pot fi verificate, dacă puterea politică dorește cu adevărat. (Subl.R.C.) Numele tuturor magistraților care au terminat școlile Securității pot fi găsite în arhivele acestor școli, aflate și astăzi sub controlul SRI. De asemenea, aceste amănunte au fost inserate și în dosarele profesionale ale magistraților, păstrate pînă în urmă cu o lună de către Parchetul General, iar acum, de Consiliul Superior al Magistraturii. Președintele Traian Băsescu a afirmat de curînd că 25% dintre magistrați sunt foști colaboratori ai Securității. CSM și Asociația Magistraților au criticat dur afirmațiile lui Băsescu.

„Romania liberă” a cerut de la SRI numele procurorilor și judecătorilor care au fost instruiți la școlile Securității, dar purtătorul de cuvînt al instituției, Marius Bercaru, ne-a transmis că „SRI nu dă astfel de informații”. Bercaru ne-a precizat că, în prezent, la școala de la Bran sunt instruiți doar ofițerii SRI.

Călăii, promovați după 1989

Pregătirea de la Bran era atît de conspirată încît membrii aceleiași grupe de pregătire nu se cunoșteau între ei și le era interzis să lege prietenii. Principalele metode de tortură predate au fost cele practicate de celebrul colonel torțonar Tudor Stănică, cunoscut pînă acum doar că a condus ancheta în cazul disidentului Gheorghe Ursu, ucis în bătăi în arestul preventiv. Procurorii folosiți de Stănică în dosarul „Ursu” au fost Alexandru Tuculeanu și Ilie Picioruș.

După 1989 procurorii Picioruș și Tuculeanu au făcut parte din structurile de conducere ale Parchetului General, iar Picioruș a fost ascuns inclusiv în structurile Consiliului Superior al Magistraturii, forul suprem care supraveghează înfăptuirea corectă a Justiției. Si nu numai ei au fost promovați după 1989, ci toți procurorii instruiți la școlile Securității și ale PCR, după cum ne-a dezvăluit Alexandru Pantea. (subl.R.C.) Instruiți să-i șantajeze pe judecători și avocați.

» Cum ați fost recrutat pentru școala de la Bran?

Alexandru Pantea: Am fost numit procuror după ce am terminat Facultatea de Drept în 1970 prin ordin al Ministerului Învățămîntului. Prin 1973, cînd eram la Procuratura din Alexandria, am fost notificat să merg la perfecționare. Abia cînd am ajuns la școala de la Bran am aflat că este a Securității și că vom fi instruiți nu numai de către procurori, ci și de către generali de Securitate și Miliție. Șeful școlii era colonelul de Securitate Meclu (recuperat după 1990 de SRI – n.red). Ne-au spus că după ce vom face această școală vom avea o calificare deosebită, sarcini deosebite și vom fi avuți în vedere la promovare în Procuratură. Aveam 25 de ani și nu știam ce mă așteaptă.

» Să înțelegem că toți șefii din Procuratură erau absolvenți ai școlilor Securității?

Da, și în plus trebuia să aibă și școala PCR „Ștefan Gheorghiu”. Nimeni nu ajungea șef în Procuratură dacă nu era colaborator al Securității și pregătit special de această instituție și de PCR. Procurorul era suveran pe dosarul penal și, dacă nu era omul de încredere al Securității, nu putea ajunge șef. Șeful Procuraturii era cel care repartiza dosarele penale către procurorii simpli și care hotăra ce se întamplă cu ele. Dosarele sensibile erau instrumentate numai de către procurorii pregătiți special de Securitate. Procurorii erau mai importanți decît milițienii, pentru că milițienii primeau ordinele de la procurori. (subl.R.C.) Mă mir că pînă acum nu au fost făcute publice aceste informații pentru a se realiza cu adevărat reformarea Justiției. Normal ar fi să se publice numele tuturor procurorilor care au urmat școlile Securității. Aceste informații sunt trecute cu siguranță în dosarele profesionale ale procurorilor. Acum aceste dosare sunt în custodia CSM. Dacă s-ar face publice aceste informații, nu s-ar mai practica șantajarea procurorilor, care probabil și acum primesc ordine de la serviciile secrete, așa cum primeam și eu cînd eram procuror. (subl. R.C.)

» De la cine primeau procurorii ordine în dosarele sensibile?

Primeau ordinele de la ofițerul lor de legătură de la Securitate, care, la rîndul său, le primea de la PCR, de obicei de la primul secretar, dar noi, procurorii, nu știam exact de la ce activist venea ordinul. Daca ordinul nu era executat, atunci intervenea direct activistul de partid care răspundea de Justiție. La Bran am fost instruiți și cum să-i șantajăm pe judecătorii care nu erau receptivi la ordinele Securității și ale PCR. Mai luau și ei un cadou și noi trebuia să-i șantajăm cu asta. De asemenea, eram instruiți să-i șantajăm pe avocați. Avocații erau cei mai vulnerabili: puteau fi oricînd arestați prin înscenări.

Anchete cu droguri si tortura

»Ce însemna, concret, pregătirea specială de la Bran?

La Bran am făcut absolut totul: de la trageri cu arme în poligon pînă la simularea de capturare a unor teroriști, în colaborare cu Armata. Ne-au învățat să folosim aparatele foto, să instalăm tehnica de ascultare în telefoane, în aparate de radio sau de televizor. Se intra în casele oamenilor cu mandat de percheziție eliberat de procuror, iar noi eram instruiți să eliberăm mandate la cererea Securității, chiar fără probe sau cu probe înscenate. Se mai intra în locuințe sub pretextul ca se fac verificări la telefon, radio sau televizor. Am fost instruiți cum se fac anchetele speciale, folosindu-ne de șantaj, de substanțe halucinogene sau de tortura.

»Procurorii administrau substanțe halucinogene și foloseau tortura?

Nu, nu noi. O făceau ofițerii de Miliție și Securitate sau detinuții recidiviști. De fapt, toți ofițerii șefi de la Cercetări Penale erau în realitate ofițeri de Securitate, nu de Miliție. Noi, ca procurori anchetatori, eram instruiți să nu vedem cînd un deținut era adus la ancheta în stare de agitație anormală cauzată de drogurile care i se puneau în cafea sau în ceai. Sau nu observam că un deținut era adus la ancheta bătut. În mod normal, în astfel de cazuri procurorul trebuia să sesizeze abuzul și să declanșeze cercetări, dar noi eram instruiți să închidem ochii.

»Nu aveați mustrări de conștiință că niște oameni poate nevinovați erau torturați? (subl.R.C.)

Sigur că aveam mustrări de conștiință, chiar coșmaruri, și nu știam cum să fac să ies din sistem. Îmi era frică pentru membrii familiei. Nu aveam nici o șansa dacă reacționam.

»Cine vă preda aceste cursuri?

Aveam ca profesori procurori din Parchetul General sau ofițeri de Securitate. Metodele principale pe care eram instruiți să le aplicăm erau cele consacrate ale colonelului Tudor Stănică. Ne-au învățat cum să-i folosim pe recidiviști și cum să-i păcălim pe infractori să recunoască săvîrșirea infracțiunilor cu autori necunoscuți – AN-urile – pentru a închide aceste dosare, să nu apară în statisticile pe țară. In complicitate cu ziarul Scanteia, colonelul Tudor Stanica introducea un decret de grațiere care nu era real. Deținutul era chemat la ancheta și i se lăsa întîmplător ziarul pe masa, apoi se ieșea din camera de anchetă. Deținutul citea decretul de grațiere și recunoștea fapte chiar dacă nu le-a săvîrșit, crezînd că scapă de pedeapsă. Abia în sala de judecata își dădea seama că a fost înșelat, dar era prea tîrziu.

»Spuneti-ne niste nume de profesori.

L-am mai avut ca profesor și pe procurorul Greblea, care ne-a predat metoda „Ceacanica”. Asta însemna, spre exemplu, internarea deținuților politici la Spitalul de Psihiatrie București, la sectorul special „Păsărici”, coordonat de profesorul Șerbănescu. Cei ajunși aici erau tratați cu substanțe chimice halucinogene ca scopolamina sau cu droguri. Erau cîte 24 într-o cameră, între care și trei-patru deținuți condamnați pentru crime săvîrșite cu cruzime. Șef de cameră era un recidivist care transmitea informațiile mai departe. Cînd substanțele chimice nu-și făceau efectul se recurgea la bătaie, administrată tot de recidiviști. În urma torturilor deținuții politici declarau orice doreau Securitatea și Partidul, iar noi, procurorii, eram pregătiți la Bran să acceptăm aceste probe smulse prin tortură. Ne-au mai predat tehnici de anchetă procurorii Securității care erau la Procuratura Generala a României, ca procurorii Horvat și Părăușanu. I-am avut ca profesori și pe mulți generali de Securitate cărora nu le știam numele. Îl țin minte doar pe ofițerul de contrainformații Gaie.

În ediția de mîine veți putea citi dezvăluirile lui Alexandru Pantea despre metoda de exterminare „Radu” (prin iradiere), preferată de Securitate și PCR.

BIOGRAFIE

Ofițer acoperit pînă în 1994, cînd a fost arestat Alexandru Pantea a terminat Facultatea de Drept din Iași în 1970, apoi a fost procuror stagiar la Procuratura Oradea; a urmat șase luni școala de ofițeri, apoi școala de la Bran, unde a învățat tehnicile speciale de anchetă ale Securității. Și-a dat definitivatul și imediat a fost numit procuror-șef al Secției Urmăriri Penale de la Procuratura din Alexandria (Teleorman). A avut doi ofițeri principali de legatură, prin care a primit ordinele Securității și ale PCR. După ce a arestat o ruda a unui activist local PCR, protejat de Securitate, Pantea a fost sfătuit de procurorul general al României să se transfere în alt județ. S-a mutat la Procuratura Sălaj. În 1979 a vrut să aresteze un alt activist local PCR corupt, protejat de Securitate, motiv pentru care, susține el, a părăsit Procuratura. S-a transferat ca jurist la Combinatul Minier Bihor, apoi la Ministerul Minelor, iar pînă în ianuarie 1990, la Consiliul Județean PCR Timiș, continuîndu-și în paralel și activitatea de ofițer acoperit. Alexandru Pantea susține că a fost ofițer acoperit pînă în aprilie 1994, cînd șeful sau, Mihai Branda, ajuns șef de corp de control al serviciului secret al Ministerului de Interne, i-a organizat arestarea pe motiv că ar pregăti… un atentat împotriva președintelui țării, Ion Iliescu! A fost dus direct la penitenciar, unde a fost torturat. Soția sa a fost anunțată că s-a sinucis. Pantea susține că Branda i-ar fi organizat înscenarea pentru a-și asigura propria protecție deoarece fostul procuror-ofițer acoperit începuse să povestească prea multe despre Branda și despre metodele acestuia de a impune ordinele Securității. Potrivit lui Pantea, „seful” sau Branda ar fi împușcat doi iepuri dintr-o lovitură: i-a închis gura lui Pantea și s-a pus bine pe lîngă Ion Iliescu, demonstrîndu-i acestuia „loialitatea”. Pantea a dat în judecată statul român la Curtea Europeană de la Strasbourg și a cîstigat, primind despăgubiri de 46.000 de euro. A fost primul proces penal pierdut de statul român. În prezent, Pantea este avocat.

Articolul scris de Ondine Gherguț a apărut în ediția online a României Libere din 11 martie 2008.

Sursa: https://romanialibera.ro/special/investigatii/magistratii-securisti–formati-la-scoala-de-la-bran-119826

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/