Arhive blog

Povestea torționarului Lazăr – oglinda României

       Procurorul general al României are semnătură pe acte care probează o atitudine de torționar. Unul dintre puținii anticomuniști români, maistrul militar Iulius Filip, a fost menținut în pușcăria de la Aiud și pe semnătura celui care astăzi dă lecții de legiferare, trage sforile pentru reglementările din Justiție și s-a dovedit a fi cheia și protectorul dosarelor lui Klaus Iohannis.

Am așteptat cu nerăbdare ziua de luni. Cum va reacționa România în fața unei asemenea bombe, mai puternică decît una rămasă din cel de-Al Doilea Război Mondial. În plină bătălie pentru putere, explodează una dintre bombele ideologice rămase din comunism: prestația de procuror de tip totalitar a lui Augustin Lazăr. Cazul este unic. Niciodată în Europa, de Est sau de Vest, un nazist sau un reprezentant al statului totalitar nu s-a ascuns atît de sus în vîrful piramidei de putere. Care au fost reacțiile? Numai Asociația 21 Decembrie, condusă de Doru Mărieș, a cerut demisia imediată a torționarului. Ziarele și televiziunile anticomuniste (de profesie, nu de convingere) au tăcut, așteptând să primească ordin. Și președintele a tăcut.

Toată duminica și-a mestecat tăcerea și a încercat să găsească un răspuns la întrebarea Primei Doamne. Ce ne facem Klaus? Dacă pică Lazăr ne iau casele, ne redeschid dosarele și mă arestează pentru fals în acte! Nu-i exclus ca aiureala cu o nouă consultare a Parlamentului să fie doar încercarea președinteui de a găsi un răspuns la întrebarea: „Ce ne facem, Klaus?“

Ce să facă? Încearcă să schimbe agenda publică, socotind că o a doua consultare a Parlamentului face mai mult zgomot decît referatele de poliție politică ale lui Augustin Lazăr. Luni dimineață, Tudorel Toader, ministrul Justiției, face spectacol la intrarea în insituție. De data aceasta, tăcere de mormînt. De ce să se amestece în scandal? Și așa, Augustin Lazăr este la un pas să își rupă gîtul.

Și apoi, și el a fost procuror? Dacă îi scot și lui din mapă cine știe ce arestare sau rechizitoriu? Și PSD-ul a tăcut. A fost la nuntă. Însănătoșit pe neașteptate pentru Ișalnița, Liviu Dragnea a dansat tandru și a ascultat șoapte rostite de Irina:

-Nu te băga, Iubi, că ăsta e pe-o mînă cu tot clanul procurorilor și te arestează! Lîngă el, Codrin Ștefănescu, secretarul general, rămas cu gura căscată în fața celei de-a doua rochii de mireasă a Liei Olguța Vasilescu și numărînd cotizațiile invitaților cu gîndul la nunta lui Traian Băsescu pentru EBBA.

-Sunt sigur că scoatem mai mult! Cine să protesteze luni dimineața? Pensionarii se tem de procurori. Organizația de tineret a PSD? Are PSD-ul organizație de tineret? Dacă n-are, n-ar trebui să existe! De ce n-a protestat primul-ministru? Pentru că se teme și de umbra ei și de limba română!

În fața Parchetului General, nu s-a strîns nimeni. Nici un intelectual n-a răspuns la scrisoarea lui Andrei Pleșu. Se spune că și acesta ar fi început cu „Mult stimate, iubite tovarășe secretar general….”. Cine să protesteze? Doar nu veți fi așteptat să protesteze Monica Macovei și Laura Codruța Kovesi? Mai bine fug în Costa Rica! Doar n-o să-l demaște pe Augustin Lazăr ca să spună cîte știe despre părinții lor și despre mapele lor profesionale. Cine și cum să se ridice la descoperirea acestui dinozaur al justiției de tip totalitar? George Maior din Washington să anunțe presa americană că un torționar conduce în România Ministerul Public?

Poate că a aflat ce a zis Cornel Dinu depre el și despre taică-su? Cine să protesteze și cine să îi ceară demisia acestui torționar bătrîn, strecurat în statul de drept cu pretenții democratice? Ludovic Orban și Rareș Bogdan? Victor Rebengiuc cu nevasta? Cei tineri care nu știu ce înseamnă dictatura, dar sunt de partea poliției politice și se cred drepți? Mă tem că România nu trece nici examenul memoriei. Încă îi mai așteaptă pe polonezi să apere onoarea celui care a fost condmnat pentru că l-a înfruntat pe Nicolae Ceaușescu și s-a solidarizat cu mișcarea lor anticomunistă.

După trezeci de ani, încă nu suntem în stare să ne ridicăm în apărarea onoarei unui maistru militar (nu ”umil maistru”, cum zicea prost comentatorul Coiță. Umili eram noi, pentru că nu ne-am ridicat împotriva dictaturii) care alături de Liviu Babeș, de Radu Filipescu, de Constantin Dobre și de alți cîțiva ne-au salvat obrazul de popor supus. Torționarul Lazăr este mai apărat decît un erou. Ba, pentru a îngropa nemernicia acestui supraviețuitor al abuzurilor din comunism, anunțăm o nouă consultare a Parlamentului, poate că aruncăm în aer și o fabrică sau un ziar, numai ca omul la care se află cheia caselor și dosarelorlui Klaus Iohannis să scape. Și ca partenerul noii Securități să nu fie aruncat peste bord. Documentele despre ticăloșiile lui Augustin Lazăr nu cutremură România. O scaldă în explicații cretine, în lașități și diversiuni.

O plasă invizibilă paralizează orice reacție. Cine știe, poate pe la periferie sau printr-o comună, un alt maistru militar sau un tehnician agricol mai zice în barbă:

-Fir-ați ai Dracului de nemernici!

Articolul semnat de Cornel Nistorescu a apărut în ediția online a Cotidianului din 2 aprilie 2019.

Sursa: https://www.cotidianul.ro/povestea-tortionarului-lazar-oglinda-romaniei/

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Lazăr – Iohannis – Sofia, o Românie care șochează. Hartmann: Minciuna democrației stă cu regele la masă – exclusiv

         Analistul H.D. Hartmann, într-o analiză pentru DC News, a comentat știrea despre Augustin Lazăr și implicarea în cazul dizidentului anticomunist Iulius Filip. Analistul a pus în context și știrea despre bunica Sofia, o femeie de 83 de ani din Gorj dată afară de la locul ei de muncă.

Astăzi au apărut dovezile că, pe timpul dictaturii comuniste, procurorul Lazăr înfăptuia cu abnegație revoluționară, sarcinile politice date de către Partidul Comunist Român. În același zi, în România reală, bunica Sofia, o femeie de 83 de ani din Gorj era dată afară de la locul ei de muncă.

Răsturnat carul dreptății este. Nemiloasă, istoria vine să ne arate fața ulcerată de minciună a celor, care de luni de zile, se declară sectanții anti-corupție din România. Și se vor far călăuzitor al democrației Uniunii Europene.

Augustin Lazăr se dovedește a fi un simplu politruc al falselor idei. Cu anti-corupția în gură, reprezentînd ideologie extremistă neo-marxistă venită dintr-o Europă preocupată doar de propria sa falsitate, declarînd cu lacrimi în ochi, cît de profesionist a fost el ca procuror, Lazăr a dovedit exact ceea ce toată lumea știe de ani de zile. Că cei mai înverșunați luptători pentru hegemonia europeană asupra României, cei care au vândut suveranitatea națională pentru laptele otrăvit al noilor ideologii pan-europene, toți aceia au fost activiștii odioși ai ideologiei comuniste.

Despre democrație și independența justiției, cu Macovei și Lazăr

Nu numai naziștii au născut monștrii pe care acum îi revedem prin rînjetul analfabet al președintelui german de la Cotroceni, ci și comuniștii. Augustin Lazăr este exact produsul ideologiei national-comuniste promovate de către Nicolae Ceaușescu. Prin această ideologie au crescut iresponsabilii de care astăzi se folosește Europa lui Macron și Merkel. Indivizi ca Lazăr și individe ca Macovei sau Trepcea, produsul școlii comuniste, ne povestesc acum despre democrație și independența justiției.

Un individ cu grave carențe culturale și definiții care pun la îndoială sănătatea sa morală este cazat la Cotroceni pentru că România a avut neșansa să aleagă dintre un activist internationalist ca Ponta și un altul, germanofil curat. Procurorii comuniști, acești noi barbari ai trilogiei republicii naționale prăbușite, promovând intens noile manuale maoiste ale luptei de clasă și distrugerii unei națiuni, sunt premiați de o isterică organizație care a furat spiritul revoluției din Timișoara. Premiat pentru că este procuror comunist reabilitat și aplicant al noilor ideologii europene nivelatoare, această organizație minte poporul român de ani de zile. În cel mai josnic mod cu putință, împușcînd din nou martirii din Piața Operei, pe cei de pe treptele Catedralei, nevolnicii pro europeni ai anti-corupției din România au premiat corupția comunistă ucigașă a lui Lazăr, care a refuzat eliberarea unui erou al luptei anti comuniste. Curat europenism, curată ideologia anti-corupție.

Aștept acum tweet de la ambasadorul canadian Kevin Hamilton, care să condamne această mîrșăvie a premierii unui procuror comunist de către tîlharii anti-corupției europene, pe care el îi promovează atît de barbar. Dar acest amărît de ambasador al nimănui, nu va face nimic. El se va ascunde după ciorapii lui Trudeau, așa cum Macovei va fugi la prietenii săi comuniști din Europa. Căci nu l-am auzit pe Hamilton, brav ostaș sovietic, să condamne abuzurile DNA din cazul Rarinca. Atunci când Hamilton al Canadei va condamna pe procurorii care au dus la arestarea unui nevinovat atunci Canada va avea credibilitate. Pînă atunci, acești farisei și mincinoși vor sta alături de procurorii comuniști de tip Augustin Lazăr și Monica Macovei, la aceeași masa a minciunii regale. Așa cum Kovesi a fost premiată de o organizație marxistă din SUA, trădătoare a libertăților umane, așa si Lazăr a fost premiat de către trădători ai României.

Cu Europa în brațe, prin susținerea lui Lazăr și Kovesi, toți acești diletanți, că sunt români sau sunt de prin ambasadele puterilor străine au premiat un procuror care a aplicat aberantele legi ale dictaturii comuniste. Cu lupta lor anti-corupție aceștia au aplaudat un eșec moral și social în persoana lui Augustin Lazăr. Dacă asemenea modele morale acoperă indivizii și individele de prin ambasadele din România, atunci putem fi siguri ca ei au pierdut total și ireversibil. Au pierdut sensul istoriei și dreptul de a ne vorbi.

La ordin prusac, turistul Iohannis îl apără, de luni bune, pe procurorul comunist Lazăr. Înjură tot ce este românesc, asudă din greu să doboare un guvern legitim și legal, stînd la masa prezidențială cu tot felul de izmenari de prin metrou, fără bacalaureat terminat. Ioahnnis și toți ca el vor să înfrîngă o națiune. Cu ajutorul ambasadorilor precum Klemm și Hamilton, toți aceștia vor premierea procurorilor comuniști. Cît mai mincinoși, cu atât mai buni pentru Klemm. Cu cît prezintă mai mai mult putregai, cu atît sunt mai folositori diktatului ideologic anti-corupție. Practic minciuna democrației stă cu regele la masă.

Povestea Sofiei, într-o România de neclintit

Sofia făcea focul la o grădiniță. În fiecare zi, pentru copiii unui sat gorjean, o româncă simplă și săracă, plătită cu doar 400 de lei pe lună (cam cât cheltuie pe băutură în 10 minute Hamilton-ul sovietic din ambasada Canadei), bătrîna se scula cu noaptea în cap ca să își mai rotunjească pensia venetică pe care o avea de la fostul CAP. Dorea să muncească demn, ca să nu moară de foame. Nu cerșea, nu mințea, nu fura, nu striga în ulița mare despre corupție așa cum o fac toți internaționaliștii de caviar, precum Iohannis și Klemm. În România luptei anti-corupție a lui Iohannis și Lazăr, în Europa lui Macron și Merkel, bunica Sofia este dată afară. În același timp, în aceeași Românie, aflată sub diktat ideologic european, ne vorbesc cațavencii anti-corupției. Ca insulta europeană să fie și mai grea, pentru 40 de ani de muncă, bunica Sofia mai primește câțiva lei la pensia mizeră. Atât și nimic mai mult. Mecanismul nemernic, cel care l-a premiat pe procurorul comunist Lazăr, este aplicat ca pedeapsă pentru munca cinstită a bunicii Sofia. O femeie muncitoare este pedepsită de către Europa umanismului neo-marxist. Este alungată fără milă și fără o floare. În țara Hamilton-ului sovietic și ambasador canadian iubitor de procurori comuniști, pînă și un cîine mort are dreptul la flori și loc în cimitirul animalelor (și tort în formă de os de ros), în România anti-corupției promovate de către Klemm și Lazăr, o româncă săracă, o țărancă muncitoare este concediată pentru că așa vrea mușchii lor de democrați.

Femeia aceea muncea la 83 de ani, neisprăviților, pentru ca voi să distrugeți națiuni cu minciunile voastre purtate, în chiloți, fără pantaloni, prin văzul Bucureștilor. Iată cum fața adevărată a democrației anti-corupție se arată: premierea procurorilor comuniști și concedierea muncitorilor români.

Nota redacției – titlul și intertitlurile aparțin DC News

Sursa: https://www.dcnews.ro/lazar-iohannis-sofia-o-romanie-care-socheaza-hartmann-minciuna-democratiei-sta-cu-regele-la-masa-exclusiv_645703.html

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

BINOMUL HELLVIG-LAZĂR

      BINOMUL HELLVIG-LAZĂR – Scandalos: Citiți protocolul secret PICCJ-SRI semnat în decembrie 2016 de Eduard Hellvig și Augustin Lazăr: „În cazul în care una dintre Părți intenționează valorificarea informațiilor, este obligatorie obținerea acordului prealabil al Părții care le-a pus la dispoziție”. Practic, SRI a condiționat soluțiile procurorilor. Binomul ne-a prostit că a denunțat protocolul din 2009, după ce îl încheiase pe cel din 2016, care îl rezilia pe primul (Document)

Redacția Lumea Justiției publică Protocolul privind organizarea cooperării între Serviciul Român de Informații și Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin, potrivit legii, încheiat la data de 8 decembrie 2016 între SRI – Eduard Hellvig (foto stînga) și PICCJ – Augustin Lazăr (foto dreapta), pentru care anunțăm oficial că vom depune luni plîngere penală împotriva semnatarilor.

În opinia noastră, protocolul din decembrie 2016 îl întrece în gravitate pe cel din aprilie 2009, despre care tandemul Hellvig-Lazăr l-a declasificat și a susținut că e denunțat. Vrăjeala cît casa, în realitate cei doi șefi de instituții de forță reziliaseră protocolul din 2009 prin cel pe care l-au încheiat pe șest – sub clasificarea secret de stat – în decembrie 2016, după care ne-au prostit cu declasificarea și i-au lăsat pe români să creadă că nu ar mai exista nici un protocol între SRI și PICCJ.

Nici astăzi nu se știe cînd a fost denunțat acest protocol, întrucît nu s-a prezentat opiniei publice nici un act prin care a fost denunțat, informațiile făcute publice pe așa-zisa denunțare de către SRI și PICCJ fiind contradictorii cu privire la data denunțării. Cum poate cineva să creadă că protocolul nu funcționează și azi?

Lazăr și Hellvig îi cred tîmpiți pe români și cred că instituțiile sunt ale lor

Cum își permit doi șefi de instituții de forță plătiți din bani publici să îi prostească pe români în asemenea hal? Să nu uităm de scena jucată în CSM de Procurorul General Augustin Lazăr în ianuarie 2017, cînd acesta se revolta că nu este de acord cu asemenea „inginerii” și se mai și jura cu „Doamne ferește” că el nu ar fi niciodată de acord cu asemenea concubinaje între procurori și agenții secreți. Practic, Augustin Lazăr ne-a luat de proști și se dădea fecioară neprihănită la o lună după ce semnase noul protocol cu SRI.

În opinia noastră, atît Eduard Hellvig, cît și Augustin Lazăr trebuie să răspundă penal pentru protocolul încheiat în decembrie 2016, după ce au jucat sceneta cu declasificarea și denunțarea, prezentîndu-se în ochii societății ca reformatori ai sistemului judiciar.

Gravitatea uriașă din protocolul SRI-PICCJ din decembrie 2016 constă în faptul că acesta i-a transformat pe procurori în slugile SRI, anchetatorii fiind obligați să raporteze periodic cum au fructificat sesizările și informațiile venite de la SRI, și mai ales, să nu ia nici o măsură în cursul urmăririi penale fără acordul în prealabil al SRI, în calitate de furnizor al informațiilor pe baza cărora s-au deschis anumite dosare. Mai mult, protocolul Binomului Hellvig-Lazăr obliga în continuare procurorii să ofere informații din dosare către SRI, totul fiind practic o încălcare brutală, pe lîngă lege, a principiului independenței procurorului, de care toți servitorii Statului mafiot au făcut atîta caz în ultimii 12 ani, deși lucrau ilegal pe protocoale.

Considerăm că Eduard Hellvig și Augustin Lazăr trebuie puși imediat sub acuzare, iar Parlamentul României trebuie să se întrunească și să ia decizia, prin lege, cu derogare de la prevederile în vigoare de destituire a celor doi din funcții întrucît ne aflăm în fața unei situații care atentează la securitatea naționala și la aservirea Justiției serviciilor de informații, cu încălcarea fățisă a legilor în vigoare.

Protocolul secret circula de o săptămînă prin redacții

Protocolul pe care îl publicăm în continuare circula de o săptămînă prin marile redacții ale presei sănătoase, neaservite Statului mafiot, însă fiind caracterul lui de secret de stat și a faptului că publicarea unui document de asemenea natură poate atrage răspunderea penală a celui care îl aduce la cunostința publicului, jurnaliștii au ezitat pentru a nu ajunge ținta unor dosare penale făcute chiar de ticăloșii care au lucrat pe asemenea protocoale.

Redacția Lumea Justiției nu l-a publicat pînă acum întrucît senior-editorul Răzvan Savaliuc nu a fost în țară pînă vineri, 24 august 2018 și exista riscul ca procurorii vînduți serviciilor să trimită mascații să ridice calculatoarele și să blocheze activitatea redacției Lumea Justiției.

Cinste lui, joi seara, 23 august 2018, fostul ministru al Finanțelor, Darius Vâlcov – a spart blocada – și a publicat pe pagina de Facebook coținutul integral al protocolului, despre care considerăm că nu putea fi secretizat sub clasificarea „secret de stat” întrucît Legea 182/2002 privind informațiile clasificate prevede la art. 24 alin. (5) „se interzice clasificarea ca secrete de stat a informațiilor, datelor sau documentelor în scopul ascunderii încălcărilor legii, erorilor adminstrative, limitării accesului la informații de interes public, restrîngerii ilegale a exercițiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitime”. O dată făcut public de cineva acest document, nu se mai poate invoca sub nici o formă caracterul lui secret!

Deși protocolul are, printre altele ca justificare Ordonanța abuzivă nr. 6/2016 dată de fosta ministresă a Justiției, Raluca Prună-Guvernul Cioloș – care după decizia Curții Constituționale din 2016 privind eliminarea SRI din activitatea de urmărire penală, a recalificat SRI ca „organ de cercetare specială” – reglementările interne și internaționale interzic ca în problemele ce țin de Justiție să se clasifice procedurile și accesul la identitatea celor care strîng probe.

Cum SRI, potrivit Ordonanței 6/2016 a fost folosit în continuare ca instrument pe filaje și interceptări, precum și expertize pe înregistrările și probele adunate din aceste activități, era interzisă ascunderea cetățenilor, identitatea celor care operau înregistrările și misiunile de filaj pentru că Justiția nu se poate face la secret, ci numai prin verificabilitatea și condiția de contradictorialitate efectivă între acuzare și apărare, neputîndu-se ascunde persoanelor acuzate elemente care sunt folosite la inculparea lor. În aceste principii stă ilegalitate protocolului SRI-PICCJ din decembrie 2016 care depășește cooperarea instituțională și se transformă în fapt într-o colaborare interzisă de articolul 7 din Legea 303/2004 care îi sancționează pe magistrații care colaborarează cu serviciile cu destituirea din funcția deținută.

Cum să ajungă procurorii – așa-zis independenți – să dea raportul la SRI, date din activitatea secretă a urmăririi penale, or să dea raport asupra soluțiilor date pe baza informațiilor venite de la SRI, or, cel mai grav, să nu poată valorifica informațiile decît cu acceptul prealabil al SRI?

Iată de ce credem cu tărie că directorul SRI Eduard Hellvig a mimat că este un reformator al Serviciului și a continuat în fapt aceleași practici instaurate în timpul regimului mafiot creat de Traian Băsescu. La fel credem și despre Augustin Lazăr, care a prostit populația la ședința CSM, că el nu e de acord cu asemenea „inginerii”, cînd el, cu o lună în urmă parafase parteneriatul cu SRI. Pentru aceste mesaje false transmise opiniei publice cei doi vor trebui sa răspundă!

Astfel, „Protocolul privind organizarea cooperării între Serviciul Român de Informații și Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin, potrivit legii” a fost semnat în decembrie 2016 de către directorul SRI Eduard Hellvig și Procurorul General al României Augustin Lazăr. Protocolul a fost înregistrat la SRI în 7 decembrie 2016, sub numărul 03656, iar la PICCJ în 8 decembrie 2016, sub numărul 09472.

Protocolul din decembrie 2016 încheiat de directorul SRI Eduard Hellvig și Procurorul General Augustin Lazăr este la fel de nociv și odios, dacă nu chiar și mai nociv și odios, precum cel din 2009, încheiat de șefii SRI de la acea vreme, George Maior și Florian Coldea, și Procurorul General al României de atunci, Laura Kovesi. Iar asta întrucît protocolul Hellvig-Lazăr conține prevederi pe lîngă lege, consfințindu-se practic nașterea unui nou „Binom”, după ce vechiul „Binom SRI-DNA” fusese destructurat prin decizia CCR 51/2016. Mai mult, protocolul din 2016 este construit pe baza acelorași principii odioase din vechiul protocol din 2009.

SRI organ de cercetare penală

Încă de la începutul protocolului găsim anomalii și abateri de la lege. Spre exemplu, așa cum reiese din art. 2 al Protocolului, SRI și PICCJ se angajau să desfășoare activități vizînd, printre altele:

„valorificarea informațiilor referitoare la săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de legislația în vigoare”.

Practic, avem de-a face cu o prevedere extrem de vagă, ce a făcut posibila o colaborare extinsă între SRI și PICCJ. După cum s-a putut observa, Protocolul stabilește că SRI și PICCJ vor derula activități pentru valorificarea informațiilor săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de legislația în vigoare. Nu se specifică în nici un moment despre ce infracțiuni anume este vorba sau despre ce legislație este vorba. Cu alte cuvinte, în baza acestei prevederi SRI și PICCJ puteau lucra pe toate infracțiunile din legislația penală.

De asemenea, la același art. 2 al Protocolului se specifică faptul că SRI și PICCJ se angajau să desfășoare activități vizînd:

„realizarea atribuțiilor organelor de cercetare penală speciale”;

Este confirmarea clară că SRI primea atribuții specifice organelor de cercetare penală, în contradicție flagrantă cu Codul penal și legea. De altfel, o confirmare a transformării SRI în organ de cercetare penală o avem la art. 7 din Protocol, unde se specifică faptul că:

„Parchetul coordonează, prin intermediul procurorilor desemnați, conform prevederilor legale, activitatea organelor de cercetare penală specială ale Serviciului”;

la art. 12 unde se prevede ca:

„Serviciul derulează activități specifice organelor de cercetare penală speciale, prin consilieri juridici anume desemnați și ofițeri specializați, care își îndeplinesc atribuțiile specifice sub conducerea și controlul direct al procurorului desemnat”.

Procurorii transformați în colaboratori ai SRI. Procurorii erau obligați să ofere SRI date din dosare

Foarte grav, prin același Protocol PICCJ-SRI, procurorii erau subordonați SRI, avînd obligația să dea Serviciului date din dosarele pe care le instrumentau. O arată cît se poate de clar art. 5 conform căruia:

„La cerere sau din oficiu, Părțile se informează reciproc și oportun și cu privire la datele sau informațiile obținute din activitatea specifică și care pot prezenta interes pentru realizarea misiunilor celeilalte Părți”;

si de art. 6 alin. (1) potrivit căruia:

„Parchetul comunică, în mod operativ, nu mai tîrziu de 60 de zile lucrătoare de la data înregistrării sesizării la Parchet, modul de valorificare a sesizărilor primite de la Serviciu cu excepția cazurilor în care, înainte de împlinirea termenului menționat, se solicită informații suplimentare în legatură cu cauza”.

Ce inseamnă aceste prevederi? Practic, procurorii erau transformați în colaboratori ai SRI, deși acest lucru este strict interzis de art. 7 din Legea 303/2004 privind statulul judecătorilor și procurorilor, care stabilește ca: „Judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, personalul de specialitate juridică asimilat acestora și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor nu pot fi lucrători operativi, inclusiv acoperiți, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informații”.

Mai mult, în baza protocolului, procurorii erau obligați să dea SRI informații din dosare, o prevedere evident contrară legii.

Încălcarea art. 43 din Codul penal

O încălcare gravă a Codului penal o regăsim la art. 15 alin (2) din Protocolul SRI-PICC. La acest punct se precizează următoarele:

„În vederea sprijinirii activităților specifice desfășurate de Parchet, Serviciul va asigura transcrierea comunicațiilor sau convorbirilor relevante în cauză”.

Or, această prevedere este total contrară Codului de procedură penală, unde la art. 143 din Codul de procedură penală se menționează că toate convorbirile, comunicările sau conversațiile interceptate și înregistrare sunt redate de procuror sau organul de cercetare penală. Nicidecum de un organ de cercetare penală specială, așa cum a fost transformat SRI prin ordonanța lui Prună și prin acest protocol.

Art. 143 Cod procedură penală:

Convorbirile sau comunicările interceptate și înregistrate, care privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, sunt redate de către procuror sau organul de cercetare penală într-un proces-verbal în care se menționează mandatul emis pentru efectuarea acestora, numerele posturilor telefonice, datele de identificare ale sistemelor informatice sau ale punctelor de acces, numele persoanelor ce au efectuat comunicările, dacă sunt cunoscute, data și ora fiecărei convorbiri sau comunicări. Procesul-verbal este certificat pentru autenticitate de către procuror”.

Același protocol mai conținea o prevedere contra naturii. Și anume, la art. 18 se mentionează în mod clar faptul că procurorii nu puteau valorifica informațiile primite în cadrul unor dosare penale, dacă nu aveau acceptul SRI:

„Parchetul se obligă să asigure protecția datelor și informațiilor clasificate pe care Serviciul le trimite în cadrul raporturilor de cooperare, în scopul prevenirii oricăror riscuri de pierdere, sustragere, acces neautorizat, divulgarea neautorizată sau distrugerea acestora”;

„În cazul în care una dintre Părți intentionează valorificarea informațiilor prevăzute la alin. (1), potrivit competențelor proprii, este obligatorie obținerea acordului prealabil al Părții care le-a pus la dispoziție”.

Nu în ultimul rînd, trebuie spus că protocolul putea fi extins și la alte domenii. Așa cum se precizează la art. 21: –„Conducerile celor două instituții pot conveni, în funcție de situația și dinamica stării infracționale și asupra altor domenii de cooperare, cu respectarea prevederilor prezentului protocol”.

Cititi mai jos documentul integral:

*Cititi aici dezvăluirea protocolului făcută în premieră de fostul ministru Darius Vâlcov, un adevărat apărător al ideii de Justiție curată

Articolul a apărut pe site-ul Lumea Justiției în 24 august 2018.

Sursa: https://www.luju.ro/institutii/servicii-secrete/binomul-hellvig-lazar-scandalos-cititi-protocolul-secret-piccj-sri-semnat-in-decembrie-2016-de-eduard-hellvig-si-augustin-lazar-in-cazul-in-care-una-dintre-parti-intentioneaza-valorificarea-informatiilor-este-obligatorie-obtinerea-acordului-prealabil-al-p

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/