Arhive blog

BerGOGlio, un straniu personaj (X)

Articolul de mai jos a fost preluat integral de pe situl http://www.resurrexitsicutdixit.com/?p=4411 cu titlul „Roberto de Mattei: “Basilica Sf. Petru, desacrată“.

 Sf.Petru

Profesorul de Mattei pentru Corrispondenza Romana, despre dezgustătorul spectacol de „lumini“ de la 8 decembrie a.c., din Piața Sf. Petru (via Rorate caeli):

Imaginea care va rămîne legată de deschiderea Jubileului Extraordinar al Milostivirii nu este ceremonia antitriumfalistă celebrată de Papa Francisc în dimineața zilei de 8 decembrie, ci spectacolul pretențios, Fiat Lux: Iluminînd casa noastră comună, cu care s-a încheiat ziua, și care a inundat fațada și cupola [Basilicii] Sf. Petru cu lumini și sunete.

 Leul

Vat-light-show3-1

Pe parcursul spectacolului, oferit de World Bank Group, imaginile unor lei, tigri și leoparzi gigantici au fost proiectate pe [Basilica] Sf. Petru, construită tocmai pe ruinele Circului lui Nero, unde bestii feroce îi devorau [odinioară] pe creștini.

The_Christian_Martyrs_Last_Prayer

Jocul de lumini dădea impresia că întoarce Basilica cu capul în jos, că o dizolvă și o scufundă în apă, în timp ce pești-clown și broaște țestoase își făceau apariția pe fațada ei, evocînd, aproape, lichefierea structurilor Bisericii, lipsite de orice element de soliditate.

Vat-light-show15

Vat-light-show13

 

O bufniță enormă și creaturi stranii, înaripate și luminoase, încercuiau cupola, în timp ce călugări budiști, în marș, păreau să indice o cale a mîntuirii alternativă celei a creștinismului. Nici un simbol religios, nici o referință la creștinism; Biserica s-a dat la o parte în fața „naturii suverane“.

Vat-light-show2

Vat-light-show9

 

 

Andrea Tornielli scria că nu trebuie să ne scandalizăm, căci, de-a lungul secolelor, mulți artiști au înfățișat o faună luxurioasă în preajma mormîntului Sf. Petru, după cum documentează în cartea sa istoricul de artă Sandro Barbargallo, „Animalele în arta religioasă“ (The Vatican Press, 2009). Dar, dacă Basilica Sf. Petru este o „grădină zoologică sacră“, așa cum o definește, ireverențios, autorul acestei lucrări, aceasta nu se datorează faptului că animalele înfățișate în Basilică sunt înțărcuite de o barieră sacră, ci pentru că Basilica este sacră, adică rînduită unui scop transcendent. Aceasta este semnificația pe care o atribuie arta acestor animale.

De fapt, în creștinism, animalele nu sunt divinizate, ci prețuite pentru finalitatea lor, aceea de a fi sortite de Dumnezeu să-i slujească omului. Psalmii spun: „Pusu-l-ai pe dînsul peste lucrul mîinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui. Oile și boii, toate; încă și dobitoacele cîmpului; Păsările cerului și peștii mării, cele ce străbat cărările mărilor.“(Psalmul 8: 7-9). Dumnezeu l-a pus pe om pisc și rege al creației, către care toate trebuie să fie orînduite, pînă cînd el le orînduiește pe toate către Dumnezeu, acționînd ca reprezentant al cosmosului (Geneza 1: 26-27). Dumnezeu este scopul final al universului, în timp ce scopul imediat al universului fizic este omul. „Într-un anumit sens, suntem și noi scopul tuturor lucrurilor“, afirmă Sf. Thoma [d’Aquino] (în II Sent., d.1, q. 2., sed contra), din moment ce „Dumnezeu a făcut toate lucrurile pentru om“ (Super Symb. Apostolorum, art. 1).

Dar simbolismul creștin atribuie animalelor o semnificație emblematică. Creștinismul nu este interesat de dispariția animalelor și nici de bunăstarea lor, ci de sensul ultim și profund al prezenței lor. Leul simoblizează puterea, iar mielul blîndețea, pentru a ne reaminti de existența virtuților și perfecțiunilor, pe care doar Dumnezeu le posedă în întregime. Pe pămînt, o ierarhie prodigioasă de ființe create, de la material anorganic pînă la culminarea ei în om, posedă esența și perfecțiunea intimă exprimată în limbajul simbolurilor.

Ecologismul se prezintă ca o viziune despre lume care întoarce această ierarhie cu capul în jos, eliminîndu-L pe Dumnezeu și detronîndu-l pe om. Omul este pus pe un nivel de absolută egalitate cu natura, într-o relație de interdependență, nu numai cu animalele, ci și cu componentele neînsuflețite ale mediului înconjurător: munți, rîuri, mări, peisaje, lanțuri trofice și ecosisteme. Presupoziția acestei viziuni cosmologice este dizolvarea tuturor granițelor dintre om și lume. Pămîntul, cu biosfera lui, formează un fel de entitate unitară, cosmico-geoecologică. El ajunge să fie ceva mai mult decît „o casă comună“: ajunge să fie o zeitate.

Vat-light-show6

 

Acum cincizeci de ani, cînd s-a încheiat cel de-al Doilea Conciliu de la Vatican, își făcea apariția tema dominantă a acelui anotimp istoric: un „cult distinct al omului“, pe care îl implica formula lui Jacques Maritain: „umanism integral“. Cartea filosofului francez cu același titlu a apărut în 1936, dar ea și-a exercitat influența, mai presus de toate, atunci cînd unul dintre cei mai entuziaști cititori ai ei, Giovanni Battista Montini, devenit mai apoi Papă, cu numele de Paul al VI-lea, a dorit să o facă busola pontificatului său. La 7 decembrie 1965, în omilia sa de la Sfînta Liturghie, Paul al VI-lea reamintea de faptul că, la Vatican II, a avut loc întîlnirea dintre „Religia lui Dumnezeu, care s-a făcut om“ și „religia (căci asta și este ea) omului care se face pe sine Dumnezeu.“

După cincizeci de ani, suntem martorii tranziției de la umanism integral la ecologism integral, de la Carta drepturilor omului, la cea a drepturilor Naturii. În secolul al XVI-lea, umanismul respingea Civilizația Creștină Medievală în numele antropocentrismului. Încercarea de a construi Orașul Omului pe ruinele Orașului lui Dumnezeu a eșuat lamentabil în secolul XX, iar încercările de a încreștina antropocentrismul, cu numele de umanism integral, au fost zadarnice.

Religia omului este înlocuită cu religia Pămîntului: antropocentrismul, criticat pentru „deviațiile“ lui, este înlocuit cu o nouă viziune, ecocentrică. Teoria genului, care dizolvă toate identitățile și esențele, este inserată în această perspectivă panteistă și egalitariană.

Aceasta este o concepție radical-evoluționistă, care coincide în mare măsură cu cea a lui Teilhard de Chardin. Dumnezeu este „conștiința de sine“ a universului, care, evoluînd, devine conștient de propria lui evoluție. Citatul din Teilhard din paragraful 83 al enciclicei Papei Francisc, Laudato si, nu a ajuns acolo întîmplător, iar filosofi ca Enrico Maria Radaelli și Arnaldo Xavier da Silveira au subliniat punctele acestei enciclice care disonează cu Tradiția catolică. În plus, spectacolul Fiat Lux a fost prezentat ca „manifest ecologist“, care intenționa să transpună în imagini enciclica Laudato si.

Antonio Socci, în Libero, l-a definit ca pe o «sceneggiata [satiră – n.t.] gnostică și neopăgînă, cu un mesaj ideologic precis, anticreștin», remarcînd că „La Sf. Petru, de Sărbătoarea Concepției Imaculate, s-a preferat celebrarea Maicii Pămînt în loc de cea a Maicii lui Dumnezeu, pentru a propaga ideologia dominantă, «climatistă și ecologistă», religia neopăgînă și neomalthusiană, susținută de marile puteri ale lumii. O profanare spirituală (și din cauză că – să nu uităm – acesta este un loc de martiriu creștin).“

Alessandro Gnocchi avea și el următoarele de spus în Riscossa Cristiana: „Deci – nu ISIS este cel care a profanat inima creștinătății, nu extremiștii seculari sunt cei care au lezat Crezul catolic, nu obișnuiții artiști blasfemici, care suferă de coprolalie, sunt cei care au mînjit credința multor creștini. Nu a fost nevoie de percheziții și detectoare de metal pentru a bloca intrarea vandalilor în Citadela lui Dumnezeu: ei se aflau deja înăuntrul zidurilor și detonaseră deja bomba, în multicolor și world-vision, de la căldurica și din confortul camerei lor de control.“

Fotografii, artiștii grafici și agenții de publicitate care au creat Fiat Lux știu ce înseamnă [Basilica] Sf. Petru pentru catolici – imaginea materială a Trupului Mistic al lui Christos, care este Biserica. Jocurile de lumini care au iluminat Basilica au o intenție simbolică, antitetică celei exprimate de toate luminătoarele, lămpile și focurile care au transmis semnificația luminii lui Dumnezeu de-a lungul secolelor. Această lumină a fost stinsă la 8 decembrie. Dintre imaginile și luminile proiectate pe Basilică, au lipsit cele ale Domnului nostru și ale Preacuratei, [și asta tocmai] de sărbătoarea ei. [Basilica] Sf. Petru a fost scăldată în falsa lumină adusă de îngerul rebel, Lucifer, prințul acestei lumi și regele întunericului.

Cuvintele luminii dumnezeiești nu sunt doar o metaforă, ci o realitate, la fel ca și realitatea întunericului care învăluie astăzi lumea. Iar în acest Ajun al Crăciunului, omenirea așteaptă momentul în care noaptea să fie luminată ca ziua, „nox sicut dies illuminabitur“ (Psalmul 11), și ca promisiunile pe care le-a făcut Preacurata la Fatima să fie împlinite.

Nativity

 

 

 

 

Reclame

BerGOGlio, un straniu personaj (IX)

Raiul

        În data de 15 martie 2015, Papa Bergoglio a acordat un interviu cotidianului italian „La Repubblica“. Printre alte întrebări, Eugenio Scalfari, fondatorul publicaţiei l-a întrebat pe înaltul prelat: „Ce se întîmplă cu acel suflet pierdut? Va fi pedepsit? Şi cum?“

„Răspunsul lui Francisc este net şi clar: nu este o pedeapsă, ci distrugerea/aneantizarea acelui suflet. Toate celelalte participă la fericirea de a trăi în prezenţa Tatălui. Sufletele distruse/aneantizate nu fac parte din acea sărbătoare; cu moartea trupului, parcursul lor s-a sfîrşit şi aceasta este motivaţia Bisericii misionare: de a-i salva pe cei pierduţi. Şi este, de asemenea, motivul, pentru care Francisc este iezuit pînă la capăt.“ a consemnat jurnalistul.

Afirmaţiile de mai sus contravin întru totul învăţăturilor creştine pe care biserica catolică le consfinţeşte în Catehismul său.

Referitor la suflet, articolul 366 menţionează: „Biserica învaţă că fiecare suflet spiritual este nemijlocit creat de Dumnezeu – nu este «produs» de părinţi; ne învaţă de asemenea că este nemuritor; el nu piere o dată cu despărţirea de trup prin moarte, ci se va uni din nou cu trupul la învierea de apoi.“

În privinţa existenţei raiului şi iadului, Catehismul arată următoarele:

Articolul 1023: „Cei care mor în harul şi prietenia lui Dumnezeu şi care sunt complet purificaţi trăiesc pentru totdeauna cu Cristos. Ei sunt pentru totdeauna asemănători lui Dumnezeu, pentru că îl văd «aşa cum este» (1 In 3, 2), faţă în faţă.

Cu autoritatea noastră apostolică, definim că, după dispoziţia generală a lui Dumnezeu, sufletele tuturor sfinţilor (…) şi ale tuturor celorlalţi credincioşi morţi după ce au primit sfîntul Botez al lui Cristos şi în care, în momentul morţii, nu mai era nimic de purificat, (…) sau, dacă a existat sau există ceva de purificat, atunci cînd după moarte îşi vor fi încheiat această purificare, (…) chiar înainte de învierea în trup şi de Judecata universală, şi aceasta începînd cu Înălţarea la ceruri a Domnului şi Mîntuitorului nostru Isus Cristos, au fost, sunt şi vor fi în cer, în Împărăţia cerurilor şi în Paradisul ceresc împreună cu Cristos, primiţi în comunitatea sfinţilor îngeri. După patima şi moartea Domnului nostru Isus Cristos, ele au văzut şi văd esenţa divină cu o viziune intuitivă şi chiar faţă în faţă, fără mijlocirea nici unei făpturi.“

Articolul 1024: „ Această viaţă desăvîrşită, această comuniune de viaţă şi de iubire cu PreasfîntaTreime, cu Fecioara Maria, cu îngerii şi cu toţi fericiţii este numită «cer». Cerul este scopul ultim şi realizarea aspiraţiilor celor mai profunde ale omului, starea de fericire supremă şi definitivă.“

Articolul 1025: „A trăi în cer înseamnă «a fi cu Cristos». Cei aleşi trăiesc «în El», dar îşi păstrează sau, mai bine zis, îşi găsesc adevărata identitate, numele propriu. […] Într-adevăr, viaţa este a fi cu Cristos: unde e Cristos, acolo e viaţa, acolo e Împărăţia.“

Articolul 1033: „Nu putem fi împreună cu Dumnezeu decît dacă alegem în mod liber să-l iubim. Dar nu-l putem iubi pe Dumnezeu dacă păcătuim grav împotriva lui, împotriva aproapelui sau a noastră înşine: «Cel ce nu iubeşte rămîne în moarte. Oricine îl urăşte pe fratele său este un ucigaş; iar voi ştiţi că nici un ucigaş nu are viaţa veşnică rămînînd în el» (1 In 3, 15). Domnul Isus ne avertizează că vom fi îndepărtaţi de la El dacă vom omite să venim în întîmpinarea nevoilor grave ale celor săraci şi mici, care sunt fraţii săi. A muri în păcat de moarte fără a se fi căit şi fără a primi iubirea îndurătoare a lui Dumnezeu înseamnă a rămîne despărţit de El pentru totdeauna prin propria alegere liberă. Şi această stare de autoexcludere definitivă de la comuniunea cu Dumnezeu şi cu sfinţii săi este desemnată de cuvîntul «iad».

Articolul 1034: „Isus vorbeşte deseori despre «gheena» în care «focul nu se stinge», pregătită celor ce refuză pînă la sfîrşitul vieţii lor să creadă şi să se convertească, şi unde îşi pot pierde şi sufletul, şi trupul. Isus vesteşte cu gravitate că El îi «va trimite pe îngerii săi,care îi vor aduna pe toţi cei ce săvîrşesc fărădelegea, (…) şi-i vor arunca în cuptorul aprins» (Mt 13, 41-42) şi că El îi va osîndi: «Plecaţi de la mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic!» (Mt 25, 41)“

Articolul 1035: „Învăţătura Bisericii afirmă existenţa iadului şi veşnicia lui. Sufletele celor care mor în starea păcatului de moarte coboară, imediat după moarte, în iad, unde suferă chinurile infernului, «focul veşnic». Pedeapsa principală a iadului constă în despărţirea veşnică de Dumnezeu, singurul în care omul poate avea viaţa şi fericirea pentru care afost creat şi la care aspiră.

Articolul 1036: „Afirmaţiile Sfintei Scripturi şi învăţăturile Bisericii în ce priveşte iadul sunt un apel la responsabilitatea cu care omul trebuie să-şi folosească libertatea avînd în vedere destinul său veşnic. Ele sunt în acelaşi timp un apel stăruitor la convertire: «Intraţi pe poarta cea strîmtă, căci largă e poarta şi lată e calea care duce la pieire, şi mulţi sunt cei care merg pe ea; dar strîmtă e poarta şi îngustă e calea care duce la Viaţă, şi puţini suntcei care o găsesc». (Mt 7, 13-14)

Întrucît nu ştim nici ziua şi nici ceasul, trebuie, după sfatul Domnului,să veghem cu statornicie, pentru ca, la sfîrşitul unicului drum al vieţii noastre pămînteşti, să ne învrednicim să intrăm cu El la nuntă şi să nenumărăm printre binecuvîntaţii săi, şi să nu auzim, ca nişte servitori răi şi leneşi, porunca de a merge în focul veşnic, în întunericul cel mai din afară, unde «va fi plîns şi scrîşnirea dinţilor».“

Articolul 1037: „Dumnezeu nu predestinează pe  nimeni să meargă în iad; aceasta este consecinţa unei aversiuni voite faţă de Dumnezeu (un păcat de moarte) şi în care omul persistă pînă la sfîrşit. În liturgia euharistică şi în rugăciunile zilnice ale credincioşilor, Biserica imploră mila lui Dumnezeu, care vrea „«ca nimeni să nu fie osîndit, ci toţi să vină la pocăinţă» (2 Pt 3, 9)“

Surse: http://www.repubblica.it/politica/2015/03/15/news/quel_che_francesco_puo_dire_all_europa_dei_non_credenti-109542750/

http://www.pastoratie.ro/index.php?option=com_docman&task=cat_view&gid=18&Itemid=122

Copyright © 2013-2015 Revelații ale cerului

BerGOGlio, un straniu personaj (VIII)

Pope visit

 Cu ocazia vizitei în Filipine, Marea Lojă a Masonilor din această ţară, i-a urat bun venit Papei Francisc, prin intermediul jurnalului „The Philippine Daily Inquirer“.

Să ne aducem aminte că imediat după alegerea sa ca papă, în martie 2013, Jorge Mario Bergoglio a fost felicitat călduros de către lojile masonice italiană şi argentiniană.

Vezi: https://revelatiialecerului.wordpress.com/2013/05/26/bergoglio-un-straniu-personaj-iii-2/

pope-francis-horned-hand-signal

Papa Francisc şi Cardinalul Tagle din Manila salutînd mulţimea cu semnul masonic „devil’s horn“ sau „semnul coarnelor“

Sursa: http://veritas-vincit-international.org/

Copyright © 2013-2015 Revelații ale cerului

BerGOGlio, un straniu personaj (VII)

Vatican

Sinodul Familiei s-a încheiat cu o zi mai devreme, adică în 18 octombrie, cu rezultate, nu tocmai pe măsura aşteptărilor, ba chiar am putea spune de-a dreptul surprinzătoare. Discursul de încheiere al Papei Francisc a fost adaptat acestei noi realităţi, abundînd, ca de obicei, în comparaţii distonante, un discurs total lipsit de sinceritate.

Vezi: http://www.magisteriu.ro/discursul-papei-la-incheierea-sinodului-extraordinar-dedicat-familiei-2014/

BerGOGlio, un straniu personaj (VI)

Vatican

            Cu prilejul audienței de azi, 4 septembrie 2014, cu Papa Francisc – calificată de Pr. Lombardi ca „neobișnuit de lungă“ – fostul președinte israelian Shimon Peres i-a făcut Suveranului Pontif o propunere ieșită din comun, relatează Vatican Insider și Catholic Herald.

După Peres, Organizația Națiunilor Unite și trupele ei de menținere a păcii „nu dispun de aceeași putere sau eficacitate ca predicile Papei, care pot atrage o jumătate de milion de oameni doar în Piața Sf. Petru.“

„Așadar, avînd în vedere că vremea Națiunilor Unite a trecut, avem nevoie [acum] de o organizație a Religiilor Unite, calea cea mai bună de a-i contracara pe acești teroriști care ucid în numele credinței lor.“

Peres i-a propus Papei să preia conducerea organizației Religiilor Unite.

„Cînd mă uit în jur, observ un lucru: probabil pentru prima dată în istorie, Sfîntul Părinte este un lider care se bucură de respectul multora și de cel al celor mai diverse religii și al reprezentanților acestora. El este probabil singurul lider pe care ei îl respectă cu adevărat. De aici și ideea pe care i-am propus-o lui Francisc.“

Pr. Lombardi a confirmat faptul că audiența de azi a avut loc la solicitarea lui Shimon Peres, că subiectul ei principal a fost ideea organizației „Religiilor Unite“și că discuția nu a inclus probleme politice curente.

Conform Pr. Lombardi, Papa l-a ascultat pe Peres, așa cum face întotdeauna cînd vine vorba despre vreo inițiativă pentru pace, „arătînd interes, atenție și încurajare“, dar „fără a-și lua vreun agajament personal“. Papa a reamintit că există două instituții „potrivite“ pentru a susține și urma astfel de inițiative: Consiliul Pontifical pentru Dialog Interreligios și cel pentru Dreptate și Pace.

Tot azi, Papa Francisc l-a primit în audiență și pe prințul iordanian El Hassan bin Talal, fondatorul unui centru interreligios pentru pace și drepturile omului. Prințul l-a informat pe Papă despre „activitățile [centrului] de combatere a violenței, în slujba demnității umane, a frăției și ajutorării săracilor într-o lume globalizată. Aceste activități sunt bazate pe valorile pe care le au în comun religiile.“

Unii dintre cititorii noștri sunt deja la curent cu preocupările Papei Francisc din domeniul dialogului inter-religios, care datează încă de pe vremea cînd se afla la cîrma Arhidiecezei de Buenos Aires, și despre legăturile lui de prietenie cu Inițiativa Religiilor Unite (URI – United Religions Initiative), despre care am mai relatat aici.

De asemenea, în luna iulie a.c., semnalam pe acest blog o propunere similară, de înființare a unei “autorități religioase globale”, avansată la vremea respectivă de fostul prim-ministru socialist al Spaniei, José Luis Rodríguez Zapatero.

Text integral preluat de pe situl:  http://www.resurrexitsicutdixit.com/

 

BerGOGlio, un straniu personaj (V)

Ultima cină

      Papa Francisc a acordat în 29 iunie 2014 un interviu cotidianului italian Il Messaggero.

Întrebare: „The Economist“, care v-a dedicat o copertă, a declarat că vorbiți ca Lenin. Vă recunoașteți în această descriere?

Papa Francisc: „Eu spun doar că comuniștii au furat steagul. Drapelul săracilor este creștin. Sărăcia este în centrul Evangheliei. Săracii sînt în centrul Evangheliei. Să luăm Matei, 25 protocolul după care noi vom fi judecați: am fost flămînd, mi-a fost sete, am fost în închisoare, am fost bolnav, gol. Sau să ne uităm la Fericiri, un alt drapel. Comuniștii spun că toate acestea sunt comuniste. Da, corect, douăzeci de secole mai tîrziu. Atunci cînd vorbesc, le-am putea spune: dar voi sunteți creștini“ (rîde).

Esența sau punctul central al Evangheliei o constituie mîntuirea, care este obținerea vieții veșnice. Francisc ignoră scopul real al Bisericii, mîntuirea sufletelor, reducînd aceasta la ceea ce ține de justiția socială, la ajutorarea celor săraci. A-i ajuta pe cei săraci este caritabil, dar pe lîngă hrănirea trupului, este nevoie și de hrănirea sufletului.

După cum se poate observa, Francisc este un propovăduitor al ideilor umaniste.

    Umanismul, o aşa-numită dorință de a se îngriji de necesitățile rasei umane, prin eliminarea injustiţiei sociale, este un lucru greşit. Cei care adoptă umanismul în vieţile lor fac aceasta ca pe un substitut pentru credinţa în Dumnezeu şi este de înţeles de ce fac aceasta. Din păcate, multe religii au produs schismatici al căror comportament nu este influenţat de către Dumnezeu. Ura lor faţă de alţii şi intenţiile lor criminale sunt exercitate în Numele lui Dumnezeu cînd , de fapt, satana însuşi este cel care inspiră fiecare mişcare pe care ei o fac. El face aceasta pentru a-i conduce pe oameni departe de Dumnezeu. Aceste suflete întunecate comit acte teribile de nedreptate şi folosesc Numele Tatălui Meu preaiubit pentru a-şi duce la îndeplinire acţiunile josnice. Apoi, ei justifică aceste acţiuni în numele religiei lor şi astfel îi determină pe mulți oameni să respingă orice credință în Dumnezeu.

Umanismul laic, deoarece aplaudă toate lucrurile bune făcute în numele dreptăţii sociale, este foarte atrăgător pentru acele suflete care au o inimă sensibilă, pentru că intenţiile lor sunt bune. Din păcate, atunci cînd ei îmbrăţişează această doctrină, ajung să considere Crearea lumii drept un accident cauzat de natură. Dar acesta este un neadevăr, deoarece lumea a fost creată de Tatăl Meu Veşnic. Nici un om de ştiinţă nu va fi vreodată capabil să explice Crearea lumii, deoarece aceste cunoştinţe nu vor fi făcute cunoscute niciodată omului.

     A respinge supranaturalul şi Divina Existenţă a lui Dumnezeu înseamnă a respinge indicațiile morale care vin de la Dumnezeu. Aceasta înseamnă că moralitatea, sentimentul profund a ceea ce este plăcut sau neplăcut  lui Dumnezeu, nu poate fi susţinută, iar aceasta conduce la întuneric. În schimb, omul va deveni concentrat numai asupra nevoilor sale materiale şi îşi va neglija sufletul. În apropierea morţii, sufletul său, pe care el a refuzat să-l considere drept un Dar de viață dătător care vine de la Dumnezeu, va refuza în continuare să accepte Milostivirea lui Dumnezeu. În acest stadiu, multe asemenea suflete sunt complet înstrăinate de Milostivirea lui Dumnezeu. (Mesajul lui Isus către Maria Îndurării Divine din 27 iunie 2014)

În privința comuniștilor, aceștia sînt atei. Karl Marx, unul din fondatorii şi teoreticienii socialismului ştiinţific, considera religia atît ca o mistificare periculoasă care permite fuga de realitate  – „opiumul poporului“ – cît şi ca „suspinul făpturii asuprite“, adică strigătul înăbuşit împotriva opresiunii.

Să ne amintim (dacă cumva am uitat, deși un asemenea lucru nu se uită) de experiența noastră comunistă, tristă și tragică pentru mulți dintre noi.

Din nefericire va trebui să o mai experimentăm încă o dată, dar așa cum ne asigură Mîntuitorul, pentru o scurtă perioadă de timp.

Surse: http://www.papaboys.org/intervista-esclusiva-del-papa-rilasciata-al-messaggero-la-pubblichiamo/

http://fr.internationalism.org/rint110/religion.htm

Copyright © 2013-2014 Revelații ale cerului

BerGOGlio, un straniu personaj (IV)

Vatican

          În mesajul  din 7 iunie 2014, „Credința clerului va fi călcată în picioare de către cel mai mare dușman al lui Dumnezeu care a pășit vreodată pe Pămînt – anticristul“, adresat Mariei Îndurării Divine, Domnul nostru Isus Cristos precizează:

      „Preoții Bisericii Mele se vor confrunta în curînd cu dificultăți, astfel încît multora le va fi greu să mai susțină Cuvîntul Meu. Tot ce nu este de la Mine le va fi prezentat de către trădătorii aflați printre ei.“

„Și, în tot acest timp, credința clerului va fi călcată în picioare de către cel mai mare dușman al lui Dumnezeu care a pășit vreodată pe fața Pămîntului – anticristul. El îi va seduce și îi va atrage într-o plasă de minciuni și disperare. Influența sa asupra lor va fi ca o mare întunecime care va coborî asupra lor și va stinge Lumina din sufletele lor, încît după aceea mulți își vor vinde sufletele satanei.“

Anul trecut, în data de 19 august, Papa Bergoglio a dat un interviu părintelui iezuit Antonio Spadaro, directorul publicaţiei „La Civilta Cattolica“, la reşedinţa sa din Vatican, Casa Sfînta Marta.

„Înainte ca eu să pornesc reportofonul vorbim şi despre altceva. Comentînd o publicaţie de-a mea, mi-a spus că cei doi gînditori francezi contemporani pe care îi preferă sunt Henri de Lubac şi Michel de Certeau. Îi spun şi ceva mai personal. Şi el îmi vorbeşte despre sine şi îndeosebi despre alegerea sa la Pontificat. Îmi spune că atunci cînd a început să-şi dea seama că risca să fie ales, miercuri 13 martie la prînz, a simţit coborînd asupra sa o profundă şi inexplicabilă pace şi mîngîiere interioară împreună cu un întuneric total, cu o obscuritate profundă asupra a toate celelalte. Şi aceste sentimente l-au însoţit pînă la alegere.“

Notă: sublinierile aparţin autorului.

Surse: http://avertisment.ucoz.com/news/mesaje_recente/2013-09-15-7

http://www.arcb.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=12638:interviu-luat-papei-francisc-

Copyright © 2013-2014 Revelații ale cerului

BerGOGlio, un straniu personaj (III)

https://revelatiialecerului.wordpress.com/2013/05/13/bergoglio-un-straniu-personaj-i/

https://revelatiialecerului.wordpress.com/2013/05/15/bergoglio-un-straniu-personaj-ii/

 

Jorge Mario Bergoglio este Falsul Profet, aliatul lui Anticrist, care va înfiinţa cu acesta o nouă biserică.

1. Numele de familie al Papei Francisc, Bergoglio, conţine grupul de litere „gog“.

În Biblie, Gog şi Magog reprezintă fiinţe misterioase, regi ai popoarelor de giganţi, duşmani ai Israelului, care se vor personifica în precursori ai lui Anticrist.

Apocalipsul lui Ioan descrie o criză formidabilă, în care satana va merge împotriva aleşilor lui Dumnezeu punîndu-se în fruntea tuturor naţiunilor rezumate sub numele de „Gog şi Magog“. În capitolul XX, versetul 7,  Gog şi Magog îi reprezintă pe toţi duşmanii Bisericii în general şi în particular pe susţinătorii lui Anticrist.

La Ezechiel, capitolele 38 şi 39 îl descriu pe Gog ca prinţ în ţara Magog,  care se află în fruntea unei coaliţii a popoarelor din Nord împotriva israeliţilor.

2. Încă de cînd era arhiepiscop de Buenos Aires, Jorge Mario Bergoglio a fost numit membru de onoare al Clubului Rotary din capitala argentiniană şi a primit, în 2005, din partea organizaţiei, Premiul Laurului de Argint („Silver Laurel Award“) ca „Omul Anului“.

„Încoronarea falsului profet va fi sărbătorită de grupurile masonice din toate colţurile pămîntului, care pun la cale ultimele detalii ale persecuţiei împotriva tuturor copiilor Mei.“ (Mesajul lui Dumnezeu Tatăl către Maria Îndurării Divine din 12 martie 2013)

A doua zi după alegerea sa ca papă, Marele Orient al Italiei, care reprezintă masoneria din această ţară, a emis un comunicat formal lăudîndu-l pe Bergoglio pentru primele măsuri egalitariste pe care le-a luat în ziua alegerii sale. De asemenea, documentul a făcut publice aşteptările masonilor conform cărora noul papă are să conducă Biserica pe calea democratică dorită de Masonerie.

Marele Maestru al Marelui Orient al Italiei şi-a exprimat bucuria cu privire la alegerea noului papă. Raffi a spus: „Cu alegerea Papei Francisc nimic nu va mai fi ca înainte.“

În data de 16 martie 2013, Marea Lojă a Argentinei a salutat oficial alegerea lui Bergoglio ca papă considerînd această numire ca o recunoaştere adusă naţiunii argentinene.

3. Ales în 13 martie 2013 ca suveran pontif, Jorge Mario Bergoglio şi-a păstrat crucea pectorală de pe vremea cînd era arhiepiscop de Buenos Aires. Imaginea l-ar reprezenta pe Isus, bunul păstor, cu oaia rătăcită pe umeri, urmat de turma sa, iar în partea de sus a crucii pe Spiritul Sfînt.

OsirianaTut

După cum se poate observa, este extrem de ciudată şi nefirească poziţia încrucişată a mîinilor lui Isus, ipostază nemaiîntîlnită în iconografia creştină.

Această cruce o putem defini ca „pseudocreştină“ , reprezentarea grafică avînd ca sursă de inspiraţie şi simbolistica egipteană.

Astfel faraonul era înfăţişat cu mîinile încrucişate şi ţinînd în dreapta biciul (flagellum sau nekhekh), ca simbol al dominaţiei suveranului asupra poporului său, iar în stînga cîrja (heka), ca atribut al naturii sale divine.

Gestul faraonului de a-şi încrucişa mîinile simboliza legătura foarte strînsă dintre „regal“ şi „divin“.

Este de menționat că, pentru egipteni, atributele regale aveau pe lîngă dimensiunile simbolice ale puterii şi virtuți magice.

Cu această reprezentare a crucii debutează introducerea subtilă a elementelor păgîne în creştinism, în vederea distrugerii acestuia şi a înlocuirii lui cu noua religie mondială.

4.  De la începutul activităţii sale ca suveran pontif, Papa Francisc nu a respectat tradiţia.

„Jorge Mario Bergoglio a demonstrat deja că respinge orice formă de lux şi orice simbol al puterii. «Ajunge cu mondenitatea» a spus noul Pontif, care refuză să se aşeze pe tronul Sfîntului Petru, preferînd să rămînă în picioare, îşi păstrează crucifixul de fier pe care îl poartă pe piept, plăteşte factura hotelului în care a fost cazat înainte de începerea Conclavului, refuză escorta şi autoturismul de la Vatican cu care circula Benedict al XVI-lea, preferînd o maşină mai puţin somptuoasă şi o escortă «lejeră», formată din numai patru reprezentanţi ai forţelor de ordine din Italia, patru carabinieri pe motociclete, deoarece statul italian este responsabil cu siguranţa Pontifului cînd acesta circulă prin Roma.“

„[…]după alegerea sa în Conclav, Bergoglio i-a spus maestrului de ceremonii de la Vatican, Guido Marini, care îi întindea crucifixul de aur al Suveranilor Pontifi: «Pe acesta îl ţineţi dumneavoastră, eu păstrez crucea de fier pe care o am de cînd am devenit episcop». Bergoglio refuză să se încalţe cu pantofii roşii pontificali şi a spus că deocamdată îşi păstrează pantofii negri cu care a venit de la Buenos Aires.“

În imperiul bizantin culoarea roşie simboliza puterea şi doar împăratul, împărăteasa şi papa erau autorizaţi să o poarte. În plus pentru biserica catolică roşul simbolizează sîngele martirilor care s-au jertfit pentru credinţă.

„Trebuie să perseverați și să-Mi rămîneți credincioși și trebuie să Mă implorați să vă îndrum acum, când omul care stă în Scaunul lui Petru și care refuză să îl urmeze sau să îi poarte pantofii, va distruge legământul vostru față de Dumnezeu “ (Mesajul lui Isus către Maria Îndurării Divine din 29 martie 2013)

La liturghia din Joia mare, oficiată într-un centru de detenţie pentru minori din Roma, Papa a spălat picioarele a zece tineri şi a două tinere (o catolică italiancă şi o musulmană de naţionalitate sîrbă), gest fără precedent prin includerea femeilor în acest ritual.

5. În prima sa predică din 14 martie 2013 Papa Francisc şi-a prezentat programul de guvernare.

Pornind de la lecturile zilei respective , ele avînd, în opinia sa, ca element comun mişcarea, a utilizat patru verbe care să o definească şi ale  căror semnificaţii şi interpretări nu pot fi trecute cu vederea.

A umbla“ pentru noul papă înseamnă a se face cunoscut, a-şi face o imagine a unei persoane umile, simple, caritabile.

A construi“ pentru noul papă înseamnă, mai întîi a distruge catolicismul şi apoi pe ruinele lui, „a edifica“ noua religie păgînă mondială.

„A mărturisi“ este pentru noul papă a-l nega pe Dumnezeu şi a-l pune în locul lui pe duşmanul său.

„Am ales numele lui Francisc din Assisi, pentru că îmi doresc o Biserică săracă şi pentru săraci, care să apere pacea şi să fie atentă faţă de creaţie”, a spus Papa Francisc la întîlnirea cu reprezentanţii presei adunaţi în Aula Paul al VI-lea din Vatican în  data de 16 martie 2013.

Papa Bergoglio şochează prin perplexitatea limbajului său, în acelaşi timp sărac, confuz, incoerent, plin de comparaţii distonante.

„prefer de o mie de ori o Biserică accidentată, care suferă un accident, decât o Biserică bolnavă din cauza închiderii.“ (Radio Vatican în 20 mai 2013)

În predica sfintei liturghii din data de 17 aprilie 2013, Papa spunea:  „Pentru a-l vesti pe Isus, e necesar să fim fideli faţă de Duhul Sfânt. «Cînd facem aceasta, Biserica devine o Biserică-Mamă, care dă naştere la noi fii, fii pentru că noi, fii ai Bisericii, suntem purtători ai acestei tării. Dar cînd nu facem aceasta, Biserica devine, nu o mamă, ci o Biserică baby-sitter, care se îngrijeşte de copii doar pentru a-i face să adoarmă. Este o Biserică adormită.» “

În predica sfintei liturghii din 23 mai 2013, Papa Francisc afirmă că fără sarea lui Isus creştinii devin piese de muzeu.

„Sarea are sens cînd se pune pentru a da gust lucrurilor. Şi cred că sarea păstrată într-o sticluţă, la umezeală, îşi pierde forţa şi nu este de folos. Noi am primit sarea ca să o dăm mai departe, să dăm gust, să o dăruim. În caz contrar, devine insipidă şi nu foloseşte. Trebuie să-i cerem Domnului să nu devenim creştini cu sare insipidă, cu sarea închisă în sticluţă. Dar sarea mai deţine o trăsătură: când sarea este folosită bine, nu se simte gustul sării, nu se simte. Se simte gustul fiecărui aliment: sarea ajută ca gustul alimentului respectiv să fie mai bun, să se păstreze mai bine dar să fie mai gustos. Aceasta este originalitatea creştină!”.

„În acest fel sarea se păstrează, nu-şi pierde gustul. Prin adoraţia Domnului eu merg dincolo de mine însumi către Domnul şi prin vestirea Evangheliei eu ies din mine pentru a transmite un mesaj. Dar dacă noi nu facem aceste două lucruri, aceste două transcendenţe pentru a dărui sarea, aceasta va rămâne în sticluţă şi noi vom deveni creştini de muzeu.“

„Suntem deschişi la «surprizele lui Dumnezeu»? Sau ne închidem, de frică, la noutatea Duhului Sfânt? Avem curajul de a merge pe noile drumuri pe care noutatea lui Dumnezeu le oferă sau ne apărăm, închişi în structuri caduce, care şi-au pierdut capacitatea de primire? Aceste întrebări ne fac bine dacă ni le punem şi în timpul zilei”

(Discursul Papei Francisc la liturghia de Rusalii din 19 mai 2013)

*

„Falsul profet – el care pozează ca lider al Bisericii Mele – este gata să îmbrace hainele care nu au fost croite pentru el. El va pîngări Sfînta Mea Euharistie şi va diviza Biserica Mea în două jumătăţi iar apoi, din nou, în alte două jumătăţi. Va face eforturi să-i elibereze din funcţie pe acei urmaşi loiali ai Sfîntului Meu Vicar îndrăgit, Papa Benedict al XVI-lea, numit de Mine. Îi va înlătura pe toţi aceia care sunt loiali Învăţăturilor Mele şi îi va arunca la lupi. Acţiunile sale nu se vor vedea imediat dar, în curând, semnele vor fi vizibile, pe măsură ce va face demersuri să obțină sprijin din partea liderilor globali influenţi şi ai celor din poziţii înalte.

Cînd urîciunea va prinde rădăcini schimbările vor fi bruşte. La scurtă vreme după aceea, va anunţa crearea unei Biserici Catolice unite, unificînd-o cu toate credinţele şi cu celelalte religii. El va conduce noua religie universală, domnind peste religiile păgîne. Sub justificarea că urmăreşte drepturile omului el va îmbrățișa ateismul, punînd sub semnul îndoielii această etichetare. Toate păcatele, în Ochii lui Dumnezeu, vor fi considerate acceptabile de către această nouă Biserică atotcuprinzătoare.

Oricine va încerca să-l conteste va fi căutat şi pedepsit. Acei preoţi, episcopi şi cardinali care i se vor opune vor fi excomunicaţi şi deposedaţi de titlurile lor. Alţii vor fi hărţuiţi şi persecutaţi iar mulţi preoţi vor trebui să se ascundă.“(Mesajul lui Isus către Maria Îndurării Divine din 8 martie 2013)

După Papa Benedict veţi fi conduşi de Mine din Ceruri. O, cum m-aţi facut să plîng.

Fac apel la toţi slujitorii Mei sfinţiţi care cunosc adevărul: ridicaţi-vă şi urmaţi-Mă pe Mine, Isus al vostru, pentru a răspîndi cu umilinţă adevărul Învăţăturilor Mele. Voi trebuie să găsiţi curajul şi puterea să înviaţi din cenuşă. Mai presus de toate, respingeţi minciunile care vă vor fi prezentate în scurt timp de către Falsul Profet.

El va fuziona Biserica Catolică cu alte biserici, inclusiv biserici păgîne, pentru a deveni o urîciuneO biserică mondială fără suflet.“(Isus către Maria Îndurării Divine în 7 mai 2012)

„Aceştia [acei preoţi care niciodată nu s-au clintit în credinţa lor faţă de Mine sau de Tatăl Meu Veşnic] trebuie să se roage mult acum, pentru că voi toţi veţi fi martorii consecinţelor atacului împotriva Sfîntului Meu Vicar. Rugaţi-vă, rugaţi-vă, rugaţi-vă să îl recunoaşteţi pe Profetul Mincinos. Observaţi-i atitudinea, cum se străduieşte să atragă atenţia. Felul în care slujitorii Mei sfinţiţi vor cădea cu admiraţie la picioarele lui. Ascultaţi tot ceea ce spune cu luare aminte. Umilinţa lui va fi falsă, intenţiile răuvoitoare şi iubirea pe care o emană va fi pentru sine. Intelectualitatea sa inovatoare şi dinamismul lui vor sugera o adiere de aer proaspăt. Deşi va fi motivat şi energic, puterea lui nu vine de la Dumnezeu Tatăl Veşnic. Acea putere vine de la satana. De la cel rău.“ (Isus către Maria Îndurării Divine în 5 martie 2011)

„Activitatea înşelătorului s-a înfiltrat în fiecare nivel al Bisericii Mele. În curînd, încet dar sigur, veţi vedea cum numărul Sfintelor Liturghii va fi redus. Veţi vedea că vor elimina rugăciunile deosebite şi cîteva Sacramente, că spovada începe să se diminueze. Îi chem pe slujitorii Mei Sfinţiţi, să Mă asculte acum şi să se roage pentru harul discernământului. Eu sunt Cel care vă chem acum, ca să pot salva turma voastră. Eu sunt Cel care vreau să vă deschid inimile, ca să puteţi să vă faceţi planuri pentru aceste timpuri de pe urmă, care anunţă un nou început pentru lume.

În curînd vi se va cere să arătaţi credință profetului fals. Să-l vedeţi aşa cum este el în realitate şi să-i judecaţi activitatea, urmărind dacă aduce roade. Pentru că fructele, care vor fi rodite de el şi slujitorii lui, vor fi putrede până la sîmburi. O singură muşcătură din acest fruct, va distruge fidelitatea voastră faţă de Mine. Două sau trei muşcături vor forma un ic între voi şi Inima Mea Sfântă, încât va fi aproape imposibil să găsiţi intrarea în Împărăţia Tatălui Meu.“ (Isus către Maria Îndurării Divine în 13 septembrie 2011)

„Copiii mei, fiţi însă conştienţi că acel fals profet vă va face să credeţi că și el pregăteşte un Paradis similar pentru voi. Minciunile lui vor înrobi un grup naiv al discipolilor catolici. El va prezenta o minunată și drăgăstoasă carismă exterioară şi toţi copiii Mei din Biserica Catolică vor fi confuzi.

Un semn pe care să îl cautaţi la el va fi mîndria și aroganţa care se ascunde în spatele falsei umilinţe exterioare. Atât de mult îi va înşela pe copiii Mei încât vor crede că este un suflet deosebit şi pur.

Va fi tratat ca un sfînt în viaţă. Nici un cuvînt ieşit din gura lui nu va fi pus la îndoială. Totodată, el va apărea ca avînd daruri supranaturale şi oamenii vor crede imediat că poate înfăptui miracole. Oricine i se va opune va fi criticat şi considerat eretic.“ (Isus către Maria Îndurării Divine în21 ianuarie 2012)

„Un complot satanic, plănuit de mai bine de un an de zile, se va vedea în scurt timp în întreaga lume.

Rugaţi-vă , rugaţi-vă, rugaţi-vă pentru acei servitori sfinţiţi, preoţi din cadrul Bisericii Catolice, care vor fi persecutaţi datorită marii rupturi din Biserică, ruptură ce se va manifesta în curând. Lumea întreagă va fi martora acestei mari schisme, dar acest fapt nu va deveni evident imediat. Falsul papă aşteaptă să se dezvăluie în faţa lumii.

Copiii Mei, nu vă lăsaţi înşelaţi, pentru că el nu vine de la Dumnezeu. Cheile Romei au fost predate Tatălui meu, Dumnezeu cel Preaînalt, care va guverna din înaltul cerului. O responsabilitate enormă va fi pusă pe umerii preoţilor sfinţiţi, a episcopilor şi cardinalilor care Il iubesc cu ardoare pe Fiul meu. Ei vor avea nevoie de un mare curaj divin şi putere sufletească ca să conducă sufletele spre Noul Paradis.“ (Sfînta Fecioară Maria către Maria Îndurării Divine în 20 martie 2012)

„Un număr foarte mare de suflete sărmane vor intra sub vraja Falsului Papă -Profetul Mincinos prezis cu atît de mult timp în urmă – dar el vă va face chiar să credeţi că are putere dumnezeiască.

Copii, timpul schismei în Biserică aproape că a sosit, iar acum voi trebuie să fiţi pregătiţi “(Isus către Maria Îndurării Divine în 20 martie 2012)

„Pentru cei care cred în Fiul Meu, acesta va fi un timp de suferință. Biserica Catolică îi va împinge în două direcții diferite. Jumătate vor crede că, din datorie, trebuie să-l urmeze pe Profetul Fals, Papa care va fi succesorul Papei Benedict al XVI-lea. El, fiara, va fi îmbrăcat în blană de miel, dar el nu este de la Tatăl Meu, Dumnezeul Preaînalt şi va păcăli bietele suflete, printre care se vor afla şi preoţi, episcopi şi cardinali.

Mulţi îl vor urma şi vor crede în el şi vor considera că este trimis de Dumnezeu pentru a domni peste Biserica Sa de pe pământ. Din păcate, multe suflete vor urma învăţăturile sale, ceea ce va fi o insultă pentru Tatăl Meu.

Alţii, – plini de Duhul Sfânt şi pentru ca sunt suflete umile, posedând harul discernământului – vor şti imediat că în Biserica Romei se află un impostor. Noul Papă fals deja plănuieşte, chiar înainte de a urca pe tron şi a lua scaunul lui Petru, să critice învăţăturile Fiului Meu. Apoi, el mă va judeca pe Mine, Mama Binecuvîntată a lui Dumnezeu şi va batjocori rolul Meu de Corăscumpărătoare.“ (Sfînta Fecioară Maria către Maria Îndurării Divine în 10 Aprilie 2012)

„Ei [profeţii autoproclamaţi], fiica Mea, sunt trimiși să îi pregătească pe copiii Domnului să îl accepte pe următorul Papă, cel ce vine după iubitul Meu Vicar Papa Benedict. Acest Papă, chiar dacă va fi ales de membrii Bisericii Catolice, va fi Falsul Profet. Alegătorii lui sunt lupi în blănuri de oaie și sunt membri secreți ale sectei masonice, condusă de satana.

În acest fel va încerca satana să distrugă Biserica Mea. Din păcate, acest Fals Profet va atrage la el mulți credincioși. Cei ce i se opun, vor fi persecutați. Îndepărtați-vă, copii, cât mai puteți. Denunțați minciunile ce vă vor fi prezentate de cei ce vor încerca să vă convingă de autenticitatea Falsului Profet.“ (Isus către Maria Îndurării Divine în 12 Aprilie 2012)

 

„Oamenii se condamnă ei înşişi la iad. Nu Eu îi trimit acolo. Ei aleg iadul prin refuzul lor de a întoarce spatele păcatelor de moarte.

Ei nici nu caută iertarea şi nici nu arată căinţă. Este o gîndire periculoasă şi este de datoria tuturor creştinilor să-i avertizeze pe ceilalţi despre pericolele Iadului. Atît de mulţi, inclusiv cei care refuză copiilor lor Sacramentul Botezului, vorbesc de parcă păcatul nu ar mai conta. Ei cred că toate păcatele «vor fi » iertate. Aceasta nu este adevărat. Toate păcatele «pot» fi iertate, indiferent cît de întunecate sunt ele, dar numai atunci dacă păcătosul caută iertarea. Acum Eu vă vorbesc din Ceruri pentru a-i pregăti pe toţi copiii lui Dumnezeu pentru a Doua Mea Venire, şi ce găsesc? Vă vorbesc din spatele zidurilor unei închisori, dintr-o celulă în care M-aţi aruncat, deoarece voi refuzaţi să credeţi că Eu vă pot vorbi şi în acest fel. Oh, cât de mult Mă ofensaţi!

Celor care v-aţi trăit viaţa în devotament faţă de Mine şi care sunteţi informaţi despre Sfinta Scriptură, dar acum totuşi Mă respingeţi, vă spun următoarele. Respingerea voastră de acum, vă va provoca multă suferinţă şi o mare durere atunci când adevărul vă va fi revelat. Pentru că vă veţi da seama atunci de sufletele pe care le-aţi îndepărtat, atunci când Eu aveam nevoie să Mă ajutaţi în salvarea lor.“ (Isus către Maria Îndurării Divine în 14 aprilie 2012)

Surse:http://www.cosmovisions.com/$Gog.htm

http://biblicalfalseprophet.com/2013/04/05/pope-francis-honorary-member-of-masonic-rotary-club/

http://www.agentiadepresamasonica.blogspot.ro/2013/03/marea-loja-argentinei-saluta-alegerea.html

http://www.egyptos.net/egyptos/pharaon/les-attributs-royaux-du-pharaon.php

http://avertisment.ucoz.com/

http://www.agerpres.ro/media/index.php/international/item/182210-CORESPONDENT-

Copyright © 2013 Revelații ale cerului

Bergoglio, un straniu personaj (II)

https://revelatiialecerului.wordpress.com/2013/05/13/bergoglio-un-straniu-personaj-i/

„Bergoglio a fost direct implicat în cel puţin două dosare. Unul a cercetat torturarea celor doi preoţi iezuiţi Orlando Yorio şi Francesco Jalics, ridicaţi în 1976 din mahalalele unde predicau teologia eliberării. Yorio l-a acuzat pe Bergoglio de a-i fi predat escadroanelor morţii… refuzînd să spună regimului că el le-a sprijinit activitatea. Jalics a refuzat să discute afacerea după ce s-a retras într-o mănăstire din Germania.“

Acuzaţiile la adresa lui Bergoglio referitoare la răpirea celor doi preoţi iezuiţi şi a celor şase persoane din parohie nu reprezintă decît vîrful icebergului. Dacă Bergoglio a fost o figură importantă a Bisericii catolice, nu a fost cu siguranţă singurul care să sprijine junta militară.

Conform avocatei Myriam Bregman „Propriile declaraţii ale lui Bergoglio dovedesc că reprezentanţii oficiali ai bisericii ştiau încă de la început că junta îi tortura şi îi ucidea pe cetăţenii săi şi totuşi i-a aprobat pe dictatori. Dictatura n-ar fi operat de această manieră fără această susţinere-cheie.“

Toată ierarhia catolică a fost în spatele dictaturii militare sprijinită de Statele Unite, Henry Kissinger, secretarul american din acea epocă, jucînd un rol important în culisele loviturii de stat militare.

În  23 martie 1976, în ajunul loviturii de stat militare  „Videla şi alţi complotişti au primit binecuvîntarea arhiepiscopului de Parana, Adolfo Tortolo, care a fost de asemenea vicar al forţelor armate. În ziua preluării puterii, conducătorii militari au avut o lungă reuniune cu conducătorii conferinţei episcopale. Ieşind de la această reuniune arhiepiscopul Tortolo a declarat chiar dacă «Biserica are propria sa misiune specifică […] în anumite împrejurări ea nu se poate abţine să nu se implice în probleme, chiar dacă ele privesc în mod specific ordinea statului». El i-a incitat pe argentinieni «să coopereze de o manieră pozitivă» cu noul guvern.“

Într-un interviu acordat jurnalului chilian El Sur, generalul Jorge Videla, care a executat o sentinţă de condamnare pe viaţă pentru crime împotriva umanităţii, a confirmat „că a informat ierarhia catolică despre «dispariţia» opozanţilor politici ai regimului şi că şefii catolici îi dădeau sfaturi despre «gestionarea» politicii.“

Videla a afirmat că a avut „numeroase convorbiri“ cu primatul Argentinei, Cardinalul Raul Francesco Primatesta despre războiul murdar al regimului său împotriva activiştilor de stînga. A spus că discuţiile au avut loc şi cu alţi episcopi de rang înalt ai conferinţei episcopale, precum şi cu nunţiul papal al acelei perioade, Pio Laghi.

„Ne-au sfătuit asupra manierei de administrare a situţiei“ a spus Videla .

Este de remarcat faptul că, în conformitate cu declaraţia arhiepiscopului Adolfo Tortolo datînd din 1976, armata cerea, întotdeauna, sfatul unui membru al autorităţilor catolice cînd un membru de rînd al clerului era „arestat“. Această declaraţie a fost făcută anume în legătură cu răpirea celor doi preoţi iezuţi, ale căror activităţi pastorale erau sub autoritatea Provincialului Societăţii lui Isus, Jorge Mario Bergoglio.

Susţinînd junta militară, autorităţile catolice au fost complice la torturare şi masacrare: se estimează că „22.000 de mii de persoane au fost ucise sau date dispărute între 1976 şi 1978. […] Mii de alte victime au fost ucise între 1978 şi 1983, cînd armata a fost înlăturată de la putere.“ (conform National Security Archive, March 23, 2006).

Vaticanul, în timpul papilor Paul al VI-lea şi Ioan Paul al II-lea, a jucat un rol central în sprijinirea juntei militare argentiniene.

Pio Laghi, nunţiul apostolic al Vaticanului în Argentina, a admis că „ a închis ochii“ la tortură şi masacre.

Laghi avea legături personale cu membrii juntei militare la putere, printre care generalul Videla şi amiralul Emilio Eduardo Massera.

Amiralul Massera, în strînsă legătură cu responsabilii americani, a fost creierul „războiului murdar“. Sub auspiciile regimului militar a stabilit „ un centru de interogare şi de tortură la Escuela de Mecanica de la Armada“ (Şcoala de Mecanică a Marinei sau ESMA), aproape de Buenos Aires. Era vorba despre o instituţie sofisticată multifuncţională de importanţă capitală în planul militar de asasinare a circa 30.000 de „duşmani ai statului“.

Mii de deţinuţi ai ESMA, dintre care două călugăriţe franceze au fost torturate zilnic fără milă înainte de a fi ucise sau aruncate din avion în rîul Plata.

Massera, membrul cel mai puternic al triumviratului , a făcut tot posibilul pentru a menţine legăturile sale cu Washington-ul. A participat la dezvoltarea planului Condor, un proiect de  colaborare vizînd coordonarea terorismului practicat de către regimurile militare sud-americane.

În timpul loviturii de stat din Chile de la 11 septembrie 1973, Cardinalul de Santiago, Raul Silva Henriquez, a condamnat deschis junta militară condusă de generalul Pinochet. Spre deosebire de Argentina, această luare de poziţie a autorităţilor catolice chiliene a contribuit în mare măsură la restrîngerea valului de asasinate politice şi a violărilor drepturilor omului împotriva simpatizanţilor lui Salvador Allende şi a opozanţilor regimului militar.

Omul din spatele comitetului ecumenic Pro Paz (organism creat de bisericile creştine şi comunitatea evreiască în vederea protejării vieţii şi integrităţii fizice a persoanelor persecutate de regimul militar din Chile-n.trad.) a fost Cardinalul Raul Silva Henriquez. Puţin după lovitura de stat Silva a intrat în rolul unui „upstander“ (to stand up înseamnă a sta drept, a-şi asuma răspunderea-n.trad) termen pe care autoarea şi activista Samantha Power l-a inventat pentru a-i distinge pe oamenii care înfruntă nedreptatea -adesea pe propriul lor risc- de „bystanders“ (martori, spectatori n.trad.).

Puţin după lovitura de stat, Silva şi ceilalţi şefi ai Bisericii au publicat o declaraţie condamnînd băile de sînge şi exprimîndu-şi mîhnirea. Acesta a fost punctul de cotitură pentru numeroşi membri ai clerului chilian. Cardinalul a vizitat Stadionul Naţional şi şocat de amplarea represiunii guvernamentale, a ordonat asistenţilor săi să înceapă să adune informaţii de la miile de credincioşi care urmau să caute refugiu în Biserică.

Acţiunile lui Silva au dus la un conflict deschis cu Pinochet, care n-a ezitat să ameninţe Biserica şi Comitetul Pro Paz.

Dacă Jorge Mario Bergoglio ar fi avut o poziţie similară celei a Cardinalului Raul Silva Henriquez din Chile, mii de vieţi ar fi  fost  salvate. 

Jorge Mario Bergoglio n-a fost în cuvintele Samanthei Power un „bystander“. A fost un complice în extinderea crimelor împotriva umanităţii.

Surse: http://es.wikipedia.org/wiki/Comit%C3%A9_Pro_Paz

Copyright © 2013 Revelații ale cerului

Bergoglio, un straniu personaj (I)

       Jorge Mario Bergoglio, cardinalul ales papă este un personaj insolit. S-a născut la 17 decembrie 1936 la Buenos Aires într-o familie de imigranţi italieni. A fost tehnician chimist înainte de a fi admis ca novice în Compania lui Isus, la 11 martie 1958. A urmat studii de teologie şi filosofie, iar în 13 decembrie 1969 a fost ordonat preot.

La 31 iulie 1973, la vîrsta de doar 36 de ani, a fost numit provincial al Societăţii lui Isus pentru Argentina, devenind astfel cel mai înalt reprezentant al iezuiţilor în timpul dictaturii militare conduse de generalul Jorge Videla (1976-1983). Mai tîrziu a fost numit episcop şi apoi arhiepiscop de Buenos Aires, iar în anul 2001 Papa Ioan Paul al II-lea l-a ridicat la rangul de cardinal.

Cînd, în 1983, junta militară a renunţat la putere, noul preşedinte Raul Alfonsin a organizat o comisie care să ancheteze adevărul privind crimele „războiului murdar“ („la guerra sucia“) argentinian.

La 5 martie 2013, cu o săptămînă înainte ca Bergoglio să devină Papa Francisc, cu totul neîntîmplător, s-a deschis la Buenos Aires un proces major, al cărui scop este „de a examina totalitatea crimelor comise în cadrul operaţiunii Condor, o campanie de mare anvergură coordonată de dictaturile latino-americane susţinute de către Statele Unite în anii 1970 şi 1980, vizînd hărţuirea, torturarea şi asasinarea a zeci de mii de opozanţi ai acestor regimuri.“

Operaţiunea Condor a reprezentat un program de represiune, organizat de o manieră coordonată de către regimurile militare din Argentina, Bolivia, Brazilia, Chile, Paraguay şi Uruguay pentru a-i elimina pe „opozanţii“ săi.

În majoritatea cazurilor, responsabilii presupuşi ai acestor crime nu au fost niciodată identificaţi, nici traduşi în faţa justiţiei. Mulţi continuă să beneficieze de dispoziţiile legilor de amnistie şi alte măsuri speciale.

În majoritatea cazurilor, dreptul victimelor şi al apropiaţilor lor de a cunoaşte adevărul asupra faptelor şi de a obţine reparaţii complete nu a fost respectat.

Operaţiunea Condor ar fi putut rămîne pentru totdeauna secretă, dacă în decembrie 1992, nu ar fi fost descoperite din întîmplare nişte documente în Paraguay.

Un judecător local căuta dosarul unui fost deţinut politic la o circă de poliţie din capitala Asuncion şi a descoperit documente detaliate care au fost supranumite „Documentele Terorii“.

Ele conţin informaţii despre sute de latino-americani care au fost răpiţi, torturaţi şi omorîţi de serviciile secrete ale regimurilor militare respective.

În nota articolului său intitulat “Washington’s Pope”? Who is Pope Francis I? Cardinal Jorge Mario Bergoglio and Argentina’s “Dirty War”,  apărut în 14 martie 2013 şi din care vom prezenta ample pasaje, profesorul Michel Chossudovsky scrie:

„Încă de la începutul regimului militar din 1976 am fost profesor invitat al Institutului de Politică Socială al Universităţii Naţionale din Cordoba, Argentina. Subiectul meu principal de cercetare era în acel moment studiul de impact al reformelor macroeconomice devastatoare adoptate de către junta militară. Am predat la Universitatea din Cordoba în timpul valului iniţial de asasinate, care îi viza de asemenea pe membrii progresişti ai clerului catolic.

Oraşul industrial Cordoba era centrul mişcării de rezistenţă.

Am fost martor al sprijinului activ şi regulat al autorităţilor catolice în favoarea juntei militare, creînd astfel o atmosferă de intimidare şi de frică de-a lungul ţării. Sentimentul general la acea epocă era că argentinienii fuseseră trădaţi de către eşaloanele superioare ale bisericii catolice.

Cu trei ani înainte, în momentul loviturii militare de stat din Chile de la 11 septembrie 1973, care a dus la răsturnarea guvernului de unitate populară al  lui Salvador Allende, am fost profesor invitat al Institutului Economic al Universităţii Catolice a statului Chile din Santiago.

Imediat după lovitura din Chile, am văzut cum Cardinalul de Santiago, Raul Silva Henriquez, acţionînd în numele Bisericii catolice, a înfruntat  dictatura  militară.“

Junta militară argentiniană condusă de generalul Videla a fost responsabilă de un număr incalculabil de asasinate, incluzînd preoţi şi călugăriţe care s-au opus regimului militar, care a urmat loviturii de stat din 24 martie 1976, înfăptuită de CIA (Agenţia Centrală de Informaţii) şi care a răsturnat guvernul Isabelei Peron.

În 1985 generalul Videla a fost condamnat la închisoare pe viaţă.

Wall Street-ul a sprijinit cu fermitate junta militară care a purtat „războiul murdar“ în numele său. La rîndul ei, ierarhia bisericii catolice a jucat un rol central susţinînd legitimitatea juntei militare.

Compania lui Isus care reprezenta facţiunea conservatoare şi cea mai influentă a bisericii catolice, asociată strîns elitelor economice argentiniene, a sprijinit cu fermitate junta militară împotriva aşa-zişilor „stîngişti“ ai mişcării peroniste.

Condamnarea dictaturii militare (incluzînd violarea de către ea a drepturilor omului) era un subiect tabu în sînul bisericii catolice.

Atunci cînd eşaloanele superioare ale Bisericii au susţinut -o, baza sa s-a opus cu putere impunerii unui regim militar.

În anul 2005, avocata drepturilor omului, Myriam Bregman l-a dat în judecată pe cardinalul Bergoglio, acuzîndu-l de conspiraţie cu junta militară în răpirea a doi preoţi iezuiţi în 1976.

Cîţiva ani mai tîrziu, supravieţuitorii „războiului murdar“ l-au acuzat public pe cardinalul Jorge Bergoglio de complicitate în răpirea preoţilor Francisco Jalics şi Orlando Yorio Several şi a şase membri ai parohiei lor.

Bergoglio, care la acea dată era provincial al Companiei lui Isus, ordonase celor doi preoţi etichetaţi drept „stîngişti“ „să-şi întrerupă activitatea lor pastorală“ (au fost concediaţi) în urma diviziunilor din sînul Ordinului privitoare la rolul Bisericii catolice şi a relaţiilor ei cu junta militară.

Atunci cînd cei doi preoţi, Francesco Jalics şi Orlando Yorio Several, răpiţi de către escadroanele morţii în mai 1976, au fost eliberaţi 5 luni mai tîrziu, după ce au fost torturaţi, alte şase persoane  legate de parohia lor, răpite în cadrul aceleiaşi operaţiuni au „dispărut“ (desaparecidos), dintre care patru profesoare  şi doi dintre soţii lor.

Cînd a fost eliberat, preotul Orlando Yorio l-a acuzat pe Bergoglio de a-i fi predat escadroanelor morţii (incluzînd cele şase persoane), Jalics a refuzat să discute despre plîngere, după care s-a retras într-o mănăstire din Germania.

Printre cei „dispăruţi“ în mîinile escadroanelor morţii  erau  Monica Candelaria Mignone, fiica fondatorului CELS (Centro de Estudios Legales y Sociales), Emilio Mignone şi Maria Marta Vasquez Ocampo, fiica preşedintei de Madre de Plaza de Mayo, Martha Ocampo de Vasquez.

Maria Marta Vasquez, soţul său Cesar Lugones şi Maria Candelaria Mignone, pe nedrept „predaţi escadroanelor morţii“ de către provincialul iezuit Jorge Mario Bergoglio, sînt printre miile de desaparecidos (dispăruţi) ai „războiului murdar“din Argentina susţinut clandestin de Washington prin operaţiunea Condor.

În timpul procesului iniţiat în 2005 „Bergoglio a invocat, în două rînduri, dreptul său în virtutea legii argentiniene de a refuza să apară în faţa curţii şi cînd în 2010 a dat mărturie, răspunsurile sale au fost evazive.“

(va urma)

Surse:http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2004/12/041214_operatiunea_condor.shtml

http://195.234.175.160/es/node/11736

Notă: la cîteva zile după publicarea articolului de mai sus, mai precis în data 17 mai 2013, generalul Jorge Rafael Videla a murit la vîrsta de 87 de ani, ca urmare a unei căzături suferite  în dușul închisorii, unde își ispășea pedeapsa. 

Copyright © 2013 Revelații ale cerului