Arhive blog

Maitreya (I)

În ultimii ani, conceptul Maitreya a devenit din ce în ce mai prezent în mass-media. Informaţiile referitoare la el sînt sumare, disparate, subiectul fiind, de fapt, puţin cunoscut.

Plecînd de la această realitate şi de la faptul că, foarte curînd, el va deveni subiectul de primă mărime al actualităţii, prezentăm un studiu, din perspectivă creştină, a originii, evoluţiei de-a lungul timpului şi a legăturilor lui cu diferitele religii şi curente filosofice.

Buddha

Acum circa 2600 de ani, Siddhārtha Gautama (cca. 623 – 543 î.Cr.) a profeţit că la începutul noii ere va veni în lume un mare instructor sau învăţător, un Buddha ca şi el, cu numele de Maitreya, care va îndruma omenirea în crearea unei epoci de aur, a unei civilizaţii strălucitoare, fondate, după el, pe dreptate şi adevăr.

În sanscrită „Buddha“ înseamnă „cel treaz“ şi acest titlu i-a fost atribuit lui Gautama, şef spiritual, conducător istoric al unei comunităţi de călugări rătăcitori, fondator al budismului.

Din punctul de vedere al budismului clasic, „Buddha“ este orice persoană care descoperă dharma, (în sanscrită „scopul vieţii“, termenul desemnînd de manieră generală ansamblul normelor şi legilor sociale, politice, familiale, personale sau naturale) şi atinge iluminarea (sau trezirea spirituală, care presupune realizarea unui angajament personal pe o cale spirituală) adunînd suficientă karma pozitivă (concept filosofico-religios prin care fiecare acţiune fizică sau spirituală are în mod inevitabil o urmare).

De-a lungul timpului cosmic au existat mai multe astfel de fiinţe. Gautama Buddha, sub numele religios de Shākyamuni, este cel mai cunoscut membru al unei linii spirituale de Buddha supremi, care vine din trecutul întunecat și merge în viitorul îndepărtat, arhetipul lui „Buddha pur şi perfect“.

Shākyamuni înseamnă „înţeleptul clanului Shākya“, un trib stabilit în nordul peninsulei indiene în secolele VI-V î.Cr., din care făcea parte Buddha şi ai cărui membri aparţineau castei kṣatriyas, dedicate războiului şi administraţiei. Această castă îşi avea originile la fel de misterioase ca şi istoria Indiei. Vedele şi alte opere literare, ca Mahābhārata sau Rāmāyana evocă descendenţe mitice (descendenţă solară, lunară).

Descrierea budistă a universului nu concordă cu cunoştinţele astronomice ale Indiei antice şi deci nu poate fi considerată ca o tentativă de reprezentare realistă, ci una simbolică sau alegorică. Ea reprezintă viziunea fiinţei iluminate, arhat (budist care atinge nirvana printr-o disciplină riguroasă şi practici ascetice) sau buddha care graţie „ochiului divin“ poate vedea naşterea şi moartea universurilor, fiinţele care se află acolo şi stările în care ele renasc. Cosmologia (ramură a astronomiei care studiază structura, dimensiunile şi evoluţia universului şi a legilor care îl guvernează) budistă cuprinde un aspect spaţial, prin descrierea universurilor şi un aspect temporal, prin descrierea apariţiei şi dispariţiei lor.

Ea cuprinde trei perioade, cunoscute ca cele trei ere ale dharmei: era adevăratei dharme, era dharmei formale şi era sfîrşitului dharmei, numită în japoneză „mappo“. În timpul acestei perioade, a cărei durate poate varia de la 500 de ani la 10.000 de ani, comunitatea monastică devine indisciplinată, doctrina şi practica se pierd, ordinea socială se degradează şi se produc calamităţi naturale. Cînd budismul va fi dispărut cu totul, un nou buddha soseşte şi începe un nou ciclu.

Conform acestei credinţe omenirea a intrat în era mappo între secolele VI şi XI d.Cr. , iar viitorul Buddha va fi Maitreya.

În hinduism Buddha este considerat ca a noua încarnare al lui Vişnu, al doilea zeu al trinităţii hinduse trimūrti. Trimūrti încarnează ciclul manifestării, conservării şi disoluţiei universului, în care Brahma este creatorul, Vişnu protectorul şi Shiva distrugătorul.

Maitreya

Maitreya în sanscrită înseamnă „prietenos“ sau „binevoitor“. El este numit şi „Buddha viitorului“ care împarte oamenilor norocul şi prosperitatea. În Asia mai este numit şi „Buddha care rîde“, datorită înfăţişării sale, un personaj gras, rotofei, mulţumit de sine, zîmbitor, fericit. Maitreya este un bodhisattva (o persoană care îşi asumă durerea reîncarnărilor şi a existenţei; el nu urmărește eschivarea din fața suferinței, ci dimpotrivă, înfruntarea ei directă și depășirea ei) care va fi viitorul Buddha şi care va veni cînd dharma, învăţătura lui Buddha Shākyamuni, va fi dispărut.

În anumite texte, ca Sūtra lotusului, Buddha îl numeşte pe Maitreya „Ajita“, invincibilul. Se consideră adesea că Maitreya este numele lui de familie şi Ajita prenumele său.

O altă apropiere a fost făcută între numele de Maitreya şi cel al zeului indo-european Mithra (zeul luminii, dar şi al sincerităţii şi al loialităţii), mitra însemnînd în sanscrită prieten. Această legătură este destul de dificil de susţinut, datorită diversităţii rolurilor atribuite acestui zeu de către diferitele curente religioase indo-iraniene şi persane.

Conform tradiţiei, Maitreya domneşte în paradisul „Tuşita“, iar venirea sa ar trebui să survină multă vreme de la moartea lui Buddha Shākyamuni. El se va naşte într-o familie brahmană şi se spune că va apărea în Varanasi, capitala spirituală a Indiei şi principalul oraş sacru al hinduismului.

Dacă Shākyamuni a fost un Buddha al compasiunii, karuṇā, venit într-o epocă a suferinţei, Maitreya, aşa cum indică şi numele său, va fi un Buddha al iubirii binevoitoare, într-o epocă a armoniei, pentru a creşte prosperitatea lumii şi a o călăuzi spre Trezire.

Maitreya este subiectul Profeţiei lui Maitreya, Maitreyavyākaraņa.

În China, în diverse epoci, Profeţia lui Maitreya a făcut obiectul unei interpretări milenariste (doctrină religioasă care susţine ideea unei împărăţii terestre a lui Mesia, după ce acesta îl va alunga pe Anticrist şi anterioară Judecăţii de apoi; prin extensie de sens, tradiţii similare prezente în alte religii profeţesc întoarcerea sau sosirea unei divinităţi în vederea instaurării unei împărăţii, adesea precedate de fenomene extraordinare sau de calamităţi). Ea oferă o speranţă populaţiilor care au sentimentul că trăiesc în perioada finală a dharmei, în care ordinea socială şi religioasă se degradează, catastrofele şi dezastrele se înmulţesc şi care aşteaptă un salvator care să inaugureze o eră nouă. Această credinţă este responsabilă pentru popularizarea lui Maitreya în rîndul sectelor sincretiste (religii diferite şi contradictorii care au fost reunite în mod forţat, ignorîndu-se deosebirile dintre ele)-o îmbinare de hinduism, maniheism sau taoism-din care, unele, au fost implicate în revolte, ca cea a Turbanelor roşii(1351-1368 d.C.) care a pus capăt dinastiei mongole. De asemenea Maitreya este aşteptat de către noile curente religioase chineze ca Yiguandao şi Falun gong.

În privinţa sosirii pe pămînt, există mai multe opinii. Budismul ortodox relatează faptul că bodishattva Maitreya ar fi ales cea mai lentă din cele trei căi, care să ducă la iluminarea perfectă: înţelepciunea, credinţa şi efortul, în ordine descrescătoare ca rapiditate. Alte curente estimează, din contră, faptul că Maitreya a atins deja starea de buddha, dar diferă venirea lui, sau că el este deja, incognito, în această lume.

Maitreya a fost, de asemenea adoptat de noi curente religioase budiste sau sincretiste, unele dintre ele născute în afara Asiei. Există mişcări budiste pentru care personalitatea centrală este Maitreya mîntuitorul. Ele consideră că acesta a atins iluminarea înaintea lui Buddha Gautama, dar l-a luat ca model şi, din respect, a renunţat temporar la nirvana.

Maitreya este una din formele divinităţii supreme ale noilor religii chineze sincretiste născute din mişcarea Xiantiandao.

 

Surse: http://fr.wikipedia.org/wiki/Maitreya

http://en.wikipedia.org/wiki/Gautama_Buddha

http://ro.wikipedia.org/wiki/Buddha

http://ro.wikipedia.org/wiki/Mithra

http://dictionary.reference.com/browse/arhat

http://en.wikipedia.org/wiki/Three_Ages_of_Buddhism

Copyright © 2013-2014 Revelații ale cerului

Reclame