Arhive blog

Yalta 1945. Artizanii divizării Europei: Churchill şi Stalin

yalta 1945

          În lucrarea „Al doilea război mondial“, fostul premier britanic şi laureat al Premiului Nobel pentru literatură în anul 1953, Winston Churchill  scria:

„Nu am simţit niciodată că relaţiile noastre cu România sau Bulgaria cereau sacrificii speciale din partea noastră. Dar soarta Poloniei şi Greciei ne lovea dureros. Pentru Polonia intraserăm în război; pentru Grecia făcuserăm eforturi dureroase.“

„Momentul era propice pentru treburi, aşa că am spus: «Hai să rezolvăm problemele noastre în legătură cu Balcanii. Avem acolo interese, misiuni, agenţi. Să nu ajungem la scopuri contrarii şi chestiuni minore. Cît priveşte Rusia şi Britania, v-ar conveni să aveţi o predominare de 90% în România, noi să avem 90% de spus în Grecia şi să mergem 50-50 în Iugoslavia?» În timp ce se traducea asta, eu am scris pe o jumătate de coală de hîrtie:

România

Rusia   – 90%

Ceilalţi – 10%

Grecia

Marea Britanie (de acord cu SUA) – 90%

Rusia – 10%

Iugoslavia – 50-50

Ungaria – 50-50

Bulgaria

Rusia – 75%

Ceilalţi – 25%

Am împins hîrtia asta spre Stalin, care între timp auzise traducerea. A urmat o mică pauză. Apoi a luat creionul lui albastru şi a făcut un mare semn aprobator şi ne-a dat-o înapoi.“

„Foaia de hîrtie cu semnul pe ea era în mijlocul mesei. În cele din urmă, am spus: «Nu ar părea cam cinic că am dispus de aceste chestiuni, care înseamnă soarta a milioane de oameni, într-o manieră atît de degajată? Hai să ardem foaia.» «Nu, păstreaz-o» a spus Stalin.“(pagina 380)

„Chiar în seara în care vorbeam în Camera Comunelor despre rezultatele strădaniilor noastre de la Yalta, prima violare de către ruşi a înţelegerii noastre, atît în spiritul cît şi în litera ei, a avut loc în România.“

„La 27 februarie, Vîşinski, care a apărut la Bucureşti fără să anunţe cu o zi înainte, a cerut audienţă la Regele Mihai şi a insistat ca el să demită guvernul multipartit, care fusese format după acel coup d’état regal din august 1944, care adus la alungarea germanilor din România.

Tînărul monarh, susţinut de ministrul lui de externe Vişoianu, a rezistat acestor cereri pînă a doua zi. Vîşinski a venit din nou şi respingînd cererea regelui de a i se permite să se consulte cu şefii partidelor politice, a bătut cu pumnul în masă şi a ţipat în vederea unei acceptări imediate, după care a ieşit din cameră trîntind uşa.

În acelaşi timp, tancuri şi trupe, tancuri şi trupe sovietice s-au dsfăşurat pe străzile capitalei, iar la 6 martie a fost instalat un guvern numit de sovietici.

Eu am fost adînc tulburat de aceată veste, care avea să se dovedească un model pentru ce avea să urmeze, dar noi am fost împiedicaţi să protestăm, pentru că Eden şi cu mine, în vizita noastră din octombrie la Moscova, am recunoscut că Rusia trebuie să aibă un rol predominant în România şi Bugaria, în timp ce noi aveam ascendentul în Grecia.“ (pagina 382)

„Dar în cele două ţări balcanice de la Marea Neagră, Stalin mergea acum pe un cu totul alt drum, un drum absolut contrar oricăror idei democratice. El a subscris pe hîrtie la Principiile de la Yalta, iar acum ele erau călcate în picioare în România. Dacă îl presam prea mult, el putea spune: «Eu nu m-am amestecat în acţiunea voastră din Grecia, de ce nu-mi daţi aceeaşi latitudine în România?» Nici o parte nu o putea convinge pe cealaltă şi avînd în vedere relaţiile mele personale cu Stalin, eram sigur că ar fi o greşeală să încep o asemenea argumentare.“ (paginile 430-431)

Sursa: Winston S. Churchill, Al doilea război mondial, Editura Saeculum I.O. ,Bucureşti, 1996

Copyright © 2013-2014 Revelații ale cerului

Reclame