Arhive blog

Corectarea numelor

      „Prima datorie a unui înţelept, după o perioadă de mari convulsii istorice este să clarifice sensurile cuvintelor.“ scria Adrian Marino în cartea sa aubiografică „Viaţa unui om singur“, referindu-se la celebra teorie a corectării numelor a lui Confucius.

Pentru a realiza ordinea socială şi stabilitatea politică este necesar în primul rînd a acorda fiecărui obiect numele exact care îi corespunde.

Primele reflecţii asupra limbajului s-au cristalizat în jurul problematicii adecvării dintre realitate (shi) şi nume (ming). Aceste reflecţii au fost înscrise în cadrul moral şi politic al teoriei corectării numelor, al cărei iniţiator a fost Maestrul Kong fu zi (551-469 î.Cr).

Adecvarea constă, pe de o parte, în a acţiona asupra numelor astfel încît ele să nu se aplice decît la realităţile pe care le merită, iar pe de alta, trebuie acţionat asupra realităţii lucrurilor, astfel încît ele să coincidă cu numele convenţionale.

Pentru Confucius limba a fost înainte de toate un instrument de guvernare.

„ «De aceea, Omul ales cînd foloseşte numele, potriveşte exact vorbele cu ceea ce numeşte şi astfel ceea ce spune se va transforma în mod sigur în fapte. Omul ales nu lasă deloc la voia întîmplării felul cum vorbeşte.»

Acest pasaj care, în opinia unora, ar fi ulterior lui Confucius, îşi capătă totuşi întregul înţeles cînd îl apropiem de celebra formulă lansată de Maestru ca răspuns dat principelui Jing din Qi care îl întreabă despre arta de a guverna:

«Suveranul să fie suveran, ministrul ministru, supusul supus, tatăl tată şi fiul fiu»“ … şi Papa Papă. (Revelații ale Cerului)

Confucius

Surse:  Adrian Marino, Viaţa unui om singur, Polirom, Iaşi,2010, p.134

http://chinesestudies.tripod.com/annecheng.html

http://ressources-cla.univ-fcomte.fr/gerflint/Chine7/zhong_yiqi.pdf

Copyright © 2013 Revelații ale cerului