Arhive blog

Adio, Doamnă Cornea

        După Regele Mihai și istoricul Dinu C. Giurescu ne-a părăsit și Doina Cornea.

Imediat după preluarea conducerii țării de la Ceaușescu, securitatea a făcut tot posibilul să-i minimalizeze rolul imens pe care l-a avut ca disidentă și să o discrediteze prin orice mijloace.

Anii au trecut, iar ea a fost dată uitării.

Acum, cînd nu mai este printre noi, să o păstrăm în amintire așa cum a fost: fragilă, modestă, credincioasă, curajoasă.

Dumnezeu să o odihnească în pace!

Copyright © 2013-2018 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Reclame

Disidenta

         Cine își mai amintește astăzi de doamna Doina Cornea?

Înainte de ’89, o națiune întreagă asculta la postul de Radio Europa Liberă scrisorile pe care domnia sa le trimitea redactorilor de la München prin intermediul fiicei sale, Ariadna Combes.

La începutul anilor ’90 am avut plăcerea să o cunosc. Am fost impresionată de fragilitatea persoanei sale care contrasta izbitor cu extraordinara sa tărie de caracter.

Hărțuită, anchetată și destituită din funcția pe care o avea în cadrul Facultății de Filologie a Universității Babeș-Bolyai, doamna Cornea și-a păstrat verticalitatea și nu a făcut nici o concesie de la valorile morale și creștine.

A fost o voce unică a mișcării de rezistență împotriva regimului ceaușist și prin atitudinea sa, a „spălat“, în mare măsură, comportamentul slugarnic al poporului față de regimul de tristă amintire.

Astăzi, doamna Cornea împlinește 88 de ani, ocazie cu care îi dorim sănătate și liniște sufletească.

La mulți ani!

Copyright © 2013-2017 Revelații ale cerului

După 25 de ani

Astăzi se împlineşte un sfert de secol de la moartea celor 26 de victime ale revoltei de la Cluj.

Pe la orele prînzului, o mînă de revoluţionari, flancaţi de poliţişti, mărşăluiau în tăcere din Piaţa Libertăţii pe Bulevardul Eroilor, acolo unde, în 1989, armata a tras în manifestanţii care s-au ridicat împotriva dictaturii.

Îm amintesc că, în ultimele luni ale regimului, în faţa casei Doamnei Doina Cornea, această voce singulară a disidenţei româneşti, au fost „plantaţi“, de o parte şi de alta a porţii, miliţieni, care, prin rotaţie, asigurau paza clădirii. Îi vedeam zilnic din autobuzul care trecea prin zonă. Călătorilor le era atît de teamă, încît nici nu îndrăzneau să-şi întoarcă capetele şi să privească într-acolo.

Privind acum evenimentele, încerc un sentiment de amărăciune.

În cei 25 de ani care s-au scurs, ţara şi-a pierdut suveranitatea, resursele şi bogăţiile şi a devenit o colonie; populaţia a sărăcit şi a scăzut. Doar casta securiştilor şi a acoliţilor lor s-a îmbogăţit şi a prosperat.

Copyright © 2013-2014 Revelații ale cerului