Arhive blog

Divizarea Irakului

 

În articolul apărut în cotidianul „Il Manifesto“ , în  data de 16 iunie 2014, geograful şi geopolitologul italian Manlio Dinucci face o succintă analiză a situaţiei din Irak.

Conform afirmaţiilor sale, în spatele actualului conflict stau SUA, care prin Agenţia Centrală de Informaţii (CIA), precum şi prin alte agenţii federale spionează şi conduc operaţiunile americane secrete la scară mondială. În acest caz, este vorba despre Statul Islamic din Irak şi Levant (o parte a Orientului Mijlociu, la sud de Munţii Taurus, Marea Mediterană la vest şi Deşertul Arabiei la est), SIIL sau EIIL o alianţă a mai multor grupuri jihadiste irkiene, ramura Al-Qaida din Mesopotamia.Gruparea a fost creată avînd la bază strategia americană a de demolare a statelor prin războiul secret.

Mulţi dintre şefii ei provin din formaţiuni islamice libiene, care iniţial considerate teroriste, au fost înarmate antrenate şi finanţate, de către serviciile secrete amaricane, pentru răsturnarea lui Gadhafi. SIIL confirmă aceasta prin comemorarea a doi dintre comandanţii săi: Abu Abdallah al Libi, care a luptat în Libia înainte de afi ucis în Siria de un grup rival în septembrie 2013 şi Abu Dajana, care după ce a luptat şi el în Libia, a fost ucis în februarie 2014 tot în Siria.

Cînd a început războiul secret pentru înlăturarea preşedintelui Bashar al Assad, numeroşi militanţi au trecut din Libia în Siria, unindu-se cu cei care constituiau majoritatea şi care proveneau din Afganistan, Bosnia, Cecenia şi din alte ţări. SIIL a construit o mare parte a forţei sale tocmai în Siria unde „rebelii“ infiltraţi din Turcia şi Iordania, au fost aprovizionaţi cu arme din Croaţia, prin intermediul unei reţele organizate de CIA (a cărei existenţe a fost documentată printr-o anchetă din New York Times din 26 martie 2013).

Autorul respinge ideea conform căreia CIA şi celelalte agenţii americane – dotate cu o reţea de spioni, drone eficiente şi sateliţi militari – nu au avut informaţii despre ofensiva pe care o pregăteşte SIIL împotriva Baghdadului. Faptul că Washington-ul nu a reacţionat demonstrează că obiectivul lui strategic nu este apărarea, ci controlul statului irakian.

În cel de-al doilea război în Irak, SUA au cheltuit peste 800 de milioane de dolari în operaţiuni militare, iar dacă se iau în considerare toate costurile, inclusiv cele sanitare, suma se ridică la 3 mii de miliarde de dolari.

În acelaşi timp, China şi-a sporit prezenţa în zonă, prin cumpărarea a jumătate din producţia de petrol a ţării şi prin investiţii masive în industria extractivă.

În luna februarie 2014, în timpul vizitei la Bagdad a ministrului chinez al afacerilor externe, Wang Yi, cele două guverne au semnat acorduri privind achiziţionarea, de către Irak, de armament din China.

În luna mai, prim-ministrul irakian, Nouri al-Maliki a participat la Shanghai, la conferinţa privind măsurile de interacţiune şi întărire a încrederii în Asia, la care a participat şi preşedintele iranian Hassan Rouhani.

În noiembrie 2013, Irakul, sfidînd embargo-ul cerut de americani, a semnat cu Iranul un acord de achiziţionare de arme iraniene în valoare de 195 de milioane de dolari.

În acest context geopolitic, SUA se vede nevoită să-şi apere poziţia cîştigată cu atîta efort. Prin urmare apelează la „serviciile“ SIIL, care prin acţiunile sale contribuie şi mai mult la adîncirea rivalităţii sunito-şiite din Irak.

De asemenea, trebuie amintit aici şi faptul că, în 2007, actualul vice-preşedinte american, Joe Biden a trecut prin Senat planul care prevede „descentralizarea Irakului în trei regiuni semiautonome: kurdă, sunită şi şiită“, cu un „guvern central limitat la Bagdad“, cu alte cuvinte dezmembrarea Irakului.

Reclame