Arhive blog

Preasfînta Inimă a lui Isus – 8 iunie 2018

Rugăciune

            Preasfîntă Inimă a lui Isus, ai milă de cei care suferă în această vale de lacrimi. În aceste zile de disperare numeroși sînt nefericiții care își îndreaptă spre tine mîinile lor rugătoare. Ei imploră cu încredere infinita ta îndurare. Ajută-i, Doamne, să poarte jugul datoriei, sprijină-i în luptele împotriva demonului, a lumii și a tuturor dușmanilor mîntuirii lor, protejează-i în ceasul încercărilor.

    Ai promis că cei nefericiți vor fi primiți cu bunăvoință de îndată ce imploră ajutorul tău. Mă văd cufundat în tristețe și neliniște; în jurul meu furtuna lovește, cerul este întunecat, viitorul nesigur…

  O Inimă a lui Isus, îndepărtează nenorocirile care ne amenință, liniștește cu un cuvînt furtuna, dăruiește-ne pe pămînt pacea care este garanția fericirii veșnice! Amin.

Rugăciune oferită de Monseniorul de Ségur (1820-1881) fratelui său, marchizul de Ségur

Sursa: http://www.spiritualite-chretienne.com/s_coeur/priere_a.html#Segur

Copyright © 2013-2018 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Reclame

PAȘTI 2018

CRISTOS A ÎNVIAT!

Rugăciunea la rana sfîntă a umărului lui Isus

        Rugăciunea i-a fost revelată de Isus Sfîntului Bernard, abate de Clairvaux (1090-1153). El l-a întrebat pe Domnul care a fost cea mai mare durere pe care a suportat-o în timpul patimii sale. Isus i-a spus: „Am avut, purtînd crucea, o rană profundă de trei degete şi trei oase descoperite pe umăr. Această rană, care nu este cunoscută de oameni, mi-a produs o durere mai mare decît toate celelalte. Prin urmare, fă-o cunoscută creștinilor credincioși şi să ştii că, orice har care îmi va fi cerut în virtutea acestei răni, le va fi acordat. Şi tuturor acelora care, amintindu-şi de ea, mă vor onora în fiecare zi prin trei Tatăl nostru, Bucură-te, Maria şi Mărire Tatălui, le voi ierta toate păcatele mortale şi veniale; nu vor muri de moarte neprevăzută, iar în ultima clipă a vieţii vor fi vizitaţi de Preafericita Fecioară şi vor obţine haruri şi îndurare.“

Această rugăciune și această devoțiune au fost acceptate de Papa Eugen al III-lea.

Rugăciune

        Preaiubite Doamne Isuse Cristoase, Mielul cel dulce al lui Dumnezeu, eu sărmanul păcătos ador şi venerez preasfînta ta rană pe care ai primit-o pe umăr cînd ai purtat pe calvar crucea atît de grea, care a lăsat descoperite trei oase sfinte, producîndu-ți o durere imensă.

Eu te implor, în virtutea meritelor acestei răni, să ai milă de mine, iertîndu-mi toate păcatele mortale şi veniale, să mă asişti în ora morţii şi să mă conduci în Împărăţia ta fericită. Amin.

3 Tatăl nostru, 3 Bucură-te, Maria, 3 Mărire Tatălui.

Sursa: https://myriamir.wordpress.com/2015/11/24/devotion-a-la-sainte-plaie-de-lepaule-de-jesus-promesse-de-jesusdans-une-revelation-faite-a-saint-bernard/

Copyright © 2013-2017 Revelații ale cerului

Preasfînta Inimă a lui Isus – 23 iunie 2017

Rugăciune

         Preasfîntă Inimă a lui Isus, izvorul binelui, te ador pe tine, cred în tine, sper în tine, te iubesc pe tine și îmi pare rău de toate păcatele mele.

    Îți ofer sărmana mea inimă, fă-o umilă, răbdătoare, curată, în armonie cu toate dorințele tale.

    Fă, bunule Isus, ca eu să trăiesc în tine și tu în mine. Apără-mă în pericole, mîngîie-mă în dureri și în întristări. Dăruiește-mi sănătate trupească și sufletească, binecuvîntarea ta în toate acțiunile mele și harul unei morți sfinte. Amin.

Sursa: https://zeitzubeten.org/gebete/herz-jesu/

Copyright © 2013-2017 Revelații ale cerului

PAȘTI 2017

CRISTOS A ÎNVIAT!

Ghetsemani

             Datorită limitelor naturii sale, ființa umană nu este capabilă să perceapă pe deplin sacrificiul suprem al Fiului lui Dumnezeu care, luînd asupra sa păcatele lumii, s-a jertfit pe sine pentru mîntuirea noastră.

În grota din Ghetsemani, prin fața lui Isus s-au perindat toate păcatele omenirii, de la Adam și pînă la cea de-a doua venire a sa, suferința sa depășind puterea noastră de înțelegere.

În meditațiile privind Patimile Domnului nostru Isus Cristos,  Anne Catherine Emmerich mărturisea: „Oroarea și spaima îmi erau atît de mari încît Mirele Ceresc îmi apăru în față și își așeză mîinile plin de compasiune peste inima mea, spunînd: «Nimeni nu a văzut încă aceste lucruri, iar inima ta ar fi cedat sub durere dacă nu ți-aș fi dat putere.»“ (pag.88)

       „Isus a ajuns în Ghetsimani cam pe la ora nouă. Luna răsărise deja și lumina cerul, cu toate că pămîntul se afla încă în întuneric. Isus se afla într-o stare dintre cele mai întunecate și le-a spus discipolilor că pericolul era pe aproape. Aceștia erau tulburați. El le-a spus la opt dintre cei ce îl urmau să rămînă în Grădina Ghetsimani, în timp ce el a mers să se roage. I-a luat cu el pe Petru, Iacov și Ioan și mergînd puțin mai departe, a intrat în Grădina Măslinilor. Cuvintele nu pot descrie durerea ce i-a cuprins sufletul, căci se apropia clipa încercării. Ioan l-a întrebat cum de el, cel care pînă atunci întotdeauna îi îmbărbăta, acum era atît de abătut? «Sufletul meu este cuprins de o întristare de moarte» a răspuns el. Și a văzut suferințe și ispite înconjurîndu-l din toate părțile, din ce în ce mai aproape, sub formele unor figuri înspăimîntătoare purtate de nori. Apoi le-a spus celor trei apostoli: «Stați aici și vegheați cu mine. Rugați-vă ca nu cumva să intrați în ispită.» Isus a mers cîțiva pași mai jos și la stînga și s-a ascuns sub o stîncă, într-o grotă adîncă de aproximativ șase picioare, în timp ce apostolii au rămas deasupra într-un soi de deschizătură. Pămîntul se cutremura în timp ce intrai tot mai adînc în acestă grotă, iar plantele ce atîrnau pe stîncă îi ascundeau interiorul de cei din afară asemenea unei perdele.

Cînd Isus și-a părăsit discipolii am zărit o serie de figuri înspăimîntătoare înconjurîndu-l într-un cerc din ce în ce mai strîns. Durerea și agonia sufletului său continuau să sporească și tremura din cap pînă în picioare în momentul în care a intrat în grotă pentru a se ruga, ca un călător abătut căutînd grabnic să se adăpostească de o furtună iscată din senin. Însă viziunile îngrozitoare îl urmăreau peste tot, devenind din ce în ce mai clare și mai distincte. Vai! Grota aceasta părea să conțină imaginea îngrozitoare a tuturor păcatelor comise sau care urmau să fie comise de la căderea lui Adam pînă la sfîrșitul lumii, precum și a pedepselor pe care oamenii le meritau. Aici, pe Muntele Măslinilor, s-au refugiat Adam și Eva cînd au fost izgoniți din paradis pentru ca, lipsiți de adăpost, să se perinde pe pămînt. Ei au plîns și au suspinat chiar în această grotă.

Simțeam că Isus, încredințîndu-se judecății divine pentru păcatele lumii, a făcut ca latura sa divină să se întoarcă, într-un anume fel, în sînul Sfintei Treimi, s-a concentrat, ca să spun așa, în latura sa umană pură, iubitoare și inocentă și, puternic numai în iubirea sa inefabilă, s-a lăsat cuprins de suferință și agonie.

A căzut la pămînt, copleșit de o durere de nedescris și toate păcatele lumii i s-au perindat prin față, în aspecte nenumărate și arătîndu-și adevărata urățenie diformă. Pe toate le-a luat asupra sa și în rugăciune a oferit judecății Tatălui Ceresc propria lui persoană ca plată pentru o datorie atît de îngrozitoare. Dar Satan, ce era înscăunat în mijlocul tuturor acestor orori și chiar se bucura în mod diabolic la vederea acestora, și-a dezlănțuit mînia împotriva lui Isus, căruia i-a arătat viziuni din ce în ce mai îngrozitoare, în același timp adresîndu-se umanității sale sfinte astfel: «Chiar și acest păcat îl iei asupra ta? Vrei să-i înduri pedeapsa? Ești tu pregătit să dai socoteală pentru toate aceste păcate?»

În acea clipă o rază de lumină, asemenea unei cărări strălucitoare, s-a coborît de la Ceruri. Era un cortegiu al îngerilor ce au coborît pentru a-l îmbărbăta și întări pe Isus. Restul grotei era plin de viziuni înspăimîntătoare ale crimelor noastre. Isus le-a luat asupra lui, însă inima lui, ce era plină de iubire perfectă pentru Dumnezeu și pentru om, a fost asaltată de neliniște, lăsîndu-se copleșită de greutatea atîtor crime abominabile.“ (pag.75-76)

„Grota în care a îngenuncheat am văzut-o plină de imagini înspăimîntătoare. Am văzut toate păcatele, slăbiciunile, viciile și nerecunoștința omenirii torturîndu-l și zdrobindu-l de pămînt. Spaima de moarte și teroarea pe care a simțit-o ca om la vederea suferințelor expiatorii ce urmau să se abată asupra lui l-au înconjurat și l-au atacat sub forma unor spectre oribile. El se prăbușea, cînd într-o parte cînd în alta, încleștîndu-și mîinile. Trupul îi era acoperit cu o sudoare rece și tremura tot.“ (pag 78)

„Infamiile tuturor epocilor de la începuturi și pînă în zilele noastre și chiar pînă la sfîrșitul lumii – toate greșelile, înșelătoriile, fanatismele nebunești și răutățile – i-au fost înfățișate înaintea ochilor și i-a contemplat, ca și cum ar fi plutit înaintea sa, pe toți apostații, ereticii și falșii reformatori, care îi înșală pe oameni sub o mască a sfințeniei. Corupătorii și corupții tuturor epocilor l-au insultat și chinuit pentru că nu a fost răstignit după moda lor, sau pentru că nu a suferit exact în modul în care l-au stabilit sau și l-au imaginat ei. S-au întrecut unii cu alții în a sfîșia cămașa necusută a Bisericii sale. Mulți l-au maltratat, insultat și repudiat și mulți s-au ferit plini de dispreț, evitîndu-i îmbrățișarea plină de compasiune, grăbindu-se către abisul ce în final i-a înghițit.“ (pag 83)

„Am văzut creștini insolenți de toate vîrstele, preoți nepăsători sau blasfemiatori, mulțimi de cuminecați căldicei și nedemni de această onoare, soldați imorali profanînd vesela sacră și servitori ai diavolului folosind Sfînta Împărtășanie în misteriile înspăimîntătoare ale cultului satanic. În cadrul acestei haite am văzut un mare număr de teologi ce au fost îndreptați de păcatele lor către erezie atacîndu-l pe Isus în Sfînta Taină a Bisericii sale și, prin intermediul cuvintelor și promisiunilor seducătoare smulgînd afară din inima sa un număr din sufletele pentru care el și-a vărsat sîngele. […] Am văzut neamuri întregi îndepărtate în acest fel de la sînul său și lipsite de orice fel de participare la comorile lăsate în grija Bisericii. În fine, i-am văzut pe toți cei ce s-au separat de Biserică adînciți în superstiție, necredință, erezie și filosofie lumească lipsită de orice valoare de adevăr. Iară aceștia și-au dat frîu liber furiei adunîndu-se în grupuri numeroase pentru a ataca Biserica, îmboldiți fiind de șarpele ce se zvîrcolea în mijlocul lor.“ (pag 88)

Sursa: Patimile Domnului nostru Iisus Hristos, Din meditațiile Annei Catherine Emmerich, Eikon, Cluj-Napoca,2004

Tablouri de Crăciun

Iarna 1

Iarna 2

Iarna 5

Iarna 4

Iarna 9

Iarna 8

Crăciun fericit!

Crăciun fericit! 

creche-close-up

Să fim recunoscători Părintelui Ceresc pentru cadoul cel mai de preț oferit umanității: nașterea lui Isus, Mîntuitorul nostru.

Revelații ale cerului

Actul de Iubire

36507283

 

                  Peste șaizeci de ani, mistica germană Justine Klotz (1888-1984) a primit mesaje de la Dumnezeu Tatăl, Fiul și Spiritul Sfînt, precum și de la Sfînta Fecioară, îngeri și sfinți pe care le-a notat cu meticulozitate sub îndrumarea directorului său spiritual. Mesajele au fost publicate sub forma unei culegeri intitulată Dumnezeu vorbește sufletului.

          „Aceasta înseamnă: fiecărui suflet. Astfel că tu trebuie să scrii! Trebuie ca această culegere să fie transmisă altor persoane…. Îți voi arăta puterea Inimii mele, a Îndurării mele…Răutatea nu va întîrzia să dea înapoi…Reînnoiesc orice lucru!…Rugați-vă stăruitor Actul de Iubire!…Acesta trebuie să fie asemenea unui ceas care funcționează pentru totdeauna.“ (Isus către Justine Klotz)

ACTUL DE IUBIRE

Isus, Maria vă iubesc!

Salvați sufletele preoților, salvați sufletele.

Vă rugăm stăruitor:

Îngăduiți-ne să repetăm acest Act de Iubire de o mie de ori,

cu fiecare respirație, cu fiecare bataie a inimii.

(Imprimatur e Vicariatu Urbis, die 29.11.13)

          „Întotdeauna începeți ziua voastră în felul acesta și nu o încheiați în alt mod… Cuvîntul «mie» vi-l fac cadou. N-a fost niciodată astfel! Acesta este darul de Iubire al Sufletului meu divin… Toată lumea este cuprinsă în acest ACT DE IUBIRE. Trebuie deci să-l răspîndiți și să-l popularizați. El va deveni o flacără uriașă, îți promit. Începe cu curaj și adaugă întotdeauna „mia“! Nu vă dați seama ceea ce realizați prin intermediul lui…“ (Isus către Justine Klotz)

Sursa: http://www.dieuparlealame-prieredelactedamour.org/

Copyright© 2013-2016 Revelații ale cerului

Domnul nostru Isus Cristos, Regele Universului

206-christ-roi

Predica Sfîntului Părinte Papa Benedict al XVI-lea la solemnitatea Domnului nostru Isus Cristos, Regele Universului, duminică, 25 noiembrie 2012

Domnilor cardinali,
Venerați frați întru episcopat și întru preoție,
Iubiți frați și surori,

                 Solemnitatea de astăzi a lui Cristos Regele universului, încoronare a anului liturgic, se îmbogățește cu primirea în Colegiul Cardinalilor a șase noi membri pe care, conform tradiției, i-am invitat în această dimineață să concelebreze cu mine Euharistia. Fiecăruia dintre ei adresez salutul meu cel mai cordial, mulțumindu-i cardinalului James Michael Harvey pentru cuvintele respectuoase pe care mi le-a adresat în numele tuturor. Îi salut pe ceilalți cardinali și pe toți prelații prezenți, precum și stimatele autorități, pe domnii ambasadori, pe preoți, pe călugări și pe toți credincioșii, în special pe cei care provin din diecezele încredințate grijii pastorale a noilor cardinali.

            În această ultimă duminică din anul liturgic Biserica ne invită să-l celebrăm pe Domnul Isus ca Rege al universului. Ne cheamă să ne îndreptăm privirea spre viitor, sau mai bine zis în profunzime, spre ținta ultimă a istoriei, care va fi împărăția definitivă și veșnică a lui Cristos. El era la început cu Tatăl atunci cînd a fost creată lumea și va manifesta pe deplin domnia sa la sfîrșitul timpurilor, cînd îi va judeca pe toți oamenii. Cele trei lecturi de astăzi ne vorbesc despre această împărăție. În textul evanghelic pe care l-am ascultat, luat din Evanghelia Sfîntului Ioan, Isus se află într-o situație umilitoare – aceea de acuzat – în fața puterii romane. A fost arestat, insultat, batjocorit și acum dușmanii săi speră să-i obțină condamnarea la supliciul crucii. L-au prezentat la Pilat ca pe unul care aspiră la puterea politică, unul care se numește pe sine rege al iudeilor. Procuratorul roman face investigația sa și-l interoghează pe Isus: „Tu ești regele iudeilor?“ (In18,33). Răspunzînd la această întrebare, Isus clarifică natura împărăției sale și chiar a mesianității sale, care nu este putere lumească, ci iubire care slujește; El afirmă că împărăția sa nu trebuie deloc confundată cu orice împărăție politică: „Împărăția mea nu este din lumea aceasta… nu este de aici de pe pământ” (v. 36).

            Este clar că Isus nu are nici o ambiție politică. După înmulțirea pâinilor, oamenii, entuziasmați de minune, voiau să-l ia cu forța ca să-l facă rege, pentru a răsturna puterea romană și a stabili astfel o nouă împărăție politică ce avea să fie considerată ca împărăția lui Dumnezeu atît de așteptată. Însă Isus știe că împărăția lui Dumnezeu este de cu totul alt gen, nu se bazează pe arme și pe violență. Și tocmai înmulțirea pîinilor devine, pe de o parte, semn al mesianității sale, însă, pe de altă parte, o cumpănă a apelor în activitatea sa: din acel moment drumul spre Cruce devine tot mai clar; acolo, în actul suprem de iubire, va străluci împărăția promisă, împărăția lui Dumnezeu. Însă mulțimea nu înțelege, este dezamăgită și Isus se retrage pe munte singur ca să se roage, să vorbească cu Tatăl (cf. In 6,1-15). În relatarea Pătimirii vedem că și discipolii, deși au împărtășit viața cu Isus și au ascultat cuvintele sale, se gîndeau la o împărăție politică, instaurată cu ajutorul forței. În Ghetsemani, Petru a scos sabia sa și a început să lupte, însă Isus l-a oprit (cf. In 18,10-11). El nu vrea să fie apărat cu armele, ci vrea să împlinească voința Tatălui pînă la capăt și să stabilească împărăția sa nu cu armele și cu violența, ci cu aparenta slăbiciune a iubirii care dăruiește viața. Împărăția lui Dumnezeu este o împărăție complet diferită de cele pămîntești.

        Pentru aceasta, în fața unui om lipsit de apărare, fragil, umilit, așa cum este Isus, un om al puterii ca Pilat rămîne surprins; surprins pentru că aude vorbindu-se despre o împărăție, despre servitori. Și pune o întrebare care probabil că i s-a părut paradoxală: „Așadar, tu ești rege?“. Ce tip de rege poate să fie un om în condițiile acelea? Însă Isus răspunde în mod afirmativ: „Tu spui că eu sunt rege. Eu pentru aceasta m-am născut și pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul meu“(In 18,37). Isus vorbește despre rege, despre împărăție, însă referința nu este la stăpînire, ci la adevăr. Pilat nu înțelege: poate exista o putere care nu se obține cu mijloace umane? O putere care să nu răspundă la logica stăpînirii și a forței? Isus a venit pentru a revela și a aduce o nouă regalitate, aceea a lui Dumnezeu; a venit pentru a da mărturie despre adevărul cu privire la un Dumnezeu care este iubire (cf. 1In 4,8.16) și care vrea să stabilească o împărăție a dreptății, a iubirii și a păcii (cf. Prefața). Cel care este deschis la iubire, ascultă această mărturie și o primește cu credință, pentru a intra în împărăția lui Dumnezeu.

         Această perspectivă o regăsim în prima lectură pe care am ascultat-o. Profetul Daniel prezice puterea unui personaj misterios situat între cer și pămînt: „Iată am văzut pe cineva, venind pe norii cerului, ca un fiu al omului. El a ajuns pînă la Bătrîn și i-a fost prezentat. Lui i s-au dat stăpînirea, slava și domnia. Toate popoarele, națiunile și oamenii de toate limbile trebuie să-i slujească lui. Stăpînirea lui este o stăpînire veșnică, nepieritoare, iar împărăția lui nu va fi niciodată distrusă” (7,13-14). Sînt cuvinte care prospectează un rege care stăpînește de la mare la mare pînă la marginile pămîntului, cu o putere absolută care nu va fi distrusă niciodată. Această viziune a profetului, o viziune mesianică, este luminată și își află realizarea în Cristos: puterea adevăratului Mesia, putere care nu apune niciodată și care nu va fi distrusă niciodată, nu este aceea a împărățiilor de pe pămînt care apar și dispar, ci este aceea a adevărului și a iubirii. Cu asta înțelegem că regalitatea vestită de Isus în parabole și revelată în mod deschis și explicit în fața procuratorului roman, este regalitatea adevărului, singura care dă tuturor lucrurilor lumina lor și măreția lor.

         În lectura a doua, autorul Apocalipsului afirmă că și noi participăm la regalitatea lui Cristos. În aclamația adresată „Celui care ne iubește și ne-a eliberat de păcatele noastre cu sîngele său“ declară că Cristos „a făcut din noi o împărăție, preoți pentru Dumnezeu și Tatăl său“ (1,5-6). Și aici este clar că e vorba despre o împărăție întemeiată pe relația cu Dumnezeu, cu adevărul și nu despre o împărăție politică. Cu jertfa sa, Isus ne-a deschis drumul pentru un raport profund cu Dumnezeu: în El am devenit adevărați fii adoptivi, astfel sîntem făcuți părtași la regalitatea sa asupra lumii. A fi discipoli ai lui Isus înseamnă, așadar, a nu ne lăsa fascinați de logica lumească a puterii, ci a duce în lume lumina adevărului și a iubirii lui Dumnezeu. Autorul Apocalipsului lărgește apoi privirea spre a doua venire a lui Isus pentru a-i judeca pe oameni și a stabili pentru totdeauna împărăția divină și ne amintește că convertirea, ca răspuns la harul divin, este condiția pentru instaurarea acestei împărății (cf. 1,7). Este o invitație puternică adresată tuturor și fiecăruia: a ne converti mereu din nou la împărăția lui Dumnezeu, la stăpînirea lui Dumnezeu, a Adevărului, în viața noastră. Îl invocăm zilnic în rugăciunea „Tatăl nostru“ cu cuvintele „Vină împărăția ta“, care înseamnă a-i spune lui Isus: „Doamne, fă-ne să fim ai tăi, trăiește în noi, adună omenirea risipită și suferindă, pentru ca în Tine totul să fie supus Tatălui milostivirii și iubirii“.

        Vouă, iubiți și venerați frați cardinali – mă gîndesc îndeosebi la cei creați ieri – vă este încredințată această responsabilitate angajantă: de a da mărturie despre împărăția lui Dumnezeu, despre adevăr. Asta înseamnă a scoate în evidență mereu prioritatea lui Dumnezeu și a voinței sale în fața intereselor lumii și în fața puterilor sale. Deveniți imitatori ai lui Isus, care, în fața lui Pilat, în situația umilitoare descrisă de Evanghelie, a manifestat gloria sa: aceea de a iubi până la extrem, dăruindu-și viața pentru persoanele iubite. Aceasta este revelația împărăției lui Isus. Și pentru aceasta, cu o singură inimă și un singur suflet, ne rugăm: „Adveniat regnum tuum“. Amin.

BENEDICT XVI

Sursa: http://www.magisteriu.ro/predica-papei-la-solemnitatea-domnului-nostru-isus-cristos-regele-universului-2012/

Regele Universului

206-christ-roi

Astăzi îl sărbătorim pe Domnul nostru Isus Cristos, Regele Universului, cel care, prin sacrificiul său suprem, ne-a deschis calea către fericirea veșnică.

Christus vincit! Christus regnat! Christus imperat!

Copyright© 2013-2015 Revelații ale cerului