Arhive blog

Filosofia şi practica yoga sînt incompatibile cu creştinismul

J MA

 Părintele James Manjackal

        În calitate de creştin catolic, născut într-o familie catolică tradiţională din Kerala, India, dar trăind printre hinduşi şi acum, în calitate de preot catolic şi predicator carismatic în 60 de ţări de pe toate continentele, mă simt obligat să vorbesc despre efectele nocive ale yoga asupra spiritualităţii şi vieţii creştine.

Ştiu că există în întreaga lume un interes crescînd pentru yoga, chiar şi printre creştini, şi acest interes s-a extins asupra altor practici ezoterice şi ale New Age (curent filosofico-religios ai cărui adepţi afirmă o apropiere mai mare de spiritualitate, ei susţinînd că acest lucru este necesar pentru ca omenirea să poată intra într-o „nouă eră“ a iluminării; o mişcare ocultă îndreptată împotriva religiei creştine-n.t.) ca cele ale reiki (un sistem japonez de vindecare naturală bazată pe canalizarea unei energii vindecătoare prin mîini; acum se foloseşte termenul de „bioenergie“sau „bioenergoterapie“-n.t.), reîncarnării (credinţă filosofico-religioasă conform căreia spiritul supravieţuieşte morţii trupului, pentru a reveni după un interval într-un alt trup-n.t.), acupresurii (metodă terapeutică care constă în presarea sau masarea unor puncte ale tegumentului cu activitate biologică deosebită; presopunctură-n.t.), acupuncturii (metodă terapeutică chineză care constă în înţeparea pielii, în anumite puncte ale corpului cu ace metalice fine-n.t.), vindecării prin prana (metodă de vindecare energetică care recunoaşte existenţa unui corp energetic subtil, aura, care înconjoară şi întrepătrunde corpul fizic-n.t.), reflexologiei (metodă de stimulare a mecanismelor de vindecare a organismului prin masarea anumitor puncte de reflex din picioare, palme sau mîini-n.t.) etc. şi care sînt metode pe care Vaticanul [le] priveşte cu rezervă şi pentru care el [ne] pune în gardă în documentul său „Isus Cristos purtătorul de apă vie“.

Pentru unii, yoga este un instrument de destindere şi relaxare a tensiunilor, pentru alţii este o formă de exerciţiu care contribuie la ameliorarea siluetei şi sănătăţii şi, pentru un număr mai mic,  este un mijloc de vindecare a bolilor.

Există multă confuzie în spiritul unui catolic obişnuit –laici şi călugări- pentru că yoga promovată pentru catolici nu este, pe deplin, nici o disciplină de sănătate, nici o disciplină spirituală, ci cîteodată cînd una, cînd alta şi adesea un amestec al celor două. Dar de fapt, yoga, este înainte de toate o disciplină spirituală şi ştiu, chiar şi preoţi şi călugăriţe din seminarii şi noviciate care îndeamnă la yoga, ca ajutor pentru meditaţie şi rugăciune.

Este trist că în zilele noastre, numeroşi catolici îşi pierd încrederea în marile metode de rugăciuni spirituale şi mistice care le-au fost date prin intermediul marilor sfinţi ca Sfîntul Ignaţiu de Loyola, Sfîntul Francisc de Assisi, Sfîntul Francisc de Sales, Sfînta Tereza de Avila etc. şi sînt acum în căutarea spiritualităţilor orientale şi mistice venind din hinduism şi budism. Acesta este contextul în care un creştin sincer trebuie să se întrebe asupra compatibilităţii yoga cu spiritualitatea creştină, precum şi asupra prudenţei integrării tehnicilor sale în rugăciunea şi meditaţia creştină.

Ce este yoga ? Cuvîntul yoga înseamnă „unire“, scopul yoga este de a uni eul tranzitoriu (temporal) „Jiva“ cu infinitul „Brahman“ conceptul hindus al lui Dumnezeu. Acest Dumnezeu nu este un Dumnezeu personal, ci o substanţă spirituală impersonală care este una cu natura şi cosmosul. Brahman este o substanţă impersonală divină care „pătrunde, se răspîndeşte şi care se află la baza totului.“ Yoga îşi are rădăcinile în Upanişadele hinduse care urcă în anul 1000 î.C. şi ele vorbesc astfel despre yoga: „uniţi-vă în sînul luminii cu lumina lui Brahman.“

„Absolutul este în sine însuşi“ spune Chandogya Upanişad „Tat tuam asi“, „Tu eşti aceasta“ sau „Thou art that“, „Ceea ce eşti tu“.

Divinul locuieşte în fiecare dintre noi prin reprezentantul său microcosmic, sinele individual numit jiva. În Bhagavad Gita, domnul Krishna (sau protectorul, a doua divinitate a trinităţii hinduse, alături de Brahma, creatorul şi Shiva, distrugătorul-n.t.) descrie jiva ca „o parte a Sinelui suprem“ şi „bucuria yoga vine la yoghinul care este unul cu Brahman.“

În anul 150 d.C., yoghinul Patanjali (compilatorul real sau mitic al culegerii clasice Yoga Sutra, considerat primul codificator al yoga, undeva între anii 300 î.C. şi 500 d.C.-n.t.) explica cele opt mijloace care conduc practicile yoga de la ignoranţă la iluminare (sau trezire). Cele opt etape sînt precum o scară. Ele sînt: stăpînirea de sine, înfrînarea (yama), respectările religioase (niyama), practica postúrilor (asana), exerciţiile respiratorii (pranayama), controlul simţurilor (pratyahara), concentrarea (dharana), contemplarea profundă (dhyana), iluminarea (samadhi).

Este interesant de notat aici că postúrile şi exerciţiile de respiraţie, adesea considerate în occident ca ansamblul yoga, sînt etapele 3 şi 4 spre unirea cu Brahman.

Yoga nu este numai un sistem elaborat de exerciţii fizice, ci este vorba de o disciplină spirituală vizînd să conducă spiritul la samadhi, la unirea totală cu fiinţa divină.

Samadhi este starea în care natura şi divinul devin unul, omul şi Dumnezeu devin unul, fără nici o diferenţă. (Brad Scott: Exerciţiu sau practică religioasă? Yoga: Ceea ce maestrul nu v-a învăţat niciodată în cursul de Hatha Yoga în cartea Watchman Expositor Vol.18, No 2, 2001).

Acest punct de vedere este cu totul contrar religiei creştine care face o distincţie clară între Creator şi creatură, Dumnezeu şi om.

În creştinism Dumnezeu este „Celălalt“ şi niciodată sine însuşi (omul-n.t.). Este trist că anumiţi promotori ai yoga, reiki şi ai altor discipline şi modalităţi, pentru a-şi sprijini argumentele, izolînd anumite pasaje din Biblie, le-au interpretat inexact, cum ar fi „sînteţi templul lui Dumnezeu“, „apa vie ţîşneşte din tine“, „voi veţi fi în mine şi eu voi fi în voi“, „nu mai sînt eu cel care trăieşte, ci Cristos care trăieşte în mine“ etc. fără să înţeleagă contextul şi sensul cuvintelor din Biblie. Există chiar oameni care îl descriu pe Isus ca un yoghin şi noi putem vedea azi asemenea imagini în capelele mănăstirilor şi presbiteriilor, Isus prezentat ca yoghin în poziţii de meditaţie!

A-l numi pe Isus „un yoghin“, este a-i nega Divinitatea Sa intrinsecă, Sfinţenia Sa şi Perfecţiunea Sa şi a sugera că El ar avea o natură decăzută supusă ignoranţei şi iluziei (maya) şi că El a avut nevoie să fie eliberat de  condiţia umană prin practica şi învăţătura yoga.

Yoga este incompatibilă cu spiritualitatea creştină pentru că este panteistă (Dumnezeu este totul şi totul este Dumnezeu) şi susţine că nu este decît o singură realitate şi că tot restul este iluzoriu (maya).

Dacă nu este decît o singură realitate absolută şi tot restul este iluzoriu, nu poate avea o legătură de iubire.

Centrul credinţei creştine este credinţa în Sfînta Treime, Tatăl, Fiul şi Spiritul Sfînt, trei persoane într-un singur Dumnezeu, modelul pefect al legăturii de iubire. Creştinismul este ansamblul relaţiilor, relaţia cu Dumnezeu şi relaţia dintre oameni. „Să-l  iubeşti  pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău. Aceasta este  cea mai mare şi cea dintîi poruncă. Iar a  doua este asemenea acesteia: Să-l  iubeşti  pe aproapele tău ca pe tine însuţi.“ (Matei 22:37-39)

În hinduism binele şi răul, ca şi durerea şi plăcerea sînt iluzorii (maya) şi deci ireale. Vivekananda (1863-1902, filosof şi maestru spiritual care a introdus hinduismul în lumea  occidentală-n.t.), icoana cea mai respectată a hinduismului modern, a declarat: „binele şi răul sînt unul şi acelaşi lucru.“ (Vivekananda „Yoga şi alte opere“, publicate, Ramakrishna Vivekananda Centre NY 1953)

În creştinism, problema păcatului ca ofensă adusă Sfinţeniei lui Dumnezeu este inseparabilă de credinţa noastră, pentru că păcatul este motivul pentru care noi avem nevoie de un Salvator. Întruparea, Viaţa, Pătimirea, Moartea şi Învierea lui Isus sînt pentru noi mijloacele de mîntuire, pentru a ne elibera de păcat şi de consecinţele lui.

Nu putem ignora această diferenţă fundamentală cu scopul de a absorbi yoga şi alte tehnici orientale de meditaţie în spiritualitatea creştină.

Practica yoga este păgînă în cel mai bun [caz] şi în cel mai rău [caz] ocultă. Este religia lui Anticrist şi pentru prima dată în istorie, ea este practicată de o manieră entuziastă în lumea occidentală şi în America. Este ridicol că tocmai maeştrii yoga purtînd o cruce sau un simbol creştin îi înşală pe oameni spunînd că yoga n-are nimic de-a face cu hinduismul şi spun că este vorba numai de a accepta alte culturi.

Alţii au mascat yoga cu gesturi creştine şi o numesc „yoga creştină“. Aici chestiunea nu este aceea de a accepta cultura unui alt popor, ci aceea de a accepta altă religie care nu are nimic de-a face cu religia noastră şi conceptele noastre religioase.

Este păcat că yoga s-a propagat atît de violent de la grădiniţă pînă la orice fel de de instituţii de medicină, de psihologie etc. considerîndu-se ca o ştiinţă, în timp ce nu este deloc o ştiinţă şi este vîndută sub eticheta „terapie de relaxare“, „autohipnoză“, „vizualizare creativă“, „centering“ (concentrarea activităţii sau energiei asupra unui lucru-n.t.) etc.

Hatha yoga, larg răspîndită în Europa şi în America ca metodă de relaxare şi exerciţii neobositoare, gimnastică uşoară, este unul dintre cele şase sisteme recunoscute în hinduismul ortodox şi prin originile sale religioase şi mistice, este una dintre formele cele mai periculoase de yoga (Dave Hunt „seducţia creştinăţii“, pag.110). Amintiţi-vă cuvintele Sfîntului Paul „Şi nu-i de mirare, de vreme ce  însuşi satana îşi ia chip  de  înger al luminii.“ (2 Co 11:14).

Este adevărat că multe persoane sînt vindecate prin yoga şi prin alte metode orientale de meditaţie şi rugăciune. Aici creştinii trebuie să se întrebe dacă au nevoie de vindecare, de avantaje materiale sau într-adevăr de Dumnezeul lor, Isus Cristos în care cred, care este izvorul oricărei vindecări şi a sănătăţii.

Dorinţa de a deveni Dumnezeu este primul şi cel de-al doilea păcat în istoria creaţiei, raportat cronologic în Biblie: „Dar tu ai zis în cugetul tău: – În cer mă voi sui, deasupra stelelor cerului îmi voi aşeza tronul, pe muntele cel înalt voi şedea, deasupra munţilor înalţi cei dinspre miazănoapte; deasupra norilor mă voi ridica, fi-voi asemenea Celui Preaînalt…“ (Is 14:13-14)

„Atunci şarpele a zis către femeie: «Nu, nu veţi muri; dar Dumnezeu ştie că-n ziua-n care veţi mînca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca nişte Dumnezei, cunoscînd binele şi răul».“ (Gn 3:4-5)

Filosofia şi practica yoga sînt bazate pe credinţa că omul şi Dumnezeu sînt unul. Ea îl instruieşte să se concentreze asupra lui însuşi mai degrabă decît asupra lui Dumnezeu Singur şi Unic. Yoga îi încurajează pe participanţi să caute răspunsurile la problemele de viaţă, în sînul propriului lor spirit şi conştiinţă în loc să găsească soluţiile în Cuvîntul lui Dumnezeu prin intermediul Spiritului Sfînt, cum este cazul în creştinism.

Ea lasă uşa deschisă înşelătoriei duşmanului lui Dumnezeu, care caută victime pentru a le îndepărta de Dumnezeu şi de biserică (1 Ptr 5:8).

În ultimii opt ani am predicat Cuvîntul lui Dumnezeu în principal în ţările Europei, care cîndva era leagănul creştinismului dînd evanghelizatori şi misionari, martiri şi sfinţi. Şi acum vorbind despre Europa, se mai poate vorbi despre o Europă creştină? Nu este adevărat că Europa a şters din viaţa sa toate conceptele şi valorile creştinismului? De ce Europei îi este ruşine să spună că are rădăcini creştine? Unde sînt valorile morale şi eticheta practicate de europeni de secole şi care au fost duse altor ţări şi culturi prin proclamarea curajoasă a Evangheliei lui Cristos? Cunoaştem arborele după fructele sale.

Cred că aceste îndoieli şi confuzii, apostazia şi infidelitatea, răceala şi indiferenţa religioase au sosit în Europa în momentul în care misticismele şi meditaţiile Orientului, ezoterismul şi New Age-ul au fost introduse în Occident. În [momentele] mele de reculegere carismatică, majoritatea participanţilor vin cu probleme de ordin moral, spiritual, mental şi fizic pentru a fi eliberaţi şi vindecaţi şi de a începe o nouă viaţă prin puterea Spiritului Sfînt.

Cu toată sinceritatea, pot să spun că 80-90% dintre participanţi au trecut prin yoga, reiki, au crezut în reîncarnare etc. care sînt practici religioase orientale şi în acest punct şi-au pierdut credinţa în Isus Cristos şi în biserică.

În Croaţia, în Bosnia, în Germania, în Austria şi în Italia am avut cazuri de persoane care erau sub influenţa forţelor întunericului şi care strigau „Eu sînt Reiki“, „Eu sînt Doamna Yoga“, identificîndu-se cu aceste concepte ca persoane, în timp ce eu, tocmai eram pe cale să fac rugăciunile de vindecare pentru ele. Mai tîrziu, a trebuit să mă rog asupra lor cu rugăciunea de eliberare pentru a-i elibera de forţele răului.

Există oameni care spun: „nu este nici un rău în a practica aceste exerciţii, este suficient să nu crezi în filosofia din spatele lor.“ Totodată, promotorii yoga, ai reiki etc. afirmă foarte limpede că filosofia şi practica sînt inseparabile. Iată de ce un creştin nu poate, în nici un caz, să accepte filosofia şi practica yoga, pentru că creştinismul şi yoga au puncte de vedere care se exclud reciproc.

Creştinismul vede păcatul ca principala problemă a omului şi îl consideră ca o încălcare de a se conforma în acelaşi timp caracterului şi normelor unui Dumnezeu perfect din punct de vedere moral. Omul s-a înstrăinat de Dumnezeu şi are nevoie de împăcare. Soluţia este Isus Cristos „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii“.

Datorită morţii lui Isus pe cruce, Dumnezeu a împăcat lumea cu sine însuşi. Acum El îl cheamă pe om să primească gratuit toate beneficiile mîntuirii sale prin credinţa într-un singur Cristos.

Contrar yoga, creştinismul vede răscumpărarea ca un cadou gratuit care poate să fie numai primit şi niciodată să fie cîştigat sau atins prin propriile eforturi sau fapte.

Astăzi, ceea ce este necesar în Europa sau aiurea, este predicarea cu putere a mesajului lui Cristos pornind de la Biblie şi interpretat prin biserică, pentru a împrăştia îndoielile şi confuziile răspîndite de o manieră exagerată printre creştinii occidentali şi de a-i aduce pe Calea, Adevărului şi Vieţii: Isus Cristos.

Numai Adevărul ne poate face liberi.

Sursa: http://www.jmanjackal.net/

Copyright © 2013 Revelații ale cerului