Arhive blog

J M W Turner

Turner

Joseph Mallord William Turner (1775-1851), supranumit „pictorul luminii“,peisagist, acuarelist, gravor englez, este considerat precursor al impresionismului împreună cu contemporanul său John Constable (al cărui „Studiu de nori“ l-am ales ca fundal al blogului).

„Dramaturg al luminii, pictorul a trăit cu intensitate nevoia şi speranţa descătuşării ei. Răsturnînd realul în profunzimile visului, el a ridicat în fond visul la înălţimea realului. Decantînd impresii fugitive, sublimînd senzaţii, suprapunînd culorile cu o tehnică rămasă pînă astăzi necunoscută, operînd cu acea impresie vizionară, cum s-a spus, specifică artei sale, Turner şi-a subordonat sensibilitatea acestei voinţe dureroase de a smulge lumina din culoare, de a-i da elanul, prospeţimea, relieful şi puterea de expresie a adevărului însuşi. Realizînd uriaşe panouri în care coexistă peisajul de culoare, peisajul-desen sau peisajul imaginar, construind cu o emoţionantă libertate interioară peisaje de tip mitologic sau istoric (neafectate de ponciful atribuit a priori acestui gen de către Baudelaire în paginile închinate Salonului din 1846), pictorul a fost preocupat permanent de misterul culorii. Dramatismul viziunilor sale s-a acordat întotdeauna organic cu dramatismul acestor căutări. Turner nu a pornit niciodată de la soluţii gata făcute, comod utilizabile, iar cînd după 1830 se orienta tot mai vizibil către abstractizarea culorilor, gestul era o concluzie şi un început, o continuare ascendentă, o fixare într-un plan superior a artei sale şi a artei moderne în general.

S-a discutat mult şi totuşi puţin despre aportul artei sale la dezvoltarea impresionismului. Criticii englezi, cu excepţia marelui Ruskin, şi-au clarificat atitudinea destul de tîrziu. Critica franceză, pariziană şi conservatoare, l-a acceptat mai degrabă pe Constable ca înnoitor. Doar pictorii înşişi, reprezentanţii străluciţi ai impresionismului, RenoirPissarroSisleyMonet şi alţii, în cunoscuta scrisoare trimisă lui Coutts Lindsay, după ce precizează că scopul lor era «să interpreteze forma în mişcare cît şi fenomenele fugitive ale luminii», au simţit nevoia să mărturisească simplu «că ei nu pot uita că au fost precedaţi, în această privinţă, de un mare maestru al şcolii engleze, ilustrul Turner». Mai mult, ceva mai tîrziu, neoimpresionistul Paul Signac îl consideră pe Turner apropiat chiar de tehnica severă a difuzării culorii, a fărîmiţării savante a acesteia cultivată de poantilişti. ( De altfel însuşi cuvîntul englezesc «stippling» nu înseamnă decît «poantilizare»).

Argumentul suprem în privinţa noutăţii şi modernităţii frapante a picturii turneriene i-l oferă aceluiaşi Paul Signac cartea americanului O.N.Rood «Teoria ştiinţifică a culorilor», în care pictorul englez apare ca un maestru excepţional al tehnicii degradeului.“

Iată cîteva dintre pînzele sale:

Turner 1 Turner 2 Turner3Mount-Vesuvius-in-Eruption,-1817 Turner4The-Grand-Canal,-Venice-1835 Turner5A-Lime-Kiln-at-Coalbrookdale,-c.1797Turner6The-Red-Rigi,-1842

Întreaga operă a artistului o puteți vizualiza pe situl: William Turner – The complete works.

Sursa: Vasile Nicolescu, Clasicii picturii universale, Turner, Meridiane, Bucureşti, 1979, pp.9-10.