Arhive blog

BerGOGlio, un straniu personaj (XVII)

 

        „Cei care se îndoiesc că «Papa» Francisc reprezintă vîrful de lance al apostaziei prezis în Scriptură și Secretul de la Fatima trebuie doar să considere că agenda sa de reformă urmărește totala demolare a Bisericii catolice. Bergoglio este mai radical în revolta sa decît Luther, Calvin, Zwingli, Melanchthon, Knox și Cranmer toți împreună. Jorge Bergoglio este Inamicul Public nr. 1 al religiei catolice.

Cînd l-am întrebat pe Roberto de Mattei dacă este de acord cu afirmația că revolta lui Bergoglio împotriva lui Cristos este mai radicală decît revolta lui Luther și Calvin, el a răspuns cu un singur cuvînt: «Da».“

Afirmațiile îi aparțin Părintelui Paul Kramer, autor a numeroase articole și cărți privind credința catolică.

Sursa: http://biblefalseprophet.com/2017/09/05/bergoglio-is-not-a-bad-pope-he-is-an-infidel/

Copyright © 2013-2017 Revelații ale cerului

Reclame

BerGOGlio, un straniu personaj (XVI)

Spirit „ inovator“, Papa Bergoglio este un asiduu promotor al unor noi „modele“ de cruci pe care le-a utilizat sau le-a primit cadou în diferite situații.

1. Crucea pectorală a Papei Bergoglio vezi: https://revelatiialecerului.wordpress.com/2013/05/26/bergoglio-un-straniu-personaj-iii-2/

2. Cu ocazia Zilei Mondiale a Tineretului de la Rio de Janeiro din 27 iulie 2013, la întîlnirea pe care a avut-o cu cardinalii și episcopii, Papa Bergoglio a fost văzut ținînd în mînă o cruce neobișnuită, o „cruce șarpe“ pe care a sărutat-o.

3. În 8 iulie 2015, în timpul turneului său sud-american, Papa Francisc a primit cadou, din partea președintelui bolivian Evo Morales, un „crucifix comunist“. Morales l-a informat pe Francisc că acest crucifix a fost realizat după un model creat de preotul și activistul politic Luis Espinal, ucis în Bolivia în 1980.

Luis Espinal a fost unul dintre apărătorii de frunte ai teologiei eliberării, teorie condamnată atît de Papa Ioan Paul al II-lea cît și de Papa Benedict al XVI-lea.

(Teologia eliberării este un curent de gîndire teologică creștină din America Latină urmat de o mișcare socio-politică care vizează să dea demnitate și speranță celor sărmani și celor excluși, eliberîndu-i de condițiile de viață intolerabile. Sursa: https://fr.wikipedia.org/wiki/Th%C3%A9ologie_de_la_lib%C3%A9ration)

4. În 18 iunie 2017, în timpul sărbătorii Corpus Christi, Papa Bergoglio a ținut în mînă o versiune diferită a Crucii fără imaginea lui Isus Cristos.

    Preotul Kevin Cusick, unul din criticii noii cruci, scria pe contul său de twitter că atît Papa Ioan Paul al II-lea cît și Papa Benedict al XVI-lea nu s-au abătut niciodată de la modelul tradițional al crucii, care are în centrul său persoana lui Isus Cristos. Această situație unică din punct de vedere istoric – a unui papă în viață prin introducerea aparent neobișnuită a diferitelor interpretări ale Crucii – ne amintește de profețiile Mariei Îndurării Divine din Cartea Adevărului. În mesajul din 30 aprilie 2013 Isus i-a comunicat Mariei că va fi introdus un nou model al crucii „care, discret, va reprezenta capul fiarei.“

Sursa: https://veritas-vincit-international.org/

Copyright © 2013-2017 Revelații ale cerului

BerGOGlio, un straniu personaj (XV)

Papolatria maximă- statuia lui Francisc venerată în catedrală

Iată un video al Agenției Associated Press de la liturghia de Paști al lui Paul al VI-lea din Catedrala Sfîntul Petru din Alcantara, denumită și Catedrala din Petropolis, Brazilia (liturghia în limba latină):

Sursa: http://rorate-caeli.blogspot.com/

Copyright © 2013-2017 Revelații ale cerului

BerGOGlio, un straniu personaj (XIV)

ansa1112170_articolo

                    În cadrul liturghiei din dimineața zilei de 10 ianuarie 2017 de la Casa Sfînta Marta, Papa Bergoglio a ținut o omilie cu tema „Isus a avut autoritate pentru că a fost un slujitor“.

Francisc afirma: „unul care se consideră el însuși un prinț, care are o atitudine de clericalist, care este ipocrit, nu are autoritate!“

Jorge Mario Bergoglio vorbește despre el însuși: se consideră pe sine prințul prinților Bisericii, Papa. Este mai degrabă ultimul clericalist, Falsul Profet. Este un ipocrit, un lup în haine de oaie care pretinde că răspîndește învățătura catolică, cînd de fapt predică doctrina satanică a francmasoneriei. Corect, nu are autoritate.

Notă: clericalism – atitudine a celor care susțin intervenția clerului în viața politică, socială și culturală a unei țări.

Surse: http://biblefalseprophet.com/2017/01/10/francis-speaks-of-himself-one-who-considers-himself-a-prince-who-has-a-clericalist-attitude-

http://en.radiovaticana.va/news/2017/01/10/daily_homily_jesus_had_authority_because_he_was_a_servant/1284706

https://dexonline.ro/definitie/clericalism

Copyright © 2013-2017 Revelații ale cerului

BerGOGlio, un straniu personaj (XIII)

      sffatima

             Ziua de joi, 13 octombrie 2016, a marcat începutul aniversării a o sută de ani de la ultima apariție a Sfintei Fecioare de la Fatima din 13 octombrie 1917. Luînd parte la o audiență (în Vatican), Jorge Mario Bergoglio, în loc să o venereze pe Preasfînta noastră Mamă, l-a onorat pe Martin Luther, statuia lui fiind expusă la loc de cinste, ca și cînd acesta ar fi fost unul dintre sfinți.

b-si-luther

De fapt, Bergoglio este Papa care, pentru prima dată în două mii de ani de creștinism, a dorit să profaneze sacramentele.

Sursa: http://rorate-caeli.blogspot.com/2016/10/socci-scandal-in-vatican.html

Copyright© 2013-2016 Revelații ale cerului

BerGOGlio, un straniu personaj (XII)

 

papa-francisco

                      În articolul său intitulat „Ridicați cortina! Spectacolul papei este pus în scenă“ Sandro Magister înfățișează un Papă Francisc care, ca veritabil reprezentant al iezuiților secolelor de aur, face dovada unui extraordinar geniu al spectacolului.

Apariția sa din 16 aprilie 2016 pe plajele din insula Lesbos, unde a dialogat cu  imigranții care au trecut prin Marea Egee, a avut un impact extraordinar asupra publicului, gesturile sale făcînd înconjurul lumii.

Înaintea plecării sale în Cuba, pe aeroportul Fiumicino din Roma, a ținut să fie salutat de o familie siriană căreia i-a oferit o locuință într-un imobil aparținînd Vaticanului. Apoi și-a dus singur geanta sa veche și ținînd-o în mînă  a urcat în avion, pentru ca toată lumea să știe că nimeni nu-i duce geanta, că el acționează și decide singur. În sfîrșit, niciodată nu a fost însoțit de unul sau altul dintre secretarii săi personali.

Încă de la începutul pontificatului său, pe care l-a inaugurat în Lampeduza, Jorge Mario Bergoglio a actualizat și a reinventat spectacolul pedagogic practicat de Compania lui Isus în secolele  al XVI-lea și al XVII-lea. În epoca barocă, acest teatru sacru își avea regulile sale în privința caracterului  spectaculos. Cerea multă atenție actorilor și publicului. În schimb cu Papa Bergoglio totul este diferit. Reprezentațiile sale sînt de o extremă simplitate, capabile să cucerească dintr-o dată ecranul și să impresioneze o lume întreagă.

Impozanta liturghie catolică a săptămînii sfinte s-a axat pe un singur gest, acela al spălării picioarelor. Dar o dată cu el, aceasta devine știrea zilei, un papă cu lighean și șorț, încovoiat la pămînt, spălînd și sărutînd picioarele răufăcătorilor întemnițați, refugiaților din lagăre, catolicilor și necredincioșilor, musulmanilor și hindușilor, prostituatelor și transsexualilor. Este a patra oară cînd face acest lucru, de fiecare dată cu persoane și în locuri diferite, fiecare din aceste evenimente  constituind o noutate.

Cu Francisc, anul jubiliar are ca scenă  principală aceea a porții sfinte. Indulgențele și purgatorul au dispărut, iar un Luther modern n-ar mai avea împotriva cui să protesteze. Prima poartă pe care a deschis-o a fost în Bangui, capitala Republicii Centrafricane, în plin război civil. O scenă aleasă pentru a arăta ce este îndurarea lui Dumnezeu care spală toate păcatele lumii. Apoi a deschis poarta sfîntă a Bazilicii Sfîntul Petru, iar la sfîrșit aceea a unui centru de cazare pentru persoanele fără adăpost, în apropierea gării din Roma.

În plus, în fiecare lună, într-o zi de vineri el efectuează o vizită surpriză  la un azil de bătrîni abandonați  sau într-un centru de primire și îngrijire  a toxicomanilor, alegerea acestor locuri fiind studiată cu mare grijă.

Teatralismul lui Bergoglio se manifestă în aptitudinea de a ascunde ceea ce poate să-i aducă prejudicii imaginii sale. În 21 martie 2016, în săptămîna mare, i-a primit la Vatican pe Nicolas Sarkozy și pe soția lui Carla Bruni, fără ca vizita să fie semnalată în presă.

Cînd pozează pentru fotografi în compania unor șefi de stat sau de guvern, Francisc este  foarte atent în a-și nuanța zîmbetele, acordînd fiecăruia dintre oficiali gradul de amablitate pe care-l merită. A făcut o față posomorîtă cînd l-a primit pe François Hollande la puțin timp după legalizarea în Franța a căsătoriilor între persoanele de același sex. Cu fața crispată a apărut la întîlnirea cu președintele argentinian nou ales, Mauricio Macri, laic și liberal, a cărui victorie a reprezentat pentru Bergoglio o înfrîngere usturătoare.

În Argentina, toată lumea își amintește de el ca despre un om rezervat, întotdeauna cu o față serioasă. Dar, de cînd a devenit papă, în contactul cu mulțimile se comportă cu totul altfel. El manifestă o explozie de jovialitate, atît de bine studiată încît pare spontană. Cînd vorbește îi place să improvizeze și să utilizeze anecdotele și butadele pe care le are în repertoriu, nu foarte bogat, dar bine garnisit. Îi place să interacționeze cu publicul. Spune o frază pe care mulțimea o repetă în cor o dată, de două ori, de trei ori, ca să-i intre bine în cap.

După ce a fost ales papă a adoptat o nouă scenă pentru reprezentările sale cotidiene. Este vorba nu numai de Palatul Apostolic atît de bine adaptat clasicilor teatrului, ci și de Casa Sfînta Marta  care se pretează perfect improvizațiilor sale de „commedia dell’arte“.

Sursa: http://chiesa.espresso.repubblica.it/articolo/1351276?fr=y

Copyright© 2013-2016 Revelații ale cerului

 

BerGOGlio, un straniu personaj (XI)

Bergoglio și Segni

                     În data de 17 ianuarie 2016, Papa Bergoglio, în vizită la sinagoga din Roma s-a întîlnit cu marele rabin Riccardo Di Segni.

Referindu-se la relațiile dintre iudaism și Biserica catolică, în discursul pe care l-a ținut cu această ocazie, marele rabin a declarat: „Nu-l primim pe papa pentru a discuta despre teologie. Fiecare sistem este autonom, credința nu este un obiect de schimb sau de negocieri politice.“

La cîteva zile după vizita papei, în 21 ianuarie, Riccardo Di Segni a acordat un interviu vaticanistului Andrea Gagliarducci în care a precizat următoarele: „Întotdeauna am afirmat, ca evrei ar trebui să reflectăm la relațiile noastre cu creștinismul, inclusiv din punct de vedere teologic.  Însă aceste reflecții nu se dezvoltă de aceeași manieră ca într-un organism cum este Biserica, care dispune de un important sistem doctrinal, de o ierarhie și de un conducător care poate să organizeze aceste lucruri. La noi, modalitățile de a acționa și momentele în care le facem sînt diferite. Este cu siguranță important să asculți cu atenție  ce spun ceilalți, dar teologia este un domeniu intern al fiecărei religii. Fiecare credință și mai ales aceste teme nu sînt subiecte de discuții politice; în consecință trebuie lăsat timp și spațiu evoluției reflecțiilor fiecăruia.“

Sursa: http://chiesa.espresso.repubblica.it/articolo/1351213?fr=y

Copyright© 2013-2016 Revelații ale cerului

Comemorarea Sfintei Faustina

Faustina

         Azi, 5 octombrie, o zi frumoasă de toamnă, biserica catolică o comemorează pe Sfînta Faustina Kowalska. Tot azi, la Roma au început lucrările Sinodului Episcopilor pe tema „Provocările pastorale cu privire la familie în contextul evanghelizării“.

Pentru sprijinirea acestei acţiuni, în Piaţa San Pietro, au fost distribuite gratuit 15.000 de biblii, într-o nouă versiune italiană, în timpul rugăciunii mariane „Angelus Domini“ recitată de Papa Francisc.

Două din evenimentele cele mai importante ale vieţii Papei BerGOGlio sînt legate de memoria Sfintei Faustina.

Primul, este naşterea lui Jorge Mario, în 17 decembrie 1936, dată în care Faustina nota în jurnalul ei: „Am oferit această zi pentru preoţi. Astăzi am suferit mai mult decît oricînd înainte, atît interior cît şi exterior.“

(vezi https://revelatiialecerului.wordpress.com/2013/12/16/o-posibila-explicatie/)

Al doilea, este legat de începerea lucrărilor Sinodului familiei, în ziua comemorării Faustinei. Convocarea acestuia va marca, de fapt, debutul demolării catolicismului.

Sursa: http://ro.radiovaticana.va/

Copyright © 2013-2014 Revelații ale cerului