Arhive blog

Maitreya (II)

Maitreya (I):  https://revelatiialecerului.wordpress.com/?s=Maitreya+%28I%29

       În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, în cadrul teosofiei (doctrina filosofică și religioasă, conform căreia cunoașterea lui Dumnezeu este revelată din natură, iar omul luminat de Dumnezeu, se transformă și tinde a se uni cu divinitatea), Maitreya este prezentat ca o entitate avansată spiritual şi membru de rang înalt al Ierarhiei Spirituale secrete, numită Maeştrii Înţelepciunii Antice.

Everest-snow-sweep

     În Orient, existenţa acestor fiinţe perfecte a fost cunoscută de mii de ani. Li s-au dat diverse nume: Marea Frăţie Albă, Societatea Spiritelor Iluminate, Fraţii mai mari ai Umanităţii, Instructorii, Îndrumătorii, Mahātmā, Maeştrii Înţelepciunii, Seniorii compasiunii. Acest grup de oameni a trăit, timp de milenii, în munţii îndepărtaţi şi în regiunile deşertice ale lumii, ca Himalaia, Anzii Cordilieri sau Carpaţi. Din aceste locuri retrase, ei au vegheat asupra evoluţiei umanităţii.

muntii-carpati

     La începutul fiecărui ciclu, una dintre aceste Mari Fiinţe a venit în lume pentru a le arăta oamenilor calea spre progres şi a le indica pasul următor în evoluţia spre perfecţiune. De-a lungul istoriei, sînt cunoscuţi astfel de instructori: Heracle, Ramā, Hermes, Mithra, Vyasa, Khrisna, Confucius, Zarathustra, Shankarcharya, Buddha, Cristos, Mahomed.

Ei şi-au luat asupra lor înşişi datoria şi rolul de a servi umanitatea, sînt călăuzele, instructorii, protectorii şi inspiratorii omenirii, scutul, aşa cum îl numeşte Maitreya, care, încă de la începuturi, au însoţit umanitatea cu îndrumările lor. Niciodată omenirea nu a fost lăsată singură. Întreaga ei evoluţie a avut loc, etapă cu etapă, cu ajutorul unui asemenea grup de fiinţe perfecte, care au respectat voinţa liberă (liberul arbitru) a oamenilor.

Calea evoluţiei este una ştiinţifică. Ea nu se desfăşoară la întîmplare şi este deschisă oricui, fiecare fiinţă atingîng un anumit grad sau stadiu în evoluţia spirituală. Astfel se explică faptul că, anumite persoane devin Maeştri înaintea altora.

     Maeştrii Înţelepciunii sînt deţinătorii cunoaşterii profunde şi secrete ai tradiţiei primordiale, care constituie baza comună a tuturor religiilor. Teosofii afirmă că aceste fiinţe reprezintă extremitatea lanţului continuu al tuturor indivizilor, care ar permite cunoaşterii esoterice să fie dispersată discipolilor gata să o primească, adică oricărui individ care se angajează într-un demers spiritual.

Alţi teosofi au dezvoltat subiectul Ierarhiei Spirituale, membrii săi fiind prezentaţi ca păzitori şi călăuze ai progresului evolutiv general al pămîntului, cunoscut în cosmologia teosofică ca doctrina ciclurilor planetare. Conform teosofilor, evoluţia include o componentă ocultă sau spirituală, care este considerată ca avînd o poziţie mai înaltă ca importanţă decît evoluţia fizică corespunzătoare. Ierarhia constă în entităţi spirituale, în diferite stadii de evoluţie, aceste stadii corespunzînd fiecărui rang în interiorul Ierarhiei. Rangurile inferioare sînt populate de persoane care pot funcţiona mai mult sau mai puţin normal în planul fizic, în timp ce, în rangurile superioare se află fiinţe evoluate de cea mai pură esenţă spirituală şi cunoaştere.

     Teosofiile antice şi cele actuale nu au pus accent pe credinţă sau raţionamente, ci pe imaginaţie şi sentimente. Ele au afirmat că misiunea omului este să aibă intuiţia divinităţii, susţin reîncarnarea sufletului, propun tehnici de meditaţie, propovăduiesc datoria jertfei de sine şi renunţarea la bunurile lumeşti.

În conformitate cu interpretarea teosofică, în actualul stadiu de evoluţie planetară, poziţia lui Maitreya în Ierarhia pămîntului este aceea a unui boddhisatva, conceptul original budist.

Prima menţionare a lui Maitreya în context teosofic apare în 1883, în lucrarea „Budismul esoteric“ a lui Alfred Percy Sinnett. Conceptele descrise de acesta au fost îmbunătăţite şi dezvoltate în lucrarea Helenei Blavatsky „Doctrina secretă“ publicată în 1888. În ea, conceptul Maitreya mesianic este legat atît de tradiţiile budiste cît şi de cele hinduse. În aceeaşi lucrare Blavatsky susţinea că au fost şi vor fi numeroase exemple mesianice în istoria omenirii. Aceste apariţii succesive ale „emisarilor Adevărului“ sînt, conform autoarei, parte a supravegherii neîncetate a pămîntului şi a locuitorilor lui de către Maeştrii Înţelepciunii.

Helena Blavatsky a elaborat aşa-numitul „principiu cristic, care, în opinia ei, se armonizează cu esenţa spirituală a fiecărei fiinţe umane. După moartea ei, un alt teosof, Charles W. Leadbeater a formulat o cristologie (parte a teologiei creştine care tratează despre persoana lui Cristos şi despre raporturile sale cu Dumnezeu şi lumea) în care el l-a identificat pe Cristos cu reprezentarea teosofică a zeităţii budiste Maitreya.

Din punct de vedere teosofic, titlul sau demnitatea de a fi numit Cristos nu se referă la o anumită persoană, ci reprezintă denumirea unei funcţii în Ierarhia Maeştrilor Înţelepciunii, călăuzitorii din culise ai evoluţiei umanităţii. Acela care, oricine ar fi, se află în fruntea Ierarhiei, devine automat pe întreaga perioadă a misiunii sale Instructor mondial. Maitreya, care întrupează energia pe care o numim „principiu cristic“, ocupă această misiune de 2.000 de ani şi în Palestina el s-a manifestat ca şi Cristos, pentru a inaugura era peştilor, care începea atunci. A utilizat o metodă numită „adumbrire spirituală“, adică conştiinţa sa a inspirat şi călăuzit acţiunile şi învăţăturile discipolului său Isus.

„Adumbirea“ sau „învăluirea“ este un termen folosit în literatura esoterică de către Alice Bailey, Helena Blavatsky, Annie Besant, Charles Leadbeater, precum şi de alţi autori, printre care Benjamin Creme. Aceasta este un proces prin care fiinţa spirituală foarte avansată, de rangul unui „fiu“ al lui Dumnezeu sau avatar divin, utilizează, cu acordul deplin conştient, vehiculul fizic al unui discipol (în general un iniţiat cu un nivel destul de ridicat), pentru a transmite învăţăturile spirituale de înalt nivel, necesare dezvoltării viitoare a omenirii.

Astfel Cristos l-a „adumbrit“ pe discipolul său Isus în cei trei ani ai vieţii publice, între botezul în Iordan şi crucificarea sa. În timpul acestei perioade nu Isus era cel care vorbea, ci Cristos prin intermediul lui.

În concepţia teosofică, Cristos şi Isus ar fi două entităţi diferite, Cristos ocupînd trupul lui Isus în timpul celor trei ani ai ministerului său. Pentru esoterişti, cele două nume definesc trei condiţii, trei statute diferite: 1. Isus omul, marele iniţiat; 2. Cristos, încarnarea sau întruparea principiului cristic (sau a conştiinţei cristice); 3. Isus Cristos, adică Isus în timpul adumbririi de către Cristos.

Cel care era, acum 2.000 de ani discipolul Isus a devenit acum unul dintre marii Maeştri ai Ierarhiei. Maestrul Isus a trăit în majoritatea timpului în Palestina. Din 1984 se află la Roma. El are intenţia de a încerca să facă ca bisericile creştine să iasă din starea lor de cristalizare şi rivalitate şi dacă este invitat, să ia conducerea unei biserici unificate. El speră să poată rezolva astfel numeroasele contradicţii şi neînţelegeri produse de-a lungul secolelor despre rolul său istoric şi al învăţăturilor sale pe care le-a răspîndit ca vehicul al lui Maitreya.

Odată cu apariţia lui Maitreya, Maestrul Isus joacă un rol major pentru a doua oară. Această colaborare deschisă, care va fi vizibilă de către toţi, va pune capăt tuturor îndoielilor care ar putea exista în ceea ce priveşte adevărata legătură dintre Maitreya Cristos şi discipolul său Maestrul Isus. Astfel, afirmaţia aparent paradoxală, conform căreia Isus şi Cristos nu sînt aceeaşi persoană, în sensul literal al termenului, este mai raţională decît ar părea. Creştinii, cărora le este greu să accepte ca instructorul lor să nu fie autoritatea cea mai înaltă a întregii umanităţi, pot să găsească o consolare în al doilea paradox : Isus şi Maitreya Cristos erau (şi sînt totdeauna) unul, în sensul în care ei lucrează împreună, fiecare în propriul său nivel, în cea mai pefectă armonie, la punerea în practică a planului divin.

Alice A. Bailey, o ferventă susţinătoare a ideilor lui Leadbeater, a dezvoltat opera acestuia şi cristologia sa, considerîndu-l pe Maitreya drept Cristos Cosmic, afirmînd că cea de-a doua sa venire ar avea loc cîndva, după anul 2025.

La rîndul său, Benjamin Creme, continuator al lui Bailey, fondator al organizaţiei Share International şi ale cărui doctrine sînt similare cu cele ale curentului principal teosofic, susţinea în 1975, că a luat legătura prin canal telepatic cu Maitreya. Încă din 1959, un Maestru al Înţelepciunii l-ar fi pregătit să îndeplinească misiunea de a anunţa apariţia lui Cristos, Instructorul mondial, cel aşteptat sub diferite nume de diversele religii ale lumii.

Creme pretinde că Maitreya ar fi avut deja numeroase apariţii, publice şi private. Cînd Creme a anunţat că Maitreya a ajuns la Londra , în 19 iulie 1977, apoi el e fost prezentat la televiziunea americană în 14 ianuarie 2010, l-a implicat pe economistul Raj Patel, în care mulţi au dorit să-l vadă pe Maitreya Mesia. S-a iscat rumoare în mass-media.

Raj Patel a răspuns cu umor într-un articol din ziarul The Guardian şi Creme a făcut şi el o dezminţire, la fel de umoristică, în acelaşi jurnal. Totuşi, îndoiala persistă încurajată de publicaţia  americană The New Yorker din 29 noiembrie 2010.

Rudolf Steiner, fondatorul antroposofiei susţine că Maitreya va veni peste 5.000 de ani după Gautama Buddha, aproximativ anul 4.400.

După Steiner, antroposofia nu este o religie, ci ea caută să clarifice, să explice înţelesul, sensul diferitelor religii.

În creştinism, spre exemplu, nu mesajul religios ar fi cel mai important, ci acţiunea obiectivă a lui Cristos, considerat ca „spiritul călăuzitor al pămîntului“. Din punct de vedere social, intensificarea „ego-ului“ ar conduce la haos, la un „război al tuturor împotriva tuturor“. Pentru a evita acest lucru, entitatea cristică ar putea impregna fiinţelor umane forţa iubirii care le-ar permite să trăiască împreună în armonie.

Conform antroposofiei, întruparea Logos-ului sau Cuvîntului în Isus ar fi avut loc în timpul botezului în Iordan. Rudolf Steiner consideră întruparea acestui Logos în corpul fizic ca evenimentul de cea mai mare importanţă pentru evoluţia umanităţii. Dacă teosofii au minimizat acest rol făcînd din Cristos un avatar, un iniţiat, un profet obişnuit, Steiner vede în Cristos o întrupare unică a divinităţii, indispensabilă pentru cursul evoluţiei. Rolul său cosmic ar fi acela de a iniţia şi a îndruma spiritualizarea pămîntului. Rezultă deci, că impulsul cristic este un fapt obiectiv care transcende toate religiile.

Steiner susţine că venirea lui Cristos în corp fizic, acum 2.000 de ani, nu ar fi decît partea vizibilă a unui proces cosmic, care ar fi început cu mult timp înaintea acestei încarnări pe pămînt.

Pentru Steiner, revenirea lui Cristos prin întrupare umană este imposibilă. Şcolile esoterice care anunţă o viitoare întoarcere a lui Cristos, nu ar face decît să pregătească condiţiile venirii unei entităţi adverse, pe care o numeşte Ahriman, „spiritul distrugător“, un alt nume atribuit elementului răului, satana. El a susţinut de asemenea încarnarea iminentă a lui Ahriman la începutul mileniului trei în Occident, ceea ce s-ar putea spune că Ahriman ar trece în Maitreya.

În 1934, teosoful Guy Ballard a introdus în literatura teosofică termenul de „maeştri ascensionaţi“ sau „înălţaţi“ (considerat ca o denaturare a conceptului original de Maeştri ai Înţelepciunii Antice) prin publicarea Misterelor Dezvăluite, o carte care, a declarat el, i-a fost dictată de maestrul Saint Germain. Împreună cu soţia sa, a fondat mişcarea religioasă „I AM“ Activity, ramură a teosofiei şi precursoare majoră a numeroaselor curente New Age.

Deoarece Isus este considerat a fi unul dintre Maeştrii Ascensionaţi, mulţi dintre membrii ei consideră că mişcarea este o religie creştină.

Maeştrii Ascensionaţi fac parte din Marea Frăţie Albă. Termenul alb nu indică culoarea unei rase, ci face aluzie la concentraţia de lumină albă care emană din conştiinţa acestor maeştri. Ei fac parte din „aceşti oameni îmbrăcaţi în haine albe“ despre care vorbeşte capitolul 7 al Apocalipsului, care stau în faţa lui Dumnezeu. Printre sfinţii din Orient şi Occident se numără Buddha, Maitreya, Isus Cristos, Arhanghelul Mihai, Zarathustra, Moise, Sfînta Fecioară Maria, Tereza de Avila, Saint Germain, Padre Pio, El Morya, Melchizedek. Împreună cu ei sînt legiuni nenumărate de suflete iubitoare care au slujit omenirea şi care s-au întors în casa celestă şi fac parte pentru totdeauna din Dumnezeu cel Viu.

De 2.600 de ani budiştii îl aşteaptă pe Maitreya şi de 2.000 de ani creştinii aşteaptă venirea lui Cristos. Cristos şi Maitreya sînt una şi aceeaşi persoană, Maestrul Maeştrilor şi, aşa cum îl numea Gautama Buddha, instructorul îngerilor şi al oamenilor.

Surse: http://en.wikipedia.org/wiki/Maitreya_(Theosophy)

http://fr.wikipedia.org/wiki/Maitreya

http://www.share-international.org/

http://www.partageinternational.org/

http://www.ascensionplanetaire.com/Ma%C3%AEtre%20Maitreya/maitremaitreyaya.htm

http://www.lepharedusommet.org/les_maitres_ascensionnes.html

http://en.wikipedia.org/wiki/Ascended_Master_Teachings#Violet_Flame

http://fr.wikipedia.org/wiki/Possession_(anthropologie)

Copyright © 2013-2014 Revelații ale cerului

 

Reclame

Maitreya (I)

În ultimii ani, conceptul Maitreya a devenit din ce în ce mai prezent în mass-media. Informaţiile referitoare la el sînt sumare, disparate, subiectul fiind, de fapt, puţin cunoscut.

Plecînd de la această realitate şi de la faptul că, foarte curînd, el va deveni subiectul de primă mărime al actualităţii, prezentăm un studiu, din perspectivă creştină, a originii, evoluţiei de-a lungul timpului şi a legăturilor lui cu diferitele religii şi curente filosofice.

Buddha

Acum circa 2600 de ani, Siddhārtha Gautama (cca. 623 – 543 î.Cr.) a profeţit că la începutul noii ere va veni în lume un mare instructor sau învăţător, un Buddha ca şi el, cu numele de Maitreya, care va îndruma omenirea în crearea unei epoci de aur, a unei civilizaţii strălucitoare, fondate, după el, pe dreptate şi adevăr.

În sanscrită „Buddha“ înseamnă „cel treaz“ şi acest titlu i-a fost atribuit lui Gautama, şef spiritual, conducător istoric al unei comunităţi de călugări rătăcitori, fondator al budismului.

Din punctul de vedere al budismului clasic, „Buddha“ este orice persoană care descoperă dharma, (în sanscrită „scopul vieţii“, termenul desemnînd de manieră generală ansamblul normelor şi legilor sociale, politice, familiale, personale sau naturale) şi atinge iluminarea (sau trezirea spirituală, care presupune realizarea unui angajament personal pe o cale spirituală) adunînd suficientă karma pozitivă (concept filosofico-religios prin care fiecare acţiune fizică sau spirituală are în mod inevitabil o urmare).

De-a lungul timpului cosmic au existat mai multe astfel de fiinţe. Gautama Buddha, sub numele religios de Shākyamuni, este cel mai cunoscut membru al unei linii spirituale de Buddha supremi, care vine din trecutul întunecat și merge în viitorul îndepărtat, arhetipul lui „Buddha pur şi perfect“.

Shākyamuni înseamnă „înţeleptul clanului Shākya“, un trib stabilit în nordul peninsulei indiene în secolele VI-V î.Cr., din care făcea parte Buddha şi ai cărui membri aparţineau castei kṣatriyas, dedicate războiului şi administraţiei. Această castă îşi avea originile la fel de misterioase ca şi istoria Indiei. Vedele şi alte opere literare, ca Mahābhārata sau Rāmāyana evocă descendenţe mitice (descendenţă solară, lunară).

Descrierea budistă a universului nu concordă cu cunoştinţele astronomice ale Indiei antice şi deci nu poate fi considerată ca o tentativă de reprezentare realistă, ci una simbolică sau alegorică. Ea reprezintă viziunea fiinţei iluminate, arhat (budist care atinge nirvana printr-o disciplină riguroasă şi practici ascetice) sau buddha care graţie „ochiului divin“ poate vedea naşterea şi moartea universurilor, fiinţele care se află acolo şi stările în care ele renasc. Cosmologia (ramură a astronomiei care studiază structura, dimensiunile şi evoluţia universului şi a legilor care îl guvernează) budistă cuprinde un aspect spaţial, prin descrierea universurilor şi un aspect temporal, prin descrierea apariţiei şi dispariţiei lor.

Ea cuprinde trei perioade, cunoscute ca cele trei ere ale dharmei: era adevăratei dharme, era dharmei formale şi era sfîrşitului dharmei, numită în japoneză „mappo“. În timpul acestei perioade, a cărei durate poate varia de la 500 de ani la 10.000 de ani, comunitatea monastică devine indisciplinată, doctrina şi practica se pierd, ordinea socială se degradează şi se produc calamităţi naturale. Cînd budismul va fi dispărut cu totul, un nou buddha soseşte şi începe un nou ciclu.

Conform acestei credinţe omenirea a intrat în era mappo între secolele VI şi XI d.Cr. , iar viitorul Buddha va fi Maitreya.

În hinduism Buddha este considerat ca a noua încarnare al lui Vişnu, al doilea zeu al trinităţii hinduse trimūrti. Trimūrti încarnează ciclul manifestării, conservării şi disoluţiei universului, în care Brahma este creatorul, Vişnu protectorul şi Shiva distrugătorul.

Maitreya

Maitreya în sanscrită înseamnă „prietenos“ sau „binevoitor“. El este numit şi „Buddha viitorului“ care împarte oamenilor norocul şi prosperitatea. În Asia mai este numit şi „Buddha care rîde“, datorită înfăţişării sale, un personaj gras, rotofei, mulţumit de sine, zîmbitor, fericit. Maitreya este un bodhisattva (o persoană care îşi asumă durerea reîncarnărilor şi a existenţei; el nu urmărește eschivarea din fața suferinței, ci dimpotrivă, înfruntarea ei directă și depășirea ei) care va fi viitorul Buddha şi care va veni cînd dharma, învăţătura lui Buddha Shākyamuni, va fi dispărut.

În anumite texte, ca Sūtra lotusului, Buddha îl numeşte pe Maitreya „Ajita“, invincibilul. Se consideră adesea că Maitreya este numele lui de familie şi Ajita prenumele său.

O altă apropiere a fost făcută între numele de Maitreya şi cel al zeului indo-european Mithra (zeul luminii, dar şi al sincerităţii şi al loialităţii), mitra însemnînd în sanscrită prieten. Această legătură este destul de dificil de susţinut, datorită diversităţii rolurilor atribuite acestui zeu de către diferitele curente religioase indo-iraniene şi persane.

Conform tradiţiei, Maitreya domneşte în paradisul „Tuşita“, iar venirea sa ar trebui să survină multă vreme de la moartea lui Buddha Shākyamuni. El se va naşte într-o familie brahmană şi se spune că va apărea în Varanasi, capitala spirituală a Indiei şi principalul oraş sacru al hinduismului.

Dacă Shākyamuni a fost un Buddha al compasiunii, karuṇā, venit într-o epocă a suferinţei, Maitreya, aşa cum indică şi numele său, va fi un Buddha al iubirii binevoitoare, într-o epocă a armoniei, pentru a creşte prosperitatea lumii şi a o călăuzi spre Trezire.

Maitreya este subiectul Profeţiei lui Maitreya, Maitreyavyākaraņa.

În China, în diverse epoci, Profeţia lui Maitreya a făcut obiectul unei interpretări milenariste (doctrină religioasă care susţine ideea unei împărăţii terestre a lui Mesia, după ce acesta îl va alunga pe Anticrist şi anterioară Judecăţii de apoi; prin extensie de sens, tradiţii similare prezente în alte religii profeţesc întoarcerea sau sosirea unei divinităţi în vederea instaurării unei împărăţii, adesea precedate de fenomene extraordinare sau de calamităţi). Ea oferă o speranţă populaţiilor care au sentimentul că trăiesc în perioada finală a dharmei, în care ordinea socială şi religioasă se degradează, catastrofele şi dezastrele se înmulţesc şi care aşteaptă un salvator care să inaugureze o eră nouă. Această credinţă este responsabilă pentru popularizarea lui Maitreya în rîndul sectelor sincretiste (religii diferite şi contradictorii care au fost reunite în mod forţat, ignorîndu-se deosebirile dintre ele)-o îmbinare de hinduism, maniheism sau taoism-din care, unele, au fost implicate în revolte, ca cea a Turbanelor roşii(1351-1368 d.C.) care a pus capăt dinastiei mongole. De asemenea Maitreya este aşteptat de către noile curente religioase chineze ca Yiguandao şi Falun gong.

În privinţa sosirii pe pămînt, există mai multe opinii. Budismul ortodox relatează faptul că bodishattva Maitreya ar fi ales cea mai lentă din cele trei căi, care să ducă la iluminarea perfectă: înţelepciunea, credinţa şi efortul, în ordine descrescătoare ca rapiditate. Alte curente estimează, din contră, faptul că Maitreya a atins deja starea de buddha, dar diferă venirea lui, sau că el este deja, incognito, în această lume.

Maitreya a fost, de asemenea adoptat de noi curente religioase budiste sau sincretiste, unele dintre ele născute în afara Asiei. Există mişcări budiste pentru care personalitatea centrală este Maitreya mîntuitorul. Ele consideră că acesta a atins iluminarea înaintea lui Buddha Gautama, dar l-a luat ca model şi, din respect, a renunţat temporar la nirvana.

Maitreya este una din formele divinităţii supreme ale noilor religii chineze sincretiste născute din mişcarea Xiantiandao.

 

Surse: http://fr.wikipedia.org/wiki/Maitreya

http://en.wikipedia.org/wiki/Gautama_Buddha

http://ro.wikipedia.org/wiki/Buddha

http://ro.wikipedia.org/wiki/Mithra

http://dictionary.reference.com/browse/arhat

http://en.wikipedia.org/wiki/Three_Ages_of_Buddhism

Copyright © 2013-2014 Revelații ale cerului