Arhive blog

Repatrierea rezervei de aur a României

Cît costă de fapt ținerea aurului la Londra

Păstrarea celor 61 de tone de aur la Banca Angliei costă România 309 mii lei anual, adică 60.000 de euro. Repatrierea acestei cantități ar putea costa probabil cît taxa de custodie respectivă pe 50 de ani. Și dacă România vrea să tranzacționeze aurul, ar trebui să îl ducă înapoi. Proiectul de lege depus la Senat de Liviu Dragnea și Şerban Nicolae prevede modificarea Legii de funcţionare a BNR. Un singur articol conţine acest proiect. Iniţiatorii vor ca 95% din aurul României să fie repatriat.

Potrivit proiectului de lege, BNR mai poate lăsa în băncile din afara ţării doar 5% din rezerva totală a României. Aceste procent e condiţionat de obţinerea de venituri. Dacă nu obţinem dobîndă din aurul depozitat în bănci din afara ţării, atunci cantitatea de aur depozitat în afara ţării va fi zero. „(4) Din rezerva constituită, Banca Naţională a României poate depozita aur în străinătate EXCLUSIV în scopul obţinerii de venituri prin tranzacţionare şi alte operaţiuni specifice. Depozitele de aur constituite de Banca Naţională a României în străinătate NU POT DEPĂŞI 5% din cantitatea totală de aur constituită ca rezervă.”, potrivit articolului propus.

Expunerea de motive care însoțește proiectul de lege al lui Dragnea și Șerban Nicolae nu are decît o pagină, iar principalul argument invocat de șeful PSD ține de „costurile de depozitare deloc de neglijat”.

Articolul semnat de Cosmin Pam Matei a apărut în ediția online a Cotidianului din 28 februarie 2019

Sursa: https://www.cotidianul.ro/cat-costa-de-fapt-tinerea-aurului-la-londra/

Dragnea vrea să aducă aurul în România. Analistul Ilie Șerbănescu, reacție

Analistul economic, Ilie Șerbănescu, a explicat, pentru DC News, care este motivul pentru care BNR ține marea parte din aurul României în Marea Britanie și de ce noul proiect de lege propus de Liviu Dragnea și Șerban Nicolae este potrivit.

„Nu vi se pare normal să îți păstrezi tezaurul la tine în țară, mai ales într-un moment în care lupta este mare pe plan internațional?! Marea Britanie iese din UE ca să nu mai stea sub talpa germană. Este cel mai bine să păstrezi aurul în țara ta. În contextul externalizării aurului, s-a constatat, în istoria noastră, că l-am pierdut.

Să ni-l fure în cazul ăsta, dacă ne opunem la legea respectivă. În ceea ce privește motivul pentru care l-am ținut acolo, întrebați-l pe Isărescu. Altfel cum ar fi fost un guvernator etern? Acesta este tributul pentru a beneficia de așa-zisa putere. Dar tu tot nu ai putere. Ești un vătaf”, ne-a explicat Șerbănescu.

Articolul semnat de Bogdan Cotigă a apărut pe site-ul DCNews în 28 februarie 2019.

Sursa: https://www.dcnews.ro/dragnea-vrea-sa-aduca-aurul-in-romania-analistul-ilie-serbanescu-reactie_639780.html

Vezi și articolul Devalizarea României din 16 septembrie 2016. Sursa: https://revelatiialecerului.wordpress.com/2016/09/18/devalizarea-romaniei/

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

 

 

Reclame

De ce doinește profesorul Isărescu plăsmuirile UE?!

            În contextul implicațiilor combinate ale Brexitului, noilor abordări americane de cînd Trump se află la Casa Albă și liniei independente adoptate pe la Varșovia și Budapesta, corifeii UE și-au înăsprit atitudinile politice și presiunile de toate felurile și și-au activat agenturile văzute și mai ales nevăzute pentru contracararea sau prevenirea efectelor considerate îngrijorătoare. În România s-a ajuns chiar la situații caraghioase, desigur însă, în deplină consonanță cu statutul ei de colonie în sistemul centru-periferie pe care îl reprezintă UE.

O rușinoasă înscenare a fost organizată la Strasbourg/Bruxelles pe tema legilor justiției din România, în care aria cîntată de la centru a fost, în nici o legătură cu realitatea, neafectarea independenței justiției, semnificativ fiind faptul că pe nimeni dintre organizatori nu a interesat dacă într-adevăr se petrece un asemenea lucru sau nu, întrucît ceea ce s-a urmărit era doar aruncarea anatemei asupra României, ca vinovat de serviciu, de fapt, pentru ca nu cumva să se gîndească la vreun derapaj! În directă corelație cu presiunile politice asupra Bucureștiului, atît cît mai există acesta în realitatea națională și internațională, au fost scoși la bătaie în spațiul public să combată întru atenția generală flașnetarii obișnuiți ai așa-numitelor „valori europene”, dar și menestreli de avarie, fără nici o legătură cu partitura actuală. Eu, unul, nu-mi pot altfel explica de ce un Isărescu, bariton principal în angrenajul bancar, se găsește acum să interpreteze o arie de tenor, care nu este din repertoriul său: cea a fondurilor europene. La conferința „Fondurile europene, absorbția și impulsul necesar. Cum conectăm România în anul centenar?“, dl Isărescu a menționat că România a beneficiat de fonduri europene de 45,7 miliarde euro în ultimii 10 ani, care, îl cităm, au ridicat economia și nivelul de trai. Am spus de mai multe ori că dl Isărescu este printre cei cu concursul cel mai atacabil la starea colonială în care a ajuns România, pentru că, spre deosebire de mulți alții, înțelegea și realiza perfect, prin pregătirea intelectuală și profesională, ce va însemna pentru țară și neamul ei acest statut înjositor și păgubitor. Domnia sa nu este un jurnalist și nici vreun parlamentar la ordinile șefului de partid. Este academician într-ale economiei și guvernator al băncii centrale. Nu poate spune cumva că nu știe că acele 45,7 miliarde euro primite în 10 ani de România de la UE echivalează cam cu tot atît cît externalizează din România profituri fără fiscalizare companiile din centrul de putere vest-european al UE într-un singur an! Și că deci nu reprezintă nimic altceva decît un mărunțiș aruncat periferiei din ceea ce centrul extrage de la aceasta. De unde cifra cu pricina privind externalizările anuale de profituri? Nu din ceruri, ci din statistici! Păi, din datele bugetului de stat reiese că încasările anuale din impozite pe profit sunt de circa 3 miliarde euro. Și că deci, la 16% cotă procentuală de impunere, înseamnă că se impozitează profituri de vreo 20 miliarde euro! Restul nu se impozitează, probabil pentru că nu se raportează. Dar, la rata de evaziune de aproape patru cincimi la impozitarea profitului, comunicată de Ministerul de Finanțe, restul reprezintă vreo 80 miliarde euro! Cifrele se verifică avînd în vedere ponderea profiturilor în PIB de circa 55%, comunicată de INS. Păi, din cele 80 miliarde euro profituri neimpozitate, pe puțin 40-50 aparțin firmelor vest-europene! Aceste firme, care fac de fapt legea în România, dețin cea mai mare parte din jumătatea pe care o constituie din total economia străină din România și, în mod caraghios, raportează profituri ridicol mai mici decît subfinanțatul capital românesc, ăla corupt, hulit și vai de mama lui, de nu se mai poate înțelege de ce respectivele reputate firme își pierd timpul pe meleaguri dîmbovițene! A nu se confunda cumva „expatrierile de profituri” din investițiile realizate, comunicate de BNR, care sunt profituri declarate, cu cele externalizate fără fiscalizare, deci nedeclarate, în cazul cărora unii spun că firmele vest-europene practică o „optimizare fiscală“. Eu o numesc furt! Cum se poate însă, în asemenea condiții, expune dl Isărescu măcar și numai evocînd o „contribuție“ a fondurilor europene la dezvoltarea României?! Că UE umblă cu plăsmuiri pentru fraieri este clar, dar profesorii… Este poate de înțeles ca, din partea unuia ca dl Isărescu, să se ocolească anume comparații între „contribuția fondurilor europene“ și „extracția europeană“ de sevă economică din România, dar este inadmisibil să prezinți cîtimea întoarsă în România din abominabilul furt ca un cadou ce a contribuit la ridicarea economiei și a nivelului de trai.

Și, apoi, chiar nu cunoaște dl Isărescu treaba cu fondurile europene?! Să nu știe domnia sa că 80% din respectivele fonduri, zise nerambursabile, trebuie să revină la „donatori“ sub formă de achiziții de la aceștia? Să nu știe că fondurile europene nu se avansează, ci se decontează și că deci fericitul căruia i se aprobă un proiect finanțat din fonduri europene trebuie să se împrumute la o bancă în regim comercial, ca să-și realizeze proiectul pentru ca în final să primească fondurile vizate? Ale cui sunt băncile de la care se contractează împrumuturile, nu tot ale „donatorilor“? Și cu cît se iau aceste împrumuturi, că din beneficiar ajungi tu donator?!

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a Cotidianului din 12 februarie 2018.

Sursa: https://www.cotidianul.ro/de-ce-doineste-profesorul-isarescu-plasmuirile-ue/

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-

 

Devalizarea României

nature-landscape-phortography-alex-robciuc-romania-fb__700

                După 1989 a început fenomenul de dezintegrare a Romaniei ca stat. În condiții de pace, economia țării a fost distrusă aproape în totalitate, iar acest fapt ar putea constitui un adevărat studiu de caz  în materie. Lovitura de grație a venit o dată cu intrarea în Uniunea Europeană și pierderea suveranității, care în noile condiții a devenit un principiu superfluu.

Instituțiile statului au fost discreditate în mod deliberat și continuu , bogățiile solului și subsolului au fost jefuite atît din interior cît și din exterior.

Controverse s-au iscat și în privința rezervelor de aur ale țării: care este mărimea lor și unde se află?

Am aflat astfel, conform datelor băncii centrale, că la 31 august 2016 rezerva de aur a țării era de 103,7 tone, mai mult de jumătate (circa 60 de tone) fiind depozitată în afara granițelor țării, în principal la Londra la Banca Reglementelor Internaționale.

„Mugur Isărescu a reafirmat în 2010 faptul că tezaurul Bancii Naționale există integral, dorind astfel să combată zvonurile apărute în media potrivit cărora Tezaurul a fost scos din țară.

«Eu înțeleg că oamenii se mai îndoiesc uneori și că nu cred întotdeauna ceea ce li se spune, dar zvonurile cum că BNR ar fi scos Tezaurul din România sunt extrem de periculoase.

Sigur că o parte din aur îl ținem la Banca Reglementelor Internaționale, dar în subsolurile BNR stă foarte bine rezerva de aur din țară.

Din păcate, spațiul este foarte mic acolo, iar grupurile care pot intra sunt de maxim 10-15 persoane» a spus Isărescu, care a mai precizat că aurul există.

«Tezaurul este acolo pentru a avea încredere într-o țară și în moneda națională» a mai explicat guvernatorul.

Cine a aprobat aceste operațiuni de depozitare, a rezervelor de aur și valutare, în străinătate?

«Eu am o învăţătură. Este cam pesimistă. Deci eu nu vreau să mai crească rezerva de aur, personal, sunt aici peste 100 de tone, pentru că sunt superstiţios.

De cîte ori am trecut peste 100 de tone, România a păţit ceva. De data asta să rămînem la 100 de tone, este suficient de mult, 103 tone.»– Mugur Isărescu, 2013

Acesta a distribuit în grabă o broşură justificativă, în care arăta că «păstrarea» şi «menţinerea» valutelor şi a aurului în afara ţării sunt o «practică internaţională».

Iniţial, Isărescu a dezminţit că aurul şi valuta ar fi fost scoase din ţară, dar informaţiile proveneau la generalul Dan Gheorghe – care funcţiona în zona Serviciilor Secrete româneşti şi atunci, era director general adjunct al Aeroportului Otopeni – şi arătau riguros datele scoaterii valorilor din ţară cu avioanele, inclusiv documentele emise în acest scop.

Firma HCS Transporturi Speciale, prin care operează Banca Naţională a României pentru scoaterea tezaurului din ţară, este deţinută de un asociat al tatălui lui Isărescu, Heinrich Schorsch, firma fiind o sucursală a firmei Handels Contor Schorsch GmSH din Germania.

Interesîndu-se de semnificaţia unui document ce îi intrase în posesie şi care se referea la scoaterea de către BNR, în ziua de 25 martie 2002, prin Aeroportul Otopeni, a 20 de tone de lingouri de aur, cu destinaţia Germania, declara peste o lună:

«întrebat ce este cu acest transport, guvernatorul Băncii Naţionale a României Mugur Isărescu mi-a răspuns, printr-un prieten comun, că, trimestrial, sunt depuse în bănci străine diferite cantităţi de lingouri… în vreme ce se ştie de ieşirea aurului din ţară, nu mai există nici o evidenţă a repatrierii sale!?

Aşa cum Aeroportul Otopeni are o evidenţă riguroasă a scoaterii aurului, de ce nu se găseşte nici o hîrtie cu privire la revenirea lui în România?».

Cînd, în 2010, lui Isărescu i se reproşa din nou că scoate tezaurul din ţară, o idee trăznită i-a trecut prin cap.

A expus mai multe lingouri şi monede de aur în cîteva vitrine piramidale, ce închipuiau o piramidă așa cum apare pe bancnota de un dolar), postate într-o cameră foarte mică, în care nu încap mai mult de cinci persoane, numită însă «sala Tezaurului» şi situată în subsolurile clădirii vechi a Băncii Naţionale a României, din strada Lipscani.

«Am chemat circa 20 de şefi de publicaţii şi i-am dus în sala cu Tezaurul, lăsîndu-i să îl atingă fizic şi să spună „Este!”, ca în poezia aceea. Eu înţeleg că oamenii se mai îndoiesc uneori şi că nu cred întotdeauna ceea ce li se spune, dar zvonurile cum că BNR ar fi scos Tezaurul din România sunt extrem de periculoase» spunea Isărescu atunci.

De fapt, în rapoartele BNR, tezaurul de aur al României figurează ca «activ extern», deşi nu există nici o obligaţie asumată a ţării, sau a vreunui alt stat european, de a-şi ţine aurul în bănci străine.

În acte – constata un ziar chiar atunci, în 12 iulie 2010 -, rezerva de aur a României are 103,7 tone!

În acelaşi timp, partea tezaurului care a rămas în România încape într-o singură camera din subsolul BNR.

Peste 100 de tone de aur necesită un depozit de dimensiuni mult mai mari decît o singură cameră. Atît actele contabile ale BNR, cît şi relatările jurnaliştilor care au fost invitaţi de Isărescu să certifice faptul că Tezaurul a rămas în România, de fapt confirmă presupunerea că în România nu a rămas decît o parte microscopică din rezerva de aur”. (Sursa: https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/06/26/un-secret-al-bancii-nationale-a-romaniei-s-a-aflat-abia-acum)

În anul 2006 Mugur Isărescu a semnat o decizie prin care BNR nu mai primește dobîndă pentru aurul păstrat la Londra, în schimb polonezii și bulgarii primesc, după cum rezultă din rapoartele anuale ale băncilor lor centrale. Conform afirmațiilor lui Lucian Isar, în perioada 2006-2016 România a pierdut din această cauză aproximativ 500 de milioane de dolari, sumă care, dacă ar fi fost la dispoziția statului, ar fi putut contribui la reducerea cu 4 miliarde de euro a celebrului împrumut de 20 de miliarde, despre care nici acum nu știm unde, cum și cînd a fost utilizat, sau dacă a fost utilizat.

În ultimul secol am pierdut Tezaurul de la Moscova, am șters datoriile Libiei și Iraqului și cu aceeași nonșalanță renunțăm la dobînda pentru aur, ba mai mult plătim pentru depozitarea lui.

 

Copyright© 2013-2016 Revelații ale cerului