Arhive blog

16 iulie 2018 – Sfînta Fecioară de pe Muntele Carmel

Rugăciune

        O preafericită și imaculată Fecioară Maria, frumusețea și gloria Carmelului, îi privești cu o bunăvoință specială pe cei care poartă sfînta ta haină*; binevoiește să arunci și asupra mea o privire binevoitoare și să mă acoperi cu mantia protecției tale materne.

Dă-mi putere să-mi înving slăbiciunea, luminează întunericul sufletului meu cu înțelepciunea ta, sporește în mine credința, speranța și caritatea.

Împodobește sufletul meu cu haruri și virtuți, ca el să fie întotdeauna prilej de iubire pentru divinul tău Fiu și pentru tine.

Ajută-mă în viață, mîngîie-mă în momentul morții cu binevoitoarea ta prezență și prezintă-mă în fața preamăritei Treimi drept copilul tău și slujitorul tău devotat, ca să te laud și să te binecuvîntez pentru totdeauna în paradis. Amin.

* Vezi: https://revelatiialecerului.wordpress.com/2014/07/16/sfinta-fecioara-de-pe-muntele-carmel/

Sursa: http://notredamedesneiges.over-blog.com/article-11308200.html

Copyright © 2013-2018 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Reclame

Sfînta Fecioară de pe Muntele Carmel

 

În 16 iulie biserica o sărbătoreşte pe Sfînta Fecioară de pe Muntele Carmel.

Mt.Carmel

Aflat în nord-vestul Israelului, cu o înălţime de 524,4 metri, el reprezintă pentru creştini unul din locurile cu o puternică încărcătură spirituală.

Numele său derivă din limba ebraică „Kerem El – כרם אל“ şi înseamnă „Via Domnului“. Aici, în secolul al IX-lea î.C., profetul Ilie a cîştigat lupta, în numele Dumnezeului lui Israel, cu profeţii lui Baal (1 Regi, 17-19.21; 2Regi, 2).

La începutul secolului al XIII-lea, eremiţii care trăiau în acest munte, aproape de Izvorul lui Ilie, au primit, din partea patriarhului Ierusalimului, Albert, Regula Carmelului. Această normă simplă, de inspiraţie biblică promovează o viaţă bazată pe „comuniunea cu Dumnezeu“. Textul cuprinde o descriere fidelă a idealului monastic, pe care tradiţia patristică l-a transmis, avîndu-l ca model pe Ilie ca arhetip al călugărului, prin viaţa sa săracă, celibatul său precum şi experienţa pustiului, a singurătăţii, toate acestea ca pregătire a momentului întîlnirii cu Dumnezeu.

Simon Stock

În dimineaţa zilei de 16 iulie 1251, Sfînta Fecioară Maria i-a apărut Sfîntului carmelit englez Simon Stock şi i-a dăruit scapularul miraculos din Carmel.

În acel timp, Sfîntul Simon era superiorul general al Ordinului Carmelit, care se afla într-o situaţie dificilă, trecea prin serioase dificultăţi, iar conducătorul lui era dispreţuit, persecutat şi ameninţat cu moartea.

Om cu credinţă puternică, Sfîntul Simon nu a încetat să implore ajutorul Sfintei Fecioare în rezolvarea acestor probleme, cerîndu-i totodată un semn evident de care să asculte.

Înduioşată de rugăminţile sale, Sfînta Fecioară i-a adus din Cer sfîntul Scapular şi i-a adresat următoarele cuvinte: „Primeşte dragul meu fiu, acest Scapular al Ordinului tău ca semn distinctiv al confreriei mele şi semnul privilegiului pe care l-am obţinut pentru tine şi copiii Carmelului. Cel care va muri îmbrăcat cu această haină, va fi mîntuit, nu va suferi niciodată în focul veşnic. 

Acesta este un semn de mîntuire.

O apărare în pericole, o dovadă de pace şi de alianţă veşnică.“

Şaptezeci de ani mai tîrziu, Sfînta Fecioară i-a apărut Papei Ioan al XXII-lea şi i-a făcut următoarea promisiune, considerată ca o completare a celei adresate Sfîntului Simon.

„Dacă în ziua trecerii în cealaltă viaţă, ei (copiii Carmelului) sînt aruncaţi în purgator, eu voi coborî acolo în sîmbăta care va urma morţii lor şi îi voi elibera pe cei pe care îi voi găsi acolo şi-i voi readuce la muntele sfînt şi la viaţa veşnică.“

Această a doua promisiune a Sfintei Fecioare a fost la originea celebrei Bule Sabatine a Papei Ioan al XXII-lea publicate în 3 martie 1322, confirmată ulterior de mai mulţi suverani pontifi ca Aexandru al V-lea, Clement al VII-lea şi Paul al III-lea.

La început scapularul a fost utilizat exclusiv de către călugării carmeliţi. Mai tîrziu, biserica a extins privilegiile şi beneficiile spirituale ale folosirii lui pentru toţi credincioşii.

În Sfînta Scriptură, veşmîntul sau haina reprezintă semnul unei dualităţi: el simbolizează căderea originară a omului decăzut din starea de har şi posibilitatea lui de a îmbrăca din nou gloria pierdută (Gn 3). De asemenea veşmîntul este semnul naturii spirituale a omului şi al destinului său supranatural.

Scapularul este şi el o haină de mîntuire, o platoşă şi un scut spirituale, o haină a curăţeniei spirituale cu care ne îmbracă Mama lui Dumnezeu.

Scapularul face cunoscut, din partea aceluia care îl poartă, consacrarea şi apartenenţa voluntară la Maria, iar din partea Sfintei Fecioare, angajamentul de a apăra pe cel care-l poartă, în orice ocazie şi în special în ora morţii.

În 16 iulie 1996, cu ocazia aceleiaşi sărbători, Mîntuitorul nostru, Isus vrea să-i ofere Preasfintei Sale Mame un cadou şi îi împărtăşeşte această dorinţă vizionarei franceze JNSR.

„Prin intermediul omului, Eu vreau să aprind un cîmp de stele pe pămînt […] mii de cruci care se vor ridica în lumea întreagă.“

Delicateţea Inimii lui Isus faţă de Mama Sa merge mai departe, Isus vrea să implice toate sufletele în Proiectul Său de Iubire.

„Voi trebuie să ridicaţi [crucile de iubire] pentru ca din fiecare să urce Rugăciunile spre Cer şi prin fiecare să coboare Binecuvîntările lui Dumnezeu.“ (Isus către JNSR în 5 noiembrie 1996)

Astfel Isus le-a încredinţat fraţilor şi surorilor Lui de pe pămînt executarea acestui mare Proiect, de realizare a Planului de Iubire stabilit de către Providenţa Divină pentru aceste timpuri care sînt ultimele.

„Refuzaţi Crucea Mea Glorioasă pentru că este prea înaltă ? Atunci Eu răspîndesc pe întregul pămînt o sumedenie de cruci, a suta parte a acesteia: 738 de centimetri cu braţele de 123 de centimetri. Ele vor fi albastre şi albe în culorile alese de Sfînta Mea Mamă, toate drepte şi luminoase, cu braţele deschizîndu-se de la est la vest.“

Cele Două Inimi Sfinte ale lui Isus şi ale Mariei sînt în centrul tuturor acestor Cruci şi veţi primi , numai privind spre centrul Crucii, Binecuvîntarea celor Două Inimi Sfinte Unite ale noastre. Spuneţi: «Isuse, Maria Vă iubesc, salvaţi sufletele, salvaţi-i pe cei consacraţi.» Aceste Cruci de Iubire se înmulţesc pentru a realiza, ce trebuia să facă, într-o clipă, Marea Cruce Glorioasă cerută de Părintele nostru din Ceruri. Dar lumea are deja un picior în prăpastie.“ (Isus către JNSR în 18 octombrie 2002)

„Lumina care va izvorî din fiecare din aceste cruci va aminti că Eu sînt Lumina Lumii.“(Isus către JNSR în 26 februarie 2001)

„V-am cerut Crucea Mea pretutindeni; dar Mîna Mea va călăuzi alegerea locului…“ (Isus către JNSR în 24 septembrie 1996)

„Nici un amplasament nu a fost ales de către om, totul vine de la Dumnezeu.“ (Isus către JNSR în 3 februarie 1997)

„Fiecare Cruce va fi fixată ca o santinelă care veghează asupra voastră, fiindcă oraşul în care va fi ridicată Crucea Mea va fi sub Protecţia Mea şi Eu îi voi supraveghea cu atenţie sporită pe cei care încă vor ezita să Mă urmeze, deoarece trebuie repede să se hotărască. […] Crucile Mele se vor înălţa pretutindeni de la pămînt pînă la cer, formînd un baraj, ele se vor împotrivi Răului.“(Isus către JNSR în 28 august 1996)

„Mă voi face simţit în fiecare suflet care se va ruga în faţa acestei Cruci. Iată de ce le numesc Crucile Mele de Iubire făcute de oameni, nu inventate de către oameni.“(Isus către JNSR în 19 iulie 1997)

Surse: http://www.scapulaire.fr/scapulaire/1-Bienvenue.html

https://revelatiialecerului.wordpress.com/tag/dozule/

Copyright © 2013-2014 Revelații ale cerului