Arhive blog

Porțiuncula-2 august 2017

       Istoria indulgenţei plenare a Porţiunculei este legată de numele Sfîntului Francisc de Assisi, fondatorul ordinului franciscan.

Actuala bazilică „Sfînta Maria a Îngerilor“ din Porţiuncula, construită din ordinul papei Pius al V-lea, începînd cu anul 1569 şi care a fost ridicată la circa 4 kilometri depărtare de Assisi, cuprinde între zidurile sale vechea capelă numită Porţiuncula, în care sfîntul Francisc a avut inspiraţia să ceară papei indulgenţa.

„Iată cum i-a venit sfîntului Francisc această idee: într-o noapte din luna iulie a anului 1216, în timp ce se afla în genunchi în faţa altarului Porţiunculei cufundat în rugăciune, a văzut pe neaşteptate o lumină care strălucea pe zidurile capelei. Aşezaţi pe tron, înconjuraţi de o mulţime de îngeri, învăluiţi într-o lumină de nedescris, au apărut Isus şi sfînta Fecioară Maria. Mîntuitorul l-a întrebat pe sfîntul Francisc ce har ar dori pentru binele oamenilor. Sfîntul Francisc a răspuns umil: «Deoarece acela care îţi vorbeşte este un păcătos mizerabil, o, Dumnezeule îndurător, el îţi cere milă pentru fraţii săi păcătoşi; iar toţi cei care vor intra în această biserică să aibă de la tine, Doamne, care vezi chinurile lor, iertare pentru păcatele comise.»

«Ceea ce ceri tu, o, frate Francisc, este mare – îi spuse Domnul – dar de lucruri mai mari eşti demn şi vei obţine lucruri şi mai mari. Accept, deci, rugăciunea ta, dar cu condiţia ca tu să ceri vicarului meu de pe pămînt, din partea mea, această indulgenţă.» Era indulgenţa iertării.

Pe cînd abia mijeau zorile, sfîntul din Assisi, luînd cu sine numai pe fratele Masseu din Marignano, plecă spre Perugia, unde se afla papa în acele zile. Pe scaunul lui Petru şedea în acele zile, după moartea papei Inocenţiu al III-lea, papa Honoriu al III-lea, om în vîrstă, dar foarte bun şi pios, care dăduse tot ceea ce avea săracilor.

Pontiful, ascultînd povestea din gura lui Francisc, îl întrebă pentru cîţi ani cerea acea indulgenţă. Francisc răspunse că el nu cere ani, ci suflete, şi că voia ca oricine ar fi intrat în acea biserică, spovedit şi cu părere de rău, să fie dezlegat de toate păcatele sale, de vină şi de pedeapsă, în cer şi pe pămînt, din ziua botezului pînă în ziua şi ceasul în care va fi intrat în acea biserică. Era vorba de o cerere neobişnuită, pentru că o astfel de indulgenţă se acorda numai celor care luau crucea şi plecau să lupte pentru eliberarea Sfîntului Mormînt, devenind cruciaţi. Într-adevăr, papa îi spuse Sf. Francisc: «Nu este obiceiul curiei romane să acorde o astfel de indulgenţă». Francisc continuă: «Ceea ce eu cer, nu este din partea mea, ci din partea Celui care m-a trimis, adică din partea Domnului nostru Isus Cristos». În ciuda, deci, a reticenţei curiei, pontiful îi acordă cele cerute.“ (Sursa: http://www.ercis.ro/actualitate/viata.asp?id=20100794)

Papa a dat indulgenţa cerută de Francisc şi la 2 august 1216 s-a consacrat bisericuţa, publicîndu-se actul pontifical.

Indulgenţa s-a dat pentru ziua de 2 august, dar nu s-a făcut prea mare publicitate, pentru a nu stăvili vizitarea locurilor sfinte şi participarea la cruciade, singurele ocazii pentru care se oferea atunci această indulgenţă. Ulterior indulgenţa s-a extins la toate bisericile franciscane, apoi după al doilea război mondial s-a extins la toate bisericile parohiale, iar noua legislație canonică a Bisericii a extins-o la toate bisericile, însă numai o dată pe zi. (Pr.Iosif Gabor, Sfântul Francisc, Serafica, Roman, 2001, p.47)

Indulgenţa plenară, pe care sufletul o primeşte în această zi, reprezintă iertarea pedepsei temporale pentru păcatele care au fost spovedite şi iertate. Puterea indulgenţei se bazează pe meritele Mîntuitorului şi ale sfinţilor.

Condiţia obţinerii unei indulgenţe este ca sufletul să se găsească în stare de har sfinţitor, iar după primirea sfintei împărtăşanii, să recite, la intenţia Papei Benedict, Tatăl nostru, Bucură-te Marie şi Credeul.

Sursa: https://revelatiialecerului.wordpress.com/2014/08/01/sarbatorile-primei-decade-a-lunii-august-2014/

Anunțuri

Sărbătorile primei decade a lunii august 2014

Sărbătorile primei decade a lunii august 2014 sînt următoarele:

1 august – Prima vineri din lună și Sfîntul Alfons Maria de Liguori;

2 august – Prima sîmbătă din lună şi sărbătoarea Porţiunculei;

3 august sau 7 august  – TATĂL ÎNTREGII OMENIRI, sărbătoarea în cinstea lui Dumnezeu Tatăl;

4 august – Sfîntul Ioan Maria Vianney;

5 august – Ziua de naştere a Sfintei Fecioare Maria;

6 august – Schimbarea la faţă a Domnului nostru Isus Cristos;

9 august – Sfînta Tereza Benedicta a Crucii (Edith Stein), patroană a Europei.

*

Portiuncula

Istoria indulgenţei plenare a Porţiunculei este legată de numele Sfîntului Francisc de Assisi, fondatorul ordinului franciscan.

Actuala bazilică „Sfînta Maria a Îngerilor“ din Porţiuncula, construită din ordinul papei Pius al V-lea, începînd cu anul 1569 şi care a fost ridicată la circa 4 kilometri depărtare de Assisi, cuprinde între zidurile sale vechea capelă numită Porţiuncula, în care sfîntul Francisc a avut inspiraţia să ceară papei indulgenţa.

„Iată cum i-a venit sfîntului Francisc această idee: într-o noapte din luna iulie a anului 1216, în timp ce se afla în genunchi în faţa altarului Porţiunculei cufundat în rugăciune, a văzut pe neaşteptate o lumină care strălucea pe zidurile capelei. Aşezaţi pe tron, înconjuraţi de o mulţime de îngeri, învăluiţi într-o lumină de nedescris, au apărut Isus şi sfînta Fecioară Maria. Mîntuitorul l-a întrebat pe sfîntul Francisc ce har ar dori pentru binele oamenilor. Sfîntul Francisc a răspuns umil: «Deoarece acela care îţi vorbeşte este un păcătos mizerabil, o, Dumnezeule îndurător, el îţi cere milă pentru fraţii săi păcătoşi; iar toţi cei care vor intra în această biserică să aibă de la tine, Doamne, care vezi chinurile lor, iertare pentru păcatele comise.»

«Ceea ce ceri tu, o, frate Francisc, este mare – îi spuse Domnul – dar de lucruri mai mari eşti demn şi vei obţine lucruri şi mai mari. Accept, deci, rugăciunea ta, dar cu condiţia ca tu să ceri vicarului meu de pe pămînt, din partea mea, această indulgenţă.» Era indulgenţa iertării.

Pe cînd abia mijeau zorile, sfîntul din Assisi, luînd cu sine numai pe fratele Masseu din Marignano, plecă spre Perugia, unde se afla papa în acele zile. Pe scaunul lui Petru şedea în acele zile, după moartea papei Inocenţiu al III-lea, papa Honoriu al III-lea, om în vîrstă, dar foarte bun şi pios, care dăduse tot ceea ce avea săracilor.

Pontiful, ascultînd povestea din gura lui Francisc, îl întrebă pentru cîţi ani cerea acea indulgenţă. Francisc răspunse că el nu cere ani, ci suflete, şi că voia ca oricine ar fi intrat în acea biserică, spovedit şi cu părere de rău, să fie dezlegat de toate păcatele sale, de vină şi de pedeapsă, în cer şi pe pămînt, din ziua botezului pînă în ziua şi ceasul în care va fi intrat în acea biserică. Era vorba de o cerere neobişnuită, pentru că o astfel de indulgenţă se acorda numai celor care luau crucea şi plecau să lupte pentru eliberarea Sfîntului Mormînt, devenind cruciaţi. Într-adevăr, papa îi spuse Sf. Francisc: «Nu este obiceiul curiei romane să acorde o astfel de indulgenţă». Francisc continuă: «Ceea ce eu cer, nu este din partea mea, ci din partea Celui care m-a trimis, adică din partea Domnului nostru Isus Cristos». În ciuda, deci, a reticenţei curiei, pontiful îi acordă cele cerute.“

http://www.ercis.ro/actualitate/viata.asp?id=20100794

Papa a dat indulgenţa cerută de Francisc şi la 2 august 1216 s-a consacrat bisericuţa, publicîndu-se actul pontifical.

Indulgenţa s-a dat pentru ziua de 2 august, dar nu s-a făcut prea mare publicitate, pentru a nu stăvili vizitarea locurilor sfinte şi participarea la cruciade, singurele ocazii pentru care se oferea atunci această indulgenţă. Ulterior indulgenţa s-a extins la toate bisericile franciscane, apoi după al doilea război mondial s-a extins la toate bisericile parohiale, iar noua legislație canonică a Bisericii a extins-o la toate bisericile, însă numai o dată pe zi. (Pr.Iosif Gabor, Sfântul Francisc, Serafica, Roman, 2001, p.47)

Indulgenţa plenară, pe care sufletul o primeşte în această zi, reprezintă iertarea pedepsei temporale pentru păcatele care au fost spovedite şi iertate. Puterea indulgenţei se bazează pe meritele Mîntuitorului şi ale sfinţilor.

Condiţia obţinerii unei indulgenţe este ca sufletul să se găsească în stare de har sfinţitor, iar după primirea sfintei împărtăşanii, să recite, la intenţia Papei Benedict, Tatăl nostru, Bucură-te Marie şi Credeul.

*

Dieu notre pere

           În 1932 Sora Eugenia Elisabetta Ravasio, membră a Congregaţiei „Sfintei Fecioare a Apostolilor“ a primit din partea Părintelui Ceresc mesajul pentru omenire, singura revelaţie făcută de Dumnezeu Tatăl personal şi recunoscută de biserică zece ani mai tîrziu. Mesajul i-a fost dictat în limba latină, limbă necunoscută ei.

„Pentru a fi cunoscut, iubit şi onorat cu un cult special, nu cer nimic extraordinar. Doresc numai acestea.

1. ca o zi, sau măcar o duminică, să fie consacrată preamăririi Mele într-un mod cu totul special sub numele de TATĂL ÎNTREGII OMENIRI.
Vreau pentru această sărbătoare o Liturghie şi un oficiu propriu. Nu e greu de găsit textele în Sfânta Scriptură. Dacă preferaţi să-Mi aduceţi acest cult special într-o duminică, Eu aleg prima duminică din august, dacă luaţi o zi din săptămână, prefer ca să fie ziua de 7 din aceeaşi lună.

2. Întregul cler să se implice la dezvoltarea acestui cult şi mai ales să Mă facă cunoscut oamenilor aşa cum sunt şi cum voi fi mereu cu ei, adică Tatăl cel mai duios şi mai iubitor dintre toţi taţii.

3. Doresc ca clerul să Mă introducă în toate familiile, în spitale, în laboratoare şi fabrici, în locurile de muncă, în cazărmi, în fine, oriunde se află creaturile Mele, chiar dacă ar fi numai una! Ca semnul palpabil al Prezenţei Mele invizibile să fie o imagine care să arate că Eu sunt realmente acolo, prezent. Astfel, toţi oamenii vor face toate activităţile sub Privirea Tatălui lor şi Eu Însumi voi avea sub ochii Mei creatura pe care am înfiat-o după ce am creat-o, astfel toţi fiii  Mei se vor simţi sub privirea Tatălui lor iubitor. Fără îndoială că şi acum sunt prezent pretutindeni, dar aş vrea să fiu reprezentat într-un mod vizibil!

TOŢI ACEIA CARE MĂ VOR CHEMA CU NUMELE DE TATĂ, FIE ŞI NUMAI O SINGURĂ DATĂ, NU VOR PIERI, CI VOR FI SIGURI DE VIAŢA LOR VEŞNICĂ, ÎN COMPANIA CELOR ALEŞI.

Rugăciunea Sorei Eugenia  către Tatăl

„Per Ipsum, cum Ipso et in Ipso“

Dumnezeu este Tatăl meu

     Tatăl meu care eşti în ceruri, cît de dulce şi de mîngîietor este să ştiu că Tu eşti Tatăl meu şi că eu sînt fiul Tău.

Cu cît este mai întunecat sufletul meu şi crucea mea mai grea, cu atît mai mult simt nevoia să-ţi repet: Tată, cred în dragostea Ta pentru mine!

Da, cred că Tu eşti pentru mine Tată în orice clipă a vieţii mele şi că eu sînt fiul Tău!

Cred că Tu mă iubeşti cu o iubire nesfîrşită!

Cred că Tu veghezi asupra mea zi şi noapte şi că nici un fir de păr nu cade din capul meu fără permisiunea Ta!

Cred că Atotştiutor fiind, ştii mai bine decît mine ceea ce-mi este folositor.

Cred că Atotputernic fiind, Tu poţi scoate binele din rău.

Cred că nesfîrşit de Bun fiind, faci să se întoarcă totul în folosul celor care Te iubesc; şi sub mîinile care lovesc eu sărut mîna Ta care vindecă!

Cred… dar sporeşte în mine Credinţa, Speranţa şi Caritatea!

Învaţă-mă să văd întotdeauna Iubirea Ta care mă călăuzeşte în toate momentele vieţii mele.

Învaţă-mă să mă abandonez Ţie, asemenea unui copil în braţele mamei.

Tată, Tu ştii totul, Tu vezi totul, Tu mă cunoşti mai bine decît mă cunosc eu: Tu poţi totul şi Tu mă iubeşti!

Tatăl meu, pentru că Tu vrei să apelăm întotdeauna la Tine, iată că eu, cu încredere Îţi cer, împreună cu Isus şi Maria, ca în curînd să se realizeze toate dorinţele Tale!

Pentru această intenţie, unindu-mă cu Preasfintele Lor Inimi Îţi ofer toate rugăciunile, sacrificiile şi mortificările mele, toate acţiunile şi o mai mare dăruire în îndeplinirea obligaţiilor mele.

Dă-mi Lumina, Harul şi Forţa Spiritului Sfînt.

Întăreşte-mă în acest Spirit astfel încît să nu-L mai pierd niciodată, să nu-L întristez, să nu-L alung de la mine.

Tatăl meu Îţi cer aceasta în numele lui Isus Fiul Tău! Şi Tu, o Isuse, deschide-ţi Inima Ta şi pune inima mea în ea şi cu Inima Mariei, oferă-le Divinului nostru Părinte!

( se cere harul dorit)…Obţine-mi harul de care am nevoie!

Tată Divin, cheamă-i la Tine pe toţi oamenii. Lumea întreagă să proclame Bunătatea Ta Părintească şi Îndurarea Ta Divină!

Fii pentru mine Tată blînd şi ocroteşte-mă pretutindeni ca pe pupila ochiului Tău. Fă să fiu mereu un fiu demn de Tine: ai milă de mine!

Tată Divin, dulcea speranţă a sufletelor noastre,

Fii cunoscut, onorat şi iubit de toţi oamenii!

Tată Divin, bunătatea infinită care se coboară asupra tuturor popoarelor,

Fii cunoscut, onorat şi iubit de toţi oamenii!

Tată Divin, roua binefăcătoare a omenirii,

Fii cunoscut, onorat şi iubit de toţi oamenii!

Indulgenţă parţială
† Mons. Girard                      † Jean Card. Verdier
Vicar Apostolic                      Arhiepiscop de Paris
Cairo -Egipt,9 oct. 1935     8 mai 1936

https://revelatiialecerului.wordpress.com/tag/parintele-ceresc/

*

În data de 5 august 2014 Sfînta Fecioară Maria, Mama Mîntuirii împlineşte 2030 de ani.

https://revelatiialecerului.wordpress.com/?s=Adevărata+zi+de+naştere+a+Sfintei+Fecioare+