Arhive blog

Sfînta Fecioară Maria din Guadalupe

 

           Sfînta Fecioară din Guadalupe este numele dat Preacuratei cu ocazia aparițiilor sale din 1531 de pe colina Tepeyac, în prezent o suburbie a orașului Ciudad de Mexico. Sfînta Maria i-a apărut lui Juan Diego Cuauhtlatoatzin, amerindian convertit la catolicism căruia, vorbindu-i în dialectul nahuatl, i-a cerut să construiască în acel loc o biserică.

„La 9 decembrie 1531, cum era pe drum, trecînd pe lîngă o colină ce se afla în apropierea unui templu închinat unei zeiţe, el a auzit concertul magnific a mii de păsări. Ridicând capul, a văzut un nor alb înconjurat de un minunat curcubeu. Din lumina albă ce ieşea din nor el a văzut apărînd o femeie tînără şi frumoasă, învăluită de o lumină puternică, o lumină ce dădea colinei un ton minunat. Natura strălucea asemenea unor pietre preţioase, iar colina se încorona cu pietre în culorile curcubeului ca şi cînd un foc interior le iradia. Doamna stătea acolo, deasupra colinei metamorfozate şi era de o frumuseţe ieşită din comun încît i-a tăiat suflarea lui Juan Diego. Hainele ei străluceau într-un mod supranatural însă lumina şi culoarea dispăreau în faţa splendorii chipului şi privirii ei.

Ridicînd capul, a văzut un nor alb înconjurat de un minunat curcubeu. Din lumina albă ce ieşea din nor el a văzut apărînd o femeie tînără şi frumoasă, învăluită de o lumină puternică, o lumină ce dădea colinei un ton minunat. Natura strălucea asemenea unor pietre preţioase, iar colina se încorona cu pietre în culorile curcubeului ca şi cînd un foc interior le iradia. Doamna stătea acolo, deasupra colinei metamorfozate şi era de o frumuseţe ieşită din comun încît i-a tăiat suflarea lui Juan Diego. Hainele ei străluceau într-un mod supranatural însă lumina şi culoarea dispăreau în faţa splendorii chipului şi privirii ei.

Un zîmbet plin de iubire şi compasiune l-a întîmpinat pe Juan Diego, care se apropia. Ea îşi manifestă dorinţa ca templul zeiţei să fie înlocuit cu o biserică închinată lui Dumnezeu. Un episcop ce a fost înştiinţat l-a rugat pe Juan să ceară de la Doamnă un semn înainte de a începe construirea bisericii. Sfînta Fecioară i-a cerut lui Juan să urce în vîrful colinei să culeagă trandafirii ce creşteau acolo şi să-i aducă. Juan Diego a executat aceasta şi a adus Fecioarei frumoşii trandafiri găsiţi acolo. Ea a făcut un minunat buchet pe care Juan l-a dus episcopului povestindu-i ce s-a întîmplat. Apoi şi-a deznodat de după gît poala tilmei iar trandafirii au căzut pe jos. Văzînd aceasta episcopul a căzut în genunchi, iar surprinzător imaginea sfintei Fecioare era imprimată în culori exact aşa cum îi apăruse mesagerului său care nu bănuia nimic. Episcopul a aşezat trandafirii în capela sa, în faţa sfîntului Sacrament împreună cu tilma cu icoana miraculoasă.

Sfînta Fecioară Maria de la Guadalupe este singura icoană ce s-a imprimat ea însăşi în interiorul tilmei lui Juan Diego. Portretul ei îşi păstrează în mod miraculos culorile din 1531, iar tilma care îi serveşte drept suport îşi păstrează proprietăţile naturale. Ea ne arată că trăieşte mereu în icoana ei! Studii oftalmologice realizate pe ochii Mariei au detectat faptul că, apropiind de ei o sursă de lumină, retina se contractă iar îndepărtînd-o se dilată din nou, exact cum se întîmplă într-un ochi viu. Temperatura fibrei de agavă menţine o temperatură constantă de 36,6 grade asemănătoare aceleia a unui om în viaţă. Unul dintre medicii ce analizau mantia şi-a aşezat stetoscopul sub pamblica pe care o are Maria la brîu şi a auzit bătăi ce se repetau ritmic, la 115 pulsaţii pe minut, ca la un copil în sînul matern.

Studii ştiinţifice nu reuşesc să descopere originea coloritului ce formează icoana, nici modul în care a fost pictată. Oamenii de ştiinţă de la NASA au afirmat că materialul care formează culorile nu aparţine nici unui grup de elemente cunoscute pe pămînt. S-a trecut o rază laser lateral peste ţesătură şi s-a constatat faptul că la această coloratură nu se află nici pe faţă nici pe dos ci culorile plutesc la o distanţă de zecimi de milimetru deasupra ţesăturii, fără a o atinge. Culorile plutesc în aer pe suprafaţa mantiei. Fibra de agavă, care constituie pînza icoanei, nu poate dura mai mult de 20-30 de ani. Acum cîteva secole s-a pictat o replică a icoanei pe o pînză din fibră de agavă însă aceasta s-a dezintegrat după cîteva decenii. În aproape 500 de ani de la minune, icoana Mariei este le fel de rezistentă ca în prima zi.

Ştiinţa nu-şi explică originea incoruptibilităţii pînzei. În 1791 s-a vărsat din greşeală acid clorhidric în partea de sus a pînzei. În decurs de 30 de zile fără vreun tratament anume, ţesutul afectat s-a reconstruit în mod miraculos.

Stelele vizibile pe mantia Mariei reflectă configuraţia exactă şi poziţia pe care o avea cerul Mexicului în ziua în care s-a produs minunea.

La începutul secolului al XX-lea, un om pus de guvern a ascuns o bombă de mare putere într-un aranjament floral, pe care l-a aşezat la picioarele icoanei. Explozia a distrus totul în jur mai puţin pînza, care a rămas în perfectă stare de conservare.

Ştiinţa a descoperit că ochii Mariei deţin cele trei efecte de refracţie a imaginii a oricărui ochi omenesc. În ochii Mariei s-au descoperit minuscule imagini omeneşti pe care nici un artist nu le-ar putea picta. Sunt două scene şi amîndouă se repetă în ambii ochi. Imaginea a fost mărită cu ajutorul tehnologiei digitale şi s-a descoperit faptul că în ochii săi este reprodusă figura indianului Juan Diego desfăcînd pînza înaintea episcopului.

Unul dintre principalele obiceiuri legate de Icoana Maicii Domnului de la Guadalupe este că femeile însărcinate sau mamele care au născut să vină să se închine şi să-şi prezinte pruncii Preasfintei Fecioare, oferindu-i protecţiei celei care l-a primit şi l-a purtat pe Fiul lui Dumnezeu în pîntecele ei.“ (Sursa: http://www.sanctuarcacica.ro/sarbmariane.php?id=12-dec)

Imaginea miraculoasă, care este păstrată în bazilica Sfintei Fecioare din Guadalupe, înfățișează o femeie îmbrăcată în portul local, avînd trăsăturile unei indigene. Ea este susținută de un înger ale cărui aripi amintesc de unul din cei mai mari zei ai religiei tradiționale locale. Luna se află sub picioarele sale și mantia sa albastră este acoperită cu stele aurii. Cordonul negru de la talie scoate în evidență faptul că este însărcinată.

Santuarul Sfintei Fecioare din Guadalupe este, după bazilica Sfîntul Petru din Vatican, locul de cult catolic care atrage cei mai mulți pelerini. Zilele de maximă afluență sînt cele care preced și urmează sărbătorii Fecioarei din Guadalupe din 12 decembrie unde aproape 9 milioane de credincioși și turiști asistă la festivități și vin să venereze relicva lui Juan Diego. (Sursa: http://levangileauquotidien.org/main.php?language=FR&module=saintfeast&localdate=20171209&id=14002&fd=0)

*

Juan Diego Cuauhtlatoatzin („vulturul care vorbește“) s-a născut în 1474 în Cuautlitlán, aproape de Ciudad de Mexico. Se știu puține lucruri din perioada anterioară convertirii sale. Tradiția, diverse surse arheologice și iconografice, inclusiv „Nican Mopohua“, documentul cel mai important și cel mai vechi referitor la evenimentele din Guadalupe (scris în nahautl în caractere latine de către autorul indigen Antonio Valeriano în 1556), prezintă anumite informații despre viața sa și apariții. A fost membru al poporului Chichimeca, unul din popoarele cele mai avansate pe plan cultural din valea Anáhuac.

La 50 de ani a fost botezat de unul din primii misionari franciscani, părintele Pierre da Gand.

După apariții, cu permisiunea episcopului, Juan Diego a trăit restul vieții sale ca ascet într-o colibă aproape de capela în care imaginea miraculoasă a fost expusă pentru a fi venerată. S-a ocupat de capelă și de primii pelerini care au venit să se roage Sfintei Fecioare Maria.

Ca mesager al Preacuratei, el a primit harul iluminării interioare și din acel moment a început o viață de rugăciune, virtute și iubire fără margini pentru Dumnezeu și pentru aproapele său.

A murit în 1548 și a fost înmormîntat în prima capelă dedicată Sfintei Fecioare din Guadalupe.

Juan Diego a fost beatificat în 6 mai 1990 și canonizat în 31 iulie 2002 de către sfîntul Ioan Paul al II-lea, în timpul celei de-a cincea vizite pastorale în Mexic.

În 1973 arhiepiscopul american Fulton Sheen a alcătuit o rugăciune prin care a solicitat sprijinul Sfintei Familii pentru protejarea copiilor nenăscuți în pericol de a fi avortați.

„Isus, Maria și Iosif, vă iubesc foarte mult. Vă implor să cruțați viața copilului nenăscut pe care l-am adoptat spiritual și care este în pericol să fie avortat.“

Arhiepiscopul Sheen i-a încurajat pe catolici să se roage această rugăciune zilnic timp de nouă luni în numele copilului. El a considerat că prin această „adoptare spirituală“ ar putea fi contracarată avansarea culturii morții în America și în străinătate.

Astăzi cauza continuă, rugăciunea arhiepiscopului Sheen este distribuită în întreaga lume prin intermediul iconițelor care poartă imaginea Fecioarei din Guadalupe, promovată de organizația „Crusade for Life International“ a americanului Arthur Maes. (Sursa: http://www.ncregister.com/site/article/spiritual_adoption_sheen_style)

Copyright © 2013-2017 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/