Arhive blog

ACUZAȚII fără precedent care CUTREMURĂ JUSTIȚIA din România

      Implicarea SRI în justiție a fost devoalată de judecătorul colonel Constantin Udrea, de la Curtea Militară de Apel Bucureşti care a afirmat vineri seara că judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei semnau mandatele de supraveghere care erau aduse gata scrise de ofiţeri SRI.     

„Pot să vă spun cu certitudine că la vremea cînd se duceau cei de la SRI la ÎCCJ cu solicitări de interceptări şi de punere în aplicare a mijloacelor speciale, se duceau şi cu încheierea făcută, judecătorul doar o semna. Acest lucru trebuie odată şi odată să fie spus”, a declarat judecătorul Constantin Udrea.

Magistratul a mai afirmat că semnatarii protocoalelor dintre SRI şi PÎCCJ se fac vinovaţi cel puţin de abuz în serviciu, iar aceştia trebuie să răspundă penal.

Articolul semnat de Lucian Ionescu a apărut în ediția online a Evenimentului Zilei din 6 octombrie 2018.

Sursa: https://evz.ro/acuzatii-fara-prededent-care-cutremura-justitia-din-romania.html

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Reclame

BINOMUL HELLVIG-LAZĂR

      BINOMUL HELLVIG-LAZĂR – Scandalos: Citiți protocolul secret PICCJ-SRI semnat în decembrie 2016 de Eduard Hellvig și Augustin Lazăr: „În cazul în care una dintre Părți intenționează valorificarea informațiilor, este obligatorie obținerea acordului prealabil al Părții care le-a pus la dispoziție”. Practic, SRI a condiționat soluțiile procurorilor. Binomul ne-a prostit că a denunțat protocolul din 2009, după ce îl încheiase pe cel din 2016, care îl rezilia pe primul (Document)

Redacția Lumea Justiției publică Protocolul privind organizarea cooperării între Serviciul Român de Informații și Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin, potrivit legii, încheiat la data de 8 decembrie 2016 între SRI – Eduard Hellvig (foto stînga) și PICCJ – Augustin Lazăr (foto dreapta), pentru care anunțăm oficial că vom depune luni plîngere penală împotriva semnatarilor.

În opinia noastră, protocolul din decembrie 2016 îl întrece în gravitate pe cel din aprilie 2009, despre care tandemul Hellvig-Lazăr l-a declasificat și a susținut că e denunțat. Vrăjeala cît casa, în realitate cei doi șefi de instituții de forță reziliaseră protocolul din 2009 prin cel pe care l-au încheiat pe șest – sub clasificarea secret de stat – în decembrie 2016, după care ne-au prostit cu declasificarea și i-au lăsat pe români să creadă că nu ar mai exista nici un protocol între SRI și PICCJ.

Nici astăzi nu se știe cînd a fost denunțat acest protocol, întrucît nu s-a prezentat opiniei publice nici un act prin care a fost denunțat, informațiile făcute publice pe așa-zisa denunțare de către SRI și PICCJ fiind contradictorii cu privire la data denunțării. Cum poate cineva să creadă că protocolul nu funcționează și azi?

Lazăr și Hellvig îi cred tîmpiți pe români și cred că instituțiile sunt ale lor

Cum își permit doi șefi de instituții de forță plătiți din bani publici să îi prostească pe români în asemenea hal? Să nu uităm de scena jucată în CSM de Procurorul General Augustin Lazăr în ianuarie 2017, cînd acesta se revolta că nu este de acord cu asemenea „inginerii” și se mai și jura cu „Doamne ferește” că el nu ar fi niciodată de acord cu asemenea concubinaje între procurori și agenții secreți. Practic, Augustin Lazăr ne-a luat de proști și se dădea fecioară neprihănită la o lună după ce semnase noul protocol cu SRI.

În opinia noastră, atît Eduard Hellvig, cît și Augustin Lazăr trebuie să răspundă penal pentru protocolul încheiat în decembrie 2016, după ce au jucat sceneta cu declasificarea și denunțarea, prezentîndu-se în ochii societății ca reformatori ai sistemului judiciar.

Gravitatea uriașă din protocolul SRI-PICCJ din decembrie 2016 constă în faptul că acesta i-a transformat pe procurori în slugile SRI, anchetatorii fiind obligați să raporteze periodic cum au fructificat sesizările și informațiile venite de la SRI, și mai ales, să nu ia nici o măsură în cursul urmăririi penale fără acordul în prealabil al SRI, în calitate de furnizor al informațiilor pe baza cărora s-au deschis anumite dosare. Mai mult, protocolul Binomului Hellvig-Lazăr obliga în continuare procurorii să ofere informații din dosare către SRI, totul fiind practic o încălcare brutală, pe lîngă lege, a principiului independenței procurorului, de care toți servitorii Statului mafiot au făcut atîta caz în ultimii 12 ani, deși lucrau ilegal pe protocoale.

Considerăm că Eduard Hellvig și Augustin Lazăr trebuie puși imediat sub acuzare, iar Parlamentul României trebuie să se întrunească și să ia decizia, prin lege, cu derogare de la prevederile în vigoare de destituire a celor doi din funcții întrucît ne aflăm în fața unei situații care atentează la securitatea naționala și la aservirea Justiției serviciilor de informații, cu încălcarea fățisă a legilor în vigoare.

Protocolul secret circula de o săptămînă prin redacții

Protocolul pe care îl publicăm în continuare circula de o săptămînă prin marile redacții ale presei sănătoase, neaservite Statului mafiot, însă fiind caracterul lui de secret de stat și a faptului că publicarea unui document de asemenea natură poate atrage răspunderea penală a celui care îl aduce la cunostința publicului, jurnaliștii au ezitat pentru a nu ajunge ținta unor dosare penale făcute chiar de ticăloșii care au lucrat pe asemenea protocoale.

Redacția Lumea Justiției nu l-a publicat pînă acum întrucît senior-editorul Răzvan Savaliuc nu a fost în țară pînă vineri, 24 august 2018 și exista riscul ca procurorii vînduți serviciilor să trimită mascații să ridice calculatoarele și să blocheze activitatea redacției Lumea Justiției.

Cinste lui, joi seara, 23 august 2018, fostul ministru al Finanțelor, Darius Vâlcov – a spart blocada – și a publicat pe pagina de Facebook coținutul integral al protocolului, despre care considerăm că nu putea fi secretizat sub clasificarea „secret de stat” întrucît Legea 182/2002 privind informațiile clasificate prevede la art. 24 alin. (5) „se interzice clasificarea ca secrete de stat a informațiilor, datelor sau documentelor în scopul ascunderii încălcărilor legii, erorilor adminstrative, limitării accesului la informații de interes public, restrîngerii ilegale a exercițiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitime”. O dată făcut public de cineva acest document, nu se mai poate invoca sub nici o formă caracterul lui secret!

Deși protocolul are, printre altele ca justificare Ordonanța abuzivă nr. 6/2016 dată de fosta ministresă a Justiției, Raluca Prună-Guvernul Cioloș – care după decizia Curții Constituționale din 2016 privind eliminarea SRI din activitatea de urmărire penală, a recalificat SRI ca „organ de cercetare specială” – reglementările interne și internaționale interzic ca în problemele ce țin de Justiție să se clasifice procedurile și accesul la identitatea celor care strîng probe.

Cum SRI, potrivit Ordonanței 6/2016 a fost folosit în continuare ca instrument pe filaje și interceptări, precum și expertize pe înregistrările și probele adunate din aceste activități, era interzisă ascunderea cetățenilor, identitatea celor care operau înregistrările și misiunile de filaj pentru că Justiția nu se poate face la secret, ci numai prin verificabilitatea și condiția de contradictorialitate efectivă între acuzare și apărare, neputîndu-se ascunde persoanelor acuzate elemente care sunt folosite la inculparea lor. În aceste principii stă ilegalitate protocolului SRI-PICCJ din decembrie 2016 care depășește cooperarea instituțională și se transformă în fapt într-o colaborare interzisă de articolul 7 din Legea 303/2004 care îi sancționează pe magistrații care colaborarează cu serviciile cu destituirea din funcția deținută.

Cum să ajungă procurorii – așa-zis independenți – să dea raportul la SRI, date din activitatea secretă a urmăririi penale, or să dea raport asupra soluțiilor date pe baza informațiilor venite de la SRI, or, cel mai grav, să nu poată valorifica informațiile decît cu acceptul prealabil al SRI?

Iată de ce credem cu tărie că directorul SRI Eduard Hellvig a mimat că este un reformator al Serviciului și a continuat în fapt aceleași practici instaurate în timpul regimului mafiot creat de Traian Băsescu. La fel credem și despre Augustin Lazăr, care a prostit populația la ședința CSM, că el nu e de acord cu asemenea „inginerii”, cînd el, cu o lună în urmă parafase parteneriatul cu SRI. Pentru aceste mesaje false transmise opiniei publice cei doi vor trebui sa răspundă!

Astfel, „Protocolul privind organizarea cooperării între Serviciul Român de Informații și Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin, potrivit legii” a fost semnat în decembrie 2016 de către directorul SRI Eduard Hellvig și Procurorul General al României Augustin Lazăr. Protocolul a fost înregistrat la SRI în 7 decembrie 2016, sub numărul 03656, iar la PICCJ în 8 decembrie 2016, sub numărul 09472.

Protocolul din decembrie 2016 încheiat de directorul SRI Eduard Hellvig și Procurorul General Augustin Lazăr este la fel de nociv și odios, dacă nu chiar și mai nociv și odios, precum cel din 2009, încheiat de șefii SRI de la acea vreme, George Maior și Florian Coldea, și Procurorul General al României de atunci, Laura Kovesi. Iar asta întrucît protocolul Hellvig-Lazăr conține prevederi pe lîngă lege, consfințindu-se practic nașterea unui nou „Binom”, după ce vechiul „Binom SRI-DNA” fusese destructurat prin decizia CCR 51/2016. Mai mult, protocolul din 2016 este construit pe baza acelorași principii odioase din vechiul protocol din 2009.

SRI organ de cercetare penală

Încă de la începutul protocolului găsim anomalii și abateri de la lege. Spre exemplu, așa cum reiese din art. 2 al Protocolului, SRI și PICCJ se angajau să desfășoare activități vizînd, printre altele:

„valorificarea informațiilor referitoare la săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de legislația în vigoare”.

Practic, avem de-a face cu o prevedere extrem de vagă, ce a făcut posibila o colaborare extinsă între SRI și PICCJ. După cum s-a putut observa, Protocolul stabilește că SRI și PICCJ vor derula activități pentru valorificarea informațiilor săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de legislația în vigoare. Nu se specifică în nici un moment despre ce infracțiuni anume este vorba sau despre ce legislație este vorba. Cu alte cuvinte, în baza acestei prevederi SRI și PICCJ puteau lucra pe toate infracțiunile din legislația penală.

De asemenea, la același art. 2 al Protocolului se specifică faptul că SRI și PICCJ se angajau să desfășoare activități vizînd:

„realizarea atribuțiilor organelor de cercetare penală speciale”;

Este confirmarea clară că SRI primea atribuții specifice organelor de cercetare penală, în contradicție flagrantă cu Codul penal și legea. De altfel, o confirmare a transformării SRI în organ de cercetare penală o avem la art. 7 din Protocol, unde se specifică faptul că:

„Parchetul coordonează, prin intermediul procurorilor desemnați, conform prevederilor legale, activitatea organelor de cercetare penală specială ale Serviciului”;

la art. 12 unde se prevede ca:

„Serviciul derulează activități specifice organelor de cercetare penală speciale, prin consilieri juridici anume desemnați și ofițeri specializați, care își îndeplinesc atribuțiile specifice sub conducerea și controlul direct al procurorului desemnat”.

Procurorii transformați în colaboratori ai SRI. Procurorii erau obligați să ofere SRI date din dosare

Foarte grav, prin același Protocol PICCJ-SRI, procurorii erau subordonați SRI, avînd obligația să dea Serviciului date din dosarele pe care le instrumentau. O arată cît se poate de clar art. 5 conform căruia:

„La cerere sau din oficiu, Părțile se informează reciproc și oportun și cu privire la datele sau informațiile obținute din activitatea specifică și care pot prezenta interes pentru realizarea misiunilor celeilalte Părți”;

si de art. 6 alin. (1) potrivit căruia:

„Parchetul comunică, în mod operativ, nu mai tîrziu de 60 de zile lucrătoare de la data înregistrării sesizării la Parchet, modul de valorificare a sesizărilor primite de la Serviciu cu excepția cazurilor în care, înainte de împlinirea termenului menționat, se solicită informații suplimentare în legatură cu cauza”.

Ce inseamnă aceste prevederi? Practic, procurorii erau transformați în colaboratori ai SRI, deși acest lucru este strict interzis de art. 7 din Legea 303/2004 privind statulul judecătorilor și procurorilor, care stabilește ca: „Judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, personalul de specialitate juridică asimilat acestora și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor nu pot fi lucrători operativi, inclusiv acoperiți, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informații”.

Mai mult, în baza protocolului, procurorii erau obligați să dea SRI informații din dosare, o prevedere evident contrară legii.

Încălcarea art. 43 din Codul penal

O încălcare gravă a Codului penal o regăsim la art. 15 alin (2) din Protocolul SRI-PICC. La acest punct se precizează următoarele:

„În vederea sprijinirii activităților specifice desfășurate de Parchet, Serviciul va asigura transcrierea comunicațiilor sau convorbirilor relevante în cauză”.

Or, această prevedere este total contrară Codului de procedură penală, unde la art. 143 din Codul de procedură penală se menționează că toate convorbirile, comunicările sau conversațiile interceptate și înregistrare sunt redate de procuror sau organul de cercetare penală. Nicidecum de un organ de cercetare penală specială, așa cum a fost transformat SRI prin ordonanța lui Prună și prin acest protocol.

Art. 143 Cod procedură penală:

Convorbirile sau comunicările interceptate și înregistrate, care privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, sunt redate de către procuror sau organul de cercetare penală într-un proces-verbal în care se menționează mandatul emis pentru efectuarea acestora, numerele posturilor telefonice, datele de identificare ale sistemelor informatice sau ale punctelor de acces, numele persoanelor ce au efectuat comunicările, dacă sunt cunoscute, data și ora fiecărei convorbiri sau comunicări. Procesul-verbal este certificat pentru autenticitate de către procuror”.

Același protocol mai conținea o prevedere contra naturii. Și anume, la art. 18 se mentionează în mod clar faptul că procurorii nu puteau valorifica informațiile primite în cadrul unor dosare penale, dacă nu aveau acceptul SRI:

„Parchetul se obligă să asigure protecția datelor și informațiilor clasificate pe care Serviciul le trimite în cadrul raporturilor de cooperare, în scopul prevenirii oricăror riscuri de pierdere, sustragere, acces neautorizat, divulgarea neautorizată sau distrugerea acestora”;

„În cazul în care una dintre Părți intentionează valorificarea informațiilor prevăzute la alin. (1), potrivit competențelor proprii, este obligatorie obținerea acordului prealabil al Părții care le-a pus la dispoziție”.

Nu în ultimul rînd, trebuie spus că protocolul putea fi extins și la alte domenii. Așa cum se precizează la art. 21: –„Conducerile celor două instituții pot conveni, în funcție de situația și dinamica stării infracționale și asupra altor domenii de cooperare, cu respectarea prevederilor prezentului protocol”.

Cititi mai jos documentul integral:

*Cititi aici dezvăluirea protocolului făcută în premieră de fostul ministru Darius Vâlcov, un adevărat apărător al ideii de Justiție curată

Articolul a apărut pe site-ul Lumea Justiției în 24 august 2018.

Sursa: https://www.luju.ro/institutii/servicii-secrete/binomul-hellvig-lazar-scandalos-cititi-protocolul-secret-piccj-sri-semnat-in-decembrie-2016-de-eduard-hellvig-si-augustin-lazar-in-cazul-in-care-una-dintre-parti-intentioneaza-valorificarea-informatiilor-este-obligatorie-obtinerea-acordului-prealabil-al-p

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

SRI controlează România prin protocoale din 1998

  Articolul de mai jos reprezintă dovada de netăgăduit conform căreia România este condusă de către reprezentanții STATULUI SUBTERAN, așa cum am arătat în editorialul din 15 martie 2018, Statul subteran.

SRI CONTROLEAZĂ ROMÂNIA PRIN PROTOCOALE DIN 1998 – Citiți groaznicul protocol pe combaterea crimei organizate și corupției semnat în decembrie 1998 între SRI, SIE, Ministerul Justiției, Ministerul Public, Ministerul de Interne și Ministerul Finanțelor. Prin protocol a fost înființat un Grup Operativ Central al cărui plan de măsuri prevedea vînarea guvernanților, judecătorilor, polițiștilor sau pompierilor. Artizanul principal a fost ministrul de atunci al Justiției Valeriu Stoica (Protocolul)

Românii sunt de 20 de ani victime ale serviciilor de informații care au intervenit în mod abuziv în Justiție, efectuînd acte de urmărire penală și intervenind pe lîngă judecători pentru obținerea unor soluții de condamnare ale adversarilor politici ai momentului, și nu numai. Dovada a fost făcută în acești ultimi ani de documentele care au circulat între instanțe, parchete și servicii, dar și de mărturiile necontestate ale victimelor cumplitelor colaborări, care au arătat că SRI este, de fapt, continuatorul fostei Securități. Un document bombă demonstrează că Parchetul General și SRI au colaborat pe protocol și înainte de 2009, cînd a fost semnat odiosul protocol de către Laura Codruța Kovesi în calitate de Procuror General al României și George Maior și Florian Coldea, șefii Serviciului Român de Informații. La acel moment, Asociația Magistraților din România, condusă de judecătoarea Viorica Costiniu, a reacționat extrem de dur, avertizînd că efectele prevederilor angajamentului luat de semnatari reprezintă o imixtiune în viața privată și profesională a românilor, AMR fiind prima asociație a magistraților din România care a luat poziție față [de] abuzivul act.

Este vorba despre „Protocolul privind cooperarea între Ministerul Justiției, Ministerul Public, Ministerul de Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe și Ministerul Finanțelor în domeniul combaterii criminalității organizate și corupției” semnat în decembrie 1998 de ministrul Justiției, Valeriu Stoica (foto centru), Procurorul General al României, Mircea Criste (foto stînga), ministrul de Interne, Gavril Dejeu, directorul SRI, Costin Georgescu (foto dreapta), directorul ȘIE, Cătălin Harnagea și ministrul Finanțelor Decebal Traian Remeș.

De reținut că semnarea protocolului s-a făcut în condițiile în care, la vremea respectivă, ministrul Justiției era cel mai puternic om în stat, în acest caz Valeriu Stoica, fiind singura persoană din arhitectura statului care nu putea fi cercetată penal. Asta întrucît, pe vechea legea de organizare judiciară nr. 92/1992, ministrul Justiției era asimilat magistratului și nici un magistrat nu putea fi urmărit penal fără avizul ministrului Justiției, așa cum toate anchetele demnitarilor se făceau prin intermediul ministrului Justiției.

Astfel, prin protocolul semnat în 1998, sub paravanul luptei cu corupția și criminalitatea, puterea politică din perioada 1998-2000 a pus bazele Unității Naționale Interforțe – Grupul Operativ Central care era condus de procurorul șef al Secției anticorupție, urmărire penală și criminalistică al PICCJ. Și nu doar atît! La nivelul fiecărui parchet de curte de apel a fost înființat un „Grup operativ teritorial”, condus de procurorul șef al Secției anticorupție, urmărire penală și criminalistică a parchetului curții de apel. Atît „Grupul operativ central”, cît și „Grupurile operative teritoriale” aveau drept atribuții „concentrarea, analiza, evaluarea și valorificarea informațiilor referitoare la criminalitatea organizată și corupție; realizarea de controale și verificări de specialitate, în mod independent și în colective mixte; și efectuarea actelor de urmărire penală, dispuse de procuror”, iar, la fel ca și în cazul Protocolului semnat în 2009 între PICCJ și SRI, protocolul semnat în1998 prevedea formarea unor echipe mixte.

Astfel, echipele mixte formate în baza Protocolului semnat în1998 erau compuse dintr-un reprezentat al Serviciului independent de protecție și anticorupție al Ministerului Justiției, patru reprezentanți ai Ministerului de Interne, un reprezentant al SRI, un reprezentant al SIE și 6 reprezentanți ai Ministerului Finanțelor.

În final, Ministerul Public se angaja în fața MJ, SRI, SIE, Ministerului de Interne și Ministerului Finanțelor, atenție, că „va comunica în scris (…) datele și informațiile de interes cu privire la faptele pe care le-au sesizat, rezultate din finalizarea urmăririi penale”.

De această colaborare care implica monitorizarea, filarea și interceptarea audio-video în baza unui „plan de acțiune”, erau vizați, potrivit „Planului de măsuri al Grupului Operativ Central”, adoptat în anul 2000 (facsimil), funcționarii care exercitau autoritate de stat în domeniul controlului financiar și de gestiune, funcționari ai administrației publice, gărzii financiare, Curții de Conturi, protecției consumatorului, cadrele de poliție, poliție de frontieră, jandarmi, pompieri și din alte structuri ale Ministerului de interne, dar și procurori, judecători, grefieri ori alți funcționari din domeniul Justiției ori implicați în înfăptuirea actului de Justiție.

Conform documentelor pe care le prezentam exclusiv în facsimil, aparatura necesară monitorizării, filării și interceptării audio-video era asigurată de Ministerul Finanțelor, protocolul avînd, ca substrat și achiziția de aparatură sofisticată de interceptare audio-video, deși nu exista legislație pentru supravegherea pe noua tehnologie.

La fel cum nu exista legislația pentru ca SRI și SIE să fie implicată în activitatea de urmărire penală în  care s-a implicat, astfel cum reiese din Protocolul încheiat în1998, în ultimii 20 de ani, deși nu putea desfășura acte decît pe infracțiuni dîn categoria celor la siguranța naționala și nicidecum pe infracțiunile de corupție din Codul penal (luare de mită, trafic de influență, foloase necuvenite, etc.)

Protocolul dovedește ca în România post-decembristă a existat permanent apetitul autorităților de a organiza în subteran o grupare de poliție politică la vîrful instituțiilor de forță, astfel încît, la nevoie, persoanele incomode să fie înlăturate cu arma dosarelor penale.

Iar toate acestea s-au întîmplat chiar și înainte de apariția Direcției Naționale Anticorupție, înființată prin Ordonanța de Urgenta nr. 43 din 4 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 515/14.08.2013, parchet care astăzi este acuzat ca face dosare la comandă, în funcție de interese politice ale unor puteri din țară și din afară, fiind susținută în activitatea penală, pînă recent, de SRI.

Reacția fostului șef SIE Cătălin Harnagea la protocol: „Nu aveam om în vreun grup operativ… Nici un ofițer SIE nu lucra dosare penale”.

Contactat telefonic, fostul director al Serviciului de Informații Externe Cătălin Harnagea a declarat pentru Lumeajustitiei.ro, următoarele: „Numai că atunci, conform protocolului, le trimiteam, dacă aveam informații despre cazuri pe care le aveau în lucru sau le începeau. Și lucrul ăsta se făcea prin acel reprezentant la care face referire protocolul. Nu aveam om în vreun grup operativ. Aveau nevoie de vreo verificare, le-o dădeam dacă o aveam. Dacă Ministerul de Interne, Ministerul Public cereau informații despre vreo speță și noi aveam informațiile și le puteam da, atunci le trimiteam prin reprezentantul ales. Dar, nici un ofițer SIE nu lucra dosare penale, rechizitorii sau urmărea ca informațiile să fie folosite de procurori sau judecători. Sau le dădeam la instanțe în note secrete. Și ce este cel mai important: corupția nu a fost ridicată prin vreo hotărîre a CSAT la nivel de amenințare la securitatea națională. Atunci se vorbea despre combaterea corupției, nu de lupta împotriva corupției. Și nu uitați un lucru important, atunci poliția putea face dosare penale, alături de procuratură. Era o lupta între Ministerul Public și Ministerul de Interne.

Prezentăm în continuare Protocolul, planul de masuri al Grupului Operativ Central și documentul privind achiziția de aparatură de interceptare, filare și înregistrare audio-video:

Articolul semnat de Elena Dumitrache a apărut în 1 iulie 2018 pe site-ul Lumea Justiției.

Sursa: https://www.luju.ro/dezvaluiri/anchete/sri-controleaza-romania-prin-protocoale-din-1998-cititi-groaznicul-protocol-pe-combaterea-crimei-organizate-si-coruptiei-semnat-in-decembrie-1998-intre-sri-sie-ministerul-justitiei-ministerul-public-ministerul-de-interne-si-ministerul-finantelor-prin-prot

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/