Arhive blog

SRI controlează România prin protocoale din 1998

  Articolul de mai jos reprezintă dovada de netăgăduit conform căreia România este condusă de către reprezentanții STATULUI SUBTERAN, așa cum am arătat în editorialul din 15 martie 2018, Statul subteran.

SRI CONTROLEAZĂ ROMÂNIA PRIN PROTOCOALE DIN 1998 – Citiți groaznicul protocol pe combaterea crimei organizate și corupției semnat în decembrie 1998 între SRI, SIE, Ministerul Justiției, Ministerul Public, Ministerul de Interne și Ministerul Finanțelor. Prin protocol a fost înființat un Grup Operativ Central al cărui plan de măsuri prevedea vînarea guvernanților, judecătorilor, polițiștilor sau pompierilor. Artizanul principal a fost ministrul de atunci al Justiției Valeriu Stoica (Protocolul)

Românii sunt de 20 de ani victime ale serviciilor de informații care au intervenit în mod abuziv în Justiție, efectuînd acte de urmărire penală și intervenind pe lîngă judecători pentru obținerea unor soluții de condamnare ale adversarilor politici ai momentului, și nu numai. Dovada a fost făcută în acești ultimi ani de documentele care au circulat între instanțe, parchete și servicii, dar și de mărturiile necontestate ale victimelor cumplitelor colaborări, care au arătat că SRI este, de fapt, continuatorul fostei Securități. Un document bombă demonstrează că Parchetul General și SRI au colaborat pe protocol și înainte de 2009, cînd a fost semnat odiosul protocol de către Laura Codruța Kovesi în calitate de Procuror General al României și George Maior și Florian Coldea, șefii Serviciului Român de Informații. La acel moment, Asociația Magistraților din România, condusă de judecătoarea Viorica Costiniu, a reacționat extrem de dur, avertizînd că efectele prevederilor angajamentului luat de semnatari reprezintă o imixtiune în viața privată și profesională a românilor, AMR fiind prima asociație a magistraților din România care a luat poziție față [de] abuzivul act.

Este vorba despre „Protocolul privind cooperarea între Ministerul Justiției, Ministerul Public, Ministerul de Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe și Ministerul Finanțelor în domeniul combaterii criminalității organizate și corupției” semnat în decembrie 1998 de ministrul Justiției, Valeriu Stoica (foto centru), Procurorul General al României, Mircea Criste (foto stînga), ministrul de Interne, Gavril Dejeu, directorul SRI, Costin Georgescu (foto dreapta), directorul ȘIE, Cătălin Harnagea și ministrul Finanțelor Decebal Traian Remeș.

De reținut că semnarea protocolului s-a făcut în condițiile în care, la vremea respectivă, ministrul Justiției era cel mai puternic om în stat, în acest caz Valeriu Stoica, fiind singura persoană din arhitectura statului care nu putea fi cercetată penal. Asta întrucît, pe vechea legea de organizare judiciară nr. 92/1992, ministrul Justiției era asimilat magistratului și nici un magistrat nu putea fi urmărit penal fără avizul ministrului Justiției, așa cum toate anchetele demnitarilor se făceau prin intermediul ministrului Justiției.

Astfel, prin protocolul semnat în 1998, sub paravanul luptei cu corupția și criminalitatea, puterea politică din perioada 1998-2000 a pus bazele Unității Naționale Interforțe – Grupul Operativ Central care era condus de procurorul șef al Secției anticorupție, urmărire penală și criminalistică al PICCJ. Și nu doar atît! La nivelul fiecărui parchet de curte de apel a fost înființat un „Grup operativ teritorial”, condus de procurorul șef al Secției anticorupție, urmărire penală și criminalistică a parchetului curții de apel. Atît „Grupul operativ central”, cît și „Grupurile operative teritoriale” aveau drept atribuții „concentrarea, analiza, evaluarea și valorificarea informațiilor referitoare la criminalitatea organizată și corupție; realizarea de controale și verificări de specialitate, în mod independent și în colective mixte; și efectuarea actelor de urmărire penală, dispuse de procuror”, iar, la fel ca și în cazul Protocolului semnat în 2009 între PICCJ și SRI, protocolul semnat în1998 prevedea formarea unor echipe mixte.

Astfel, echipele mixte formate în baza Protocolului semnat în1998 erau compuse dintr-un reprezentat al Serviciului independent de protecție și anticorupție al Ministerului Justiției, patru reprezentanți ai Ministerului de Interne, un reprezentant al SRI, un reprezentant al SIE și 6 reprezentanți ai Ministerului Finanțelor.

În final, Ministerul Public se angaja în fața MJ, SRI, SIE, Ministerului de Interne și Ministerului Finanțelor, atenție, că „va comunica în scris (…) datele și informațiile de interes cu privire la faptele pe care le-au sesizat, rezultate din finalizarea urmăririi penale”.

De această colaborare care implica monitorizarea, filarea și interceptarea audio-video în baza unui „plan de acțiune”, erau vizați, potrivit „Planului de măsuri al Grupului Operativ Central”, adoptat în anul 2000 (facsimil), funcționarii care exercitau autoritate de stat în domeniul controlului financiar și de gestiune, funcționari ai administrației publice, gărzii financiare, Curții de Conturi, protecției consumatorului, cadrele de poliție, poliție de frontieră, jandarmi, pompieri și din alte structuri ale Ministerului de interne, dar și procurori, judecători, grefieri ori alți funcționari din domeniul Justiției ori implicați în înfăptuirea actului de Justiție.

Conform documentelor pe care le prezentam exclusiv în facsimil, aparatura necesară monitorizării, filării și interceptării audio-video era asigurată de Ministerul Finanțelor, protocolul avînd, ca substrat și achiziția de aparatură sofisticată de interceptare audio-video, deși nu exista legislație pentru supravegherea pe noua tehnologie.

La fel cum nu exista legislația pentru ca SRI și SIE să fie implicată în activitatea de urmărire penală în  care s-a implicat, astfel cum reiese din Protocolul încheiat în1998, în ultimii 20 de ani, deși nu putea desfășura acte decît pe infracțiuni dîn categoria celor la siguranța naționala și nicidecum pe infracțiunile de corupție din Codul penal (luare de mită, trafic de influență, foloase necuvenite, etc.)

Protocolul dovedește ca în România post-decembristă a existat permanent apetitul autorităților de a organiza în subteran o grupare de poliție politică la vîrful instituțiilor de forță, astfel încît, la nevoie, persoanele incomode să fie înlăturate cu arma dosarelor penale.

Iar toate acestea s-au întîmplat chiar și înainte de apariția Direcției Naționale Anticorupție, înființată prin Ordonanța de Urgenta nr. 43 din 4 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 515/14.08.2013, parchet care astăzi este acuzat ca face dosare la comandă, în funcție de interese politice ale unor puteri din țară și din afară, fiind susținută în activitatea penală, pînă recent, de SRI.

Reacția fostului șef SIE Cătălin Harnagea la protocol: „Nu aveam om în vreun grup operativ… Nici un ofițer SIE nu lucra dosare penale”.

Contactat telefonic, fostul director al Serviciului de Informații Externe Cătălin Harnagea a declarat pentru Lumeajustitiei.ro, următoarele: „Numai că atunci, conform protocolului, le trimiteam, dacă aveam informații despre cazuri pe care le aveau în lucru sau le începeau. Și lucrul ăsta se făcea prin acel reprezentant la care face referire protocolul. Nu aveam om în vreun grup operativ. Aveau nevoie de vreo verificare, le-o dădeam dacă o aveam. Dacă Ministerul de Interne, Ministerul Public cereau informații despre vreo speță și noi aveam informațiile și le puteam da, atunci le trimiteam prin reprezentantul ales. Dar, nici un ofițer SIE nu lucra dosare penale, rechizitorii sau urmărea ca informațiile să fie folosite de procurori sau judecători. Sau le dădeam la instanțe în note secrete. Și ce este cel mai important: corupția nu a fost ridicată prin vreo hotărîre a CSAT la nivel de amenințare la securitatea națională. Atunci se vorbea despre combaterea corupției, nu de lupta împotriva corupției. Și nu uitați un lucru important, atunci poliția putea face dosare penale, alături de procuratură. Era o lupta între Ministerul Public și Ministerul de Interne.

Prezentăm în continuare Protocolul, planul de masuri al Grupului Operativ Central și documentul privind achiziția de aparatură de interceptare, filare și înregistrare audio-video:

Articolul semnat de Elena Dumitrache a apărut în 1 iulie 2018 pe site-ul Lumea Justiției.

Sursa: https://www.luju.ro/dezvaluiri/anchete/sri-controleaza-romania-prin-protocoale-din-1998-cititi-groaznicul-protocol-pe-combaterea-crimei-organizate-si-coruptiei-semnat-in-decembrie-1998-intre-sri-sie-ministerul-justitiei-ministerul-public-ministerul-de-interne-si-ministerul-finantelor-prin-prot

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Reclame

Statul subteran

        În discursurile sau conferințele de presă ale diverșilor politicieni a apărut sintagma „statul paralel“, ca etichetare a forțelor care conduc România. Ce este acesta?

Statul paralelparallel state în limba engleză – este un termen inventat de istoricul american Robert Paxton și reprezintă un ansamblu de organizații sau instituții de tip etatist în organizarea, administrarea și structura lor, dar care nu fac parte oficial din statul sau guvernul legitim. Ele servesc în principal la promovarea ideologiei politice și sociale dominante a statului. (Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Parallel_state)

După 1989 în România nu au fost create structuri paralele de conducere a țării, utilizarea termenului de stat paralel fiind improprie.

Sintagma care reflectă realitatea existentă este aceea de stat subteran deep state în limba engleză – cunoscut și ca state within a state – stat în interiorul altui stat – sau pe scurt stat în stat. În limba română adjectivul deep are sensurile de adînc, ascuns, profund, secret, clandestin, subteran.

Statul subteran este considerat a fi o rețea secretă înrădăcinată în interiorul guvernului, a birocrației, a agențiilor de informații sau a altor entități guvernamentale. El controlează, se presupune, politica de stat din umbră, în timp ce procesul alegerii pe cale democratică și reprezentanții aleși sînt pur și simplu de fațadă. (Sursa: http://www.dictionary.com/e/politics/deep-state/)

Statul subteran (état profond în limba franceză) este un concept politic a cărui definiție variază, dar care desemnează, cel mai adesea, reunirea unui grup de persoane în sînul unei entități informale care deține în secret puterea decizională a statului, mai presus de puterea legală. Ea este constituită fie din nucleul clasei dominante, fie de către reprezentanții grupului de influență în sînul unui stat birocratic. Aceasta este componenta cea mai restrînsă, cea mai activă și cea mai secretă a establishment-ului (cercurile conducătoare). (Sursa: https://fr.wikipedia.org/wiki/%C3%89tat_profond)

Statul subteran reprezintă grupul de persoane (sau entitatea informală) care deține puterea reală în stat, dincolo de aparențele democrației și ale puterii legale. (Sursa: https://www.wikiberal.org/wiki/%C3%89tat_profond)

Statul subteran este constituit din reprezentanții grupului de influență – securitatea – care după decembrie 1989, a preluat de facto conducerea României. Și-a infiltrat reprezentanții în toate structurile societății, subordonîndu-le încetul cu încetul propriilor interese. După transformarea țării în colonie, exponenții statului subteran și-au păstrat în mare parte privilegiile, oferindu-și serviciile noilor proprietari.

Copyright © 2013-2018 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/