Arhive blog

Noua SIPA = vechiul SRI. Protocol SRI – Inspecția Judiciară. „Dragi magistrați, cît de liberi vă simțiți cunoscînd asta?”

           Pentru cine nu știe, SIPA s-a înființat în 1991 (se chema inițial SIO – Serviciul Independent Operativ) și avea ca scop inițial doar urmărirea și controlarea infracțiunilor din penitenciare. În 1997, sub mandatul profesorului Stoica (despre care unii susțin ca a fost cel mai bun ministru al justiției din 90 încoace) SIPA a trecut în subordinea Ministrului Justiției și a dobîndit ca scop și asigurarea protecției magistraților.

În 2004 au izbucnit primele scandaluri despre faptul că SIPA făcea poliție politică, așa că a fost redenumită în DGPA și începe să prezinte rapoarte de activitate Parlamentului.

În 2006 Monica Macovei o desființează pe motiv că face abuzuri și că nu e nevoie de un serviciu secret al Ministerului Justiției.

În ultimii ani am putut afla de existența unor dosare ale magistraților, dosare care cuprindeau tot felul de informații personale, chiar intime, și care nu aveau legătură cu săvîrșirea de infracțiuni sau de abateri disciplinare, dar care puteau fi folosite pentru influențarea respectivilor magistrați.

Anul acesta s-a publicat și raportul final al Comisiei SIPA, raport cu privire la desființarea DGPA din care rezultă, la pag. 29, conform unei declarații a procurorului Amariei, că la nivelul PNA (actualul DNA) exista un registru special de corespondență cu SIPA. Totodată, una din concluziile raportului este că o dată cu desființarea DGPA nici o altă instituție nu i-a preluat atribuțiile, ceea ce a condus la unele riscuri și vulnerabilități pe domeniul siguranței naționale, în segmental de activitate al ANP.

Firește, comisia nu a analizat legalitatea întocmirii arhivei, ci doar legalitatea desființării DGPA.

În contextul independenței absolute a magistraților (care cel mult suferă o subordonare ierarhică de natură administrativă, nu-i așa, în rest fiind pe deplin liberi să decidă), cît de legal este ca toți magistrații să fie urmăriți și să se întocmească dosare despre fiecare, dosare care să conțină informații de natură personală?

Noul protocol SRI-Inspecția Judiciară readuce această întrebare pe masă. Citim în el că SRI trebuia, din oficiu (nu numai la cerere) să aducă la cunoștința Inspecției Judiciare „orice acte sau fapte susceptibile a fi încadrate ca fiind abateri disciplinare săvîrșite de magistrați”. Deci, nu ocazional, nu doar la cerere, ci din oficiu și tot timpul, pe durata protocolului!

Păi de unde să știe SRI de astfel de acte sau fapte fără să urmărească/supravegheze/asculte magistrații? Și cam despre ce abateri disciplinare vorbim? Că în conformitate cu legea, constituie abateri disciplinare:

a)manifestările care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei, săvîrşite în exercitarea sau în afara exercitării atribuţiilor de serviciu;

b)încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităţi şi interdicţii privind judecătorii şi procurorii;

c)atitudinile nedemne în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de colegi, celălalt personal al instanţei sau al parchetului în care funcţionează, inspectori judiciari, avocaţi, experţi, martori, justiţiabili ori reprezentanţii altor instituţii;

d)desfăşurarea de activităţi publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor politice în exercitarea atribuţiilor de serviciu;

e)refuzul nejustificat de a primi la dosar cererile, concluziile, memoriile sau actele depuse de părţile din proces;

f)refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu;

g)nerespectarea de către procuror a dispoziţiilor procurorului ierarhic superior, date în scris şi în conformitate cu legea;

h)nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor ori întîrzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile;

i)nerespectarea îndatoririi de a se abţine atunci cînd judecătorul sau procurorul ştie că există una din cauzele prevăzute de lege pentru abţinerea sa, precum şi formularea de cereri repetate şi nejustificate de abţinere în aceeaşi cauză, care are ca efect tergiversarea judecăţii;

j)nerespectarea secretului deliberării sau a confidenţialităţii lucrărilor care au acest caracter, precum şi a altor informaţii de aceeaşi natură de care a luat cunoştinţă în exercitarea funcţiei, cu excepţia celor de interes public, în condiţiile legii;

k)absenţe nemotivate de la serviciu, în mod repetat sau care afectează în mod direct activitatea instanţei ori a parchetului;

l)imixtiunea în activitatea altui judecător sau procuror;

m)nerespectarea în mod nejustificat a dispoziţiilor ori deciziilor cu caracter administrativ dispuse în conformitate cu legea de conducătorul instanţei sau al parchetului ori a altor obligaţii cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente;

n)folosirea funcţiei deţinute pentru a obţine un tratament favorabil din partea autorităţilor sau intervenţiile pentru soluţionarea unor cereri, pretinderea ori acceptarea rezolvării intereselor personale sau ale membrilor familiei ori ale altor persoane, altfel decît în limita cadrului legal reglementat pentru toţi cetăţenii;

o)nerespectarea în mod grav sau repetat a dispoziţiilor privind distribuirea aleatorie a cauzelor;

p)obstrucţionarea activităţii de inspecţie a inspectorilor judiciari, prin orice mijloace;

q)participarea directă sau prin persoane interpuse la jocurile de tip piramidal, jocuri de noroc sau sisteme de investiţii pentru care nu este asigurată transparenţa fondurilor;

r)lipsa totală a motivării hotărîrilor judecătoreşti sau a actelor judiciare ale procurorului, în condiţiile legii;

s)utilizarea unor expresii inadecvate în cuprinsul hotărîrilor judecătoreşti sau al actelor judiciare ale procurorului ori motivarea în mod vădit contrară raţionamentului juridic, de natură să afecteze prestigiul justiţiei sau demnitatea funcţiei de magistrat;

ș)nerespectarea deciziilor Curţii Constituţionale ori a deciziilor pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursurilor în interesul legii;

t)exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.

Așadar, dacă un judecător se îmbată mai tare la o nuntă și dansează pe masă (în timpul lui liber) sau nu declară în declarația de interese apartenența la o anumită structură (spre exemplu, o lojă masonică, că tot e subiect în vogă), sau nu declară relația de prietenie cu o anumită parte din proces (de natură să cauzeze o incompatibilitate), sau lipsește prea mult de la serviciu, sau i se adresează neelegant unui coleg, jignindu-l, sau întîrzie să își facă motivările (cîți judecători știți voi care respectă termenul legal în toate cazurile?!), ar trebui ca SRI să îl „toarne” la Inspecția Judiciară, pentru că toate astea de mai sus sunt cazuri de potențială abatere disciplinară.

Ori de unde să știe SRI ce face judecătorul la muncă (cît lipsește, cum vorbește cu colegii, cît întîrzie cu motivările, etc) dacă nu îl supraveghează îndeaproape?

Singura altă variantă posibilă ar fi să aibă informatori în cadrul tuturor instanțelor (și parchetelor, pentru supravegherea procurorilor) care să anunțe și cele mai mici nereguli. Cum ultima varianta pică (pentru că magistrații nu colaborează cu SRI ci doar cooperează), rămîne prima variantă: supraveghere 24/24, și la cea mai mică greșeală, notificarea Inspecției Judiciare. Sau, și mai bine, așteptat să se adune mai multe și mai grave, după care notificat Inspecția Judiciară, sau discutat, omenește, cu magistratul, „să nu mai facă”.

Păi și dacă vine ofițerul SRI și te bate pe umăr și îți spune că lipsești cam des de la serviciu și ar fi frumos să nu o mai faci, mai ești independent? Iar dacă nu vine, dar se duce direct la Inspecție și apoi te trezești cercetat disciplinar și observi că cercetarea e deschisă ca urmare a unei sesizări din partea SRI, iarăși întreb, mai ești independent? Că în momentul acela realizezi cît de urmărit ești. Și începi să te întrebi cu ce ai greșit, cu ce ai supărat, și cum poți face, eventual, să nu mai greșești pe viitor.

Practic, am desființat SIPA și ne-am dat seama că nu putem chiar fără, că justiția nu poate funcționa în lipsa unor astfel de informații culese. Așa că am apelat la vechiul SRI, să preia activitatea.

Dragi magistrați, cît de liberi vă simțiți cunoscînd acum conținutul protocolului semnat de SRI cu Inspecția Judiciară? Parcă ar merge un protest pe scările Palatului Justiției, dar, vorba unui om luminat, dacă nu e ordin pe unitate…

Articolul a apărut pe site-ul DCNews în 10 octombrie 2018.

Sursa: https://www.dcnews.ro/noua-sipa-vechiul-sri-protocol-sri-inspectia-judiciara-dragi-magistrati-cat-de-liberi-va-simtiti-cunoscand-asta_617308.html

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

 

 

Reclame

ACUZAȚII fără precedent care CUTREMURĂ JUSTIȚIA din România

      Implicarea SRI în justiție a fost devoalată de judecătorul colonel Constantin Udrea, de la Curtea Militară de Apel Bucureşti care a afirmat vineri seara că judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei semnau mandatele de supraveghere care erau aduse gata scrise de ofiţeri SRI.     

„Pot să vă spun cu certitudine că la vremea cînd se duceau cei de la SRI la ÎCCJ cu solicitări de interceptări şi de punere în aplicare a mijloacelor speciale, se duceau şi cu încheierea făcută, judecătorul doar o semna. Acest lucru trebuie odată şi odată să fie spus”, a declarat judecătorul Constantin Udrea.

Magistratul a mai afirmat că semnatarii protocoalelor dintre SRI şi PÎCCJ se fac vinovaţi cel puţin de abuz în serviciu, iar aceştia trebuie să răspundă penal.

Articolul semnat de Lucian Ionescu a apărut în ediția online a Evenimentului Zilei din 6 octombrie 2018.

Sursa: https://evz.ro/acuzatii-fara-prededent-care-cutremura-justitia-din-romania.html

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

SRI controlează România prin protocoale din 1998

  Articolul de mai jos reprezintă dovada de netăgăduit conform căreia România este condusă de către reprezentanții STATULUI SUBTERAN, așa cum am arătat în editorialul din 15 martie 2018, Statul subteran.

SRI CONTROLEAZĂ ROMÂNIA PRIN PROTOCOALE DIN 1998 – Citiți groaznicul protocol pe combaterea crimei organizate și corupției semnat în decembrie 1998 între SRI, SIE, Ministerul Justiției, Ministerul Public, Ministerul de Interne și Ministerul Finanțelor. Prin protocol a fost înființat un Grup Operativ Central al cărui plan de măsuri prevedea vînarea guvernanților, judecătorilor, polițiștilor sau pompierilor. Artizanul principal a fost ministrul de atunci al Justiției Valeriu Stoica (Protocolul)

Românii sunt de 20 de ani victime ale serviciilor de informații care au intervenit în mod abuziv în Justiție, efectuînd acte de urmărire penală și intervenind pe lîngă judecători pentru obținerea unor soluții de condamnare ale adversarilor politici ai momentului, și nu numai. Dovada a fost făcută în acești ultimi ani de documentele care au circulat între instanțe, parchete și servicii, dar și de mărturiile necontestate ale victimelor cumplitelor colaborări, care au arătat că SRI este, de fapt, continuatorul fostei Securități. Un document bombă demonstrează că Parchetul General și SRI au colaborat pe protocol și înainte de 2009, cînd a fost semnat odiosul protocol de către Laura Codruța Kovesi în calitate de Procuror General al României și George Maior și Florian Coldea, șefii Serviciului Român de Informații. La acel moment, Asociația Magistraților din România, condusă de judecătoarea Viorica Costiniu, a reacționat extrem de dur, avertizînd că efectele prevederilor angajamentului luat de semnatari reprezintă o imixtiune în viața privată și profesională a românilor, AMR fiind prima asociație a magistraților din România care a luat poziție față [de] abuzivul act.

Este vorba despre „Protocolul privind cooperarea între Ministerul Justiției, Ministerul Public, Ministerul de Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe și Ministerul Finanțelor în domeniul combaterii criminalității organizate și corupției” semnat în decembrie 1998 de ministrul Justiției, Valeriu Stoica (foto centru), Procurorul General al României, Mircea Criste (foto stînga), ministrul de Interne, Gavril Dejeu, directorul SRI, Costin Georgescu (foto dreapta), directorul ȘIE, Cătălin Harnagea și ministrul Finanțelor Decebal Traian Remeș.

De reținut că semnarea protocolului s-a făcut în condițiile în care, la vremea respectivă, ministrul Justiției era cel mai puternic om în stat, în acest caz Valeriu Stoica, fiind singura persoană din arhitectura statului care nu putea fi cercetată penal. Asta întrucît, pe vechea legea de organizare judiciară nr. 92/1992, ministrul Justiției era asimilat magistratului și nici un magistrat nu putea fi urmărit penal fără avizul ministrului Justiției, așa cum toate anchetele demnitarilor se făceau prin intermediul ministrului Justiției.

Astfel, prin protocolul semnat în 1998, sub paravanul luptei cu corupția și criminalitatea, puterea politică din perioada 1998-2000 a pus bazele Unității Naționale Interforțe – Grupul Operativ Central care era condus de procurorul șef al Secției anticorupție, urmărire penală și criminalistică al PICCJ. Și nu doar atît! La nivelul fiecărui parchet de curte de apel a fost înființat un „Grup operativ teritorial”, condus de procurorul șef al Secției anticorupție, urmărire penală și criminalistică a parchetului curții de apel. Atît „Grupul operativ central”, cît și „Grupurile operative teritoriale” aveau drept atribuții „concentrarea, analiza, evaluarea și valorificarea informațiilor referitoare la criminalitatea organizată și corupție; realizarea de controale și verificări de specialitate, în mod independent și în colective mixte; și efectuarea actelor de urmărire penală, dispuse de procuror”, iar, la fel ca și în cazul Protocolului semnat în 2009 între PICCJ și SRI, protocolul semnat în1998 prevedea formarea unor echipe mixte.

Astfel, echipele mixte formate în baza Protocolului semnat în1998 erau compuse dintr-un reprezentat al Serviciului independent de protecție și anticorupție al Ministerului Justiției, patru reprezentanți ai Ministerului de Interne, un reprezentant al SRI, un reprezentant al SIE și 6 reprezentanți ai Ministerului Finanțelor.

În final, Ministerul Public se angaja în fața MJ, SRI, SIE, Ministerului de Interne și Ministerului Finanțelor, atenție, că „va comunica în scris (…) datele și informațiile de interes cu privire la faptele pe care le-au sesizat, rezultate din finalizarea urmăririi penale”.

De această colaborare care implica monitorizarea, filarea și interceptarea audio-video în baza unui „plan de acțiune”, erau vizați, potrivit „Planului de măsuri al Grupului Operativ Central”, adoptat în anul 2000 (facsimil), funcționarii care exercitau autoritate de stat în domeniul controlului financiar și de gestiune, funcționari ai administrației publice, gărzii financiare, Curții de Conturi, protecției consumatorului, cadrele de poliție, poliție de frontieră, jandarmi, pompieri și din alte structuri ale Ministerului de interne, dar și procurori, judecători, grefieri ori alți funcționari din domeniul Justiției ori implicați în înfăptuirea actului de Justiție.

Conform documentelor pe care le prezentam exclusiv în facsimil, aparatura necesară monitorizării, filării și interceptării audio-video era asigurată de Ministerul Finanțelor, protocolul avînd, ca substrat și achiziția de aparatură sofisticată de interceptare audio-video, deși nu exista legislație pentru supravegherea pe noua tehnologie.

La fel cum nu exista legislația pentru ca SRI și SIE să fie implicată în activitatea de urmărire penală în  care s-a implicat, astfel cum reiese din Protocolul încheiat în1998, în ultimii 20 de ani, deși nu putea desfășura acte decît pe infracțiuni dîn categoria celor la siguranța naționala și nicidecum pe infracțiunile de corupție din Codul penal (luare de mită, trafic de influență, foloase necuvenite, etc.)

Protocolul dovedește ca în România post-decembristă a existat permanent apetitul autorităților de a organiza în subteran o grupare de poliție politică la vîrful instituțiilor de forță, astfel încît, la nevoie, persoanele incomode să fie înlăturate cu arma dosarelor penale.

Iar toate acestea s-au întîmplat chiar și înainte de apariția Direcției Naționale Anticorupție, înființată prin Ordonanța de Urgenta nr. 43 din 4 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 515/14.08.2013, parchet care astăzi este acuzat ca face dosare la comandă, în funcție de interese politice ale unor puteri din țară și din afară, fiind susținută în activitatea penală, pînă recent, de SRI.

Reacția fostului șef SIE Cătălin Harnagea la protocol: „Nu aveam om în vreun grup operativ… Nici un ofițer SIE nu lucra dosare penale”.

Contactat telefonic, fostul director al Serviciului de Informații Externe Cătălin Harnagea a declarat pentru Lumeajustitiei.ro, următoarele: „Numai că atunci, conform protocolului, le trimiteam, dacă aveam informații despre cazuri pe care le aveau în lucru sau le începeau. Și lucrul ăsta se făcea prin acel reprezentant la care face referire protocolul. Nu aveam om în vreun grup operativ. Aveau nevoie de vreo verificare, le-o dădeam dacă o aveam. Dacă Ministerul de Interne, Ministerul Public cereau informații despre vreo speță și noi aveam informațiile și le puteam da, atunci le trimiteam prin reprezentantul ales. Dar, nici un ofițer SIE nu lucra dosare penale, rechizitorii sau urmărea ca informațiile să fie folosite de procurori sau judecători. Sau le dădeam la instanțe în note secrete. Și ce este cel mai important: corupția nu a fost ridicată prin vreo hotărîre a CSAT la nivel de amenințare la securitatea națională. Atunci se vorbea despre combaterea corupției, nu de lupta împotriva corupției. Și nu uitați un lucru important, atunci poliția putea face dosare penale, alături de procuratură. Era o lupta între Ministerul Public și Ministerul de Interne.

Prezentăm în continuare Protocolul, planul de masuri al Grupului Operativ Central și documentul privind achiziția de aparatură de interceptare, filare și înregistrare audio-video:

Articolul semnat de Elena Dumitrache a apărut în 1 iulie 2018 pe site-ul Lumea Justiției.

Sursa: https://www.luju.ro/dezvaluiri/anchete/sri-controleaza-romania-prin-protocoale-din-1998-cititi-groaznicul-protocol-pe-combaterea-crimei-organizate-si-coruptiei-semnat-in-decembrie-1998-intre-sri-sie-ministerul-justitiei-ministerul-public-ministerul-de-interne-si-ministerul-finantelor-prin-prot

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Statul subteran

 

        În discursurile sau conferințele de presă ale diverșilor politicieni a apărut sintagma „statul paralel“, ca etichetare a forțelor care conduc România. Ce este acesta?

Statul paralelparallel state în limba engleză – este un termen inventat de istoricul american Robert Paxton și reprezintă un ansamblu de organizații sau instituții de tip etatist în organizarea, administrarea și structura lor, dar care nu fac parte oficial din statul sau guvernul legitim. Ele servesc în principal la promovarea ideologiei politice și sociale dominante a statului. (Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Parallel_state)

După 1989 în România nu au fost create structuri paralele de conducere a țării, utilizarea termenului de stat paralel fiind improprie.

Sintagma care reflectă realitatea existentă este aceea de stat subteran deep state în limba engleză – cunoscut și ca state within a state – stat în interiorul altui stat – sau pe scurt stat în stat. În limba română adjectivul deep are sensurile de adînc, ascuns, profund, secret, clandestin, subteran.

Statul subteran este considerat a fi o rețea secretă înrădăcinată în interiorul guvernului, a birocrației, a agențiilor de informații sau a altor entități guvernamentale. El controlează, se presupune, politica de stat din umbră, în timp ce procesul alegerii pe cale democratică și reprezentanții aleși sînt pur și simplu de fațadă. (Sursa: http://www.dictionary.com/e/politics/deep-state/)

Statul subteran (état profond în limba franceză) este un concept politic a cărui definiție variază, dar care desemnează, cel mai adesea, reunirea unui grup de persoane în sînul unei entități informale care deține în secret puterea decizională a statului, mai presus de puterea legală. Ea este constituită fie din nucleul clasei dominante, fie de către reprezentanții grupului de influență în sînul unui stat birocratic. Aceasta este componenta cea mai restrînsă, cea mai activă și cea mai secretă a establishment-ului (cercurile conducătoare). (Sursa: https://fr.wikipedia.org/wiki/%C3%89tat_profond)

Statul subteran reprezintă grupul de persoane (sau entitatea informală) care deține puterea reală în stat, dincolo de aparențele democrației și ale puterii legale. (Sursa: https://www.wikiberal.org/wiki/%C3%89tat_profond)

Statul subteran este constituit din reprezentanții grupului de influență – securitatea – care după decembrie 1989, a preluat de facto conducerea României. Și-a infiltrat reprezentanții în toate structurile societății, subordonîndu-le încetul cu încetul propriilor interese. După transformarea țării în colonie, exponenții statului subteran și-au păstrat în mare parte privilegiile, oferindu-și serviciile noilor proprietari.

Copyright © 2013-2018 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/