Arhive blog

Gazul natural, miza noilor conflicte (III)

Racheta aer-aer AIM 120 Amraam, lansată de avionul turc F-16 (amîndouă made in USA) nu a fost dirijată numai împotriva bombardierului rus de vînătoare angajat în Siria împotriva grupului Statul Islamic, ci și împotriva unui obiectiv mult mai important: Turkish Stream, gazoductul proiectat care aducea gaz rusesc în Turcia și de acolo în Grecia și în alte țări din Uniunea Europeană. Turkish Stream este răspunsul Moscovei la torpilarea, de către Washington, a South Stream-ului, gazoductul care înconjurînd Ucraina, ar fi transportat gaz rusesc pînă la Tarvisio (în provincia Udine) și de acolo în Uniunea Europeană, cu mari beneficii pentru Italia, inclusiv în ceea ce privește ocuparea forței de muncă.

Turkish stream

Proiectul lansat de către compania rusă Gazprom și cea italian ENI, la care s-au alăturat compania Wintershall și cea franceză EDF, era în fază avansată de realizare ( societatea Saipem din cadrul grupului ENI avea deja un contract de 2 miliarde de euro pentru construcția gazoductului prin Marea Neagră) cînd, după provocarea crizei ucrainene, Washington-ul a lansat ceea ce New York Times definea ca „ o strategie agresivă vizînd să reducă furnizările rusești de gaz în Europa‟. Sub presiunea SUA, Bulgaria a blocat în decembrie 2014 lucrările South Stream-ului, înmormîntînd proiectul. Dar în același timp, deși Moscova și Ankara erau în tabere opuse în ceea ce privește Siria și Statul Islamic, Gazprom-ul a semnat un acord preliminar cu compania turcă BOTAȘ pentru realizarea unui gazoduct dublu Rusia-Turcia prin Marea Neagră.

La 19 iunie Moscova și Atena au semnat un acord preliminar asupra extinderii gazoductului Turkish Stream (cu o cheltuială de 2 miliarde de dolari în sarcina Rusiei) pînă în Grecia, pentru a facilita accesul noului gazoduct în Uniunea Europeană.

În acest moment, care este situația în „războiul gazoductelor‟? SUA și NATO controlează teritoriul ucrainian pe unde trec gazoductele Rusia-Uniunea Europeană, dar Rusia poate astăzi mai puțin să conteze pe ele (cantitatea gazului pe care îl transportă a căzut de la 90% la 40% din exportul rus de gaz spre Europa) grație a două culoare alternative. Nord Stream-ul care, în nordul Ucrainei, transportă gazul rusesc în Germania: Gazprom-ul vrea acum să-l dubleze dar proiectul este contracarat în Uniunea Europeană de către Polonia și alte guverne din est (mai mult legate de Washington decît de Bruxelles).

Blue Stream-ul, administrat în comun de Gazprom și ENI care în sud trece prin Turcia și din această cauză nu este fără riscuri.

Uniunea Europeană ar putea importa mai mult gaz la preț scăzut din Iran, printr-un un gazoduct deja proiectat via Irak și Siria, dar proiectul este blocat (nu întîmplător) de războiul dezlănțuit în aceste țări de strategia SUA/NATO.

Sursa: Manlio Dinucci, L’art de la guerre, Missile contre le gazoduc Turkish Stream

Copyright© 2013-2015 Revelații ale cerului

Reclame