Arhive blog

Bergoglio, un straniu personaj (I)

       Jorge Mario Bergoglio, cardinalul ales papă este un personaj insolit. S-a născut la 17 decembrie 1936 la Buenos Aires într-o familie de imigranţi italieni. A fost tehnician chimist înainte de a fi admis ca novice în Compania lui Isus, la 11 martie 1958. A urmat studii de teologie şi filosofie, iar în 13 decembrie 1969 a fost ordonat preot.

La 31 iulie 1973, la vîrsta de doar 36 de ani, a fost numit provincial al Societăţii lui Isus pentru Argentina, devenind astfel cel mai înalt reprezentant al iezuiţilor în timpul dictaturii militare conduse de generalul Jorge Videla (1976-1983). Mai tîrziu a fost numit episcop şi apoi arhiepiscop de Buenos Aires, iar în anul 2001 Papa Ioan Paul al II-lea l-a ridicat la rangul de cardinal.

Cînd, în 1983, junta militară a renunţat la putere, noul preşedinte Raul Alfonsin a organizat o comisie care să ancheteze adevărul privind crimele „războiului murdar“ („la guerra sucia“) argentinian.

La 5 martie 2013, cu o săptămînă înainte ca Bergoglio să devină Papa Francisc, cu totul neîntîmplător, s-a deschis la Buenos Aires un proces major, al cărui scop este „de a examina totalitatea crimelor comise în cadrul operaţiunii Condor, o campanie de mare anvergură coordonată de dictaturile latino-americane susţinute de către Statele Unite în anii 1970 şi 1980, vizînd hărţuirea, torturarea şi asasinarea a zeci de mii de opozanţi ai acestor regimuri.“

Operaţiunea Condor a reprezentat un program de represiune, organizat de o manieră coordonată de către regimurile militare din Argentina, Bolivia, Brazilia, Chile, Paraguay şi Uruguay pentru a-i elimina pe „opozanţii“ săi.

În majoritatea cazurilor, responsabilii presupuşi ai acestor crime nu au fost niciodată identificaţi, nici traduşi în faţa justiţiei. Mulţi continuă să beneficieze de dispoziţiile legilor de amnistie şi alte măsuri speciale.

În majoritatea cazurilor, dreptul victimelor şi al apropiaţilor lor de a cunoaşte adevărul asupra faptelor şi de a obţine reparaţii complete nu a fost respectat.

Operaţiunea Condor ar fi putut rămîne pentru totdeauna secretă, dacă în decembrie 1992, nu ar fi fost descoperite din întîmplare nişte documente în Paraguay.

Un judecător local căuta dosarul unui fost deţinut politic la o circă de poliţie din capitala Asuncion şi a descoperit documente detaliate care au fost supranumite „Documentele Terorii“.

Ele conţin informaţii despre sute de latino-americani care au fost răpiţi, torturaţi şi omorîţi de serviciile secrete ale regimurilor militare respective.

În nota articolului său intitulat “Washington’s Pope”? Who is Pope Francis I? Cardinal Jorge Mario Bergoglio and Argentina’s “Dirty War”,  apărut în 14 martie 2013 şi din care vom prezenta ample pasaje, profesorul Michel Chossudovsky scrie:

„Încă de la începutul regimului militar din 1976 am fost profesor invitat al Institutului de Politică Socială al Universităţii Naţionale din Cordoba, Argentina. Subiectul meu principal de cercetare era în acel moment studiul de impact al reformelor macroeconomice devastatoare adoptate de către junta militară. Am predat la Universitatea din Cordoba în timpul valului iniţial de asasinate, care îi viza de asemenea pe membrii progresişti ai clerului catolic.

Oraşul industrial Cordoba era centrul mişcării de rezistenţă.

Am fost martor al sprijinului activ şi regulat al autorităţilor catolice în favoarea juntei militare, creînd astfel o atmosferă de intimidare şi de frică de-a lungul ţării. Sentimentul general la acea epocă era că argentinienii fuseseră trădaţi de către eşaloanele superioare ale bisericii catolice.

Cu trei ani înainte, în momentul loviturii militare de stat din Chile de la 11 septembrie 1973, care a dus la răsturnarea guvernului de unitate populară al  lui Salvador Allende, am fost profesor invitat al Institutului Economic al Universităţii Catolice a statului Chile din Santiago.

Imediat după lovitura din Chile, am văzut cum Cardinalul de Santiago, Raul Silva Henriquez, acţionînd în numele Bisericii catolice, a înfruntat  dictatura  militară.“

Junta militară argentiniană condusă de generalul Videla a fost responsabilă de un număr incalculabil de asasinate, incluzînd preoţi şi călugăriţe care s-au opus regimului militar, care a urmat loviturii de stat din 24 martie 1976, înfăptuită de CIA (Agenţia Centrală de Informaţii) şi care a răsturnat guvernul Isabelei Peron.

În 1985 generalul Videla a fost condamnat la închisoare pe viaţă.

Wall Street-ul a sprijinit cu fermitate junta militară care a purtat „războiul murdar“ în numele său. La rîndul ei, ierarhia bisericii catolice a jucat un rol central susţinînd legitimitatea juntei militare.

Compania lui Isus care reprezenta facţiunea conservatoare şi cea mai influentă a bisericii catolice, asociată strîns elitelor economice argentiniene, a sprijinit cu fermitate junta militară împotriva aşa-zişilor „stîngişti“ ai mişcării peroniste.

Condamnarea dictaturii militare (incluzînd violarea de către ea a drepturilor omului) era un subiect tabu în sînul bisericii catolice.

Atunci cînd eşaloanele superioare ale Bisericii au susţinut -o, baza sa s-a opus cu putere impunerii unui regim militar.

În anul 2005, avocata drepturilor omului, Myriam Bregman l-a dat în judecată pe cardinalul Bergoglio, acuzîndu-l de conspiraţie cu junta militară în răpirea a doi preoţi iezuiţi în 1976.

Cîţiva ani mai tîrziu, supravieţuitorii „războiului murdar“ l-au acuzat public pe cardinalul Jorge Bergoglio de complicitate în răpirea preoţilor Francisco Jalics şi Orlando Yorio Several şi a şase membri ai parohiei lor.

Bergoglio, care la acea dată era provincial al Companiei lui Isus, ordonase celor doi preoţi etichetaţi drept „stîngişti“ „să-şi întrerupă activitatea lor pastorală“ (au fost concediaţi) în urma diviziunilor din sînul Ordinului privitoare la rolul Bisericii catolice şi a relaţiilor ei cu junta militară.

Atunci cînd cei doi preoţi, Francesco Jalics şi Orlando Yorio Several, răpiţi de către escadroanele morţii în mai 1976, au fost eliberaţi 5 luni mai tîrziu, după ce au fost torturaţi, alte şase persoane  legate de parohia lor, răpite în cadrul aceleiaşi operaţiuni au „dispărut“ (desaparecidos), dintre care patru profesoare  şi doi dintre soţii lor.

Cînd a fost eliberat, preotul Orlando Yorio l-a acuzat pe Bergoglio de a-i fi predat escadroanelor morţii (incluzînd cele şase persoane), Jalics a refuzat să discute despre plîngere, după care s-a retras într-o mănăstire din Germania.

Printre cei „dispăruţi“ în mîinile escadroanelor morţii  erau  Monica Candelaria Mignone, fiica fondatorului CELS (Centro de Estudios Legales y Sociales), Emilio Mignone şi Maria Marta Vasquez Ocampo, fiica preşedintei de Madre de Plaza de Mayo, Martha Ocampo de Vasquez.

Maria Marta Vasquez, soţul său Cesar Lugones şi Maria Candelaria Mignone, pe nedrept „predaţi escadroanelor morţii“ de către provincialul iezuit Jorge Mario Bergoglio, sînt printre miile de desaparecidos (dispăruţi) ai „războiului murdar“din Argentina susţinut clandestin de Washington prin operaţiunea Condor.

În timpul procesului iniţiat în 2005 „Bergoglio a invocat, în două rînduri, dreptul său în virtutea legii argentiniene de a refuza să apară în faţa curţii şi cînd în 2010 a dat mărturie, răspunsurile sale au fost evazive.“

(va urma)

Surse:http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2004/12/041214_operatiunea_condor.shtml

http://195.234.175.160/es/node/11736

Notă: la cîteva zile după publicarea articolului de mai sus, mai precis în data 17 mai 2013, generalul Jorge Rafael Videla a murit la vîrsta de 87 de ani, ca urmare a unei căzături suferite  în dușul închisorii, unde își ispășea pedeapsa. 

Copyright © 2013 Revelații ale cerului

Reclame