Onoarea și dezonoarea noastră continuă

 

     

          A murit academicianul Dinu C. Giurescu. Nu am fost lîngă dînsul, dar nu mi-l pot imagina decît cu stiloul în mînă și cu cîteva cărți și manuscrise în preajmă. Și unealta de scris a căzut pentru totdeauna, la capătul unei opere care marchează cultura și istoriografia românească. Cît a trăit și a scris, a spus adevărurile grele despre ceasurile hotărîtoare ale nației.

 A fost ca un paloș, ca o suliță, ca o armă de apărat istoria României și ființa poporului român. În afara lui David Prodan, nu știu nici un alt istoric care să fi acoperit atîția ani, cu atîta trudă, istoria României. Cum l-a răsplătit țara în anii comunismului rămîne o dureroasă lecție de morală. Cum se poartă țara de astăzi, liberă și, să-i zicem, democratică este iarăși o mare lecție de morală din care noi ieșim mai dezonorați decît ne putem da seama. Academia Romană nu a primit rămășițele pămîntești ale istoricului Dinu C. Giurescu pentru a avea parte de un ultim omagiu din partea publicului. De o asemenea onoare nu poate beneficia decît președintele Academiei Române, indiferent ce fel de operă are, indiferent cine l-a susținut pentru o asemenea ascensiune.

Care va să zică, sub pălăria Academiei Române încape un Laborator pentru analiza războiului informațional și comunicare (LARICS), un soi de laborator cum sunt eu popă. Numai faptul că Vasile Dîncu era ministru a împiedicat să mai avem un academician specializat în patinajul propozițiilor. Am salutat Apelul academicienilor adresat poporului român. Mi s-a părut un mesaj patriotic necesar, frumos și convingător. Cînd o mare parte din populație și l-a asumat, academicienii țării noastre au răsturnat vaza și au spart-o. La un moment dat, academicianul Ioan Aurel Pop spunea: „În societate văd multe orgolii, individuale, mai ales, decât de grup“, anunțînd că, din punctul său de vedere, Academia Română va fi „o instituție umană, cu Dumnezeu“. Cît de umană este Academia Romană, cît de morală și cît de patriotică este ea, dacă valorile culturii și științei românești nu se pot retrage din scena publică și nu se pot despărți de poporul lor decît dacă au fost președinți ai Academiei Române? Niciodată n-am văzut judecată mai nedreaptă scoasă din mintea unor înțelepți, semn că poporul din care se trag știe el ce știe cînd zice că „unde-i multă minte este și multă prostie“.

Am sunat la conducerea Ateneului Român, așezămîntul ridicat din bani publici pentru a găzdui bucuriile minții și ale sufletului și pentru a onora valorile nației. Mi s-a spus să transmit o adresă. Din partea cui? A Academiei Române? Profesorul Giurescu n-are partid, n-are guvern, n-are gașcă.

Pentru marile servicii făcute istoriei poporului român, academicianul Dinu C. Giurescu va fi depus la Biserica Italiană, unde vor avea loc și Recviemul și Liturghia de înmormântare.

S-a stins cel mai frumos și mai drept dintre istoricii români. A fost unul dintre colaboratorii ziarului nostru. Ne-a dat curaj cînd ne lipsea și ne-a explicat sensuri și abordări ale istoriei. Fără el, am fi greșit mai mult. Vorbea simplu și clar, oricît de dureros ar fi fost adevărul. A dus mai departe truda unei familii. A luat pe umerii săi și a dus mai departe opera istorică a tatălui său. Și-a luat alături de el istorici tineri. Cu riscul de a supăra, spun că Dinu C. Giurescu a făcut și o școală de istorie. A dat o șansă celor tineri, i-a cultivat, a semnat alături de ei și le-a deschis calea cercetării.

În cele mai complicate momente de istorie contemporană, profesorul Dinu C. Giurescu s-a purtat ca un tînăr luptător, dovedind curaj, cumpătare și un patriotism cum nu mi-a fost dat să văd de prea multe ori în viață. Și, cu toate acestea, profesorul era modest și cumpătat, ca un înțelept care poate trece peste slăbiciunile omenești.

Nu și peste cuvintele nedrepte spuse despre poporul său.

Articolul semnat de Cornel Nistorescu a apărut în ediția online a Cotidianului din 25 aprilie 2018.

Sursa: https://www.cotidianul.ro/onoarea-si-dezonoarea-noastra-continua/

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-