Alegătorul nostru, stăpînul nostru: STS

         Concluzia de ansamblu a acestor alegeri este că rezultatele par puse cu mîna. Nu în urne, odată cu buletinul de vot, ci pe colțul de masă al serviciilor secrete. Posturile au fost distribuite pe un țintar, astfel încît să împace cam pe toată lumea și să nu bată la ochi. Fiecare a primit cîte o feliuță, p-ici pe colo, condiția fiind ca, per total, socoteala să dea cu virgulă împotriva PSD. Cei pe care tabletele trebuia să-i arunce peste bord au fost pesediștii, oriunde s-ar afla, precum și personalitățile care creau complexe derbedeilor politici, precum a fost primarul din Timișoara, de exemplu.

Dincolo de această percepție generală, cred că semnificațiile cele mai importante ale acestor alegeri locale sunt următoarele:

Distrugerea ciumei roșii e în grafic. Directiva de inspirație nazistă a „scoaterii PSD-ului din țară” – în sensul desființării acestui partid politic – care a fost trasată anul trecut de Werner Iohannis este pusă în aplicare pas cu pas. Asemenea regimurilor totalitare, eliminarea adversarului politic este concepută de acest personaj ca o condiție a menținerii sale la putere. Așa au făcut și fasciștii, și bolșevicii. După exemplul acestor înaintași, distrugerea ciumei roșii – expresia lui Goebbels fiind preluată cu sîrg de propagandistul șef al PNL – este singurul program politic al comandantului Iohannis. Proiectul distrugerii partidului care a dus România în NATO și UE este unul tcluit mai demult și face parte din marea răzbunare a securității asupra celor care a demantelat-o la începutul anilor 90.

USR-i-ul invadează primăriile. Brigăzile de șoc care au în teren misiunea eliminării PSD-ului sunt cele organizate sub numele „USR-i Plus 21/4”. După actualele alegeri, această unitate de luptă pentru purificarea ideologică a țării s-a consolidat substanțial, cuprinzînd în tentaculele sale tot mai multe teritorii. De altfel, programul politic al desființării PSD a fost reafirmat de președintele Dan Barna cu și mai mult aplomb, ca un angajament solemn al luptei sale viitoare, chiar duminică seara, cînd și-a clamat victoria.

Huliganismul politic devine politică de stat. Marea cotitură adusă de aceste alegeri în istoria politică a țării este aceea că huliganismul politic reprezentat de cele două formațiuni de șoc a căpătat deplină legitimitate. Început în stradă de haștagiștii dirijați de Werner Iohannis, cel îmbrăcat într-o vestă roșie antiglonț, pătruns apoi în Parlament cu echipa de pancarte și zgomote ce bubuia în stațiile de amplificare în timpul ședințelor din comisii, huliganismul politic a pătruns de acum în mai toate instituțiile publice. Asemenea cămășilor brune din Germania anilor 30, huliganismul politic încurajat de Werner Iohannis este deja asimilat unei rețete de succes în viața publică, avînd similitudini și rădăcini protocronice în practicile cocalarilor și interlopilor. Prin victoriile unității de luptă „USR-i Plus 2/14” în multe primării și consilii și a lui Mucișor Ban la Capitală, interlopii și cocalarii devin parteneri oficiali ai puterii administrative, înnobilînd viața politică în „România educată” a lui Werner Iohannis.

Săracu^ Ciolacu ar trebui decorat. Conducerea actuală a PSD a dovedit că este în grafic cu misiunea pentru care i s-a dat pe mînă partidul. Ciolacu et Co. merită o decorație militară pentru modul impecabil în care îndeplinesc din interior directiva lui Iohannis, îndreptînd tiptil-tiptil partidul spre obșteasca desființare (tiptil ca să nu se producă panică). Declarațiile lui săracu^ Ciolacu de după anunțarea exit-poll-ului sunt de-a dreptul comice. A tot repetat, insistent și cu vocea uscată, că alegerile au arătat „că direcția în care merge partidul e cea bună”…niște curci rîdeau în fundul curții…Spaima lui Ciolacu este ca niște alde Pleșoianu din partid să nu-l basculeze cumva de la cașcaval. Săracu^ Ciolacu… Să nu se sperie, pentru că în acest partid confiscat de acoperiții care abia l-au cocoțat în vitrina politicii, n-are cine să-l mai dea jos.

Golănia ProVorbăria. Alegerile au mai pus în lumină, dacă mai era nevoie, și cît de toxic este acest Victor Ponta, un hopa-mitică abulic, drogat de putere și chior de ambiții, de un carierism devastator, nevisînd zi și noapte altceva decît la cum să ajungă el președinte de țară în 2024. Amețit de acest vis, Ponta este derbedeul de lux al politicii românești, un om de nimic, fără caracter, egoist și pafarist, exponent detestabil al unei eterne mișcări de glezne ce s-ar putea numi „Golănia Pro Vorbăria”.

Ponta este cel care a dat Gabrielei Firea cel puțin două lovituri sub centură. Mai întîi l-a preluat la ordin pe Robert Negoiță, cînd acesta a fost catapultat de Sistem din PSD tot pentru a lovi în Firea; apoi, a refuzat să facă alianță cu PSD pentru Capitală – ca și Tăriceanu, de altfel – pentru a o lăsa pe Firea singură. În obsesia sa de a deveni președinte, Ponta și-a dat seama că o victorie a Gabrielei Firea la Capitală i-ar diminua lui șansele să mai fie candidat la președinție în 2024. Și a luptat cît a putut ca Firea să nu iasă primar general. În această manevră s-a întîlnit cu interesele Sistemului, astfel că înfrîngerea Gabrielei Firea convenea ambilor parteneri: Sistemul securist avea misiunea să dea cale liberă lui Mucișor Ban spre Capitală, decapitînd totodată încă un lider „periculos” al PSD, care mai putea ține partidul în viață; iar Ponta dorea să scape de un concurent important la viitoarele prezidențiale.

Orban nu știe ce i s-a întîmplat. Comice sunt și declarațiile lui Ludovic Orban de duminică seara. A vorbit despre desființarea PSD, scoaterea PSD din Capitală, „eliberarea țării de mafia pesedistă” și altele asemenea, fiind preocupat doar să raporteze Marelui Konducător că respectă directiva strategică a distrugerii ciumei roșii. Ocolea bîrna scorului politic din curtea sa și se referea numai la ceea ce a făcut PSD-ului… Și tot cînta, ca surda în horă, că „a învins zdrobitor” la aceste alegeri locale (deși e pe locul 2 la vot politic), așa cum pretinde că „a învins zdrobitor” și europarlamentare, deși are doar 1 mandat în plus față de PSD. Mă rog, de la Orban nu poți avea pretenții prea mari. Unii oameni au capul mic în care și creierul se simte leger.

Voi mai reveni asupra acestui surogat de partid numit PNL, care-și va instala, probabil, primarii și consilierii, fie ei violatori și torționari ai propriilor copii, cu alai de lăutari și cocalari.

Tabletele smart sunt mai inteligente decît alegătorii. În sfîrșit, dar nu în ultimul rînd, aceste alegeri au confirmat dictonul democratic că alegătorul nostru este stăpînul nostru. În cazul democrației românești, el poartă, vorba poetului, un nume, un singur nume: STS.

Cum s-a mai spus de zeci de ori, suntem singura țară din lumea civilizată în care procesul electoral este condus de o instituție militarizată, aflată sub comanda unui om și parte a unui sistem ocult de putere. Faptul că, timp de ani de zile, realizarea și administrarea softului electoral n-a putut fi încredințată unei organizații civile, non-guvernamentale, spune totul despre cine comandă la noi rezultatele alegerilor. După cum nici de problema arhicunoscută a votanților cu viză de flotant nu s-a putut atinge nimeni.

Primele rezultate ciudate care au dat de gîndit au fost la europarlamentare. Tabletele erau atunci în probe. Ce fel de popor o fi fost acela care l-a trimis la Bruxelles pe Băsescu și nu pe Tăriceanu, pe Clotilde Armand și nu pe Nora Nicolai ?!…Ulterior, s-a confirmat că, la acele alegeri, misiunea principală a tabletelor era dublă. Pe de o parte, trebuia scos din joc Tăriceanu, care era singurul și ireductibilul adversar de principii al lui Werner Iohannis la prezidențiale; eșecul ALDE la europarlamentare era suficient pentru a-i tăia aripioarele celui care se dovedise cel mai vocal opozant al Sistemului securist. Pe de altă parte, tabletele trebuia să picteze pentru cei de la „USR-i Plus21/4” un scor suficient pentru a putea fi scoși din conservă niște persoanje precum Dragoș Tudorache, de pildă, care bîntuiau demult prin coridoarele de la Bruxelles și care acum trebuia albite, precum banii, prin propulsarea în Parlamentul European. Ambele misiuni au fost îndeplinite cu succes.

Partaj franco-german, Clotilde și Fritz în primării românești. Clotilde Armand este o codoașă dovedită a contractelor pentru firmelor străine, o femeie care a devenit un fel de emblemă vie a transformării României în colonie și promenadă a serviciilor străine. Este la mintea cocoșului că această panaramă de politiciană s-a retras la ordin de la Bruxelles, unde avea leafă de 5 ori mai mare ca aceea de primar de sector, primind garanția că va cîștiga primăria pentru o misiune care va ieși curînd la iveală. (Termenul de panaramă a intrat deja în vocabularul politic, fiind omologat de alesul Capitalei, colegul ei de baricade, și nefiind contestat în vreun fel de mentorul României educate).

Ce ambiții o mînă oare în luptă pe această femeie, mamă a patru copii, care habar n-are de limba română, de români și de această țară, de trebuie ea musai să fie ba primăriță (încearcă de vreo 8 ani), ba europarlamentar, ba consilier local – orice, dar numai să fie mufată la o instituție cu bani – și aia să fie numai și numai primăria sectorului 1? Cine oare să fi votat din Giulești Sîrbi ori Crîngași, Dămăroaia și Bucureștii Noi, cu acest personaj care nu știe să spună în românește nici cum o cheamă, care a sifonat milioane de euro de la bugetul României fără să facă nimic și care plutește pe-aici ca o cometă stîrnind praf și zgomote?

Acum a devenit limpede și faptul că merituosul fost viceprimar liberal Dan Cristian Popescu de la sectorul 2 a fost decartat la ordin de PNL pentru că locul de primar era rezervat tot unui om de la „USR-i Plus 21/4”. Tabletele din pădure s-au dovedit atît de smart încît au reușit perfomanța ca, la sectorul 2, să pună un primar care a primit zeci de mii de voturi fără ca niciunul dintre votanți să-l cunoască!

La fel și la Timișoara, aceleași instrumente mai inteligente decît bănățenii au pus primar pe un oarecare domn Fritz, cetățean german care s-a pripășit pe aici cu misiuni de „voluntariat”, care de vreo 15 ani stă acasă, la o fermă și despre care, pînă ieri, nimeni nu știa cine e, de unde e și ce hram poartă. Cum a fost posibil ca timișorenii, care sunt fruncea țării, „să pună” primar un asemenea personaj, care nici nu e cetățean român și care are o biografie tipică legendelor contrafăcute pentru spioni ?

În contrapartidă, însă, la sectorul 6 tabletele au adus primar un personaj notoriu, de mare vizibilitate, țucălar fondator al Monicăi Macovei și, mai nou, idolul lui Migdal, al lui Capone și al altor liberali galactici din „România educată” a lui Werner Iohannis…

Trăiască victoria în alegeri și lupta pentru pace!

Articolul scris de Octavian Știreanu a apărut pe site-ul Cotidianul.ro în 28 septembrie 2020.

Sursa: https://www.cotidianul.ro/alegatorul-nostru-stapanul-nostru-sts/

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/