Arhive blog

Sub „scutul” rachetelor nucleare ale SUA în Europa

        Locația rachetelor NATO de la Deveselu din România, parte a sistemului american Aegis de „apărare a rachetelor” a finalizat „actualizarea” începută în aprilie anul trecut. NATO comunică acest lucru, asigurînd că acesta „nu a conferit nici o capacitate ofensivă sistemului”, care „rămîne pur defensiv, axat pe amenințări potențiale provenind din afara zonei euroatlantice.”

Locația de la Deveselu este dotată (conform descrierii oficiale) cu 24 de rachete, instalate în lansatoare verticale subterane, pentru interceptarea rachetelor balistice cu rază scurtă și medie de acțiune. O altă locație care va intra în funcțiune în 2020 la baza poloneză de la Redzikowo, va fi de asemenea dotată cu acest sistem. Lansatoarele de același tip se află la bordul a patru nave ale Marinei SUA care, desfășurate la baza spaniolă de la Rota, traversează Mediterana, Marea Neagră și Mara Baltică. Desfășurarea însăși a lansatoarelor arată că sistemul este dirijat nu numai împotriva „amenințării iraniene” (așa cum declară SUA și NATO), ci în principal împotriva Rusiei.

Că așa-zisul „scut” nu este „pur defensiv” este explicat chiar de industria de război care l-a realizat, Lockheed Martin. Aceasta arată că sistemul este „proiectat să instaleze orice rachetă în orice rampă de lansare”, astfel adaptată la „orice misiune de război” incluzînd „atacul împotriva țintelor terestre”. Lockheed Martin precizează că rampele de lansare de cele mai mari dimensiuni pot lansa „cele mai mari rachete ca cele de apărare împotriva rachetelor balistice și cele pentru atac cu rază lungă de acțiune”. Ea admite deci în fond, că instalațiile din România și Polonia și cele patru nave ale sistemului Aegis pot fi înarmate nu numai cu rachete antirachetă, ci și cu rachete de croazieră Tomahawk cu focos nuclear capabile să lovească ținte la mii de kilometri distanță.

Așa cum arată Serviciul de cercetare al Congresului (24 iulie 2019) cele patru nave SUA care „operează în apele europene pentru a apăra Europa de potențiale atacuri de rachete balistice” fac parte dintr-o flotă de 38 de nave Aegis care în 2024 vor ajunge la 59.

În anul fiscal 2020 sunt alocate 1,8 miliarde de dolari pentru întărirea acestui sistem, inclusiv a locațiilor din România și Polonia. Alte instalații terestre și nave ale sistemului Aegis vor fi desfășurate nu numai în Europa împotriva Rusiei ci și în Asia și în Pacific împotriva Chinei. Conform planurilor, Japonia va instala pe propriul său teritoriu două locații de rachete furnizate de către SUA; Coreea de Sud și Australia vor achiziționa din SUA nave din același sistem.

Mai mult, în cele trei luni în care echipamentele din Deveselu au fost aduse în SUA pentru a fi „actualizate” a fost desfășurată în locația din România o baterie de rachete mobile Thaad a Armatei SUA, cu capacitatea de a doborî o rachetă balistică în afara atmosferei”, dar și cu capacitatea de a lansa rachete nucleare cu rază lungă de acțiune.

Sistemul Aegis fiind repus în funcție – comunică NATO – Thaad a fost „relocat”. Nu specifică unde. Dar se știe că armata SUA a mutat baterii de rachete de acest tip din Israel în insula Guam din Pacific.

În lumina acestor fapte, în momentul în care SUA rupe Tratatul FNI (Forțe Nucleare Intermediare-n.t.)* pentru a instala rachete nucleare cu rază medie de acțiune în imediata apropiere a Rusiei și Chinei, nu este surprinzător anunțul – făcut la Moscova de senatorul Viktor Bondarev, șeful Comisie de apărare – că Rusia se bazează în Crimeea pe bombardierele de atac nuclear Tu-22M3.

Dar aproape nimănui nu-i pasă deoarece, în Italia și în UE, toate acestea sînt ascunse de aparatul politico-mediatic.

*„La 2 august 2019, la iniţiativa americană, îşi încetează validitatea Tratatul semnat la 8 decembrie 1987 la Washington de către Uniunea Sovietică şi SUA privind lichidarea rachetelor cu rază intermediară”, se menţionează într-un comunicat al Ministerului de Externe rus.

Tratatul INF, semnat de SUA şi URSS în 1987, a interzis rachetele cu lansare de la sol capabile să transporte focoase nucleare pe o distanţă între 500 şi 5.500 de kilometri. (Sursa: https://www.agerpres.ro/politica-externa/2019/08/02/rusia-anunta-incetarea-tratatului-inf-la-initiativa-sua–350351?fbclid=IwAR1QWuxwJoaZFq9nKgG_s2h4B-TzPX1KHcrTRGiLpbofDylJT4wnLaD86cI

Articolul semnat de Manlio Dinucci a apărut pe site-ul Mondialisation în 20 august 2019.

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Reclame

Armata de insecte a Pentagonului

         Roiuri de insecte, care transportă virusuri modificate genetic atacă culturile unei țări și distrug producția sa alimentară: nu este vorba de un scenariu științifico-fantastic, ci ceea ce este pe cale să pregătească Agenția Pentagonului pentru proiectele de cercetare științifică avansată – DARPA.

Prestigioasa revistă americană Science a publicat în 5 octombrie 2018 un editorial în care cinci cercetători de la două universități germane și una franceză, au pus la îndoială faptul că programul de cercetare al Agenției Pentagonului intitulat „Insectele aliate” ar avea ca unic scop declarat protejarea agriculturii americane de agenți patogeni, prin utilizarea insectelor ca vectori de virusuri modificate genetic care, transmițîndu-se plantelor le modifică cromozomii. Această capacitate, susțin cei cinci cercetători, ar părea „foarte limitată”.

În lumea științifică există din contră „percepția vastă pe care programul ar avea-o, aceea de a dezvolta agenți patogeni și vectorii lor pentru obiective ostile” respectiv „un nou sistem de arme biologice”. Aceasta violează Convenția de la Geneva asupra armelor biologice, intrată în vigoare în 1975 dar rămasă pe hîrtie prin refuzul SUA de a accepta inspecțiile în propriile lor laboratoare.

Cei cinci cercetători specifică că „soluția practică, simplă ar fi suficientă pentru a genera o nouă clasă de arme biologice, arme care ar fi extrem de ușor transmisibile culturilor agricole sensibile, răspîndind insectele ca mijloace de transport”.

Scenariul unui atac al culturilor alimentare în Rusia, China și alte țări, condus de Pentagon cu roiuri de insecte care transportă virusuri modificate genetic, nu aparține domeniului științifico-fantastic. Programul DARPA nu este singurul care utilizează insecte în scop de război. Laboratorul de cercetare al Marinei SUA a cerut Universității St. Louis din Washington să facă un studiu pentru transformarea lăcustelor în drone biologice.

Prin intermediul unui electrod implantat în creier și un minuscul transmițător pe spatele insectei, operatorul de la sol poate înțelege ceea ce antenele lăcustei sînt pe cale să capteze. Aceste insecte au o capacitate olfactivă capabilă să perceapă instantaneu diverse tipuri de substanțe chimice în aer ceea ce permite identificarea depozitelor de explozivi și a altor locuri de țintit printr-un atac aerian sau cu rachete.

.

Programul DARPA-subliniază ei- este primul program de dezvoltare a virusurilor modificate genetic pentru a fi răspîndite în mediul înconjurător, care să infecteze alte organisme „nu numai în agricultură”. Cu alte cuvinte, printre organismele țintă a virusurilor transportate de către insecte ar putea fi de asemenea cel al omului.

Se știe că, în laboratoarele americane și în altele, au fost efectuate în timpul războiului rece cercetări asupra bacteriilor și virusurilor care, răspîndite de către insecte (păduchi, muște, căpușe) pot declanșa epidemii într-o țară dușmană. Printre ele bacteria Yersinia Pestis, care provoacă ciuma bubonică (redutabila moarte neagră din Evul mediu) și virusul Ebola, contagios și letal. (Vezi Originea maladiei Ebola)

Cu tehnicile disponibile de astăzi este posibil să se producă noi tipuri de agenți patogeni, răspîndiți de insecte, față de care populația țintă nu s-ar putea apăra.

Plăgile care, în narațiunea biblică, s-au abătut asupra Egiptului prin roiuri imense de țînțari, muște și lăcuste prin voința divină, pot azi să se abată cu adevărat asupra lumii întregi prin voința umană. Nu sînt profeții cei care ne-o spun, ci acești cercetători care și-au păstrat natura umană.

Sursa: https://www.mondialisation.ca/larmee-dinsectes-du-pentagone/5628300

Copyright © 2013-2018 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Divizarea Irakului

 

În articolul apărut în cotidianul „Il Manifesto“ , în  data de 16 iunie 2014, geograful şi geopolitologul italian Manlio Dinucci face o succintă analiză a situaţiei din Irak.

Conform afirmaţiilor sale, în spatele actualului conflict stau SUA, care prin Agenţia Centrală de Informaţii (CIA), precum şi prin alte agenţii federale spionează şi conduc operaţiunile americane secrete la scară mondială. În acest caz, este vorba despre Statul Islamic din Irak şi Levant (o parte a Orientului Mijlociu, la sud de Munţii Taurus, Marea Mediterană la vest şi Deşertul Arabiei la est), SIIL sau EIIL o alianţă a mai multor grupuri jihadiste irkiene, ramura Al-Qaida din Mesopotamia.Gruparea a fost creată avînd la bază strategia americană a de demolare a statelor prin războiul secret.

Mulţi dintre şefii ei provin din formaţiuni islamice libiene, care iniţial considerate teroriste, au fost înarmate antrenate şi finanţate, de către serviciile secrete amaricane, pentru răsturnarea lui Gadhafi. SIIL confirmă aceasta prin comemorarea a doi dintre comandanţii săi: Abu Abdallah al Libi, care a luptat în Libia înainte de afi ucis în Siria de un grup rival în septembrie 2013 şi Abu Dajana, care după ce a luptat şi el în Libia, a fost ucis în februarie 2014 tot în Siria.

Cînd a început războiul secret pentru înlăturarea preşedintelui Bashar al Assad, numeroşi militanţi au trecut din Libia în Siria, unindu-se cu cei care constituiau majoritatea şi care proveneau din Afganistan, Bosnia, Cecenia şi din alte ţări. SIIL a construit o mare parte a forţei sale tocmai în Siria unde „rebelii“ infiltraţi din Turcia şi Iordania, au fost aprovizionaţi cu arme din Croaţia, prin intermediul unei reţele organizate de CIA (a cărei existenţe a fost documentată printr-o anchetă din New York Times din 26 martie 2013).

Autorul respinge ideea conform căreia CIA şi celelalte agenţii americane – dotate cu o reţea de spioni, drone eficiente şi sateliţi militari – nu au avut informaţii despre ofensiva pe care o pregăteşte SIIL împotriva Baghdadului. Faptul că Washington-ul nu a reacţionat demonstrează că obiectivul lui strategic nu este apărarea, ci controlul statului irakian.

În cel de-al doilea război în Irak, SUA au cheltuit peste 800 de milioane de dolari în operaţiuni militare, iar dacă se iau în considerare toate costurile, inclusiv cele sanitare, suma se ridică la 3 mii de miliarde de dolari.

În acelaşi timp, China şi-a sporit prezenţa în zonă, prin cumpărarea a jumătate din producţia de petrol a ţării şi prin investiţii masive în industria extractivă.

În luna februarie 2014, în timpul vizitei la Bagdad a ministrului chinez al afacerilor externe, Wang Yi, cele două guverne au semnat acorduri privind achiziţionarea, de către Irak, de armament din China.

În luna mai, prim-ministrul irakian, Nouri al-Maliki a participat la Shanghai, la conferinţa privind măsurile de interacţiune şi întărire a încrederii în Asia, la care a participat şi preşedintele iranian Hassan Rouhani.

În noiembrie 2013, Irakul, sfidînd embargo-ul cerut de americani, a semnat cu Iranul un acord de achiziţionare de arme iraniene în valoare de 195 de milioane de dolari.

În acest context geopolitic, SUA se vede nevoită să-şi apere poziţia cîştigată cu atîta efort. Prin urmare apelează la „serviciile“ SIIL, care prin acţiunile sale contribuie şi mai mult la adîncirea rivalităţii sunito-şiite din Irak.

De asemenea, trebuie amintit aici şi faptul că, în 2007, actualul vice-preşedinte american, Joe Biden a trecut prin Senat planul care prevede „descentralizarea Irakului în trei regiuni semiautonome: kurdă, sunită şi şiită“, cu un „guvern central limitat la Bagdad“, cu alte cuvinte dezmembrarea Irakului.