Justiţia ca doamnă

    Vedeta incontestabilă a acestui început de an este, fără îndoială, justiţia. Dichisită, sulimenită şi siliconată ea s-a prezentat în faţa auditoriului ca nouă.

E drept, în ultimii 10 ani a cam stat de-o parte şi s-a menajat cît a putut de mult.

Totuşi, pentru a nu-şi ieşi din mînă, i-a alergat pe ogoarele patriei pe cetăţenii cinstiţi care, ca şi mine, au îndrăznit să meargă la referendumul din 29 iulie 2012 şi să voteze pentru îndepărtarea de la conducerea ţării a impostorului.

Rezultatul? S-a mai compromis încă o dată, dacă mai era nevoie.

În rest, şi-a ales clienţii pe sprînceană: care găinari, care certaţi cu comănduirea, adicătelea cu regimul B de tristă amintire. Dacă ţineţi minte, pînă mai dăunăzi, sintagma se referea doar la cei 25 de ani ai regimului C.

Acum ea, justiţia, ne cucereşte cu aerul ei dezinvolt şi triumfalist. Ne flutură în faţa ochilor dosare grele, ţinute în sertar, precum operele samizdat de odinioară şi arestaţi preventiv, eliberaţi apoi cu uşurinţă din lipsă de probe.

Tot acest spectacol, învăluit într-o perdea de fum, lasă un gust amar spectatorului.

Oare de ce-om fi consideraţi toţi fraieri şi neştiutori într-ale dreptului?

De ce, chiar şi în faţa unor evidenţe şi probe de necontestat, ea neagă cu vehemenţă adevărul?

Evident, retorice fiind, aceste întrebări nu reclamă un răspuns.

Şi totuşi…

Copyright © 2013-2015 Revelații ale cerului