Arhive blog

30 de ani de la victoria totală a Moscovei

       ..beculețe, sclipici, gablonțuri, goana după cumpărături inutile, mesaje standard idioate cu fieca lumina să vă zguduie flocii la tavă etc, valuri de poze și filmulețe cu reni, brăduți, crăciunițe, nesfîrșită maree de prostii fără nicio legătură cu vreun fior creștin, ca și cînd vreodată nefericirile de peste an, sau de peste ani, adunate în suflete s-ar scutura de la sine și întunericul și mîzga din oameni brusc s-ar clăti și risipi.

Peste toată acestea se mai adună și comemorările festive ale „eliberării“ din Decembrie 1989, deși nu cred că mai există vreun român oricît de idiot care să nu fi aflat de Ilici – KGB, de lovitura moscoviților, de revenirea kominterniștilor și de faptul că în 89 a avut loc o ocupație militară rusă.

Mitologia falsă a Salvării Naţionale este reiterată an de an cu ocazia „sărbătoririi Revoluţiei“, ceva cu totul schizofrenic, oricine cît de cît integru moral și intelectual își dă seama de goliciunea și găunoșenia iluziilor mincinoase, iluziile Libertăţii şi a Salvării, prin pseudo-mîntuitorul Ion Iliescu, cîrpa kaghebistă, criminalul cu mîinile roșii de sînge de români pînă la coate.

Cel care și-a ucis chiar familia adoptivă, deoarece Ilici fusese practic înfiat de mic de Elena și Nicolae Ceaușescu, iar cînd a aflat de la contraspionaj că Ilici este sugiucul Moscovei Ceașcă a fost devastat, dar totuși nu l-a lichidat, dimpotrivă l-a menținut în rîndurile nomenclaturiștilor. Hal de dictator, le dă posturi de directori trădătorilor. Ca apoi aceștia să-l lichideze.

Cei care l-au ucis pe Ceașcă de Crăciun au pus în practică un fel de ritual păgîn – anumite neamuri practicau uciderea captivilor și inamicilor de ziua lor de sărbătoare, pentru a o macula definitiv.

Ți se taie orice chef de sărbătoare cînd vezi tot moscoviții la putere, vezi că România este în continuare condusă de securiștii kaghebiști, politrucii comunişti sau de copiii și nepoții acestora, membrii castei care a pus mîna pe putere, acum joacă commedia liberalismului sau a social-democrației.

La cîteva zile de la asasinarea lui Ceaușescu, a existat un grup de tineri care au ieșit în stradă, prin centru, cu intenția unui protest anticomunist, și cu ceva idei de monarhie – la vremea aia nu se prea știa ce lepră fusese jegul de Mihai Pobeda – Doina Cornea a apărut la televizor şi la radio să „nu se adune lumea” că încă mai sunt „terorişti” care ar vrea „să răzbune moartea lui Ceauşescu”, „că este o diversiune”.

Peste niște ani, la o ședință de consiliu a Alianței civice, unde eram în conducere, ca fondator, Doina Cornea a fost întrebată de ce a atras ura mulțimii ca să ne omoare atunci, pe motiv de ”terorism”, deși unii dintre noi chiar luptaseră cu teroriștii autentici ai lui Ilici. Foarte senin și cretin tipa ne-a zis că așa a rugat-o Silviu, în care ea credea orbește. Am rămas mască – Silviu?!!! what the fuck? Cornea și Brucan erau bara bara, gen love is in the air?

Brucan o pusese să facă o diversiune ordinară și ea s-a conformat, ca și tot grupul de actorași, regizori, poeți și scriitorași vomitivi comuniști de teapa lui Caramitru, Blandiana, Nicolaescu, Dinescu, Pleșu, Manolescu etc samd – strînși ciucure cu devoțiune în jurul lui Ilici – erau desigur cu toții ai KGB de mulți ani au fost selectați și recrutați cu grijă, pînă și eu am fost ținta unui recrutor al KGB, Mircea Popa, spion sovietic prins de contraspionaj, ceilalți iată că n-au fost prinși, au prosperat, altfel ar fi fost nu alături de comunistul secretar de partid ci în stradă alături de autenticii anticomuniști care strigau atunci ceva vag cam cu monarhia, că asta li se părea maxim de opoziție la comunism.

Restaurația cadrelor și agenților moscoviți s-a desfășurat sub bagheta lui Brucan și Soros venit cu primul avion civil aterizat pe Otopeni, în ianuarie 90, aceștia au fondat GDS-ul – Centrala de acoperire a agenturii KGB, cea cu adevărat bine scufundată, era plin de cadre Secu pe acolo, s-a trecut la recrutare și organizare, cu banii de la Soroș, un milion de dolari, sumă uriașă la vremea aceea, pe mîna lui Alin Teodorescu, agent al serviciilor maghiare și turnător la Secu, viitorul mega Cancelar al PSD-ului din epoca sa ce mai sinistră, sub Năstase.

Rețeaua a fost ulterior ramificată și suprabugetată, prin nenumărate alte filiere, în afară de Soroș, cifra totala a contactelor agenturii este de vreo 36 000, strecurați în ”societatea civilă”, servicii, mass media, sindicate, partide, mediu de afaceri – din care oricînd, la semnal, devin operaționali in strada vreo 5000, distribuiți în vreo 200 de ong-uri interconectate, sumele de întretinere, funcționare, extindere și recompensare în 30 de ani au atins probabil pragul de vreun miliard de dolari.

Să belești o țară doar cu un miliard de dolari este o afacere ff bună mai ales dacă în timpul ăsta jefuiești vreo cîteva sute de miliarde, că doar d-aia ai crescut agentură.

Singura zvîcnire autentică și semnificativă împotriva Moscovei a fost manifestația CADA, unică în lume, mii de cadre din toate armele, în uniforme, au umplut Piața Victoriei, după uciderea grupului Trosca de către cuplul Nicolae Militaru – Ilici, cerînd eliminarea Corbilor GRU și KGB din fruntea Armatei, evident a avut loc doar o operațiune de machiaj la gene, s-a schimbat Militaru cu Stănculescu, alt kaghebist și ăsta, mai cu maniere, a lăsat corpurile ciuruite ale Ceaușeștilor aruncate pe stadion pe Ghencea, într-o prelată și s-a dus la băute la petrecerea de alături, plătită din bugetul aprobat chiar de Ceașcă.

Nimeni n-a suflat nici pîs despre haita celor 50 de generali ai rețelei sovieticilor reactivați și ridicați în grad de generalul GRU Lepădatu, că ăsta era numele real la lui Militaru.

Preluarea efectivă a Puterii de către agentura rusă a lui Ilici a avut loc în intervalul în care, ca şi azi, românaşii se îndopau pînă la crăpare, de la Crăciun pînă la Sf. Vasile.

În data de 22 decembrie 1989, la ieşirea lui Iliescu la balcon, Departamentul Securităţii Statului (DSS), gardienii sistemului de stat şi de partid din România, avea un efectiv total de 15.312 angajaţi, dintre care 10.114 ofiţeri, 791 maiştri militari, 3.179 subofiţeri şi 1.228 personal civil. În unităţile centrale ale Securităţii lucrau 6.602 persoane, în cele teritoriale şi la Securitatea Municipiului Bucureşti – 6.059, în şcolile de pregătire şi perfecţionare a cadrelor – 225, iar în unităţile speciale acoperite – 2.426, dintre care 1.892 ofiţeri.

Toată această forţă a devenit baza noii Puteri „salvatoare“.

De asemenea, mai activau peste 800.000 de informatori – cu toții făceau dosare unui număr de 1,3 milioane de români supravegheați pentru diverse, prin contagiune cu aceștia se poate estima o cifră de 4 milioane de români atinși de aripa Securității.

Informatorii au avut un rol ff important după 89 deoarece prin ei și-a rezolvat Securitatea accesul în toate zonele de interes și și-a menținut controlul societal.

În Comunicatul către ţară al Consiliului Frontului Salvării Naţionale, citit la Televiziune de Ion Iliescu pe 22 decembrie 1989, în cursul serii, se anunța că „întreaga putere în stat este preluată de Consiliului Frontului Salvării Naţionale. Lui i se va subordona Consiliul Militar Superior, care coordonează întreaga activitate a armatei şi a unităţilor Ministerului de Interne“. Ulterior, Iliescu, respectiv CFSN, a revenit pe data de 24 decembrie cu un alt comunicat, în care se arăta: „Unităţile Ministerului de Interne se vor integra în Ministerul Apărării Naţionale, care preia comanda unică asupra tuturor trupelor şi mijloacelor de luptă ale ţării“.

Mutarea următoare a lui Iliescu a avut loc la data de 26 decembrie, cînd CFSN-ul său a emis un decret, cu un unic articol, care avea următorul conţinut: „Se numeşte în funcția de Ministru al Apărării Naționale generalul-colonel Nicolae Militaru“. Imediat după instalarea în funcție, noul ministru al Apărării a semnat, alături de Ion Iliescu, un prim nou decret.

La articolul 1 al Decretului CFSN nr. 4 se preciza: „Trec în componenţa MApN Departamentul Securității Statului, Comandamentul Trupelor de Securitate, împreună cu organele şi unitățile din subordinea acestora. Sunt incluse în acestea structura, bugetul, personalul, armamentul, muniția, tehnica din dotare, fondurile fixe, precum și activul, și pasivul din țară și din străinătate“.

În data de 31 decembrie, președintele CFSN, Ion Iliescu, l-a numit comandant al Departamentului Securității Statului pe Gelu Voican Voiculescu (la acea dată viceprim-ministru în Guvernul provizoriu), iar începînd cu data de 2 ianuarie 1990, generalul Militaru și Voican Voiculescu au coordonat efectiv preluarea de către MApN a Securității. Militaru și-a adus lîngă el Haita sa de generali ai rușilor din sistem.

Mii de cadre militare sunt interconectate și subordonate la o sumă de 50 de generali, Armata a rămas și azi bastionul serviciilor rusești, sub masca ”cooperării” cu NATO, de fapt doar cadrele legionarilor au cooperat pe bune cu NATO.

Securitatea și-a găsit rapid direcția – alături de tov Ilici și KGB, singurii care au protestat și au ieșit în stradă au fost colegii mei de generație și de facultate – vreme de 54 de zile și nopți, una dintre cele mai extraodinare forme de revoltă studențească din tot spațiul european, infestat de stîngiști și adulatori ai rușilor.

Acestea au fost etapele preluării efective a „Puterii de Stat și de Partid“ – obiectiv al FSN menționat de Militaru într-o înregistrare pe care chiar eu am oferit-o publicului în Piața Universității, în 1990. La vremea aceea încă trăiam cu iluzia Libertății şi eu, ca mulți alții. Am cîntat şi am strigat „vom muri ți vom fi liberi“, am cerut Adevărul, am cerut „lucruri simple“: fără comuniști și agenţi ruși în fruntea țării.

Au trecut 30 de ani și avem mai mulți agenți ca niciodată în fruntea țării.

Crăciun fericit, fieca lumina să vă izbească naibii odată în cap…

Sursa: pagina de facebook a jurnalistului George Roncea

https://www.facebook.com/george.roncea?__tn__=%2CdC-R-R&eid=ARAKU8tX1hM0xJY_DkHmG-ojTnGpoHtkXGKdVJnY9b7JnT3gUMYNjc92W7AwLfK_EO0gI3j2zldTJA3F&hc_ref=ARSeTTmxl4mf8ZF3bdyIJEjoQLdNCJsR2Lw5ex5y1nNeVeCnMeuSDfkJaz-scgMyrMY&fref=nf

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-14804988789171

70 de ani de la crearea Republicii Populare Chineze

La data de 1 octombrie 1949, președintele Partidului Comunist Mao Zedong a proclamat crearea Republicii Populare Chineze.

Rusia (Ursul) și China (Dragonul Roșu)  conduse de anticrist vor declanșa un conflict, China va domina Europa și va instaura comunismul.

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Sub „scutul” rachetelor nucleare ale SUA în Europa

        Locația rachetelor NATO de la Deveselu din România, parte a sistemului american Aegis de „apărare a rachetelor” a finalizat „actualizarea” începută în aprilie anul trecut. NATO comunică acest lucru, asigurînd că acesta „nu a conferit nici o capacitate ofensivă sistemului”, care „rămîne pur defensiv, axat pe amenințări potențiale provenind din afara zonei euroatlantice.”

Locația de la Deveselu este dotată (conform descrierii oficiale) cu 24 de rachete, instalate în lansatoare verticale subterane, pentru interceptarea rachetelor balistice cu rază scurtă și medie de acțiune. O altă locație care va intra în funcțiune în 2020 la baza poloneză de la Redzikowo, va fi de asemenea dotată cu acest sistem. Lansatoarele de același tip se află la bordul a patru nave ale Marinei SUA care, desfășurate la baza spaniolă de la Rota, traversează Mediterana, Marea Neagră și Mara Baltică. Desfășurarea însăși a lansatoarelor arată că sistemul este dirijat nu numai împotriva „amenințării iraniene” (așa cum declară SUA și NATO), ci în principal împotriva Rusiei.

Că așa-zisul „scut” nu este „pur defensiv” este explicat chiar de industria de război care l-a realizat, Lockheed Martin. Aceasta arată că sistemul este „proiectat să instaleze orice rachetă în orice rampă de lansare”, astfel adaptată la „orice misiune de război” incluzînd „atacul împotriva țintelor terestre”. Lockheed Martin precizează că rampele de lansare de cele mai mari dimensiuni pot lansa „cele mai mari rachete ca cele de apărare împotriva rachetelor balistice și cele pentru atac cu rază lungă de acțiune”. Ea admite deci în fond, că instalațiile din România și Polonia și cele patru nave ale sistemului Aegis pot fi înarmate nu numai cu rachete antirachetă, ci și cu rachete de croazieră Tomahawk cu focos nuclear capabile să lovească ținte la mii de kilometri distanță.

Așa cum arată Serviciul de cercetare al Congresului (24 iulie 2019) cele patru nave SUA care „operează în apele europene pentru a apăra Europa de potențiale atacuri de rachete balistice” fac parte dintr-o flotă de 38 de nave Aegis care în 2024 vor ajunge la 59.

În anul fiscal 2020 sunt alocate 1,8 miliarde de dolari pentru întărirea acestui sistem, inclusiv a locațiilor din România și Polonia. Alte instalații terestre și nave ale sistemului Aegis vor fi desfășurate nu numai în Europa împotriva Rusiei ci și în Asia și în Pacific împotriva Chinei. Conform planurilor, Japonia va instala pe propriul său teritoriu două locații de rachete furnizate de către SUA; Coreea de Sud și Australia vor achiziționa din SUA nave din același sistem.

Mai mult, în cele trei luni în care echipamentele din Deveselu au fost aduse în SUA pentru a fi „actualizate” a fost desfășurată în locația din România o baterie de rachete mobile Thaad a Armatei SUA, cu capacitatea de a doborî o rachetă balistică în afara atmosferei”, dar și cu capacitatea de a lansa rachete nucleare cu rază lungă de acțiune.

Sistemul Aegis fiind repus în funcție – comunică NATO – Thaad a fost „relocat”. Nu specifică unde. Dar se știe că armata SUA a mutat baterii de rachete de acest tip din Israel în insula Guam din Pacific.

În lumina acestor fapte, în momentul în care SUA rupe Tratatul FNI (Forțe Nucleare Intermediare-n.t.)* pentru a instala rachete nucleare cu rază medie de acțiune în imediata apropiere a Rusiei și Chinei, nu este surprinzător anunțul – făcut la Moscova de senatorul Viktor Bondarev, șeful Comisie de apărare – că Rusia se bazează în Crimeea pe bombardierele de atac nuclear Tu-22M3.

Dar aproape nimănui nu-i pasă deoarece, în Italia și în UE, toate acestea sînt ascunse de aparatul politico-mediatic.

*„La 2 august 2019, la iniţiativa americană, îşi încetează validitatea Tratatul semnat la 8 decembrie 1987 la Washington de către Uniunea Sovietică şi SUA privind lichidarea rachetelor cu rază intermediară”, se menţionează într-un comunicat al Ministerului de Externe rus.

Tratatul INF, semnat de SUA şi URSS în 1987, a interzis rachetele cu lansare de la sol capabile să transporte focoase nucleare pe o distanţă între 500 şi 5.500 de kilometri. (Sursa: https://www.agerpres.ro/politica-externa/2019/08/02/rusia-anunta-incetarea-tratatului-inf-la-initiativa-sua–350351?fbclid=IwAR1QWuxwJoaZFq9nKgG_s2h4B-TzPX1KHcrTRGiLpbofDylJT4wnLaD86cI

Articolul semnat de Manlio Dinucci a apărut pe site-ul Mondialisation în 20 august 2019.

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Rusia trimite rachete nucleare împotriva României. Anunțul care pune pe jar întreaga Europă

       Șeful Comisiei pentru apărare și securitate rus, Viktor Bondarev, a declarat, luni, că Rusia a decis să desfășoare în Crimeea bombardiere capabile să transporte rachete nucleare, ca răspuns la instalarea bazei antirachetă din România.

Moscova intenţionează să desfăşoare escadrile de bombardiere strategice Tu-22M3 la baza aeriană Gvardeiskoie din Crimeea, a precizat Viktor Bondarev, afirmînd că instalarea mijloacelor sistemului de apărare antirachetă al SUA în România reprezintă o provocare serioasă pentru Rusia.

„Acest pas a schimbat în mod cardinal echilibrul de forţe în regiune”, a mai spus senatorul rus, potrivit căruia bombardierele desfăşurate în Crimeea urmează să fie modernizate în decurs de cîţiva ani, ceea ce va permite străpungerea sistemelor de apărare aeriană şi apărare antirachetă „oriunde în Europa”, conform RIA Novosti.

„Raza de acţiune a unui Tu-22M3 şi raza rachetelor de croazieră de la bordul său vor permite transportarea focosului nuclear oriunde în Europa, lovind astfel orice obiect al sistemelor de apărare antirachetă şi al sistemelor de apărare aeriană inamice, iar luînd în considerare şi modernizarea sa pe parcursul următorilor ani la nivelul M3M şi echiparea cu noi tipuri de arme de distrugere, acesta devine un vector universal pentru lovituri asupra tuturor tipurilor de ţinte la o distanţă de mii de kilometri”, a subliniat Bondarev în aceeaşi declaraţie.

În afară de bombardiere, flota aeriană rusă din Crimeea are în componenţa sa avioane de luptă MiG-29 şi Su-27, a adăugat el.

Bondarev a spus că acum în Crimeea se bazează o grupare puternică de trupe, care este întărită în mod constant. Astfel, în peninsulă sunt desfăşurate sisteme antiaeriene S-300 şi S-400, sisteme Buk-M2, Panţîri-S1 şi două versiuni de sisteme de rachete Iskander.

Sistemele de apărare antirachetă şi de apărare aeriană din peninsulă sunt capabile să acopere în mod sigur atacurile din aer. De asemenea, aici au fost instalate sisteme antirachetă de coastă „Ball” şi „Bastion”, echipate cu rachete ultramoderne, inclusiv cu rachete supersonice, submarinul „Novosibirsk” şi „Rostov pe Don”, a mai spus senatorul rus. El a subliniat totodată că la dezvoltarea potenţialului militar al regiunii, accentul este pus pe apărarea de coastă.

De asemenea, el a exclus eventuala sechestrare a navelor ruse de către inamic, întrucît sistemele de rachete Iskander desfăşurate în Crimeea controlează coasta Mării Negre pe întreaga sa lungime, inclusiv Bosforul.

„Dacă nu ar fi fost realipite cu promptitudine Crimeea şi Sevastopolul la Rusia, teritoriile ar fi fost supuse protectoratului Statelor Unite. ‘Metropola’ americană ar fi desfăşurat acolo complexele sale de luptă cu viteza fulgerului”, a spus Bondarev, reiterînd o mai veche teză în acest sens a Kremlinului pentru a justifica anexarea.

În mai 2016, a fost certificată capacitatea operaţională a sistemului de apărare antirachetă Aegis Ashore (AAMDS) la Deveselu, despre care Moscova susţine că ar fi adaptată pentru lansarea nu numai a rachetelor antirachetă, ci şi a rachetelor de croazieră cu rază lungă de acţiune. România a declarat în mai multe rînduri că nu are rachete balistice la Deveselu.

Moscova consideră că întărirea prezenţei militare americane la graniţele Rusiei reprezintă o ameninţare şi un element clar de destabilizare a situaţiei din lume, mai notează RIA Novosti, informează Agerpres.

Articolul semnat de Alex Dumitrescu a apărut în Evenimentul Zilei din 19 martie 2019.

Sursa: https://evz.ro/rusia-rachete-nucleare-romania.html

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

O nouă împărțire a sferelor de ­influență este inevitabilă

       Ultima, dar nu cea din urmă, dintre împărțirile sferelor de influență a avut loc puțin înaintea intrării în secolul XXI.

Pentru a-și promova interesele comune, dar și interesele specifice, marile puteri ale lumii își împart vastul areal colonial de pe mapamond pe zone (geografice) sau pe sectoare (economice) de influență tocmai pentru ca interferențele (și deci conflictele) să se reducă spre binele colonialist comun.

Ultima, dar nu cea din urmă, dintre împărțirile sferelor de influență a avut loc puțin înaintea intrării în secolul XXI. După ce în anii ‘90 toate țările foste comuniste din Europa Centrală și de Est au trecut cu arme și bagaje în tabăra capitalului, tabăra respectivă, plină de foste și actuale puteri coloniale, a dat o bătălie de un deceniu pe zona cu pricina, așa-zis ieșită din comunism, deci tocmai bună de intrat în arealul colonialist. Dincolo de emoțiile generate din perspectiva trăitorilor zonei, importanța concretă a acestei zone – politică și economică – se dovedea, la scară mondială, de rangul doi, dacă nu chiar de rangul trei, de interes. Fără Rusia, aceasta nu reprezintă vreo mare însemnătate. Or, Rusia, după o prăbușire notorie, reușise deja o recuperare, cel puțin în măsura în care scăpase de lațul colonialist, indiferent al căreia dintre puterile coloniale.

Și atunci, America, prezervîndu-și fiefurile tradiționale, a găsit mai profitabilă preluarea jocurilor în Asia, către care se deplasa centrul de putere economic al lumii, lăsînd Europei de Vest nou-veniții din Europa Centrală și de Est. Așa se explică absorbția rapidă a principalelor țări din Europa Centrală și de Est în deja autobotezata Uniune Europeană, după ce purtase diferite nume de la inaugurarea din anii ‘60. În configurarea de la începutul anilor 2000 trăim și acum!

Dar vremurile și condițiile de la începutul anilor 2000 au apus definitiv. Deși nu se prea vrea a se vedea lucrurile cu ochii de azi, aproape totul este schimbat. America nu mai este cea de atunci. A pierdut teren. UE nu mai este cea de atunci. Comparativ, a cîștigat teren. Nici Rusia nu mai este cea de atunci. A recuperat teren. Nici China nu mai este ce era atunci. A depășit mai multe terenuri de joc. Ecuația s-a complicat. Cea bipolară – care a gestionat lumea după cel de-al doilea război mondial – nu mai este posibilă. Trebuie găsită o formulă care să includă oricum nou-veniții ce nu existau practic în perioada războiului rece: China și Germania.

Că lumea întreagă nu mai este cea de la începutul anilor 2000 o arată și faptul că la conducerea țărilor membre ale G20 (cele mai importante țări ale lumii) se aflau atunci, în aproape toate, guvernări considerate cu vederi liberale, în timp ce acum avem, în supermajoritatea acestora, guvernări considerate ori autocrate, ori „populiste”, mai simplu spus – care nu convin colonialismului actual: autocrații, pentru că îi ridică acestuia în cale instrumentul statal, iar așa-zisul „populism”, pentru că îndrăznește, chiar din interiorul unor state-puteri coloniale, să dea prioritate intereselor naționale proprii, taxate drept înguste și depășite. Balanța este alta și se schimbă mereu și mereu!

Nici ecuația colonială nu mai este aceeași de la ultima împărțire a sferelor de influență la începutul anilor 2000. America – marea putere mondială – și-a reformulat strategiile și și-a reidentificat partenerii, rivalii, vrăjmașii. Să fim serioși! Rusia nu figurează printre vrăjmași, în ciuda zgomotelor politice, sancțiunilor economice și altor asemenea. China – marea Chină care a trecut pe locul doi în lume la putere economică – ocupă totuși locul doi și la rivalii sau vrăjmașii Americii. Primul loc este ocupat însă de departe, în ochii Americii, de Germania. Nu se prea discută în acești termeni, chiar se ezită a se pune problema în clar, dar asta este realitatea: Germania este văzută ca inamicul numărul 1.

Nu pentru că Germania ar fi progresat într-atît economic încît să ia locul Americii pe podium și nici pentru că UE, al cărui conducător evident este Germania, ar fi devenit prima putere ­colonială, ci pentru că strategii americani, și nu numai ei, văd ca pericol înaintarea unui alt Reich german (al IV-lea) pe articulația structurilor deja constituite ale UE.

Industria germană, vehiculul principal al colonialismului german, a oferit în mod neașteptat argumentul faptic că Germania, care se pregătea de al IV-lea Reich, nu mai are legătură cu miturile pe care cu dibăcie caută să le propage în lume. A reieșit, după investigații nici măcar aprofundate, că industria auto germană mințea: îi mințea pe clienți, mințea autoritățile cu privire la parametrii în care se lăuda a se înscrie. Mai rău, un lanț întreg de corupție la cel mai înalt nivel căuta să acopere minciunile.

Americanii au lansat atac după atac: Volkswagen, Audi, Porsche, BMW, Mercedes, toate măsluiau soft-ul de măsurare a poluării. Miliarde peste miliarde de amenzi. Milioane de mașini rechemate în service. Și afacerea, bine botezată „Dieselgate”, este probabil în plină desfășurare. Nici celebrele Siemens – pentru, am numi noi mai pe românește, șpăgi de-a binelea! – și Deutsche Bank – pentru manevrarea necomercială a dobînzilor! – n-au scăpat autorităților americane puse pe căutat.

Buba americano-germană a spart și aproape-aproape de granițele Germaniei înseși. Conflictul din Ucraina are toate ingredientele unei intruziuni multiple din afara țării și poartă îndeosebi amprenta unei încercări reușite de destabilizare pe traiectul Germania-Rusia, ca o încercare de a împiedica o înțelegere politică între cele două puteri, alimentată de complementaritatea economică excepțională a acestora. Vînturarea NATO pe la granițele Ucrainei, cererile precise ale SUA de a înzestra cu armament greu vecinii din NATO ai Ucrainei probează nici dragoste pentru Ucraina, nici ostilitate față de Rusia, ci nimic altceva decît încercarea țintită de a împiedica Germania să ajungă la aranjamente pe zone de influență în regiune.

Criticile deschise la adresa gazoductelor care leagă Rusia direct de Germania prin Marea Baltică, cu ocolirea Ucrainei și Poloniei, precum și încurajarea americană deschisă a Poloniei pentru o politică independentă vizează tot Germania. Haosul politic din România are tot sorginte într-o înfruntare germano-americană.

Pentru România, euroatlantismul la care se închină a devenit un nonsens, „euro (adică Germania) și „atlantism” (adică America) sunt mai mult în despărțire decît împreună! Interesul măcar aparent al Americii pentru România nu are ca explicație decît situarea României, ca și în cazul Ucrainei, pe traseul Germania-Rusia.

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 30 ianuarie 2019.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/o-noua-impartire-a-sferelor-de-influenta-este-inevitabila-770915

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

 

100 de ani de la execuția Țarului Nicolae al II-lea și a familiei sale

   Distrugerea monarhiei ca formă de guvernămînt a constituit unul din principalele obiective ale masoneriei. Un exemplu elocvent îl reprezintă execuția sumară, acum 100 de ani, în 17 iulie 1918, a ultimului monarh al Rusiei, Țarul Nicolae al II-lea și a familiei sale.

„Guvernul Provizoriu a hotărît la început să-i țină pe Nicolae, Alexandra și pe copiii lor închiși în reședința imperială, Palatul Alexandru. În încercarea de a-i îndepărta din capitală și de a-i feri de posibile vătămări, guvernul lui Alexandr Kerenski i-a mutat în Tobolsk, în Siberia, în august 1917. Ei au rămas acolo pe durata Revoluției din Octombrie, ca mai apoi să fie mutați de guvernul bolșevic într-un oraș controlat de Armata RoșieEcaterinburg. Țarul și familia sa, inclusiv țareviciul Alexei grav bolnav, precum și cîțiva servitori care îi însoțiseră, au fost împușcați în subsolul Casei Ipatiev de un pluton de execuție bolșevic condus de Iacov Iurovski în noaptea de 16 iulie spre 17 iulie1918. Execuția a fost grăbită de avansarea către Ecaterinburg a subunităților Legiunii Cehe în drumul lor de retragere din Rusia. Temându-se că Legiunea Cehă va cuceri orașul și-l vor elibera pe Nicolae, temnicerii lui bolșevici au hotărît lichidarea imediată a familiei imperiale. Dovezile că această execuție s-a făcut cu știința și cu aprobarea lui Lenin sunt suficient de multe, mulți istorici văzînd în aceasta o răzbunare pentru condamnarea la moarte a fratelui mai mare al liderului bolșevic, Alexandr Ulianov, în urma tentativei eșuate de asasinare a țarului Alexandru al III-lea în 1887.

Deoarece CEKA se temea ca soldații ruși nu vor trage asupra țarului lor, plutonul de execuție a fost format din soldați maghiari, printre ei aflîndu-se și viitorul lider comunist Imre Nagy.

 Casa Ipatiev

S-a crezut multă vreme că trupurile lui Nicolae și ale familiei lui au fost aruncate într-un puț de mină în locul numit Patru Frați. La început așa a fost-cadavrele au fost într-adevăr aruncate în acel loc în noaptea de 16/17 iulie. În dimineața următoare-cînd zvonuri despre locul în care se aflau trupurile celor din familia regală au început să se răspîndească prin orașul Ecaterinburg-Iurovski a ridicat morții pentru a-i ascunde în altă parte. Atunci cînd vehiculul care transporta trupurile s-a defectat în timpul deplasării către noul loc desemnat, el a ales altă soluție și a îngropat cele mai multe cadavre într-o groapă comună pătrată, lată de 2,5 m și adîncă de 1,8 m, a turnat acid sulfuric pe chipurile morților și a mascat locul stivuind traverse de cale ferată deasupra. Groapa se afla pe un drum de căruțe părăsit, Șoseaua Kroptiaki, la circa 19 km nord de Ecaterinburg. Două cadavre au fost arse.”

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_al_II-lea_al_Rusiei

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-