Arhive blog

Sub „scutul” rachetelor nucleare ale SUA în Europa

        Locația rachetelor NATO de la Deveselu din România, parte a sistemului american Aegis de „apărare a rachetelor” a finalizat „actualizarea” începută în aprilie anul trecut. NATO comunică acest lucru, asigurînd că acesta „nu a conferit nici o capacitate ofensivă sistemului”, care „rămîne pur defensiv, axat pe amenințări potențiale provenind din afara zonei euroatlantice.”

Locația de la Deveselu este dotată (conform descrierii oficiale) cu 24 de rachete, instalate în lansatoare verticale subterane, pentru interceptarea rachetelor balistice cu rază scurtă și medie de acțiune. O altă locație care va intra în funcțiune în 2020 la baza poloneză de la Redzikowo, va fi de asemenea dotată cu acest sistem. Lansatoarele de același tip se află la bordul a patru nave ale Marinei SUA care, desfășurate la baza spaniolă de la Rota, traversează Mediterana, Marea Neagră și Mara Baltică. Desfășurarea însăși a lansatoarelor arată că sistemul este dirijat nu numai împotriva „amenințării iraniene” (așa cum declară SUA și NATO), ci în principal împotriva Rusiei.

Că așa-zisul „scut” nu este „pur defensiv” este explicat chiar de industria de război care l-a realizat, Lockheed Martin. Aceasta arată că sistemul este „proiectat să instaleze orice rachetă în orice rampă de lansare”, astfel adaptată la „orice misiune de război” incluzînd „atacul împotriva țintelor terestre”. Lockheed Martin precizează că rampele de lansare de cele mai mari dimensiuni pot lansa „cele mai mari rachete ca cele de apărare împotriva rachetelor balistice și cele pentru atac cu rază lungă de acțiune”. Ea admite deci în fond, că instalațiile din România și Polonia și cele patru nave ale sistemului Aegis pot fi înarmate nu numai cu rachete antirachetă, ci și cu rachete de croazieră Tomahawk cu focos nuclear capabile să lovească ținte la mii de kilometri distanță.

Așa cum arată Serviciul de cercetare al Congresului (24 iulie 2019) cele patru nave SUA care „operează în apele europene pentru a apăra Europa de potențiale atacuri de rachete balistice” fac parte dintr-o flotă de 38 de nave Aegis care în 2024 vor ajunge la 59.

În anul fiscal 2020 sunt alocate 1,8 miliarde de dolari pentru întărirea acestui sistem, inclusiv a locațiilor din România și Polonia. Alte instalații terestre și nave ale sistemului Aegis vor fi desfășurate nu numai în Europa împotriva Rusiei ci și în Asia și în Pacific împotriva Chinei. Conform planurilor, Japonia va instala pe propriul său teritoriu două locații de rachete furnizate de către SUA; Coreea de Sud și Australia vor achiziționa din SUA nave din același sistem.

Mai mult, în cele trei luni în care echipamentele din Deveselu au fost aduse în SUA pentru a fi „actualizate” a fost desfășurată în locația din România o baterie de rachete mobile Thaad a Armatei SUA, cu capacitatea de a doborî o rachetă balistică în afara atmosferei”, dar și cu capacitatea de a lansa rachete nucleare cu rază lungă de acțiune.

Sistemul Aegis fiind repus în funcție – comunică NATO – Thaad a fost „relocat”. Nu specifică unde. Dar se știe că armata SUA a mutat baterii de rachete de acest tip din Israel în insula Guam din Pacific.

În lumina acestor fapte, în momentul în care SUA rupe Tratatul FNI (Forțe Nucleare Intermediare-n.t.)* pentru a instala rachete nucleare cu rază medie de acțiune în imediata apropiere a Rusiei și Chinei, nu este surprinzător anunțul – făcut la Moscova de senatorul Viktor Bondarev, șeful Comisie de apărare – că Rusia se bazează în Crimeea pe bombardierele de atac nuclear Tu-22M3.

Dar aproape nimănui nu-i pasă deoarece, în Italia și în UE, toate acestea sînt ascunse de aparatul politico-mediatic.

*„La 2 august 2019, la iniţiativa americană, îşi încetează validitatea Tratatul semnat la 8 decembrie 1987 la Washington de către Uniunea Sovietică şi SUA privind lichidarea rachetelor cu rază intermediară”, se menţionează într-un comunicat al Ministerului de Externe rus.

Tratatul INF, semnat de SUA şi URSS în 1987, a interzis rachetele cu lansare de la sol capabile să transporte focoase nucleare pe o distanţă între 500 şi 5.500 de kilometri. (Sursa: https://www.agerpres.ro/politica-externa/2019/08/02/rusia-anunta-incetarea-tratatului-inf-la-initiativa-sua–350351?fbclid=IwAR1QWuxwJoaZFq9nKgG_s2h4B-TzPX1KHcrTRGiLpbofDylJT4wnLaD86cI

Articolul semnat de Manlio Dinucci a apărut pe site-ul Mondialisation în 20 august 2019.

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Reclame

Rusia trimite rachete nucleare împotriva României. Anunțul care pune pe jar întreaga Europă

       Șeful Comisiei pentru apărare și securitate rus, Viktor Bondarev, a declarat, luni, că Rusia a decis să desfășoare în Crimeea bombardiere capabile să transporte rachete nucleare, ca răspuns la instalarea bazei antirachetă din România.

Moscova intenţionează să desfăşoare escadrile de bombardiere strategice Tu-22M3 la baza aeriană Gvardeiskoie din Crimeea, a precizat Viktor Bondarev, afirmînd că instalarea mijloacelor sistemului de apărare antirachetă al SUA în România reprezintă o provocare serioasă pentru Rusia.

„Acest pas a schimbat în mod cardinal echilibrul de forţe în regiune”, a mai spus senatorul rus, potrivit căruia bombardierele desfăşurate în Crimeea urmează să fie modernizate în decurs de cîţiva ani, ceea ce va permite străpungerea sistemelor de apărare aeriană şi apărare antirachetă „oriunde în Europa”, conform RIA Novosti.

„Raza de acţiune a unui Tu-22M3 şi raza rachetelor de croazieră de la bordul său vor permite transportarea focosului nuclear oriunde în Europa, lovind astfel orice obiect al sistemelor de apărare antirachetă şi al sistemelor de apărare aeriană inamice, iar luînd în considerare şi modernizarea sa pe parcursul următorilor ani la nivelul M3M şi echiparea cu noi tipuri de arme de distrugere, acesta devine un vector universal pentru lovituri asupra tuturor tipurilor de ţinte la o distanţă de mii de kilometri”, a subliniat Bondarev în aceeaşi declaraţie.

În afară de bombardiere, flota aeriană rusă din Crimeea are în componenţa sa avioane de luptă MiG-29 şi Su-27, a adăugat el.

Bondarev a spus că acum în Crimeea se bazează o grupare puternică de trupe, care este întărită în mod constant. Astfel, în peninsulă sunt desfăşurate sisteme antiaeriene S-300 şi S-400, sisteme Buk-M2, Panţîri-S1 şi două versiuni de sisteme de rachete Iskander.

Sistemele de apărare antirachetă şi de apărare aeriană din peninsulă sunt capabile să acopere în mod sigur atacurile din aer. De asemenea, aici au fost instalate sisteme antirachetă de coastă „Ball” şi „Bastion”, echipate cu rachete ultramoderne, inclusiv cu rachete supersonice, submarinul „Novosibirsk” şi „Rostov pe Don”, a mai spus senatorul rus. El a subliniat totodată că la dezvoltarea potenţialului militar al regiunii, accentul este pus pe apărarea de coastă.

De asemenea, el a exclus eventuala sechestrare a navelor ruse de către inamic, întrucît sistemele de rachete Iskander desfăşurate în Crimeea controlează coasta Mării Negre pe întreaga sa lungime, inclusiv Bosforul.

„Dacă nu ar fi fost realipite cu promptitudine Crimeea şi Sevastopolul la Rusia, teritoriile ar fi fost supuse protectoratului Statelor Unite. ‘Metropola’ americană ar fi desfăşurat acolo complexele sale de luptă cu viteza fulgerului”, a spus Bondarev, reiterînd o mai veche teză în acest sens a Kremlinului pentru a justifica anexarea.

În mai 2016, a fost certificată capacitatea operaţională a sistemului de apărare antirachetă Aegis Ashore (AAMDS) la Deveselu, despre care Moscova susţine că ar fi adaptată pentru lansarea nu numai a rachetelor antirachetă, ci şi a rachetelor de croazieră cu rază lungă de acţiune. România a declarat în mai multe rînduri că nu are rachete balistice la Deveselu.

Moscova consideră că întărirea prezenţei militare americane la graniţele Rusiei reprezintă o ameninţare şi un element clar de destabilizare a situaţiei din lume, mai notează RIA Novosti, informează Agerpres.

Articolul semnat de Alex Dumitrescu a apărut în Evenimentul Zilei din 19 martie 2019.

Sursa: https://evz.ro/rusia-rachete-nucleare-romania.html

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

O nouă împărțire a sferelor de ­influență este inevitabilă

       Ultima, dar nu cea din urmă, dintre împărțirile sferelor de influență a avut loc puțin înaintea intrării în secolul XXI.

Pentru a-și promova interesele comune, dar și interesele specifice, marile puteri ale lumii își împart vastul areal colonial de pe mapamond pe zone (geografice) sau pe sectoare (economice) de influență tocmai pentru ca interferențele (și deci conflictele) să se reducă spre binele colonialist comun.

Ultima, dar nu cea din urmă, dintre împărțirile sferelor de influență a avut loc puțin înaintea intrării în secolul XXI. După ce în anii ‘90 toate țările foste comuniste din Europa Centrală și de Est au trecut cu arme și bagaje în tabăra capitalului, tabăra respectivă, plină de foste și actuale puteri coloniale, a dat o bătălie de un deceniu pe zona cu pricina, așa-zis ieșită din comunism, deci tocmai bună de intrat în arealul colonialist. Dincolo de emoțiile generate din perspectiva trăitorilor zonei, importanța concretă a acestei zone – politică și economică – se dovedea, la scară mondială, de rangul doi, dacă nu chiar de rangul trei, de interes. Fără Rusia, aceasta nu reprezintă vreo mare însemnătate. Or, Rusia, după o prăbușire notorie, reușise deja o recuperare, cel puțin în măsura în care scăpase de lațul colonialist, indiferent al căreia dintre puterile coloniale.

Și atunci, America, prezervîndu-și fiefurile tradiționale, a găsit mai profitabilă preluarea jocurilor în Asia, către care se deplasa centrul de putere economic al lumii, lăsînd Europei de Vest nou-veniții din Europa Centrală și de Est. Așa se explică absorbția rapidă a principalelor țări din Europa Centrală și de Est în deja autobotezata Uniune Europeană, după ce purtase diferite nume de la inaugurarea din anii ‘60. În configurarea de la începutul anilor 2000 trăim și acum!

Dar vremurile și condițiile de la începutul anilor 2000 au apus definitiv. Deși nu se prea vrea a se vedea lucrurile cu ochii de azi, aproape totul este schimbat. America nu mai este cea de atunci. A pierdut teren. UE nu mai este cea de atunci. Comparativ, a cîștigat teren. Nici Rusia nu mai este cea de atunci. A recuperat teren. Nici China nu mai este ce era atunci. A depășit mai multe terenuri de joc. Ecuația s-a complicat. Cea bipolară – care a gestionat lumea după cel de-al doilea război mondial – nu mai este posibilă. Trebuie găsită o formulă care să includă oricum nou-veniții ce nu existau practic în perioada războiului rece: China și Germania.

Că lumea întreagă nu mai este cea de la începutul anilor 2000 o arată și faptul că la conducerea țărilor membre ale G20 (cele mai importante țări ale lumii) se aflau atunci, în aproape toate, guvernări considerate cu vederi liberale, în timp ce acum avem, în supermajoritatea acestora, guvernări considerate ori autocrate, ori „populiste”, mai simplu spus – care nu convin colonialismului actual: autocrații, pentru că îi ridică acestuia în cale instrumentul statal, iar așa-zisul „populism”, pentru că îndrăznește, chiar din interiorul unor state-puteri coloniale, să dea prioritate intereselor naționale proprii, taxate drept înguste și depășite. Balanța este alta și se schimbă mereu și mereu!

Nici ecuația colonială nu mai este aceeași de la ultima împărțire a sferelor de influență la începutul anilor 2000. America – marea putere mondială – și-a reformulat strategiile și și-a reidentificat partenerii, rivalii, vrăjmașii. Să fim serioși! Rusia nu figurează printre vrăjmași, în ciuda zgomotelor politice, sancțiunilor economice și altor asemenea. China – marea Chină care a trecut pe locul doi în lume la putere economică – ocupă totuși locul doi și la rivalii sau vrăjmașii Americii. Primul loc este ocupat însă de departe, în ochii Americii, de Germania. Nu se prea discută în acești termeni, chiar se ezită a se pune problema în clar, dar asta este realitatea: Germania este văzută ca inamicul numărul 1.

Nu pentru că Germania ar fi progresat într-atît economic încît să ia locul Americii pe podium și nici pentru că UE, al cărui conducător evident este Germania, ar fi devenit prima putere ­colonială, ci pentru că strategii americani, și nu numai ei, văd ca pericol înaintarea unui alt Reich german (al IV-lea) pe articulația structurilor deja constituite ale UE.

Industria germană, vehiculul principal al colonialismului german, a oferit în mod neașteptat argumentul faptic că Germania, care se pregătea de al IV-lea Reich, nu mai are legătură cu miturile pe care cu dibăcie caută să le propage în lume. A reieșit, după investigații nici măcar aprofundate, că industria auto germană mințea: îi mințea pe clienți, mințea autoritățile cu privire la parametrii în care se lăuda a se înscrie. Mai rău, un lanț întreg de corupție la cel mai înalt nivel căuta să acopere minciunile.

Americanii au lansat atac după atac: Volkswagen, Audi, Porsche, BMW, Mercedes, toate măsluiau soft-ul de măsurare a poluării. Miliarde peste miliarde de amenzi. Milioane de mașini rechemate în service. Și afacerea, bine botezată „Dieselgate”, este probabil în plină desfășurare. Nici celebrele Siemens – pentru, am numi noi mai pe românește, șpăgi de-a binelea! – și Deutsche Bank – pentru manevrarea necomercială a dobînzilor! – n-au scăpat autorităților americane puse pe căutat.

Buba americano-germană a spart și aproape-aproape de granițele Germaniei înseși. Conflictul din Ucraina are toate ingredientele unei intruziuni multiple din afara țării și poartă îndeosebi amprenta unei încercări reușite de destabilizare pe traiectul Germania-Rusia, ca o încercare de a împiedica o înțelegere politică între cele două puteri, alimentată de complementaritatea economică excepțională a acestora. Vînturarea NATO pe la granițele Ucrainei, cererile precise ale SUA de a înzestra cu armament greu vecinii din NATO ai Ucrainei probează nici dragoste pentru Ucraina, nici ostilitate față de Rusia, ci nimic altceva decît încercarea țintită de a împiedica Germania să ajungă la aranjamente pe zone de influență în regiune.

Criticile deschise la adresa gazoductelor care leagă Rusia direct de Germania prin Marea Baltică, cu ocolirea Ucrainei și Poloniei, precum și încurajarea americană deschisă a Poloniei pentru o politică independentă vizează tot Germania. Haosul politic din România are tot sorginte într-o înfruntare germano-americană.

Pentru România, euroatlantismul la care se închină a devenit un nonsens, „euro (adică Germania) și „atlantism” (adică America) sunt mai mult în despărțire decît împreună! Interesul măcar aparent al Americii pentru România nu are ca explicație decît situarea României, ca și în cazul Ucrainei, pe traseul Germania-Rusia.

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 30 ianuarie 2019.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/o-noua-impartire-a-sferelor-de-influenta-este-inevitabila-770915

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

 

100 de ani de la execuția Țarului Nicolae al II-lea și a familiei sale

   Distrugerea monarhiei ca formă de guvernămînt a constituit unul din principalele obiective ale masoneriei. Un exemplu elocvent îl reprezintă execuția sumară, acum 100 de ani, în 17 iulie 1918, a ultimului monarh al Rusiei, Țarul Nicolae al II-lea și a familiei sale.

„Guvernul Provizoriu a hotărît la început să-i țină pe Nicolae, Alexandra și pe copiii lor închiși în reședința imperială, Palatul Alexandru. În încercarea de a-i îndepărta din capitală și de a-i feri de posibile vătămări, guvernul lui Alexandr Kerenski i-a mutat în Tobolsk, în Siberia, în august 1917. Ei au rămas acolo pe durata Revoluției din Octombrie, ca mai apoi să fie mutați de guvernul bolșevic într-un oraș controlat de Armata RoșieEcaterinburg. Țarul și familia sa, inclusiv țareviciul Alexei grav bolnav, precum și cîțiva servitori care îi însoțiseră, au fost împușcați în subsolul Casei Ipatiev de un pluton de execuție bolșevic condus de Iacov Iurovski în noaptea de 16 iulie spre 17 iulie1918. Execuția a fost grăbită de avansarea către Ecaterinburg a subunităților Legiunii Cehe în drumul lor de retragere din Rusia. Temându-se că Legiunea Cehă va cuceri orașul și-l vor elibera pe Nicolae, temnicerii lui bolșevici au hotărît lichidarea imediată a familiei imperiale. Dovezile că această execuție s-a făcut cu știința și cu aprobarea lui Lenin sunt suficient de multe, mulți istorici văzînd în aceasta o răzbunare pentru condamnarea la moarte a fratelui mai mare al liderului bolșevic, Alexandr Ulianov, în urma tentativei eșuate de asasinare a țarului Alexandru al III-lea în 1887.

Deoarece CEKA se temea ca soldații ruși nu vor trage asupra țarului lor, plutonul de execuție a fost format din soldați maghiari, printre ei aflîndu-se și viitorul lider comunist Imre Nagy.

 Casa Ipatiev

S-a crezut multă vreme că trupurile lui Nicolae și ale familiei lui au fost aruncate într-un puț de mină în locul numit Patru Frați. La început așa a fost-cadavrele au fost într-adevăr aruncate în acel loc în noaptea de 16/17 iulie. În dimineața următoare-cînd zvonuri despre locul în care se aflau trupurile celor din familia regală au început să se răspîndească prin orașul Ecaterinburg-Iurovski a ridicat morții pentru a-i ascunde în altă parte. Atunci cînd vehiculul care transporta trupurile s-a defectat în timpul deplasării către noul loc desemnat, el a ales altă soluție și a îngropat cele mai multe cadavre într-o groapă comună pătrată, lată de 2,5 m și adîncă de 1,8 m, a turnat acid sulfuric pe chipurile morților și a mascat locul stivuind traverse de cale ferată deasupra. Groapa se afla pe un drum de căruțe părăsit, Șoseaua Kroptiaki, la circa 19 km nord de Ecaterinburg. Două cadavre au fost arse.”

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_al_II-lea_al_Rusiei

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-