Ora de har – 8 decembrie 2019

     

       În apariția din 8 decembrie 1947, sărbătoarea Imaculatei Concepții, Sfînta Fecioară i-a comunicat mesagerei sale, tînăra infirmieră Pierina Gilli : „Aici la Montichiari, doresc să fiu numită Rosa Mystica.

Doresc ca în fiecare an, la 8 decembrie, la amiază, să se celebreze ora de har pentru întreaga lume.

Prin această acțiune, se vor obține numeroase haruri spirituale și trupești.

Domnul nostru, divinul meu Fiu Isus va acorda Îndurarea sa cea mai mare, pentru ca cei buni să continue să se roage pentru sărmanii păcătoși. Să i se comunice, cît mai urgent posibil conducătorului suprem al Bisericii catolice, Papa Pius al XII-lea, dorința mea ca această ORĂ de HAR să fie cunoscută și răspîndită în lumea întreagă.

Acela care nu poate să meargă la biserică trebuie să se roage acasă de la ora 12 a amiezii pînă la ora 13 și va primi atunci harurile meleTu vezi această inimă care îi iubește atît de mult pe oameni, în vreme ce cel mai mare număr o copleșesc de insulte!

Atunci cînd cei buni și cei răi se vor uni într-o rugăciune comună, ei vor obține de la această inimă îndurare și pace. În prezent cei buni au obținut, prin mine de la Dumnezeu, îndurare. La scurt timp, se va recunoaște măreția acestei ore de har.

Am pregătit deja o mulțime de haruri pentru copiii care ascultă glasul meu și care țin seamă de dorințele mele.“

   Conform cererilor Mamei noastre cerești, în timpul orei de har, de la ora 12 a amiezii și pînă la ora 13, în biserică sau acasă, într-o atmosferă de liniște, se recită de trei ori Psalmul 51, după care se poate adora Sfîntul Sacrament, medita asupra Patimii Mîntuitorului, recita Sfîntul Rozar, preamări pe Dumnezeu cu propriile noastre cuvinte sau cu rugăciunile noastre preferate etc.

PSALMUL 51 (50)

Mărturisirea păcatelor și cerere de iertare

Maestrului de cor. Psalm. Al lui David.

2 Cînd a venit la el profetul Natan

după ce păcătuise cu Betsabeea

3 Ai milă de mine, Dumnezeule,

după marea ta bunătate,

și, după mulțimea îndurărilor tale,

șterge fărădelegea mea.

4 Spală-mă cu desăvîrșire de nelegiuirea mea

și curăță-mă de păcatul meu.

5 Căci recunosc fărădelegea mea

și păcatul meu stă pururi înaintea mea.

6 Împotriva ta, numai împotriva ta am păcătuit

și ce-i rău înaintea ta am făcut.

De aceea, tu ești drept în sentințele tale

și nepărtinitor în judecățile tale.

7 Căci, iată, în nelegiuire m-am născut

și în păcat m-a zămislit mama mea

8 Dar tu iubești adevărul în adîncul inimii,

fă deci să pătrundă înțelepciunea înlăuntrul meu.

9 Stropește-mă cu isop și voi fi curat,

spală-mă și voi fi mai alb decît zăpada.

10 Fă să aud un cuvînt de bucurie și veselie

și oasele pe care le-ai zdrobit vor tresălta.

11 Întoarce-ți fața de la păcatele mele

și șterge toate nelegiuirile mele.

12 Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule,

și un duh statornic înnoiește înlăuntrul meu.

13 Nu mă alunga de la fața ta

și duhul tău sfînt nu-l lua de la mine.

14 Dă-mi iarăși bucuria mîntuirii tale

și întărește-mă cu duh binevoitor.

15 Atunci voi învăța pe cei fără de lege căile tale

și cei păcătoși la tine se vor întoarce.

16 Mîntuiește-mă de sînge, Dumnezeule,

Dumnezeul mîntuirii mele,

și limba mea va preamări dreptatea ta.

17 Doamne, deschide-mi buzele

și gura mea va vesti lauda ta.

18 Pentru că jertfele nu-ți sunt plăcute

și, chiar dacă ți-aș aduce,

arderile de tot nu te-ar mulțumi.

19 Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit,

inima căită și smerită, Dumnezeule, n-o disprețui.

20 În bunătatea ta, Doamne, fă bine Sionului

și reclădește zidurile Ierusalimului.

21 Atunci îți vor fi plăcute jertfele de împăcare,

arderile de tot și ofrandele;

atunci ți se vor oferi viței pe altarul tău.

Sursa: https://revelatiialecerului.wordpress.com/2016/12/06/ora-de-har/

Copyright© 2013-2019 Revelații ale cerului

Cele trei basme ale celor trei decenii

          Se împlinesc 30 de ani de la evenimentele din decembrie 1989. Indiferent ce au fost acestea – o lovitură de stat, o revoltă populară spontană ori dirijată – ele au inaugurat schimbarea din temelii a rînduielilor economico-sociale.

S-a revenit de la comunism la capitalism, de la proprietatea colectivă la proprietatea privată asupra mijloacelor de producție. A cui proprietate privată și la ce fel de capitalism aveam să ne dumirim ulterior în cei 30 de ani!

Capitalismul vizat avea două componente prezentate ca fiind în strînsă legătură: democrația, care urma să elimine dictatul comunist, și economia de piață, care urma să înlocuiască fosta economie de comandă. După 30 de ani constatăm că, în raport cu situația concretă existentă, amîndouă au fost niște basme pentru copii. În fond și în practică, în România actuală, structurile politic numite, în frunte cu procuratura și serviciile secrete, sunt infinit mai puternice decît structurile politic alese (președinție, parlament, guvern), ceea ce face din democrația românească un fel de mascaradă pentru fraieri. În economie este poate și mai și. În afară de aspecte colaterale și cîteva excepții, nimic nu are legătură cu o economie de piață. Toate piețele strategice (resursele subsolului, energie, bănci, telecomunicații, industrii, asigurări, retail) sunt complet monopoliste. Și sunt administrate prin cel mai clasic abuz de monopol. Al treilea basm a fost zămislit pe parcursul celor 30 de ani și în legătură cu celelalte două.

Europeană? Da, dar colonie!

Preluarea în NATO și UE a permis României de acum capitaliste – prezentată ca bazată pe democrație și economie de piață – să-și atribuie supercalificativele „europeană” și „euroatlantică”. În doar 15 ani de la aderarea legitimatoare, basmul s-a conturat clar și fără echivoc: „europeană” și „euroatlantică” da, dar nu țară, ci colonie! În mod reprobabil, dar deloc uimitor pentru zilele noastre atît „euroatlantizarea” cît și mai ales „europeizarea” au transformat rapid o țară slabă ca România într-o colonie, accentuînd atît deficitul de democrație cît și pe cel de economie de piață, România atingînd în ambele privințe cote ridicole, oricum cele mai aiuritoare din Europa, pe scara internațională a gradului de democrație și respectiv de economie de piață. Fără îndoială, a contribuit concursul fără egal al clasei politice românești, care s-a făcut preș în fața oricăror presiuni și condiționări politice externe și care a participat chiar cu entuziasm la cedarea totală către străini a controlului economic intern.

Democrație? Noi vorbim noi auzim, ei decid!

România actuală este un teritoriu complet condus din afară, politic și economic, fără vreun cuvînt de spus nu doar pe plan internațional, dar nici măcar pe plan intern. Excluderea, ca pe vremea capitulațiilor medievale, din aria investigării și incriminării de către justiția română a străinilor din țările zise partenere care activează pe teritoriul românesc, menținerea în funcție din ordin extern a președintelui Băsescu prin ignorarea votului popular la referendumul din 2012, întocmirea la Bruxelles de liste negre pentru condamnări de către justiția română a celor deranjanți, tolerarea aproape ca regulă a dosarelor montate și a probelor măsluite, transmiterea de foi de parcurs obligatorii de la Washington sau Bruxelles pentru președinți sau prim-miniștri, intervențiile incalificabile ale ambasadorilor unor state occidentale în probleme interne, politice, economice sau juridice, dincolo de orice norme diplomatice sunt doar cîteva exemple ale statutului grotesc al României. Statut clar colonial dintr-un sistem centru-periferie, în care stăpînul extern conduce din afară prin intermediul unor vătafi autohtoni, în care prim-violoniști sunt procurorii și serviciile secrete, iar la violoncel mai cîntă în partituri secundare politicienii și polițiștii.

Economie de piață? Poate de monopol!

În domeniul economiei este un dezastru și mai profund. Încă și mai important deoarece de acolo pornește totul! România a ajuns un monopol străin pe tot și pe toate. Aproape două treimi din business pe teritoriul României sunt generate de numai 1% din companii. În majoritate sunt străine. Ce-i asta, nu un monopol?! Sau este concurența presupusă de economia de piață? De la aceleași 1% din companii provine și mult lăudata creștere economică, în timp ce din rîndurile celorlalte 99% doar una din zece a cunoscut o creștere în ultimii 10 ani. Toate segmentele strategice se află în regim de monopol și sunt gestionate prin abuz masiv de monopol. Întreg petrolul românesc on shore este deținut și exploatat de o singură companie (străină). În cazul gazelor, este vorba de două companii (din care una străină). Toate distribuțiile de energie (care colectează banul de la consumatori) sunt monopoliste, cîteva mari dictînd condițiile și prețurile: două la distribuțiile de gaze; trei la distribuțiile de electricitate; patru la distribuțiile de carburanți. Cu o singură excepție, în cazul tuturor acestor 9 companii este vorba de firme străine. Jenanta instituție numită Consiliul Concurenței (care chipurile dă avize pentru asigurarea condițiilor concurențiale) ar trebui să intre în pămînt de rușine; n-o face pentru că de fapt apără interesele monopoliste private străine! În sistemul bancar este aceeași situație: cîteva bănci (la fel, aproape toate străine) colectează depozitele și acordă credite dictînd dobînzile și comisioanele, abuzul de monopol duduie. În asigurări este la fel. În telecomunicații sunt patru jucători (primii trei străini), iar în industria constructoare de mașini sunt doi (ambii străini). 4-5 traderi (toți străini) controlează piața, prețurile și livrările externe de cereale. Pînă și în retail, după scoaterea din joc a circa 100.000 de mici jucători români, au rămas doar cîțiva străini, care au pus mîna în regim monopolist pe circa 60% din piață. Concurență? Economie de piață? Astea-s în cărți și pe la conferințe. Și nu în practică pe teritoriul numit încă România. Căci țară este greu de a i se spune!

Iată bazele celei mai mari realizări după 30 de ani în colonia România: prețuri la 60% din media europeană și salarii la 20% din media europeană. Cu alte cuvinte, prețuri ca în Europa la cele mai mici salarii din Europa! Aceasta este o realitate și nu un basm. Și mai există una: libertatea de circulație. Românii pot circula liber. Și ei asociază această libertate cu „euroatlantismul” și „europeismul”, proslăvindu-le deopotrivă. Că acestea le-au transformat țara într-o colonie pur și simplu nu contează. Deocamdată, este important doar că ele înseamnă că pot părăsi România unde nu mai au nici un rost, și pot pleca aiurea la un trai eventual mai bun. Fără asocierea cu o economie de piață reală și cu o democrație așișderea, simpla libertate de circulație golește țara de populație mai ceva decît un război!

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 4 decembrie 2019.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/cele-trei-basme-ale-celor-trei-decenii-816265

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-

 

Nume de cod: ELSA. Veriga lipsă dintre Dan Barna și serviciile secrete – de unde a apărut pepiniera USR

           În 4 mai 1981 se forma ELSA, o organizație înființată de cinci studenți la drept din Ungaria, Polonia, Germania de est, Austria și Germania de vest cu scop de cooperare împotriva regulilor Cortinei de Fier ce separa occidentul capitalist de partea est-europeană, comunista. ELSA își propune ca între studenții ambelor părți să existe forme de cooperare, schimburi educaționale și culturale, programe de lucru comune.

Organizația („The European Law Students Association”) se dezvoltă și ajunge rapid la 17 membri, apoi 50 etc. Apar primele semne că ar fi fost înființată sub oblăduirea serviciilor secrete din est și vest în mediul studențesc. Cîțiva agenți sub acoperire ai structurilor de informații din Marea Britanie și Franța penetrează rețeaua și oferă date secrete către puterile occidentale. La o prima vedere pare că e vorba de o societate studențeasca de care se interesează la maxim serviciile AVH (Ungaria), SB (Służba Bezpieczeństwa – Polonia), HNaA (Austria), BND (Germania Federala), dar și în fază incipientă KGB (URSS), viitorul FSB (Rusia). Ideea de bază a celor patru servicii secrete inițiatoare a fost aceea de a obține informații din zone greu de stăpînit și de valorificat în favoarea guvernelor lor sau doar pentru știința lor (vezi cazul Austriei care prin HNaA își spiona propriii miniștrii pentru a-i șantaja!) – pătura studențească devenea foarte expresivă în Vest și avangardistă în Est.

De altfel, conform informațiilor britanicilor, cei cinci studenți care au fondat organizația erau toti racolați de serviciile din țările lor, presupunerea fiind ca ELSA este de fapt o construcție a serviciilor secrete care doresc formarea unor studenți la drept, într-un mediu paneuropean, viitoare cadre poziționate în companii, magistratură, politicieni, pioni principali în pîrghii de putere. E-adevarat, dacă ar fi să alegi un domeniu studențesc care sa fie sub supravegherea strictă și racolarea serviciilor secrete acesta ar fi dreptul, avînd cel mai mare potențial. Așa că ELSA se dezvolta ca o societate la vedere, dar cu regulament ocult, avînd deseori statut de societate secretă europeană, asemănătoare Skuls & Bones din SUA, sau Aspen Institute, la alt nivel.

În 1985, ELSA se muta într-o locație stabilă în Austria, la Viena, în centrul spionajului mondial recunoscut (acolo unde toți agenții țărilor europene fac schimb de informații, acel intelligence trading), iar numărul total al membrilor trece de cîteva sute, apar filiale mari în Germania, Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, Franța, Italia, Anglia și la scară mai mică în Spania, Portugalia și Țările de Jos. În 1986 și 1987 apar date despre ELSA în rapoartele MI6, despre care se spune concluziv: „Sunt centre de recrutare”.

După 1989 se face filiala ELSA România. În 1990 se depun cererile de aderare, iar în 1993 România devine membru cu statut deplin al organizației. ELSA România („Asociaţia Europeană a Studenţilor la Drept”) se afla sub atenta supraveghere a SRI cu Virgil Magureanu. În raportul SRI din 1993 apare pentru prima oară o succintă informare despre mediul studențesc intern și internațional și pericolul ca acesta sa fie penetrat de „forțe oculte, cu interese opuse celor ale României, care doresc să racoleze studenții, oferindu-le oportunități de muncă în țările occidentale, cu salarii tentante.” În 1994 s-a dezvoltat tema, vorbindu-se despre studenții facultăților de drept, dar concluzionîndu-se: „Serviciul Român de Informații a luat toate măsurile ca mediul studențesc, în special cel al universităților de drept, să fie protejat de interferențele ostile siguranței naționale a României.”

Ne mutăm la finalul anului 1995 și începutul anului 1996. Dan Barna, actualul președinte al USR devine vicepreședinte ELSA România. Cel puțin așa își anunța în propriul CV. Tot aici mai mentionează că devine președinte al organizației în 1998. Cu toate că a terminat facultatea în 1998 mai rămîne președinte încă doi ani pînă în 2000. Deși nu mai era student, se ocupa de managementul societății încă un an. Despre asta în CV Dan Barna: „Implicat direct din 1996 în procesul de creare şi în planul de dezvoltare pentru asociaţie. În 4 ani, ELSA s-a extins de la 2 filiale locale lipsite de activităţi la 8 filiale active”. ELSA România este singura asociaţie a studenţilor la drept care activează la nivel naţional, reunind aproximativ 1.000 de membri din Braşov, Bucureşti, Cluj-Napoca, Constanţa, Craiova, Galaţi, Iaşi, Oradea, Sibiu, Suceava, Tîrgu Mureș şi Timişoara.

Foarte interesant este că la conducerea societății studențești îi urmează Cristian Seidler, iar asta n-o aflam de la Barna sau din CV-ul lui Seidler (care a ascuns total apartenența la ELSA, organizație a cărei șef a fost după Dan Barna), același Cristian Seidler care acum este vicepreședinte la USR. Împreuna cei doi au construit pepiniera USR, în cele opt filiale din țară, care au ajuns astăzi la douăsprezece filiale mai sus menționate. Un USR fabricat pe structura ELSA România, care își trage rădăcinile dintr-o construcție supervizată de SRI-ul condus de Virgil Măgureanu, dar și sub oblăduirea SIE, o bună parte din timp condus de Ioan Talpeș, care a activat în occident „conserve” și „cîrtițe” din mediul studențesc, penetrînd marile companii de afară, din Europa, SUA, Canada. Sub o explozie de migrație a studenților români în occident (fie ca studenți cu burse, fie ca absolvenți care găsesc de muncă la marile companii multinaționale) serviciile secrete românești SRI și SIE infestează în perioada 1991- 2001 piața occidentală. Cele opt (apoi, douăsprezece) filiale ale ELSA din țară, trimit din anul 2000 în străinătate la training viitoarele cadre ale USR, racolate de servicii.

Este explicația unui fapt care a surprins multă lume. S-au întrebat mai mulți cum de „la un moment dat”, „ca la un semnal”, o mare parte din românii care aveau joburi importante peste hotare și care cîștigau sute de mii de euro și-au lăsat banii, familiile, locurile de muncă la firme importante, avocați, doctori, specialiști IT, magistratură etc., și se întorc masiv în țară, mai întîi pentru „a salva Bucureștiul” sub aripa lui Nicușor Dan, mai apoi pentru „a salva Romania”, sub directivele lui Dan Barna. Este fix principiul de lucru al „cîrtițelor” (infiltrate în companii etc. și care oferă informații) și al „conservelor” (care se activează la un moment dat, la un semnal, pînă atunci acționand ca oameni „normali” în mediul în care au fost „depozitați”).

Exact așa s-a întîmplat cu USR și cu venirea masivă în țară a membrilor acestei structuri de tip neo-marxist. Căci neo-marxismul este noua teorie care se propagă în ELSA, iar în ELSA România sunt mai bine de 1.000 de studenți membri, înregimentați în Societatea Elitistă cu rădăcini securiste. Cazul Roxana Wring, care s-a dovedit (de către CNSAS) a fi o colaboratoare a Securității este elocvent. Precum și un alt caz menționat de presa românească, în mai multe cotidiane, dar încă neconfirmat de CNSAS. Vor mai urma și altele. Despre USR s-a scris în presă că este o invenție a securiștilor și că alături de PLUS, formațiunea lui Dacian Cioloș (nepotul „Vulpii” Virgil Ardelean, fostul șef de la „Doi ș’un sfert”) a vechilor securiști, se dorește confiscarea mediului politic și a jocurilor pentru puterea politică din România.

De ce a mințit, totuși, Dan Barna. Conform CV oficial afișat de Barna pe portalul Parlamentului rezultă că: a devenit Vicepreședinte al ELSA România în 1996, în timp ce era student în Anul III la Facultatea de Drept din București (1994-1998); Barna a deținut funcția pînă în 1999 deși a absolvit Dreptul în 1998. Interesant este că apoi, deși nu mai era student, Dan Barna a fost Președinte ELSA România din 1999 pînă în 2001. Dar Conform portalului ELSA, Dan Barna NU a fost niciodată președintele ELSA România. A fost: Vicepreședinte Seminarii în 1997-1998; a fost Director financiar între anii 1998-2000. În schimb, cum spuneam, îl găsim pe același portal ELSA ca președinte pe Cristian Seidler, care acum este vicepreședintele USR, omul care-l talonează pe Dan Barna. Seidler a mai fost: Vicepreședinte Seminarii în 2000 – 2001; Președinte în perioada 2001-2003. De ce a mințit Barna în CV-ul oficial? De ce Seidler NU își afișează niciunde CV oficial? Acestuia din urma îi este rușine cu ELSA? În vreme ce Barna se supraevaluează.

Articolul a apărut pe site-ul Ziua news în 23 octombrie 2019.

Sursa: https://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/nume-de-cod-elsa-veriga-lipsa-dintre-dan-barna-si-serviciile-secrete-de-unde-a-aparut-pepiniera-usr-1294431

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

„ Aceste evenimente arată realitatea că sîntem într-un război spiritual și că războiul se petrece în interiorul Bisericii înseși”

 

       Patru preoți exorciști, care doresc să-și păstreze anonimatul, au inițiat o acțiune de reparare, ca urmare a  expunerii în Grădinile Vaticanului a idolului păgîn Pachamama (legată de fertilitate în cosmogonia andină, este zeița-pămînt în anumite culturi din spațiul corespunzător vechiului imperiu incaș) cu ocazia deschiderii Sinodului pentru Amazon.

Ei au declarat:„ Aceste evenimente arată realitatea că sîntem într-un război spiritual și că războiul se petrece în interiorul Bisericii înseși.”

În acest sens exorciștii îi roagă pe credincioși ca în ziua de 6 decembrie 2019 să recite rozarul, să facă orice formă de penitență ca postul, abstinența și alte metode de mortificare și să ofere rugăciuni Preasfintei Inimi a lui Isus. De asemenea ei îi încurajează pe catolici să se reculeagă în fața Preasfîntului Sacrament și să participe la liturghie în această zi de vineri.

Arhiepiscopul Carlo Maria Vigano s-a alăturat celor peste o sută de catolici proeminenți solicitînd Papei Francisc să se căiască pentru faptul că a participat la acest ritual păgîn.

În mod particular, cardinalii Walter Brandmüller, Raymond Burke, Gerhard Müller, Jorge Urosa Savino, episcopii Athanasius Schneider, José Luis Azcona Hermoso, Rudolf Voderholzer și Marian Eleganti și-au exprimat îngrijorarea cu privire la ritualurile Pachamama.

Sursa: https://www.lifesitenews.com/news/4-exorcists-set-dec-6-for-prayer-fasting-reparation-for-pachamama-idolatry-in-vatican?utm_source=LifeSiteNews.com&utm_campaign=7160f53d6e-Catholic_12_5_19&utm_medium=email&utm_term=0_12387f0e3e-7160f53d6e-402162165

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Sodoma și Gomora în catedrala Sf. Ștefan din Viena. Show LGBT cu Conchita Wurst în altar. Cu binecuvîntarea cardinalului, ca și anul trecut

         Pentru combaterea SIDA, catedrala Sf. Ștefan din Viena și-a oferit altarul activiștilor LGBT și travestitului Conchita Wurst. Cu binecuvîntarea și în aplauzele cardinalului Schönborn.

Diavoli, dansatoare cu pieptul gol, cu coarne și salopete din latex, catarame cu cranii, travestiți, pene, lumînări, muzică electronică și fum roșu. Și peste toate, crucifixuri, veșminte preoțești și felinare. Așa a arătat anul trecut, la 30 noiembrie, evenimentul caritabil LGTB, organizat pentru al doilea an la rînd cu ocazia zilei mondiale împotriva SIDA. Locul: Catedrala Sf. Ștefan din Viena.  Evenimentul s-a ținut cu binecuvîntarea cardinalului Christoph Schönborn, aflat în public în primul rînd.

Iar spectacolul nu pare sa fi fost diferit nici anul acesta. Pentru că vedeta show-ului a fost travestitul austriac Conchita Wurst, care și-a cîștigat faima la nivel mondial după ce și-a reprezentat națiunea la Eurovision 2014.

Organizatorul evenimentului, activistul homosexual Gery Keszler, a mulțumit cardinalului Schönborn pentru generozitatea sa, considerînd că spectacolul de strîngere de fonduri pentru victimele HIV din acest an va fi un succes. Spectacolul a fost co-sponsorizat de Cavalerii din Malta, filiala din Austria.

„Cardinalul Christoph Schönborn intenționează din nou să desacralizeze Catedrala Sf. Ștefan cu lucruri abominabile homosexuale”, a adeclarat o persoană din Asutria, care a dorit să-și păstreze anonimatul, pentru LifeSiteNews.

„Un anumit domn Gery Keszler este organizatorul blasfemiei numite „bal de viață ”, un eveniment gay de strîngere de fonduri,  și o orgie. Este un prieten apropiat al cardinalului Schönborn ”, a spus sursa.

De altfel, anul trecut, cardinalul Schönborn a fost criticat pentru că a permis și a participat la evenimentul din catedrală. Părintele Johannes Maria Schwarz a publicat un articol pe site-ul Kath.net criticînd utilizarea catedralei pentru evenimentul secularist. El a susținut că, deși banii s-au îndreptat către o cauză bună – un spital HIV din Africa de Sud, această casă a lui Dumnezeu, „inima Vienei Catolice”, a fost transformată într-o „sală polivalentă”. Evenimentul poate demonstra foarte bine  „moartea unei Biserici slăbite”, a adăugat el.

Articolul semnat de Ștefania Brândușă a apărut pe site-ul Activenews în 5 decembrie 2019.

Sursa: https://www.activenews.ro/externe/Sodoma-si-Gomora-in-catedrala-Sf.-Stefan-din-Viena.-Show-LGBT-cu-Conchita-Wurst-in-altar.-Cu-binecuvantarea-cardinalului-ca-si-anul-trecut-159134

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

P.S. Acum cîțiva ani am vizitat Catedrala Sfîntul Ștefan, foarte frumoasă de altfel, dar am fost dezamăgită de atmosfera de bîlci care domnea acolo. Și mi-am adus aminte de scena  „Alungării vînzătorilor din templu” de la Matei 21: 12-13:

 Apoi Isus a intrat în templu şi i-a alungat pe toţi cei care vindeau şi cumpărau în templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele vânzătorilor de porumbei. 13 Şi le spunea: „Este scris: «Casa mea se va numi casă de rugăciune». Voi însă o faceţi peştera tâlharilor”. (Sursa: https://bibliacatolica.ro/category/biblia/2-noul-testament/47-evanghelia-dupa-sf-matei/page/21/)

 

 

 

 

 

 

 

Marele atac al inamicului va fi împotriva Euharistiei

Mesajul Sfintei Fecioare Maria din Anguera, Regina Păcii către Pedro Régis

Mesajul nr. 4.889 din 19 noiembrie 2019

     Dragi copii, marele dispreț pentru Sacru va veni din partea păstorilor răi. Trădătorii credinței vor acționa și mulți dintre sărmanii mei copii vor fi contraminați de falsele învățături. Vor veni zilele în care va exista dispreț pentru viața consacrată, iar slujitorii lui Dumnezeu vor fi tratați ca dușmani. Marele atac al inamicului va fi împotriva Euharistiei, dar, așa cum am spus, prezența reală a Fiului meu Isus în Euharistie este un adevăr nenegociabil. Nu permiteți ca demonul să vă înșele și să fure ceea ce este cel mai prețios din voi. Îngenuncheați în rugăciune. Iubiți și apărați adevărul. Lecțiile trecutului vor fi armele de apărare pentru cei drepți. Mergeți înainte fără teamă.

Acesta este mesajul pe care vi-l dau astăzi în numele Preasfintei Treimi. Vă mulțumesc că mi-ați permis să vă reunesc aici încă o dată. Vă binecuvîntez în numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin. Pacea să fie cu voi.

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Cruciada specială de rugăciune din 7 decembrie 2019

         În ziua de 7 decembrie 2019 toţi membrii grupurilor de rugăciune, din fiecare ţară, sînt invitaţi să se roage Cruciada specială de rugăciune, pentru a-L ajuta pe Isus să salveze sufletele.

Tema lunii: creștinism, biserică, preoți, recunoștință

Se vor recita:

  1. Rozarul Sfintei Fecioare Maria (dacă este posibil cele patru mistere tradiţionale);
  2. Rozarul Îndurării Divine*;
  3. Cruciada specială care cuprinde rugăciunile nr.: 96 -15, 21, 23, 28, 29, 38, 53, 70, 81, 82, 90, 100, 126, 128, 144 – 96
  4. Recitarea Rugăciunii (155) a Cruciadei pentru protejarea acestei Misiuni a Mîntuirii;
  5. Consacrarea la Inimile Imaculate ale lui Isus şi ale Mariei;
  6. Rugăciunea către Arhanghelul Mihail;
  7. La sfîrşit, cu rozarul în mînă, vom recita de 50 de ori Rugăciunea 132 a Cruciadei, pentru protejarea acestei misiuni (Mesajul din 31 ianuarie 2014).

„Fiica Mea preaiubită, doresc să instruiesc Grupurile Cruciadei Mele de Rugăciune pentru a fi vigilente atunci cînd se vor înfiinţa, în naţiunile lor. Trebuie să păstreze apa sfinţită în preajmă, să aibă un Crucifix al Meu şi să recite această Rugăciune specială a Cruciadei pentru Binecuvîntarea şi Protecţia Grupului Cruciadei de Rugăciune.“ (Rugăciunea nr. 96) „Vă rog să recitaţi această rugăciune, înainte şi după fiecare întîlnire de rugăciune.“ (Mesajul lui Isus către Maria Îndurării Divine din 25 ianuarie 2013)

*În anul 2011 Isus ne-a transmis, prin intermediul Mariei Îndurării Divine, următoarea rugăciune pe care să o recităm la sfîrşitul rozarului:

«O Doamne, umple-mă cu darul Spiritului Sfînt, pentru a putea duce Preasfîntul Tău Cuvînt păcătoşilor, pe care trebuie să-i ajut să se mîntuie în Numele Tău. Prin rugăciunile mele, ajută-mă să-i acopăr cu preţiosul Tău Sînge, ca să poată fi atraşi la Inima Ta Sfîntă. Dăruiește-mi darul Spiritului Sfînt, pentru ca aceste sărmane suflete să se poată bucura în Noul Tău Paradis.»

Să spuneţi această rugăciune în fiecare zi după ce ați recitat Rozarul Îndurării Divine şi, prin fidelitatea voastră față de Mine, veţi ajuta să-i mîntui pe copiii Mei.“ (Mesajul lui Isus către Maria Îndurării Divine din 10 mai 2011)

În mesajul din 11 mai 2016 comunicat Annei Marie, Isus cere ca, înainte de a începe recitarea rozarului, să spunem următoarea rugăciune:

„Prin mijlocirea Mamei noastre cerești, Mama lui Dumnezeu, prin viața, moartea și învierea lui Isus Cristos, Mîntuitorul și Răscumpărătorul sufletelor, îți cerem, Părinte Ceresc, să oprești orice complot terorist planificat și îndeplinit de păcătoșii posedați care îi urăsc pe copiii lui Dumnezeu. În numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin.“

Isus: „Aceasta este ceea ce ei ar trebui să se roage. Îi rog pe preaiubiții mei copii, apostolii să publice și să recite această rugăciune înainte de a începe Sfîntul lor Rozar. Dacă nu înaintea lui, atunci înaintea Rozarului Îndurării Divine.“(Mesajul lui Isus către Anna Marie, Apostol al Scapularului Verde din 11 mai 2016)

Surse : https://www.internetgebetskreis.com/en/

revelatiialecerului.wordpress.com/2016/07/01/minia-tatalui-meu-se-revarsa/

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Dacă paradisurile fiscale n-ar exista, nici UE n-ar exista!

       Ceea ce a șocat probabil pe oamenii de bună credință doar a deranjat pe menestreli și n-a surprins, ba chiar deloc, pe analiștii care nu lustruiesc cizmele transnaționalelor din zilele noastre.

Este vorba de concluziile unui studiu, care, purtînd semnătura Universității din Copenhaga, dar, ce să vezi, și a FMI, ne spune că, din analiza asupra stocurilor de investiții făcute în lume de transnaționale în afara țărilor lor de origine (de circa 15.000 miliarde dolari), 40% – atenție, 40%! – reprezintă nimic altceva decît instrumente pentru ocolirea plății obligațiilor fiscale. Mai concret, este vorba de investiții pentru crearea de firme-vehicul, cel mai adesea fantomă pur și simplu, prin care să fie plimbați banii de colo-colo ca să nu apară contabilicește ce s-ar cuveni impozitat. De pildă, încărcări cu consumuri fictive pentru a se diminua cîștigurile contabile impozabile sau externalizarea de profituri fără fiscalizare, toate folosind companii-vehicul fără activități reale de afaceri,  doar cu funcții contabile de pasaj ori camuflaj.

Instrumente utilizate la greu în România, unele aproape ilogic, în măsura în care, prin folosirea unor asemenea instrumente, transnaționale de marcă asudă pe meleaguri dîmbovițene fără profituri, ba chiar înregistrînd pierderi, și fiind oricum pe ansamblu mai puțin rentabile decît capitalul românesc, cel răstignit de transnaționale să pună doar pingele și să dea de fapt mereu înapoi! Deloc surprinzător, studiul a găsit că sediul celor mai multe din aceste companii-vehicul fantomă se află în paradisuri fiscale de notorietate, dar și prin țări care joacă un rol similar de plăci turnante fiscal cum ar fi Luxemburg, Olanda, Elveția, Malta, Irlanda.

De fapt, colonialismul actual n-ar exista dacă paradisurile fiscale n-ar exista! Nici transnaționalele – ustensila principală a colonialismului actual – n-ar exista dacă paradisurile fiscale n-ar exista!

O Directivă a Comisiei de la Bruxelles pretinde că vizează o impozitare a profiturilor în cazul transnaționalelor cît mai în corespondență posibil cu locul în care se realizează. Ceea ce, în principiu, ar avea să combată evaziunea impozitării profiturilor obținute de către transnaționale care, de pildă, în România, constituie de departe evaziunea fiscală numărul 1. După calcule pornind de la date oficiale, probabil 80-90% din profiturile realizate de transnaționalele ce acționează în România sunt externalizate fără fiscalizare. Miza ar fi deci enormă. Problema este însă că Directiva cu pricina este pur și simplu doar praf în ochi. Dacă s-ar viza realmente obiectivul despre care se vorbește, ar fi fost de ajuns să se impoziteze, în locul alunecoaselor și manevrabilelor contabilicește profituri, certa cifră de afaceri a activității din România a firmelor respective, așa cum s-a procedat în cazul microîntreprinderilor.

Acestea au fost impuse nu cu un impozit pe profit, ci cu un impozit (evident procentual cu mult mai mic) pe venit, dar nu cumva, după cum se lăsa a se înțelege, ca un fel de avantaj oferit, ci dimpotrivă pentru ca acestea să plătească oricum impozit, căci profit propriu-zis nici nu au cum să realizeze. Dar nu impunerea profiturilor transnaționalelor se urmărește de fapt, ci închiderea gurii acelor țări ce se plîng de modul amarnic în care sunt trase în piept fiscal de aceste companii prin transferurile dirijate între subsidiarele lor de pe diferite piețe. Nu impozitarea adecvată a respectivelor companii este urmărită pentru că atunci cîștigurile din evaziunea fiscală pe care acestea o fac în țările de la periferie, cum este și cazul României, n-ar mai ajunge pînă la urmă în țările de origine ale transnaționalelor. Or, asta este funcția de bază a transnaționalelor în toate sistemele coloniale de tip centru-periferie cum este și UE.

Păi, dacă nu acesta ar fi scopul și, dimpotrivă, s-ar viza realmente împărțirea echitabilă a costurilor și beneficiilor din activitatea transnaționalelor, s-ar interzice pur și simplu transferurile prin paradisuri fiscale care nu sunt folosite decît pentru evaziuni fiscale și malversațiuni financiare. Să fim realiști! Nu întîmplător, Directiva cu pricina nu merge pe drumul drept, ci o ia după plop, stabilind un fel de mecanism de cheltuieli maxime și de deductibilități care în principiu să se opună aducerii de cheltuieli într-o țară numai pentru a transfera indirect profit din aceasta în alta. Fără a nega orice efect al acestor reglementări ”europene”, trebuie subliniat că este vorba doar de o picătură dintr-un ocean. Oricum ar urma să se combată numai evaziunea prin încărcarea artificială cu consumuri și costuri în țări precum România ca să se diminueze aparent profiturile obținute aici. Numai că grosul evaziunii fiscale a transnaționalelor are loc prin alte metode (”neacoperite” de Directiva europeană), dintre care multe se bazează pe faptul că autoritățile române, în frunte cu Justiția și Fiscul, nu fac nimic, căci pentru acestea, transnaționalele sunt bibelou de porțelan de neatins.

Dacă nu ai cumva rucsăcel în spate și smartphone în mînă înțelegi clar că România nu face parte din angrenajul productiv occidental, că nu este nici măcar vreun atelier al acestuia (cum sunt Cehia sau Slovacia), ci o biată anexă de consum sau maximum o hală (demontabilă) pentru fabricații în lohn. Și că banul obținut în România nici nu pleacă direct în țările „mîntuitoare” (unde ajunge doar în final), ci se duce de fapt în paradisuri fiscale, spre a fi dirijat abia apoi potrivit intereselor pe termen scurt și lung ale stăpînilor. Este, în aceste condiții, o pură prostie să pui impozite mici pe profit, întrucît nivelul procentual nu are nicio importanță, deoarece impozitarea profitului oricum este eludată de către transnaționale.

Dacă profiturile ar migra către țările cu impozitele mici pe profit, atunci impozitarea lor din țările UE ar avea loc chiar în România sau, și mai și, în Bulgaria (unde impozitul pe profit este și mai mic). Dar nu este așa! Profiturile realizate oriunde, inclusiv în România, sunt externalizate fără fiscalizare în paradisuri fiscale, unde are loc „albirea” lor, spre batjocorirea proștilor de toate felurile și de pe toate meridianele. Dacă nu ar exista paradisurile fiscale, externalizările de profituri nefiscalizate ori n-ar avea loc ori ar avea loc în favoarea țărilor cu impozitele pe profit mai mici. Ceea ce nu se întîmplă nicidecum! Dacă s-ar dori într-adevăr ceea ce pretinde Comisia de la Bruxelles că vrea să se impoziteze profiturile în țările în care se obțin, ar trebui să se desființeze paradisurile fiscale! Or, acest lucru nici prin gînd să fie avut în vedere!

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 27 noiembrie 2019.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/daca-paradisurile-fiscale-n-ar-exista-nici-ue-n-ar-exista-815464

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Novena de Crăciun a Sfîntului Andrei

Rugăciune

      Binecuvîntate să fie ora și clipa în care Fiul lui Dumnezeu s-a născut la Betleem din cea mai pură dintre fecioare, la miezul nopții, într-un frig pătrunzător. În această oră binecuvîntată, Dumnezeul meu binevoiește să asculți rugăciunile mele și să îndeplinești dorințele mele (indicați intențiile voastre) prin meritele lui Isus Cristos Domnul nostru și ale Preasfintei sale Mame. Amin.

Cea mai veche novenă de Crăciun a Sfîntului Andrei, se recită zilnic de 15 ori, începînd din 30 noiembrie, ziua sărbătoririi Sfîntului Apostol Andrei și pînă la Crăciun.

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

24 noiembrie 2019 – Isus Cristos, Regele Universului

Rugăciune către Cristos, Regele Universului

         O Isus Cristos, te onorez ca Rege al Universului. Tot ce a fost făcut, a fost creat pentru tine. Exercită asupra mea toate drepturile tale.

    Reînnoiesc promisiunile botezului meu renunțînd la satana, la ambițiile sale deșarte și la lucrările sale și promit să trăiesc ca un bun creștin. Și mai ales mă angajez să fac, după posibilitățile mele, să triumfe drepturile lui Dumnezeu și ale bisericii tale.

    Divină Inimă a lui Isus, îți ofer sărmanele mele fapte pentru a obține ca toate inimile să recunoască regalitatea ta sfîntă și astfel împărăția ta de pace să se instaureze în întregul univers. Amin.

Rugăciunea Papei Pius al XI-lea (1857-1939)

Această rugăciune, aprobată de autoritățile ecleziastice în 23 februarie 1923, a precedat publicarea Enciclicei „ Quas Primas” din 11 decembrie 1925, prin care Papa Pius al XI-lea a instituit sărbătoarea lui Isus Cristos, Regele Universului.

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Cum concesionarii străini de gaze i-au luat PNL-ului obiectul muncii

        Pe vremea cînd era în opoziție, PNL a avut o inițiativă legislativă – sub forma unui amendament la legea privind exploatarea gazelor off shore din Marea Neagră – de toată lauda.

Măcar din simplă curiozitate, să vedem ce va face cu conținutul, repetăm de toată lauda, al respectivei inițiative legislative acum cînd PNL a preluat guvernarea! Iată, în chiar cuvintele președintelui PNL, Ludovic Orban, în ce consta inițiativa legislativă cu pricina, prin amendarea legii off shore în discuție atunci: „Ne interesează mai puțin chestiunile legate de taxare… Ceea ce ne interesează pe noi este ca banii pe care îi cîștigă statul român să fie folosiți în beneficiul cetățeanului, pentru ca cetățenii să beneficieze de pe urma acestor resurse de gaze pe care le are România. Propunem ca aceste resurse financiare să fie utilizate pentru două tipuri de obiective: pentru finanțarea constituirii de rețele de distribuție a gazului în toate localitățile unde nu există rețele de distribuție a gazului; pentru finanțarea conectării la rețelele de distribuție de gaz natural, astfel încît să beneficieze cei 65% dintre cetățenii români care astăzi nu beneficiază”.

Superb și mai mult decît corect! Într-adevăr, beneficiar nu poate fi altcineva decît cetățeanul român de pe urma unei bogății lăsate de Dumnezeu nimănui altcuiva decît românilor! Și ar fi o anomalie economică – nemaivorbind de faptul că ar fi o nedreptate strigătoare la cer! – ca resursele de gaz avute în vedere să fie exportate, indiferent unde, în măsura în care 3.500 de școli din România nu au gaz metan și peste 3 milioane de locuințe se încălzesc cu lemne.

În orice caz, inițiativa legislativă a PNL era integral în cadrele logicii și preceptelor morale! A vorbi de gazele din Marea Neagră ca despre „resurse pe care le are România” era o diversiune. Căci știa și Grivei că aceste resurse fuseseră descoperite în perimetre concesionate de statul român și deci folosința resurselor descoperite aparține concesionarului (concesionarilor), care, conform contractelor de „explorare, prospectare și exploatare”, pot face ceea ce vor cu ele, cu alte cuvinte le pot vinde oricui și la ce prețuri vor. Statul român, ca reprezentant al teoreticului proprietar, ia doar redevența. Ca atare, discuția asupra taxării era crucială: avea să stabilească de fapt cu ce se va alege pînă la urmă statul român și, prin acesta, cetățeanul român.

Așa că PNL nu putea face pe mironosița spunînd că „nu-l prea interesează taxarea”, căci, pînă la urmă de taxare depindeau și banii pe care vroia să-i destineze finanțării distribuțiilor și racordărilor de gaze naturale. Știa toată lumea că onorații concesionari erau împotriva taxării suplimentare (peste redevență), iar, în condițiile încasărilor doar din redevență, fondul din care urma să se finanțeze distribuțiile și racordările de gaze era o simplă glumă. Mai mult, PNL știa cel mai bine că președintele Iohannis nu era de acord cu legea ce-i fusese înaintată spre promulgare, retrimițînd-o Parlamentului tocmai din cauza opoziției concesionarilor străini. Iar formularea cu care a făcut-o – nevoia unei „distribuiri echitabile a beneficiilor între stat și investitori” – arăta că președintele dădea curs opoziției concesionarilor față de legea respectivă. În asemenea condiții, demersul PNL – repetăm cu țel corect politic și moral – încerca mai degrabă să arunce o anatemă asupra eternului vinovat de serviciu Dragnea, care, în nevrednicia-i atribuită perpetuu, se bătea pentru niște taxe riscînd să se pună în contră cu investitorii (desigur mîntuitori!), în timp ce PNL se lupta pentru oameni, căutînd să canalizeze către aceștia resursele care le aparțin! Ceea ce, să recunoaștem, mirosea destul de rău. Și oricum infesta o inițiativă demnă de a fi lăudată și nu hulită.

Odată prezent la guvernare, PNL are toate posibilitățile să „dezinfesteze” propria inițiativă, pur și simplu punînd-o în practică așa cum glăsuia aceasta în spațiul public, dincolo de diferitele strîmbe cu care a fost cuplată. Din cauza legii off shore în varianta Dragnea, concesionarii străini au decis să amîne investițiile pentru exploatare, continuînd să facă presiuni pentru modificarea legii. OMV chiar a oprit oficial investițiile, avertizînd că, în lipsa schimbării condițiilor legii, scăderea inevitabilă a producției interne on shore va duce la importuri mereu mai mari de gaze rusești. Dragnea a fost băgat la pușcărie, se zice că pentru a fi angajat la partid niște femei plătite din bani publici. Dv credeți? Eu nu cred că pentru asta! Mult mai probabil pentru îndrăzneala de a fi mărit salarii și pensii și, vai, în plus!, de a fi taxat viitoarele încasări din resursele de gaze de la Marea Neagră! Așa ceva nu este permis să se întîmple într-o colonie! Americanii mai pragmatici l-au chemat pe Iohannis la Washington și i-au cerut cu subiect și predicat schimbarea legii off shore.

Nu se știe cum exact, aceasta a și fost rapid schimbată, eliminîndu-se deocamdată impozitarea suplimentară. O colaborare minunată între Iohannis și „ciuma roșie” PSD! Nu se știe exact dacă a mai rămas ceva din prevederile legii mult incriminate, mai ales dacă mai urmează să opereze obligația ca 50% din resursele exploatate să fie măcar destinate pieței românești și nu să plece direct la export. Oricum, resursele financiare continuă să se subțieze pe săptămînă ce trece! Pînă va ajunge efectiv să-și exercite guvernarea, PNL va fi obligat pur și simplu să-și uite propria propunere de pe vremea lui Dragnea, căci, România nemaialegîndu-se cu ceva din exploatarea resurselor de la Marea Neagră, nu vor mai exista fizic bani care să fie destinați finanțării aprovizionării cu gaze „a celor 65% dintre români care nu beneficiază” spre a prelua chiar formularea PNL! În domeniu, concesionarii străini i-au luat PNL-ului obiectul muncii.

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 20 noiembrie 2019.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/cum-concesionarii-straini-de-gaze-i-au-luat-pnl-ului-obiectul-muncii-814553

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Lanț de rugăciune pentru a proteja continentul american – 23 noiembrie 2019

       La fel ca pentru Europa, credincioșii de pretutindeni sînt invitați ca în ziua de 23 a fiecărei luni să se roage într-un lanț de rugăciune pentru a proteja continentul american.

În această zi, fiecare este rugat să recite, cel puțin unul din rozarele de bucurie, de durere, de lumină și de mărire precum și rugăciunile nr. 26, 30, 31, 80, 85, 124 și 141 ale cruciadei.

Sursa: https://www.internetgebetskreis.com/en/

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-14804988789171

Premierul polonez, mesaj pentru cei care vor „un război cultural”: Cine vrea să ne otrăvească copiii cu ideologie, pune o bombă sub Polonia. Nu vor cîștiga acest război! Familia îl va cîștiga!

        Premierul polonez Mateusz Morawieki a afirmat, marți, că „sprijinul și protejarea familiei” se află în centrul politicilor guvernului său, iar dacă adversarii valorilor tradiționale vor un „război cultural”, „atunci noi îl vom cîștiga”, scrie Breitbart.

În discursul rostit în parlament înaintea învestirii guvernului, după victoria partidului conservator Dreptate și Justiție (PiS) la alegerile de luna trecută, premierul Poloniei a vorbit despre planurile partidului de a extinde cheltuielile de asistență pentru familie și de a-i proteja pe copii de „experimente sociale”, făcînd aluzie la presiunile grupurilor liberal-progresiste de a introduce ideologia de gen în școli.

„Nu există consimțămînt pentru experimente sociale și revoluții ideologice. Viitorul copiilor noștri este în joc, iar acest viitor ar trebui să stea în mîinile părinților, deoarece aceasta este normalitatea”, a declarat premierul, citat de presa de la Varșovia.

„Copiii sunt de neatins”, a afirmat șeful Executivului, avertizînd că „oricine ridică mîna – o mînă ideologică – ridică mîna către întreaga comunitate”.

„Cine dorește să ne otrăvească copiii cu ideologie, să îngrădească părinții, cine vrea să rupă legăturile de familie, să intre în școli fără invitație și să scrie manuale ideologice, pune o bombă sub Polonia și vrea să provoace un război cultural în Polonia”, a adăugat el.

„Nu va fi război. Nu o voi permite. Dacă sunt unii care încearcă să ducă un război cultural, atunci noi îl vom câștiga. Familia îl va câștiga, deoarece familia are o valoare de arcă a Poloniei. Iar a fi polonez înseamnă a fi normal”, a adăugat premierul.

În același discurs, Mateusz Morawiecki a promis că guvernul său va continua reformele sociale și politica de ajutoare sociale care au contribuit la victoria conservatorilor în alegeri.

Referitor la Alianța nord-atlantică, Morawiecki i-a criticat încă o dată pe liderii care o „pun sub semnul întrebării” și „slăbesc securitatea noastră și amenință” Uniunea Europeană și NATO, o aluzie la președintele francez Emmanuel Macron care a declarat recent că Alianța este „în moarte cerebrală”.

Aflat la putere pentru al doilea mandat consecutiv, Partidul Lege și Justiție (PiS) nu va renunța la reformele din justiție, chiar dacă, marți, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a criticat dur aceste măsuri avute în vedere de Varșovia. Morawiecki afirmă că, de acum încolo, Polonia nu va mai accepta orice decizie a Uniunii Europene: „Am intrat într-o Uniune Europeană în care toți suntem egali, nu într-una în care unii sunt elevi și alții sunt profesori”.

Articolul semnat de Ștefania Brândușă a apărut în 21 noiembrie 2019 pe site-ul Activenews.ro.

Sursa: https://www.activenews.ro/externe/Premierul-polonez-mesaj-pentru-cei-care-vor-%E2%80%9Eun-razboi-cultural-Cine-vrea-sa-ne-otraveasca-copiii-cu-ideologie-pune-o-bomba-sub-Polonia.-Nu-vor-castiga-acest-razboi-Familia-il-va-castiga-158918

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Corelația fatală din România

        Dacă afirmi cu claritate o opinie, unii te încadrează repede la a fi cu unii sau cu alții. Nu este decît un semn de superficialitate, căci există a treia alternativă – apărarea adevărului, înainte de a fi cu unii sau alții.

Am îmbrățișat această alternativă știind, desigur, ce este politica la propriu, avînd opțiuni neconjuncturale, dar văzînd degradarea actuală din țara în care trăiesc. Împărtășesc un liberalism luminat de principiul demnității umane și, se înțelege, resping liberalismul securist din România de acum.

Ceea ce se petrece în această Românie ne ocupă tot timpul. Citind articolul meu “La braț cu Mussolini, Hitler & Company” („Cotidianul”, 17 noiembrie 2019), unii cred că este doar o reacție de ocazie. Nici vorbă! Este constatarea unor fapte nespus de triste. Este șocant că, după treizeci de ani de eforturi de democratizare, modernizare și europenizare, această țară se trezește inspirată, chiar la nivelul președinției, din Mussolini, Hitler și Goebbels. Nu avem de ani buni în România combinația de autoritarism plin de mojicie și amatorism țeapăn, aplaudate de neisprăviți, cu toate consecințele nefaste? Trebuie adîncită eroarea?

Că sunt fapte, poate verifica oricine comparînd. Este aproape de la sine înțeles că nu este vorba în nici un caz de etnie sau considerente etnice. Este vorba de o persoană incultă (stupefiant, ca președinte, după ce proclamă eliminarea din stat a unor concetățeni, spune că nu se pricepe la chestiuni de drept!) și diletantă (președintele actual nu a putut prezenta vreo soluție proprie la vreo problemă!). O persoană depășită cu mult de funcție, care comite, însă, abuzuri!

Totuși, oricum am privi, nici Chirac, nici Helmut Schmidt, nici Angela Merkel, nici Havel, nici Constantinescu sau Borisov, nimeni în Europa zilelor noastre, nu a făcut așa ceva. Așa cum arată lucrurile, abuzul a devenit la noi emblemă.

Neavînd propriu-zis nimic constructiv de spus, dar resimțind „plăcerea politicii”, acest președinte ține oamenii de vorbă cu „penalii”, deși intră el însuși, prin ceea ce face, în categorie. El atacă „corupții”, dar, prin felul în care desfigurează instituțiile, nu este mai puțin corupt. El acuză „extremismul” la rivali, dar prin tot ceea ce a făcut aparține efectiv extremismului actual. Simpla aruncare peste bord, evident antidemocratică, a legitimării, în ceea ce pretinde că este „principala sa realizare” în cinci ani, adică distrugerea cu mijloace oculte a majorității stabilite de cetățeni prin alegeri parlamentare, este extremism. Fără alte probe!

Fiindcă sunt fapte, nici un comentator, oricît de răuvoitor, nu a putut infirma vreo susținere a acelui articol. Iar în România, sub regimul actual, abundă răuvoitorii plătiți cu bani grei!

Mulți concetățeni semnalează însă că sunt chiar mai multe reactivări de teze funeste. Cu siguranță că sunt! De pildă, președintele actual declară cu pieptul umflat de ură, la Bistrița, că nu-i combate pe social-democrați, ci este în „război cu ei”! Nu discutăm aici necunoașterea noțiunilor.  Mai important este că, în inconștiența sa, actualul președinte nu știe că i-au luat-o alții înainte. Cine vrea, poate avea singur, la lectură, un tablou uimitor al apropierilor între ceea ce susține prostește președintele și ceea ce a spus aberant Hitler.

Interesant este în aceste zile că nici o universitate nu a vrut să fie gazda unor elucubrații „prezidențiale”! După ce a fost interesant cum priveau „liberalii” din sălile de la Bistrița sau Baia Mare cînd președintele le prezenta aiureli. Ar fi bine ca banda să fie cît mai publică pentru a putea discuta, peste un an-doi, mai ales că președintele le-a vorbit celor care l-au ascultat precum unor școlari, dacă nu cumva unor înapoiați. Nici un argument în retorica sa săracă, în afara unor atacuri suburbane!

„Cuvîntările” de la Bistrița și Baia Mare atestă și ele, la orice analiză, că este vorba de o persoană care nu are de propus ceva serios. Nici în economie, nici în democratizare, nici în reforma justiției, nici în educație, nici în politica externă, nici în altceva. Președintele dovedește că are cîteva idei fixe, după ce, în pofida a ceea ce afișează acum, se adeverește tot mai clar că s-a gudurat pe lîngă psd să-i dea bani și funcții. Vreo preocupare pentru cetățenii care suferă din cauza micimii de caracter și nepriceperii decidenților? Vreo vizită la un azil de bătrîni sau de copii orfani sau într-un spital sau la săraci? Doamne ferește!

Președintele recurge la trucuri ieftine. El se adresează cu „dragi români”, ignorîndu-i rudimentar pe ceilalți. Pe bună dreptate, un perspicace senator UDMR a putut replica: să sperăm că atunci cînd se vor vedea fructele „guvernului meu” și vor crește prețurile, președintele va aplica stupida sa rețetă de austeritate românașilor, nu și ungurașilor, armenașilor, grecoiașilor, evreiașilor și altora din societate !

Cetățenii României n-o s-o ducă mai bine dacă nu se face democratizare – și nu inepta eliminare a unor cetățeni și organizări, ieșită din capul unui om limitat, care nu pricepe că ceea ce spune nu este compatibil nici măcar cu statul de drept. Pe care, de altfel, îl clamează, fără să știe despre ce este vorba.

Din nefericire, încep tîrziu să curgă informații adevărate. Trebuie să constatăm, însă, că președintele nu are nici un merit în ceea ce-și atribuie. De pildă, desemnarea Sibiului ca oraș cultural european s-a făcut după o notificare a guvernului din 1997 și o discuție cu cancelarul Kohl, la care am asistat. Nu are nimeni din Sibiu vreun merit. Am aflat și eu deunăzi că guvernul care ne-a succedat a fost cel care, după aranjamente la Luxembourg, a tras de primar să se angajeze în pregătirea Sibiului ca oraș cultural european.

Restul – cu pretinsa „apărare a statului de drept”, cînd el, ca președinte, îl pune în pericol cel mai mult, cu „asigurarea prestigiului țării” etc. – sunt povești pentru naivi. Nu cumva tocmai sub președintele actual România a ajuns la cea mai joasă cotă a prestigiului extern, direct ca urmare a iresponsabilelor sale declarații? Nu cumva sub el s-a format în România, în premieră europeană, curentul celor care vor să se aranjeze în exterior pentru a-i stăpîni pe cei din interior?

Nu stăruim, însă, într-un trecut cu falsuri nedemne de un cetățean, ce se dezvăluie pe zi ce trece. Odinioară, în campania din 2014, cînd trebuia să alegem, în finală, între un aventurier și un nepregătit, i-am spus nepregătitului să nu mai vorbească despre „rătăcirea Chinei”, căci va prelua o țară „cu adevărat rătăcită”. Nu a repetat prostia și m-a bucurat că o țară cu realizări unice nu intră în malaxorul opticilor înguste ale oficialilor de pe aceste meleaguri. Numai că, fără învățare și cu o lipsă de cultură civică ce nu se bănuiau acum cinci ani, insul a luat-o pe o cale și mai păguboasă pentru România: instrumentarea noii securități și a justiției pentru a lichida alternative și a promova idei înapoiate. Poate că nu i-am fi votat pe nici unul dintre concurenții de pînă acum cîteva luni la fotoliul prezidențial, dar nu este admisibil să se abordeze rivalii precum Mussolini pe Giolitti sau Hitler pe Röhm.

În viață întîlnești și oameni care te depășesc – ca nivel al studiilor, ca experiență în viața publică, ca devotament, ca moralitate. Dar nu poți pretinde orice cînd ești un absolvent oarecare, cu experiență de nivel modest, umplut vizibil de ură, cu conexiuni dubioase. Demnitatea te-ar obliga să te uiți în oglindă și să nu recurgi la discreditare plină de vulgarități, tu sau cei pe care i-ai asmuțit! Dar de unde demnitate?

Mă revoltă, mărturisesc, că cetățenii sunt luați de fraieri de un ins care nu stăpînește noțiuni simple, a cărui pregătire este vizibil joasă („politruc” a fost o autocaracterizare exactă), cu o cultură civică, juridică, politică mediocră. Și care nu se uită în oglindă! Cinci ani sunt, totuși, probă.

Eu nu am făcut caz vreodată de ceea ce i se impută juridic actualului președinte. Dar, cum a sugerat presa internațională, ar trebui să dea el însuși lămuriri.

Ar fi fost cazul ca actualul președinte să ceară el însuși să se examineze cele semnalate, inclusiv în lumea largă: averea obținută, contiguitatea cu comerțul cu copii, lipsa de reacție la devalizări de bunuri, înlăturarea de concurenți cu mijloace nedemocratice, scindarea abuzivă a societății în scopuri personale, încălcarea repetată a Constituției, aducerea în scenă a unor trompeți pentru înșelarea publicului, mediocrația cultivată în dauna intereselor naționale.

Indiferent de unde vine solicitarea, cine a jurat pe Constituție că o va apăra, se cuvine să aibă demnitatea de a răspunde! Dacă ar fi integru, președintele actual s-ar fi pus benevol la dispoziția procurorilor, fie ei și „de casă”, și ar fi cerut chiar anchetarea propriei persoane. Se vede bine că, din nefericire, el este gata acum să distrugă toate tradițiile de cultură civică și politică autohtone de dragul meschinului său „mandat”. Cine va plăti pagubele?

Nu este suficient că, în ultimii cinci ani, sub inspirația președintelui, s-a umplut țara de neisprăviți la butoane, de sfertocalificați care iau decizii cruciale, de diletanți cu trompetă? Propaganda sa – „proiectul de țară”, „România normală”, „România educată” – prezintă doar vorbe goale, chiar ofense la adresa fiecărui cetățean. Pentru a ne da seama de esența a ceea ce ni se oferă, este destul să privim ruinarea în curs a credibilității financiare și a credibilității culturale a țării făcută de „guvernul meu” și trompeți care vînd orice!

De trei ani, președintele actual nu știe să facă decît „campanie electorală”. El nu are teme economice, sociale, statale, ci lupta „politică”, mînuind iataganul noii Securități, al justiției instrumentate și al mobilizării de neisprăviți. În nici o țară europeană dezbaterea publică nu s-a degradat într-o asemenea măsură! Cineva cu scaun la cap, care a văzut prestația lui la șueta organizată marți, la Biblioteca Centrală Universitară din București, ar fi putut spune liniștit „acest președinte habar nu are despre ce este vorba” într-o țară și o lume în schimbare.

Problemele cele mai grele se ivesc abia de acum. România are deja, ca urmare a cinci ani de nepricepere și excursii, cea mai mare și mai alarmantă emigrare de cetățeni în timp de pace, cel mai extins comerț cu ființe umane, cele mai slabe performanțe în domeniile inovării și creației, cea mai subdezvoltată infrastructură, cele mai proaste servicii publice, cea mai abuzivă administrație centrală și locală, cea mai plină de diletanți structură a statului, cea mai

incompetentă și dezorientată conducere la guvern și președinție. Prin ceea ce a făcut sau nu a făcut, președintele actual este coresponsabil.

De unde vin toate acestea? Putem suci lucrurile, prin interpretare, dar nu se poate ocoli faptul că ele vin din corelația fatală în care România a intrat cu ani în urmă. Iar acum, riscă să se afunde și mai mult.

Să ne amintim istoria. Nefăcînd nimic la Cotroceni, cum a fost forțat să recunoască, președintele a luat votul de blam la alegerile parlamentare din 2016. În loc să se pună pe lucru, s-a pus pe uneltiri. Rezultatul a fost umplerea piețelor nu cu oameni care își spun păsul și vor soluții concrete, ceea ce ar fi fost legitim, ci cu un fel de reziduu al societății, îmbuibat și vindicativ, dar incapabil de a articula soluții. Un curent întreg de neisprăviți a urcat pe scenă și a împiedicat, cu concursul președintelui, orice discuție rațională.

Nici o reformă nu a mai putut fi făcută, după ce președintele și-a impus ilegal, cu ajutorul serviciilor, prim-miniștrii și miniștrii chiar ai partidului care a cîștigat alegerile. În pnl, „partidul de suflet” al insului, au dispărut pe rînd liberalii, locul lor luîndu-l populari care cred că pot uni liberalismul cu Mussolini, evident în ediție de provincie. România a ajuns, grație mediocrității decidenților actuali, grație serviciilor secrete, justiției instrumentate, la o corelație ce-i poate fi fatală: un om nepregătit și limitat, care reduce politica la lupta fără scrupule pentru funcții,  abuzează de Constituție și numește în funcții indivizi dintre cei mai slabi și fără merite, iar aceștia susțin, cu toate mijloacele, la nevoie măsluind orice, un președinte care nu are de a face cu nevoile țării.

Nici o personalitate reală nu este în siajul președintelui actual. Scindarea societății și valoarea scăzută a vîrfului îndepărtează oamenii de valoare, ca totdeauna. Rămîne loc, desigur, pentru oportunismul mediocrilor. Cine va răspunde, însă, după ce se consumă mandate obținute cum se vede – mai nou, fugind de dezbaterea publică și onestă?

Îmi vine mereu în minte, ca o amenințare continuă, ce spunea Seton Watson despre România lui Carol al II-lea, mai exact despre lingușirea la care se pretează unii: „Toate trăsăturile menționate … mizeria țăranilor, brutalitatea birocratică, educația falsă și o clasă privilegiată căreia îi lipsește orice simț al responsabilității sociale, ai cărei membri brilianți au fost gata să-și trădeze de la o zi la alta principiile în schimbul avantajelor funcției și bunăvoinței regale – au existat în România în mare măsură. Democrația nu poate înflori într-o astfel de atmosferă…. procesul decăderii a mers în România mai departe decît în alte părți ale Europei Răsăritene” (Hugh Seton-Watson, Eastern Europe between the wars (1918-1945),  Cambridge University Press, 1945). Desigur, lingușitorii de azi nu mai sunt nici măcar brilianții momentului!

Ei nu înțeleg nici chiar diferențe elementare. Așa cum se înțelege la noi,  democrați liberală nu are opreliști hotărîte la libertăți – inclusiv la aceea de a obține ilegal bunuri, de a vinde copii, de a devaliza, de a linguși, de a vorbi despre democrație și de a o distruge. Dar un liberalism democratic este interesat de libertăți pentru fiecare cetățean, de reciprocitate în relații, de echitate și dreptate, de democrație. Constituția României este construită pe liberalismul democratic, precum cea a SUA, a Franței, a Italiei, a Poloniei, a Ungariei și a multor altor țări. Că nu se pricepe nici astăzi acest fapt este o rătăcire a regimului (dacă putem vorbi de rătăcire la regimuri liberalo-securiste!) și o rătăcire a unor „intelectuali” de casă.

Ca să fie și mai limpede de ce are nevoie România astăzi, aș aminti că americanii care au conceput, la origini, tranziția din Europa Centrală și Răsăriteană au atras atenția că vor avea de suferit țările care nu fac democratizare la lumina zilei. Căci, „acei factori care au fost necesari și suficienți pentru a provoca colapsul sau transformarea de sine a unui regim autoritar, ar putea să nu fie nici necesari și nici suficienți pentru instaurarea unui alt regim – în cele din urmă a democrației” (Guillermo O’Donnell, Philippe C. Schmitter, Tentative Conclusions About Uncertain Democracies, The John Hopkins University Press, 1986, p.65). La noi, s-a procedat invers, limitîndu-se mereu democrația – dovadă și efortul, care se face și astăzi, chiar de către președinte, de privare a unor concetățeni de drepturi. Securismul, justiția instrumentată, distrugerea de partide fac parte dintre mijloacele pe care celebra analiză le socotea ale trecutului. Din nefericire, România are parte de ele și în prezent.

Mulți intelectuali distribuie clișeul laș: nu am avut ce alege, nu am avut ce face. Avem fiecare ce face, căci adevărul este oricînd de preferat minciunii organizate oficial. Se pot cîștiga alegeri, dar contează practic, foarte practic, nu doar cîștigarea alegerilor, ci și calea cîștigării lor. Alegerile prefabricate nu sunt soluția pentru România, pentru nici o țară care se respectă.

Ora este a răspunderii personale pentru o situație care este a tuturor. Într-o asemenea situație, nu este ceva mai potrivit decît dictonul vestit al lui Dostoievski, pe care îl parafrazez: „dacă stăm smirnă în fața prostiei, atunci suntem vinovați de tot și de toate, în fața tuturor, iar dacă eu nu fac nimic, sunt mai vinovat decît alții”.

Articolul semnat de Andrei Marga a apărut în Cotidianul.ro din 20 noiembrie 2019.

Sursa: https://www.cotidianul.ro/corelatia-fatala-din-romania/

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Marii preoți s-au pervertit unindu-se cu dușmanii pentru a obține puterea

Mesajul Sfintei Fecioare Maria din Anguera, Regina Păcii către Pedro Régis

Mesajul nr. 4.874 din 19 octombrie 2019

         Dragi copii, marii preoți s-au pervertit unindu-se cu dușmanii pentru a obține puterea, deci au acționat împotriva Fiului meu Isus. Trăiți într-o perioadă de mari încercări, dar Domnul este cu voi. Voi, care sînteți ai Domnului, nu permiteți Casei lui Dumnezeu să devină un depozit care să dea putere dușmanilor. Răutatea oamenilor i-a pervertit pe mulți dintre sărmanii mei copii, cauzînd o mare orbire spirituală. Biserica lui Isus al meu se îndreaptă spre calvar. Cei drepți vor bea potirul amar al suferinței. Iubiți și apărați adevărul. Tăcerea celor drepți îi întărește pe dușmanii lui Dumnezeu. Nu permiteți ca minciuna să învingă. Voi aparțineți Domnului și el vă iubește. Nu trăiți departe de rugăciune. Căutați forță în Euharistie și rămîneți fermi pe calea pe care v-am arătat-o. Nu este victorie fără cruce. Curaj. Nu vă pierdeți speranța. Rămîneți cu Isus și veți fi învingători.

Acesta este mesajul pe care vi-l dau astăzi în numele Preasfintei Treimi. Vă mulțumesc că mi-ați permis să vă reunesc aici încă o dată. Vă binecuvîntez în numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin. Pacea să fie cu voi.

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Prof. dr. psihiatru Aurel Romila: Psihopații au ocupat toate posturile-cheie în țară. Performanța se măsoară azi doar în putere, bani și sex. Trăiesc tra­gic această soartă a poporului român

      Medicul psihiatru Aurel Romila a lansat o teorie radicală: suntem un popor de depresivi conduși de o pătură de psihopați.

Aurel Romila a inițiat Centrul de Resocializare din incinta Spitalului „Alexandru Obregia”, inaugurat în 1994, proiect întîmpinat la început cu o foarte mare rezistență. Este autorul volumului „Psihiatria”, considerat de specialiștii în domeniu „cea mai importantă sinteză de psihiatrie făcută vreodată la noi în țară”.

Numărul persoanelor afectate de tulburări psihice este în creștere peste tot în lume în ultimii ani, iar România se află pe locul trei, cu aproape 300.000 de bolnavi.

„Dacă socoți societatea ca o fracție, atunci o să observi la mijloc un strat subțire, care e al oamenilor normali. Crucea normalilor e că sunt foarte puțini, au devenit o minoritate fragilă, din care se tot desprind în sus și în jos. Cei de sub acest strat, de dedesubt, sunt depresivii. Aproape o treime din populație suferă într-o formă sau alta de depresie. Însă nu pentru ei mă îngrijorez eu, ci pentru cei de deasupra stratului fin al normalității, pentru psihopați, care au ocupat toate posturile-cheie în țară. De aia nu avem sănătate mentală în țara asta, că populația se împarte în mare mă­sură între opresori (psihopați) și oprimați (depre­sivi). Ăsta e un adevărat război social, dar cine recu­noaște? Cea mai gravă consecință a istoriei noastre din ultima sută de ani a fost felul în care s-a făcut se­lecția umană. O societate care nu permite dezvoltarea persoanei e o societate slabă. Cînd personalitatea nu poate înflori, cînd e traumatizată, apar bolile psihice și intervine ratarea. Ratarea e punctul în jurul căruia se învîrte totul. E discrepanța între ceea ce am putea deveni și ceea ce ajungem să devenim în societatea de azi. Destinele sunt neîmplinite, ratate, curmate prematur, fiindcă deasupra noastră tronează niște incapabili care ne pun piedici. Suntem condamnați la ratare de niște psihopați. Și asta nu de ieri, de azi. Iorga, Titulescu, cîți oameni de valoare nu au fost eli­­mi­nați din societate de niște nimicuri, de niște ano­nimi? Dacă vii și le vorbești oamenilor de norma­li­tate, bun simț, armonie, transcendență, spirit, te vor acuza că ai citit prea multe broșuri. Performanța se măsoară azi doar în putere, bani și sex. Trăiesc tra­gic această soartă a poporului român. N-o să iau mi­traliera să fac circ, precum Vadim. Dar nu pot să nu mă întristez”, a spus Aurel Romila într-un interviu pentru Formula AS.

Reputatul medic a explicat și cum vede normalitate.

„Ce mai înseamnă azi normalitatea, cînd totul e permis, totul e normal, anormal e să arăți tu cu degetul? Ați văzut Eurovisionul și femeia cu barbă? Ați văzut cum a fremătat lumea de aplauze? E normal? Nu. Normalitatea e o stare de echilibru și armonie între cunoaștere, afectivitate, inteligență și voință. Cînd una din acestea e excesiv dezvoltată sau subdezvoltată, armonia se pierde și apare boala sau suferința. 90% din oamenii cu care intru în contact sunt profund nefericiți, o societate care și-a pierdut valorile de bine, frumos, adevăr și dreptate. Și mai ales de non-nocivitate. În medicina romană, primul în­demn era non nocere, să nu faci rău!”, a mai adăugat Aurel Romila.

În tratamentul bolilor psihice, un rol extrem de important îl are rugăciunea, fapt dovedit științific.

„S-a dovedit deja în urma unor experiențe și teze făcute la Voila și la Pitești, ca să vorbim numai de țara noastră, că mersul la liturghie, spunerea unor rugăciuni în momentele de criză, îi liniștește enorm de mult pe pacienți, îi face mai cooperanți, iar trata­men­tul medicamentos dă rezultate mai bune. Credința e de foarte mare ajutor. De fiecare dată cînd simt un pic de deschidere la pacienții mei necre­dincioși, le propun pariul lui Pascal: dacă tu crezi și Dumnezeu nu există, nu pierzi nimic. Dar dacă crezi și există, cîștigi totul! Dincolo de asta, însă, psihiatrii trebuie să fie foarte atenți cînd vine vorba de excesul de religiozitate, fiindcă poate fi simptomul unui dezechilibru psihic. O fostă pacientă și-a neglijat trei ani de zile soțul, nu s-a atins de el, fiind dedicată postului, mai abitir ca măicuțele de la mănăstire. Alteia i s-a părut că nu i-a îmbrăcat pe cei goi, a apucat-o frenezia și și-a dat toate hainele pe care le avea. Ați auzit, probabil, de cazul celebru al lui Petrache Lupu de la Maglavit. Pe mărturiile lui s-a ridicat o biserică. Însă marele profesor neurolog Gh. Marinescu l-a chemat să-l examineze. Și ce a descoperit? Că avea sifilis nervos, care dă halucinații. Acești oameni trebuie ajutați să-și regăsească echilibrul. Să nu mă înțelegeți greșit, nu exclud posibilitatea unor revelații divine. Eu însumi am avut revelația credinței, văzînd un tablou de Rafael, la Muzeul de Artă din Viena. Reprezenta o madonă de o frumusețe neomenească, de o puritate a culorilor care m-a făcut să cred de­finitiv în Maica Domnului. Însă revelațiile adevărate, legăturile fine, superioare, nu sunt concrete”, a continuat Aurel Romila.

Articolul semnat de Tudor Matei a apărut pe site-ul Activenews.ro în 18 septembrie 2016.

Sursa: https://www.activenews.ro/stiri-sanatate/Prof.-dr.-psihiatru-Aurel-Romila-Psihopatii-au-ocupat-toate-posturile-cheie-in-tara.-Performanta-se-masoara-azi-doar-in-putere-bani-si-sex.-Traiesc-tra%C2%ADgic-aceasta-soarta-a-poporului-roman-136540

 

 

La braț cu Mussolini, Hitler & Company?

       După treizeci de ani tocmai unii care se pretind instruiți nu-și dau seama că poți să ai o opțiune sau alta, dar dacă adevărul nu contează, nu iese mare lucru. Unde nu este capacitatea adevărului nu există șansa asanării.

Îmi spun părerea fiindcă nu-mi convine ca cineva care încalcă țîfnos legi și reguli și induce abrutizarea în jur să ne ia drept fraieri. Mai ales acum, cînd orice om cu simțuri treze observă noua impostură de la vîrful statului român, ce amenință bruma de civism și democrație adunată. O semnalează, har Domnului, și publicații internaționale, în care caracterizările sunt „diletant”, „promisiuni neținute”, „pasivitate”, „avere din surse nelămurite”, „influențe ale Securității”, „statism sau lipsă de idei în politica externă”. Îmi spun părerea căci în acest caz nu este politică, așa cum o înțelege lumea civilizată, nici democrația de care este nevoie pentru a fi oameni, iar Europa este cu totul altceva decît clamează limitații ei „avocați” de azi.

Poți să nu cunoști nemijlocit persoane aflate în discuția publică. Faptul nu justifică indiferența față de împrejurarea că tot felul de neisprăviți din garda „prezidențială” vorbesc golănește despre alții. Dar dacă acești neisprăviți ar fi puși la un examen obișnuit? dacă li s-ar scruta îndeaproape pregătirea? dacă li s-ar demasca suportul? Mă tem că ar ieși mult sub cei pe care îi calomniază!

În definitiv, dacă este vorba de deșteptăciune, și garda și gardatul nu sunt decît niște absolvenți oarecari (ca să rămînem eleganți!). Atît de oarecari încît un inginer de Petrol și Gaze, angajat de OMW, nu are cum să fie sub nivelul unui suplinitor de școală generală sau al trompeților isterizați. Dacă tot suntem la acest subiect, ar fi de întrebat de ce, la noi, absolvenți efectiv valoroși și devotați cauzelor publice rămîn în umbră, în favoarea neisprăviților?

Dacă s-ar scrie istoria documentată în arhive a ultimilor cincizeci de ani ai țării, s-ar lămuri cam totul! Plec însă de la falsurile proeminente (ce se înmulțesc cu fiece zi!) din perorațiile președintelui, cu vădita ignoranță și prostul gust din spatele lor.

De-a lungul anilor, am votat cu partide ce anunțau reforme adînci de schimbare democratică și în direcția democrației. Faptul nu mă împiedică, însă, să spun, privind lucid și responsabil, că la ora actuală nu psd-ul este problema României. Acest partid, indispensabil în democrația actuală precum creștin-democrația, liberalismul luminat sau ecologismul serios, a făcut greșeli lăsîndu-se cotropit de noua Securitate și neștiind să-și prezinte deciziile și să se apere.

Problema României actuale este însă alta, anume, încercarea unor parveniți care au apucat la iataganul noii Securități și al „justiției” de a distruge pluralismul politic, atît de greu cucerit în această țară. În fapt – iar timpul va dovedi cu prisosință – actualul președinte nu este soluția pentru România, ci parte a problemei în care ea se afundă și care va costa, din nefericire, mai mult decît încă cinci ani pierduți.

Primul fals se referă la starea țării. Sunt un critic constant al situației, iar intervențiile mele publice, sub semnătură, de a lungul deceniilor, sunt proba. Dar o persoană integră, care nu acceptă minciuna, nu are cum să nu vadă creșterea economică, ameliorarea veniturilor, efortul de normalizare a unei justiții, rămase ca la nimeni, și încercarea de a lua în regie publică resursele, din ultimii trei ani. În orice țară aflată în situația României, decidenții responsabili ar angaja asemenea obiective. Nu de dragul cuiva, ci pentru a scoate din crize această țară! De aceea, spus direct, președintele bate cîmpii profund incult și vinovat cu „lupta psd-ului contra românilor”. Iar cînd nu ai făcut ceva pentru români, s-ar cuveni decență!

În plus, obsesia eliminării PSD-ului (temperată deunăzi de inepția că oamenii pot vota PSD-ul, dar politicienii săi să nu mai aibă funcții – ca și cum poți fi legitimat democratic, dar nu contează!) are un antecedent jenant. Nu altul decît Hitler ataca la fel de agresiv social-democrații, punînd întrebarea dacă nu cumva sunt „conduși de evrei” și acuza în principal republica de la Weimar, „trădarea clasei muncitoare”, „sistemul corupt”, fără să se sinchisească de argumente (Thomas Childers, The Third Reich. A History of Nazi Germany, Simon & Schuster, New York, 2018). Președintele de azi al României procedează aidoma: el îi atacă pe social-democrați, desigur nu pentru că i-ar călăuzi evreii (chiar dacă „niște evrei” îl deranjează și pe el!), ci pentru că sunt conduși de oameni care i-au observat nepriceperea, pe care îi acuză că au realizat ceea ce au realizat fără el, că și-ar fi „ trădat electoratul propriu” și ar fi „corupți”. Nu numai că cineva corupt strigă „corupții”, dar președintele nu a putut prezenta vreun argument pentru atacurile sale suburbane. Schema este aceeași cu a Führer-ului. Nu se cunosc oare consecințele ei dezastruoase?

Președintele face cal de bătaie din “statul de drept“. Nu mai insist asupra faptului că nu cunoaște noțiunile. Nici că nu pricepe Constituția, cum s-a dovedit abundent.

Românii au defecte, ca orice altă națiune, dar este jignitor să spui că nu vor „stat de drept”. Nimeni nu a exprimat în România recentă așa ceva! Ceea ce nu intră în înțelegerea vizibil mărginită a președintelui este „statul de drept democratic”, prevăzut explicit de Constituția pe care a jurat. Nu intră nici faptul că milioane de cetățeni, mulți incomparabil mai pregătiți decît el, au pus umărul în trei decenii la a democratiza și moderniza această țară. De fapt, sub perorația „statului de drept” în România de azi inși lipsiți de cunoștințe și de realizări ascund o voință de parvenire fără merite, invocînd o idee pe care nimeni nu o contestă.

Mai este un aspect. Pe bună dreptate, observîndu-se încălcarea legii fundamentale la numirile de șefi – în procuratură, înalta curte, servicii secrete – și abuzurile acestora, Parlamentul României a încercat, prea timid, cred eu, revenirea la Constituție prin legi adecvate. Nu există, de fapt, nicăieri în Europa abuzul numirilor și nici abuzuri ale celor numiți, precum în România actuală. Nicăieri nu s-au semnat protocoale de „cooperare” între judecători, procurori și serviciile secrete – embleme ale unui fel condamnat de istorie de a face justiție, pe care președintele îl apără. Ca să dăm doar un exemplu! Retezarea, de fapt nici măcar suficientă, de către Parlament a șanselor de abuz, președintele actual a resimțit-o ca frustrare, încît convertește o ură personală în problemă de stat. Un caracter civic și un democrat proceda cu totul altfel – aplica civismul și democrația. Dar de unde acestea?

Nu mă interesează cine pe cine iubește. Dar de ce vrea, totuși, președintele păstrarea legilor justiției care favorizează abuzurile? Îi este frică de o justiție eliberată și independentă? Pesemne că are motive, căci într-un stat efectiv de drept faptele sale îl trimiteau de mult acasă, de tot!

„Direcția proeuropeană” a țării este o temă pe care actualul președinte o pricepe și mai puțin – vezi clișeele sale vetuste, în vreme ce trenul european a ajuns demult în altă gară! El se străduiește să treacă altceva decît este. Să discutăm cum vedea reformele proeuropene, cînd trebuiau făcute? Să-i amintim cine a făcut din Sibiu oraș cultural european, pe cînd el era anonim? Să-i amintim cum a reacționat la preluarea temei holocaustului în manuale? Să-i amintim alte fapte?

Nu există forțe semnificative care ar vrea să întoarcă România din drumul proeuropean. Din nou jignitor pentru cetățeni, președintele induce naivii în eroare cu gogoși, în loc să concretizeze apartenența europeană în viețile românilor și să facă atractivă Uniunea Europeană de azi. El nu a realizat nici măcar ce a promis. Firește, nicăieri oamenii nu stau la nesfîrșit smirnă în fața mediocrității decidenților, încît opțiunile lor se pot schimba.

Aceste falsuri și meschinării, și multe altele, vin din diletantism, din lipsa culturii civice și politice și, probabil, din anturajul de neisprăviți care, nefiind în stare de cariere pe merit, aplaudă erori și așteaptă funcții. Ele vin direct din două surse tot mai evidente: înțelegerea rudimentară a politicii – la orice analiză, una dintre cele mai rudimentare din România din anii treizeci încoace – și alimentarea din tezele acelor ani.

Nu facem aici istoria înțelegerii politicii. S-a cedat tot timpul în raport cu selectarea meritocratică a oamenilor, însă este de spus, totuși, că cedarea a devenit în România de astăzi sistem. De aceea, nici o personalitate veritabilă a vieții românești nu se află azi la decizii majore. „Inșii mai slabi”, ca să reiau formula lui Thomas Mann, sunt instalați pe căi necurate să hotărască soarta oamenilor.

Politica nu se confundă, cum crede președintele, cu abilitățile măsluirii alegerilor, ale păcălirii cu referendumuri ce măresc opresiunea, nici cu dărîmarea guvernului în Parlament prin uneltiri securiste. Politica este cu totul altceva – ea presupune analiză, identificare cu dificultățile trăite de cetățeni, proiectarea de soluții și bătălie pentru a convinge argumentativ.

În 2010, eram izbit de recursul regimului din România la teze ale lui Goebbels și Mussolini și am publicat articolul „Revenirea carpatică a lui Goebbels și Mussolini?”( vezi Andrei Marga, Romînia actuală. O diagnoză, Eikon, Cluj-Napoca, 2011). Apoi s-au petrecut multe lucruri. Între altele, la investirea mea ca ministru de externe, în 2012, Traian Băsescu a refuzat să dea mîna, spunînd „nu dau mîna cu cineva care m-a comparat cu Mussolini”. La care i-am răspuns, desigur, pe loc: „nici vorbă de comparație, Mussolini era citit și, între altele, jurnalistul care a introdus pragmatismul lui William James în Italia”. Nu-l comparasem, dar semnalasem că la Carpați se reiau teze ale anilor treizeci.

Între timp, argumentele aduse în 2010 nu numai că nu s-au tocit. Astăzi, paleta la care trimit decizii de la Cotroceni este mai extinsă. Acum și Carl Schmitt, nu doar Goebbels, Mussolini, sunt în fundal, iar Hitler a fost adus, stupefiant, mai în față. Nu este de mirare: suntem tot în regimul de după 2004, devenit și mai anacronic. Iată cîteva ilustrări.

„Cine nu este cu noi este de <stînga>” și ar trebui făcut ceva cu el – spuneau propagandiști de acum zece ani. Grobieni în funcții sunt și azi , chiar sfetnici. Ca democrat, nu poți să nu fii izbit de apelul președintelui actual la clișeul anilor treizeci: social-democrații sunt diavolul. Și de aspirația lui nu de a-i învinge în competiția soluțiilor, prin alegeri curate, ci de a-i „distruge”.

„Rezultatul alegerilor nu cerea cu adevărat dictatura partidului naţional‑socialist, ci coresponsabilitatea sa” – s-a spus relativ la alegerile din Germania anului 1932 (Ernst Nolte, Die faschistische Bewegungen, DTV, München, 1966, p. 396). Nu cumva alegerile parlamentare şi alegerile prezidenţiale din ultimul deceniu și jumătate, prin rezultatul lor formal, îndemnau și în România la pluralism? Oricum la altceva decît la autoritarismul incult, ale cărui efecte se văd în lipsurile și suferințele din România actuală, și la încropirea de guverne în pofida alegerilor parlamentare.

Nu ar fi cazul, cum recomanda un fost ministru al regimului, ca președintele să ia în seamă cultura germană? Aș spune, măcar de la Goethe, trecînd prin Heinrich Böll, la Günter Grass sau Enzensberger? Nu ar fi cazul să învețe din extraordinara tradiție democratică a Germaniei postbelice, care a și propulsat-o în avanscenă? Nu ar fi cazul să știe că alegerile prefabricate nu sunt măsură nici a adevărului și nici a valorii? Că în viață contează performanțele, dar împreună cu calea pe care s-au obținut? Că poți cîștiga alegeri cu cetățeni parte dezinformați, parte manevrați, dar nu se ajunge departe?

Sub Mussolini, în 1923‑31, s-au redus salariile şi prestațiile sociale și au slăbit sindicatele. Toate acestea plecînd de la interpretarea pur propagandistică a situației dificile: „responsabilitatea acesteia era atribuită salariilor prea ridicate şi bugetelor dezechilibrate” (Karl Polanyi, Le Grand Transformation, Gallimard, Paris, 1982, p. 312). De la Cotroceni, avem altceva decît propagandă străină de economie? Avem vreo abordare competentă?

Regimul lui Mussolini stimula crearea de dosare neverificate pentru a ţine în şah persoanele (Salvatore Lupo, Le fascisme italien. La politique dans un régime totalitaire, Flammarion, Paris, 2003, p. 360). Nu suntem tot în plină dosariadă? Nu cumva aceasta înflorește sub actualul președinte? Destul să deschidem ochii și avem răspunsul!

Deviza lui Mussolini era “nominalizează și discreditează, că lasă urme!”. Apoi, acesta își ataca rivalii fără contenire în formule fixe: Turati era „detestabil”, Giolitti, „nedemn de încredere” – ”într‑un amestec de ură personală și polemică ideologică” (p.43) Este oare altceva cînd președintele actual vrea cîștigarea alegerilor nu cu merite, nu cu soluții mai bune, ci cu stigmatizări precum „penali”, mai nou “incapabili” sau “autori de eșecuri”?

Preocuparea lui Mussolini era schimbarea compoziției Parlamentului printr‑un alt sistem de vot (Piere Milza, Serge Berstein, Le fascisme italien 1919-1945, Seuil, Paris, 1980, p. 141). Nu de la Cotroceniul actual vine obsesia ca unii concetățeni să fie împiedicați să îndeplinescă roluri publice? Nu au fost înlăturați pe parcurs, cu mijloace demne de regimuri retrograde, posibili concurenți? Nu se laudă președintele cu aducerea la vot și a celor care trec rar prin țară, dar pot fi mai ușor manipulați? Nu vrea obstinat „guvernul meu” și nu guvernul țării?

„Religia este insesizabilă, ca şi ceața” – îi spunea Mussolini lui Hans Frank, în 1935, ca şi cum realitate are doar ce ține de forță. Să observăm că a doua zi după ce, în catedrala Mîntuirii Neamului din București, Papa Francisc a vorbit de „frate” și de „amăgirile puterii”, s-a trecut la atacarea „fraților”, chiar de către cei care se flatau că l-au adus pe papa.

Carl Schmitt a teoretizat „mișcarea” de pe străzile orașelor în vederea reorganizării sub “Führer” (Carl Schmitt, Über die drei Arten des rechtswissenschaftlichen Denkens, Hanseatische Verlagsanstalt, Hamburg, 1934). „Mișcarea” ar fi creatoare de drept. La noi, de ani buni nu se vede la Cotroceni vreo preocupare pentru democratizare. Este evident, însă, efortul de folosire a “mișcării” pentru a bloca legiferarea, în dauna conlucrării în interes public cu partidele și forțele organizate. Actualul spectru politic, cu uneltirile iresponsabile din spatele său, care împiedică de fapt România să evolueze, este fructul acestui efort păgubos.

Precum Carl Schmitt (Politische Theologie…, Duncker & Humblot, Berlin, 1925, p.11), președintele actual exaltă statul de drept în dauna drepturilor – care sunt luate ca o noțiune oarecare. Simptomatic, șefa sa a Înaltei Curți de Justiție și Casație nu ezita să spună că “România s-a grăbit să semneze convenția drepturilor omului”! După ce un ministru al justiției, tot de extracție „prezidențială”, declara că „drepturile omului sunt un lux”!

Președintele actual a reluat fățiș înțelegerea primitivă a politicii ca „distincție între amic și inamic”. Adică, în forma delimitării inamicului și a lovirii lui necondiționate, nu ca o competiție argumentativă în vederea îmbunătățirii condițiilor de viață, nu ca organizare pricepută, nu ca dezvoltare. Cine cunoaște istoria anilor treizeci știe că alunecarea în dictaturi a luat viteză cu acest concept al politicii (Carl Schmitt, Der Begriff des Politischen, Duncker & Humblot, Berlin, 1932). Doar că cei care aplică acum conceptul, au o certitudine: dacă îți lovești cu hotărîre rivalul, devii sigur. Iar loviturile se văd în România actuală în reluarea absurdă de procese politice și în obstinația distrugerii rivalilor.

Multe habitudini din registrul sumbru al anilor treizeci revin astăzi în limbajul de la Cotroceni. Taxarea rivalilor ca „toxici” are antecedente în limbajul lui Hitler, ca și formula „ciuma roșie”, iar acuzarea de „afaceri” rău famate este chiar de la Führer. Invocarea moralismului pentru a acoperi propria lipsă de morală are aceeași sursă.

Nu mai vorbim de jocul cu „moartea” adversarilor pe rețelele de socializare. Agitarea „pericolului din Răsărit, poate chiar asiatic”, specularea vulgară a „conflictului arabo-evreiesc” vin, oricît s-ar nega, din limbajul anilor treizeci. Președintele nu a respins penibilitățile care au înflorit în ograda lui.

Goebbels i-a aranjat lui Hitler filmarea la mormîntul lui Nietzsche, la Weimar. Se poate bănui motivul. Cu ceva timp în urmă președintele a vrut să pună în folos propriu aniversarea a trei decenii de la Revoluția din 1989. Nu conta că nu se știe cu ce se ocupa el în decembrie 1989, că nu a inițiat vreo reformă de despărțire de regimul comunist. Nu conta că a acceptat ca procurorul său general să interpreteze înlăturarea acelui regim ca lovitură de stat. A fost nevoie ca foști deținuți politici să-i atragă atenția că celebrarea lui decembrie 1989 în folosul unei persoane este cel puțin samavolnică.

Tot Goebbels recomanda stăruitor ca în politică să nu se recurgă la argumente. Dacă o propagandă caută argumente, eșuează – spunea sinistrul trompet (Peter Longerich, Goebbels. A Biography, Random House, New York, 2015, p.79). „Stilul” era cel ce conta, nu adevărul. Nu suntem tot acolo? Nu vedem azi cum își susține președintele aberațiile – vorbind ca în fața unor  școlari, fără să ofere vreun argument? Nu vedem necopții care i le preiau?

Nu mai este de glumit cu asemenea apucături. Grav destul, în România de azi nu se mai fac schimbări democratice. Controlul parlamentar al funcțiilor, ghidat de adevăr onest și rigoare juridică, nu mai există. Alegerile europarlamentare, cu amestecul lor de mistificări și numărare militarizată a voturilor, nu au echivalent pe continent. Referendumul pe o întrebare în care și președintele se încurca, nu numai că era destinat strîngerii șurubului, dar era ca și cum întrebi dacă să fie apă curată și apoi pui apa în vînzare pentru cei aleși. Alegerile prezidențiale sunt, după trei ani consumați cu opinteli „prezidențiale” pentru meschinul „al doilea mandat”, în aceleași coordonate de prostire cu vorbe și de manipulări ce vor crea handicapuri acestei țări. În premieră nefastă, nici o dezbatere pe probleme ale societății românești sau Europei nu s-a acceptat.

După primul mandat se poate spune, cu probe pe masă, că președintele nu are cum să rezolve vreo problemă vitală a acestei țări. El își poate pune, cum se vede că aspiră, colanul, dar aceasta nu asigură dezvoltare. Combinația de nepricepere, neoliberalism securist și autoritarism de cireadă, pe care o reprezintă, va fi ocazie de împotmolire. Ca cetățeni, ar trebui să punem întrebări. Dacă tot îi socotești pe români nepregătiți să joace un rol în Europa, de ce vrei să stai în capul lor? Dacă tot recurgi la teze, clișee și năravuri compromise, de ce nu ar fi suficient ca președinte un robot, căruia să i se șoptească ce are de declarat? Ar costa mai puțin.

Articolul semnat de Andrei Marga a apărut în Cotidianul.ro din 16 noiembrie 2019.

Sursa: https://www.cotidianul.ro/la-brat-cu-mussolini-hitler-company/#democracy-84

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

 

 

 

Ce ți se pregătește ție, dulce Românie?!

         Acum cîteva luni, o bancă vest-europeană din România a suspendat găzduirea de depozite în dolari. De mai curînd, o altă bancă vest-europeană din România a renunțat la găzduirea de depozite în euro! Să vezi și să nu crezi!

Și acum să ne uităm la ce spun statisticile – nu altele decît cele ale BNR, parohul sistemului bancar – despre evoluția expunerilor financiare străine în România. După acordul de la Viena din perioada crizei economice – prin care principalele bănci străine din România se obligau să nu-și reducă brusc expunerea pe România, pînă cînd banii intrați prin împrumutul de la FMI preluau finanțarea din piață pe seama statului român – respectivele bănci au redus, prin așa-numita „dezintermediere”,  cu vreo 16-17 miliarde euro această expunere, adică aproape exact la concurența sumei din împrumut. Mai mult, arhicîntatele investiții directe străine, de la intrări de aproape 10 miliarde euro în 2008 au coborît la intrări anuale de 4-5 miliarde euro în 2017-2019. Iar din acestea cele în sectorul financiar practic au încetat, stocul lor, ce atinsese 10 miliarde euro în 2008, nemaifiind alimentat de noi intrări și devenind chiar și mai mic (9,3 miliarde euro) în 2018. Datoriile băncilor străine din România(care dețin controlul în sistemul bancar) către băncile-mamă din Occident, care ajunseseră la 25 miliarde euro în 2008, au fost reduse – prin aceeași operațiune de „dezintermediere” – la 8 miliarde euro în 2019. Iar depozitele străine în băncile din România aproape au dispărut: erau de circa 9 miliarde euro în 2011, prăbușindu-se acum la 0,6 miliarde euro. În conformitate cu obiectivele „dezintermedierii”, a avut loc și retragerea băncilor străine din România din finanțarea economiei: raportul credite/depozite reprezenta 122% în 2008, dar mai reprezintă astăzi doar 74%. Ceva mai clar nu poate exista!

Toate acestea sunt în linie cu înaintarea procesului de așezare a României într-o matrice colonială și încă într-una de tip special. Punînd mîna pe activele strategice și pîrghiile strategice (resursele subsolului, distribuții de energie, bănci, industrii, telecomunicații, retail și, tot mai mult, păduri și pămînturi agricole) capitalul străin a preluat nu doar controlul economic (și deci politic) în România, dar, mai mult și într-o manieră aparte, și-a constituit în România o economie proprie decupată din România și decuplată de România, care funcționează separat de ceea ce a mai rămas la capitalul autohton, respectiv de economia căreia i se poate atribui calificativul de „românească”.

România nu este de fapt o piață (în sens economic), ci doar un teren de lucru (în sens strict teritorial) pentru capitalul străin implantat în România.

Este un cadru ideal pentru a funcționa după preceptul capitalist: profituri maxime cu cheltuieli minime. Din ce în ce mai mult, profiturile se pot maximiza fără noi investiții. Nu este de mirare că investițiile străine noi tot scad. Nu este nevoie de o expunere financiară prea mare pe acest teren: te poți descurca, ba chiar foarte bine, cu o tot mai mică expunere financiară.  Dacă a fost nevoie de o expunere mai mare la un moment dat pentru a pune mîna pe teren, „dezintermediezi” și iar „dezintermediezi” apoi. Ceea ce se întîmplă de ani și ani.

Acesta este cadrul general. Dacă însă terenul – precum în cazul României – este disputat de mai mulți stăpîni, soluția, de veacuri cunoscută, este împărțirea. Așa procedează chiar frații cînd nu se înțeleg asupra unei averi. O împart! Și dacă împărțeala este perspectiva, înțelegi bine cifrele anterior menționate: nu-ți ții aici averile, ci le duci acasă la tine; aici trebuie să ai doar strictul necesar; nu cazezi depozite aici, nici chiar credite prea mari nu dai aici! Oricum, ca strategie, atît depozite cît și credite mereu mai mici! Nici propria monedă nu este nimerit s-o vînturi pe aici. O lași pe cea locală să preia toate vicisitudinile și mai ales șocul „împărțelii”! Tu bancă străină nu te legi la cap aici cu depozite în propria-ți monedă! Asta, pînă la împărțeală, după aceea mai vedem, fiecare procedează cum crede în partea lui!

Și asta nu e tot. Fondul Proprietatea, controlat de americani și care deține acțiuni la principale active din România, și-a lichidat plasamentele din întregul sistem bancar, lăsînd cam mască pe toată lumea. Toate fondurile mari de investiții care făcuseră achiziții semnificative de firme par a-și fi luat fața de la România, lichidînd masiv deținerile și nefăcînd altele noi. De asemenea, trei mari din industria străină din România– ENEL, Telekom și CEZ – au anunțat oficial că vor să vîndă și să părăsească meleagurile dîmbovițene în căutarea altor meleaguri. Unii din ei i-au și mandatat pe cei care să le găsească clienți. Toți trei invocă „resetarea” modelului de business. Mult mai plauzibilă este însă reașezarea teritorială a business-ului lor în funcție de reîmpărțirea (cunoscută sau bănuită) a sferelor de influență între puterile vremii.

Din păcate, vulnerabilitatea României actuale la dezmembrare este uriașă. Pierderea de către România a controlului asupra tuturor resurselor, activelor și pîrghiilor sale strategice scoate din joc orice rol pentru România. Restul – parteneriate, tratate – constituie povești! În limbajul de afaceri deja se vorbește de „cele două Românii”, una de la vest de Carpați și alta de la est de Carpați. Investițiile germane nu trec Carpații spre Est. Nici autostrăzile. Acestea, cîte sunt, se desfășoară prin Ardeal și îl leagă de Budapesta și Viena, și nu de București. Provinciile istorice românești nu sunt legate între ele. Americanii se arată interesați de axa Craiova-Deveselu-Mihail Kogălniceanu-ieșirea la Marea Neagră și oricum investițiile americane nu par să fi auzit de Ardeal, așa cum cele germane nu par să fi auzit de Moldova și Muntenia. Rușii pot sta liniștiți. Vor participa la tain. Moldova nu poate evada nici la vest, nici la sud. Decuplarea de la Bruxelles a României de Bulgaria în ce privește MCV-ul – care urmează a fi abandonat în cazul Bulgariei – este anunțul poate cel mai în clar asupra perspectivei de dezmembrare a României. Cele două țări au fost, poate chiar artificial, menținute ani și ani într-o aceeași barcă. Decuplarea arată că li se hărăzește o soartă diferită. Nimeni nu are în vedere dezmembrarea Bulgariei. Mulți dintre cei mari au însă în vedere acest lucru în cazul României. Așa că, dacă Dumnezeu n-a fost cumva român, putem presupune ce va urma…

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 13 noiembrie 2019.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/ce-ti-se-pregateste-tie-dulce-romanie-813596

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Lanț de rugăciune pentru a apăra Europa-13 noiembrie 2019

           Multe mesaje primite de vizionari (Maria Îndurării Divine, Luz de María, Pedro Régis) se referă la evenimentele dureroase care vor avea loc pe continentul european. În vederea preîntîmpinării lor, credincioșii de pretutindeni sînt invitați ca în ziua de 13 a fiecărei luni să se roage într-un lanț de rugăciune.

În mesajul din 16 mai 2012 adresat Mariei Îndurării Divine, Mîntuitorul însuși ne cere să ne rugăm pentru Europa, deoarece cel de-al treilea război mondial va începe tocmai de aici.

În această zi, fiecare este rugat să recite  rozarele de bucurie, de durere, de lumină și de mărire precum și rugăciunile nr. 31, 33 și 54 ale cruciadei.

Surse: https://www.internetgebetskreis.com/en/

https://revelatiialecerului.wordpress.com/2016/07/11/13-iulie-2016-lant-de-rugaciune-pentru-europa/

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

8 noiembrie 2019 – Aniversarea Misiunii mîntuirii

         În 8 noiembrie 2010, ultimul profet, Maria Îndurării Divine, a fost trimis de Cer în vederea pregătirii noastre pentru cea de-a doua venire a lui Isus Cristos în calitatea sa de Judecător Drept. După această dată nici un clarvăzător, vizionar sau profet nu este trimis de cer. Această informație prețioasă ne-a fost oferită pentru a ne ajuta să-i recunoștem, în aceste timpuri pline de confuzie, pe adevărații sau pe falșii profeți.

Să ne unim în rugăciune și să recităm următoarele rugăciuni ale Cruciadei: 5, 11, 12, 33, 38, 82, 109 și 132.

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Cîmpia Turzii – 800 de ani de atestare documentară

Municipiul Cîmpia Turzii aniversează 800 de ani de atestare documentară prin numirea în 1219, a localității Sîncrai, parte componentă a orașului, „drept villa Sancti Regis (sat al Sfîntului Rege – în traducere ad litteram), termen evident latinizat, întîlnit în documentele din secolul al XIII-lea.” (Sursa: Câmpia Turzii Studiu monografic, Partea I, pag.25).

În ultimele secole trei personalități au contribuit prin munca și talentul lor la dezvoltarea localității.

John Paget (1808 -1892)

        John Paget s-a născut în 18 aprilie 1808 în Loughborough, Regatul Unit, ca fiu al lui John Paget și Anne Hunt. Și-a început studiile în Manchester, a urmat Colegiul Unitarian din York, iar apoi a făcut studii de medicină. A călătorit mult în Europa. În anii 1830, în Italia, Paget a făcut cunoștință cu Wesselényi Polixéna soția divorțată a baronului Bánffy László (1795-1839). În anul 1836 s-a căsătorit cu ea, stabilindu-se la Cîmpia Turzii, pe proprietatea soției unde și-a construit un conac în stil englezesc, neogotic.

Conacul Paget este o clădire uriașă, cu formă asimetrică, azi, fără ornamente. Partea centrală, un turn robust, dreptunghiular, are trei etaje. Odinioară, ultimul etaj avea două geamuri semicirculare cu vedere spre curte, iar pe cealaltă parte un singur geam semicircular. Turnul era flancat de o aripă a clădirii, cea dinspre stînga fiind mai mare, o aripă în formă de L, puțin mai înaltă decît restul clădirii.

Aici  Paget a realizat o gospodărie model, experimentînd metode de dezvoltare a agriculturii, domeniul său devenind în scurt timp loc de inovare agricolă. El a introdus o nouă ordine economică: a efectuat lucrări de împădurire, a sădit noi soiuri de pomi fructiferi și de viță de vie, aduse din străinătate, a importat mașini agricole și animale din Anglia, a realizat o crescătorie de cai de rasă. Lîngă conac erau și gospodării anexe, un parc frumos, cu un iaz.

În 1848, revoluționarii români i-au devastat conacul, aruncîndu-i cărțile în lac. Cu ajutorul guvernului englez, Paget a reușit să se reîntoarcă în castelul devastat, de-abia în anul 1855, cînd, împreună cu soția sa, au încercat să restabilească gospodăria de odinioară.

După această perioadă, Paget a început să se ocupe mai intens de cultivarea viței de vie, devenind una dintre cele mai renumite figuri din viticultura Transilvaniei. În Cîmpia Turzii, Viișoara și Csány (Ungaria) a cultivat în special soiuri de viță de vie din podgoria Bordeaux, organizînd degustări de vinuri la care a invitat oenologi germani și francezi care să compare producția de vinuri a soiurilor adaptate chiar de el la clima și la solul din Transilvania. Paget a inițiat și a organizat și o Societate Transilvană a Cramelor pentru a promovarea vinurilor și a podgoriilor din zonă.

Conacul a fost moștenit de nepoata sa, Ilona Paget (1862-1932) care în 1913, a donat întreaga moșie Ministerului Agriculturii Ungare.

După 1918, în conac (intrat în posesia statului român) a funcționat între 1918-1929 o fermă agricolă statală, în paralel cu orfelinatul de băieți „Mihai Viteazul” (1920-1929), iar între 1929-1958 Stațiunea Experimentală Agricolă (aparținînd de Institutul de Cercetări Agronomice al României, ICAR). În apropierea acesteia (pe fostul teren al conacului) s-a construit un mare siloz-depozit de cereale si semințe transformat în ultimii ani într-un bloc de locuințe, cu spații comerciale la parter.

Într-o încăpere a conacului (numit și „Casa Albă”, din cauza aspectului ei exterior) a funcționat între 1923 și 1949 o capelă ortodoxă, pînă înainte de darea în funcțiune în anul 1951 a primei biserici ortodoxe din oraș. Înainte de 1918 românii din cele două localități componente ale orașului erau exclusiv greco-catolici.

În prezent, conacul este proprietatea Ministerului Educației, Tineretului și Sportului și este utilizat de Clubul Copiilor din localitate.

În memoriile sale, John Paget a povestit cum a încercat să amelioreze o rasă de vaci și a organizat campanii pentru îmbunătățirea agriculturii. Jurnalul său, alcătuit din șase volume, se află în Muzeul Național al Ungariei. Primele cinci volume conțin observații asupra istoriei naturale din Europa, iar volumul al șaselea cuprinde note din Revoluția Maghiară din 1848, la care Paget a luat parte.

A scris lucrarea „Ungaria și Transilvania, cu considerații asupra situației lor”, publicată în 1839.

În 1878, după Expoziția Mondială de la Paris, el a fost decorat cu Crucea Legiunii de Onoare.

A murit în 10 aprilie 1892 în Cîmpia Turzii și a fost înmormântat în Cluj-Napoca.

Surse: https://ro.wikipedia.org/wiki/John_Paget

http://www.castelintransilvania.ro/conacul-paget-campia-turzii-.html

https://ro.wikipedia.org/wiki/Conacul_Paget_din_C%C3%A2mpia_Turzii

http://corbiialbi.ro/index.php/holocen/1288-amintirea-lordul-gospodar-ardelean-john-paget-8211-prima-carte-in-limba-engleza-despre-transilvania/

*

Ionel Floașiu (1893 – 1988)

        Ionel Floașiu s-a născut în anul 1893 la 25 septembrie în comuna Săliște, județul Sibiu. În 1913 a absolvit Liceul Andrei Șaguna din Brașov cu calificativul eminent. S-a înscris la Facultatea de mecanică a Politehnicii din Budapesta, primind o bursă de la Mitropolia Ortodoxă Română din Sibiu. În septembrie 1914, datorită izbucnirii primului război mondial, a fost încorporat în armată și a urmat timp de trei luni Școala de ofițeri în rezervă din Steyer (Austria), fiind apoi trimis pe front unde a participat la lupte pînă la demobilizarea sa din 1918. Între timp a obținut un concediu de patru luni pentru continuarea studiilor promovînd anul doi la universitatea din Budapesta.

În aceeași perioadă a înființat în satul natal Garda Națională Română și a participat la Marea Adunare de la Alba Iulia din 1 decembrie.

În 1919 a promovat în anul trei la Politehnica din Budapesta, iar în 1920 a plecat la Praga unde a urmat anii trei și patru la Politehnica din capitala Cehoslovaciei, obținînd diploma de inginer mecanic în ianuarie 1922.

Reîntors în țară, Ionel Floașiu a fost angajat la Industria Sîrmei S.A.Ghiriș-Arieș (Cîmpia Turzii), fiind primul inginer român al acestei tinere fabrici și unul din primii angajați ai acesteia. Și-a început activitatea în domeniul dezvoltării uzinei dovedind spirit organizatoric și competență profesională. A făcut mai multe călătorii de studii în străinătate la uzinele metalurgice din Austria, Germania, Franța, Ungaria și Cehoslovacia, devenind apoi directorul acestei întreprinderi.

În timpul celui de-al doilea război mondial, din 5 septembrie pînă în 9 octombrie 1944, evenimentele dramatice și dezastruoase care s-au abătut asupra acestor meleaguri au fost deosebit de grele și pentru uzina jefuită de ocupantul hitlerist și apoi distrusă parțial în cursul luptelor armate. După încetarea luptelor, directorul Ioan Floașiu a condus activitatea de refacere a halelor avariate și de reluare treptată a producției.

Opera sa inginerească de excepție de două decenii și mai bine, călăuzită de rigoarea omului de știință a reprezentat o etapă semnificativă a uzinei Industria Sîrmei SA din prima jumătate a secolului 20, a afirmării acesteia ca firmă de renume în țară și străinătate.

Activitatea sa profesională s-a îmbinat cu cea culturală și socială.

Încă din 1935, directorul Floasiu a luat inițiativa „sistematizării și înfrumusețării comunei Cîmpia Turzii”, acțiune care s-a derulat an de an pînă în 1943.

Lui i se datorează ridicarea Căminului de ucenici, a Palatului Cultural (Clubul Muncitoresc), a Bisericii Ortodoxe din centrul orașului. A fost animatorul vieții spirituale românești înființînd Despărțămîntul Astra avînd ca scop o serie de activități culturale și educative pentru localitate și satele învecinate. În 1923 a fondat Clubul Sportiv Industria Sîrmei al cărui președinte a fost pînă în anul 1945. A inițiat constituirea, amenajarea și dotarea unor baze sportive: Stadionul Industria Sîrmei, arene de tenis, popicărie.

În februarie 1945, în urma intervenției Comitelui de fabrică, Ionel Floașiu a fost înlăturat de la conducerea uzinei fiind nevoit să părăsească Cîmpia Turzii. S-a stins din viață la Sibiu în 1988.

Important prin întreaga lui operă de o rară diversitate, Ionel Floașiu a marcat o etapă în istoria întreprinderii și a vieții Cîmpiei Turzii pe care a dominat-o prin rangul și personalitatea sa între cele două războaie mondiale și în anii ultimei conflagrații. Prin perseverența, prin forța de convingere, mereu prezent, implicat cu întreaga sa personalitate, a fost atît de angajat încît a devenit o figură simbolică.

Surse: Mircea N. Nemeș, Laurențiu Mera, Vasile Lechințan, Marius Bordea, Industria Sârmei S.A. Câmpia Turzii 1920 – 1995, „Societatea Culturală Câmpia Turzii – 775”, 1995, pp 126-128

Mircea Nicolae Nemeș, Industria Sârmei S.A. Câmpia Turzii 1920 – 2000, „Societatea Culturală Câmpia Turzii – 775”, 2000, pp 55-57

*

Georges Cristinel (1871 – 1961)

     Georges Cristinel, absolvent de Beaux-Arts de Paris, și-a început activitatea în 1911, în biroul lui Ernest Doneaud și Ștefan Burcuș. La începutul anilor ’20, s-a asociat cu Constantin Pomponiu, care era cu 20 de ani mai în vîrstă decît el și a lucrat împreună cu acesta pînă în anul 1927.

Pînă la al doilea război mondial a lucrat pe cont propriu în diferite zone ale țării. „În 1948, îl găsim pe șantierul de la Cîmpia Turzii sau, între 1948-1952, în IPIU (Institutul de Proiectări Industriale); de acolo se transferă la IPCMC (Institutul de proiectare și cercetare în construcții și materiale de construcții), unde lucrează până în 1961, ca șef de birou. După al doilea război mondial, este implicat în construcția socialistă în domeniul arhitecturii industriale, perioadă din care merită amintit Institutul de Cercetări Textile din București sau Electronica din Băneasa-București.

Activitatea sa s-a desfășurat pe o perioadă cuprinsă între anii 1912 și 1960, o carieră de aproape 50 de ani.

„Un arhitect care își clădește renumele cu edificii reprezentative pentru Romania modernă, care definește orașe creează clădiri etalon, trece printr-o perioadă oarecum intermediară lucrînd la Cîmpia Turzii unde anul 1947 îl surprinde cu o datorie neplătită de 250000 de lei, valoare de proiectare, dar care nu este acoperită de nici un act și care ajunge să fie șef de atelier la IPCMC – proiecte industriale și să elaboreze proiecte de arhitectură industrială, dar totuși cu o poziție care îi recunoaște ceva din prestigiul meseriei ca și șef de atelier.”

„Participarea sa la proiecte de mare anvergură și durată s-a concretizat în proiectarea și urbanizarea orașului Cîmpia Turzii, unde s-a ocupat de dezvoltarea Fabricii de sîrmă din anii 1930 pînă în anii 1960, cînd aceasta a devenit combinat. Implicarea lui Cristinel s-a făcut de la locuințe de muncitori pînă la biserica din oraș sau laminoare industriale și clădiri mai puțin importante din punct de vedere arhitectural, ca un apeduct pentru devierea pîrîului Racoșa, în 1950.”

În teza de doctorat a arhitectului Dan Idiceanu-Mathe intitulată „Georges Cristinel – un arhitect care face tranziția”, autorul a dedicat un întreg capitol, al șaselea „studiului de caz al orașului Cîmpia Turzii, a muncii de 30 de ani depusă de Georges Cristinel în relația cu Ionel Floașiu și ulterior acesteia, după 1945, cînd s-au continuat lucrările de pe platforma industrială. Avem de-a face cu un efort prelungit, la finalul căruia, cu concursul directorului combinatului de la Cîmpia Turzii, s-a obținut o platformă industrială completă și un oraș funcțional, cu locuințe sociale, policlinică și alte dotări urbane sportive și culturale, pentru dezvoltarea „multilaterală” a comunității muncitorilor (Cuvântarea tovarășului Nicolae Ceaușescu la congresul al XIV-lea) (sic!).”

Casa de cultură Ionel Floașiu (1942-1945) arhitect Georges Cristinel

Biserica Ortodoxă „Învierea Domnului”(1943-1951) arhitect Georges Cristinel

„E important de remarcat că un arhitect pornește pe un drum caracterizat de o clientelă cu un anumit tip de cultură, el fiind de factură clasică, absolvent de Beaux-Arts Paris, trece prin primul război mondial, care îl marchează, participînd activ la el, se înregimentează în stiluri de arhitecturale ca neoromânesc, art déco și modernism, ajunge să facă, pe alocuri, neoclasicism și încheie cu experiențe industriale.”

Sursa: http://www.upt.ro/img/files/2018-2019/doctorat/teze/rezumat/IDICEANU_rezumat.pdf

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

 

Hristos reîntors pe Pămînt sau Diavolul împielițat?

          Uniunea Europeană a încetat de mult să mai fie o Europă a națiunilor, construită, ca o premieră istorică demnă de slăvit, prin liber consimțămînt.

Ați auzit de reîntoarcerea  Domnului Iisus Hristos pe Pămînt? Am auzit, vor spune cel puțin creștinii de pretutindeni. Scrie chiar în „Crez”: „și iarăși va să vină cu slavă să judece vii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfîrșit”! Și creștinii de pretutindeni așteaptă reîntoarcerea în slavă a lui Hristos pentru Judecata de Apoi!

Ei par însă a nu fi tocmai bine informați. Hristos a revenit deja. De cînd a făcut-o, au trecut cîteva luni. Suficiente pentru a nu ne grăbi să spunem ceva nepotrivit. S-a reîntors, pentru că a mai fost o dată, pe la începutul anilor 90, în absolut aceeași întrupare: a muritorului de rînd, dar vorbitor din Scripturi, dl Geoffrey Sachs, mare sculă pe basculă un timp pe la Harvard și acum pe la Columbia University. Cu toate că Dumnezeii nu greșesc, ăsta din povestea noastră ce credeți că a făcut la reîntoarcerea după un sfert de veac? Autocritica! Ne-a spus acum că atunci, la începutul anilor 90, cînd ne-a povățuit, spre mîntuire desigur, să aplicăm o terapie de șoc pentru a trece repede, repede tot de la stat la privat s-a cam înșelat, mizînd pe faptul că tot ceea ce ar fi abandonat statul ar fi urmat să fie înlocuit de investitorii privați într-un ritm amețitor și la standarde noi, de eficiență. Numai că investițiile private n-au prea venit într-un asemenea ritm, căci mîntuitori autohtoni nu prea existau, iar mîntuitorii externi, pe care se miza, s-au dus doar spre anumite sectoare de profit rapid! Astfel că țările care au abandonat ce deținuse statul au rămas cu pantalonii în vine! Oricum, în baza povețelor dlui Sachs, statul român a ajuns o legumă, mîntuită complet. Nu mai este în stare de nimic. E adevărat că nu mai poate face nici un rău, dar, vai Doamne, nici vreun bine! Autostrăzi nu poate, căi ferate nu poate, iar baza infrastructurală minimă pentru ocrotirea sănătății și educație lipsește. Și, prin dispariția statului, a pierit și cine le-ar putea face! Mîntuitorii privați, îndeosebi străini, nu se ocupă de astea. Pentru ei Dumnezeu este profitul! Rapid și suculent! Restul este amețeală pentru proști.

Na, că am făcut-o, am făcut-o! Luîndu-ne după falși Hristoși. Numai că aceștia insistă. Își fac autocritica și-i dau înainte! Ce ne spune mîntuitorul nostru Geoffrey Sachs la reîntoarcere?  „Țările din Europa Centrală și de Est – glăsuiește Sachs – sunt din ce în ce mai convergente cu restul Uniunii Europene. Acest proces funcționează și este foarte ciudat faptul că oameni precum Viktor Orban din Ungaria atacă Uniunea Europeană, pentru că Ungaria fără Uniunea Europeană nu ar avea un succes economic. România, de asemenea, cu siguranță nu ar avea un succes economic, este imposibil. Uniunea Europeană este cel mai bun instrument pentru ceea ce noi numim convergență economică, adică de a reduce decalajele în ceea ce privește veniturile… Foarte multe țări din Europa Centrală și de Est, chiar și Polonia, au devenit foarte naționaliste. Pînă și antieuropene, dar aceasta e o poziție ridicolă. Pot spune, cu ceva cunoștințe personale, pentru că acum 30 de ani am fost consilier al Mișcării pentru Solidaritate în Polonia, și în acea vreme ei înțelegeau perfect că întoarcerea către Europa este cheia! Și a funcționat pentru Polonia, dar mai apoi vine acest naționalism care este foarte extrem și dăunător pentru țările în care se manifestă… Problema pe care o înfruntăm acum, în toată lumea – naționalismul american, naționalismul polonez, naționalismul maghiar sau italian – este caracterizată de politici nesănătoase și mai ales autodistructive!”

Măi să fie! De ce după 30 de ani – adică între cele două coborîri pe Pămînt ale falsului nostru Hristos – o fi devenit naționalistă America? America, cea mai transnaționalistă din lume! Hai să zicem că din cauza toanelor lui Trump! Dar oare despre „toane” este vorba? Dar de ce o fi devenit naționalistă, ba chiar antieuropeană, Polonia, care acum 30 de ani, după înseși spusele dlui Sachs, înțelegea că tocmai întoarcerea la Europa este cheia?! Dar de ce, după ce a încercat cu disperare să intre în Uniunea Europeană, vrea s-o părăsească acum chiar și fără un acord, Marea Britanie, țară în mari dispute istorice cu multe dintre actualele țări UE, dar europeană și ea, oricum nu mai puțin europeană decît cele cărora se străduiește acum din răsputeri să le spună „pa”?! Prin comparație, faptul că un Viktor Orban duce și el o politică stigmatizată ca naționalistă și antieuropeană este, ca să spunem așa, de gradul doi!

La toate acestea, dl Sachs însă nici măcar nu reflectează, ci, precum falșii Dumnezei, dă doar verdicte. La toate acestea există răspunsuri precise care contrazic integral verdictele întrupatului Sachs.

Uniunea Europeană a încetat de mult să mai fie o Europă a națiunilor, construită, ca o premieră istorică demnă de slăvit, prin liber consimțămînt. Să spunem că în locul acesteia se construiește o Europă unită mai puternică?! Să fim serioși! În locul unei Europe a națiunilor se construiește un nou imperiu german, pe toate direcțiile și în toate domeniile, care folosește structurile zis „europene”! Și de care se mefiază SUA și de care fuge pur și simplu Marea Britanie ca Dracu de tămîie! Pentru apartenențele din Est, UE s-a transformat într-un bastion colonial, cu „două viteze” – una a stăpînilor din Vest, alta a salahorilor din Est – că de mirare sunt nu schimbările de macaz poloneze sau maghiare, foștii copii teribili ai integrării în Europa, ci papagalii de tip românesc, în frunte cu România însăși, care repetă aproape idiot refrene europene, deși UE le-a redus apartenența la rolul de anexe coloniale, fără vreun cuvînt de spus.

Locul României în UE nu este vreo bizarerie, ci chiar o anomalie! România este practic singura țară din UE în care se înregistrează un raport serios supraunitar de încredere în UE, de adeziune populară la UE. Părerea românilor despre UE este dată de suprapunerea acesteia, în mintea lor, cu ieșirea lor în lumea largă, la muncă, în călătorii, cu alte cuvinte în supraviețuire și în petrecerea timpului liber. Că UE a ajuns un bastion colonial, că are „două viteze”, că UE a luat țării lor tot la dispoziția altor popoare (resurse ale subsolului, industrii, bănci, păduri, pămînturi) pur și simplu nu contează! Deocamdată, este important doar că UE înseamnă că pot părăsi România, unde nu mai au nici un rost, și pot pleca aiurea la un trai eventual mai bun. Victoria UE asupra României este totală, fără întoarcere, răpindu-i și economia națională, și decizia națională, și identitatea națională. Cînd românii vor realiza ce este de fapt cu țara lor în UE va fi prea tîrziu! Țara lor nu va mai exista. Cel mai probabil va fi împărțită între proprietarii ei străini! E dreptul lor, doar ne aflăm în capitalism!

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 5 noiembrie 2019.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/hristos-reintors-pe-pamant-sau-diavolul-impielitat-812476

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Cruciada specială de rugăciune din 7 noiembrie 2019

         În ziua de 7 noiembrie 2019, toţi membrii grupurilor de rugăciune, din fiecare ţară, sînt invitaţi să se roage Cruciada specială de rugăciune, pentru a-L ajuta pe Isus să salveze sufletele.

Tema lunii: ajută-mă, eliberează-mă, pregătește-mă

Se vor recita:

  1. Rozarul Sfintei Fecioare (dacă este posibil cele patru mistere tradiţionale);
  2. Rozarul Îndurării Divine*;
  3. Cruciada specială care cuprinde rugăciunile nr: 96 – 10, 12, 36, 39, 44, 45, 46, 47, 62, 63, 74, 76, 89, 116, 127, 128, 129,134, 136, 137, 139, 142, 148, 149, 151, 152, 159, 160, 161, 163, 165 – 96;
  4. Recitarea Rugăciunii (155) a Cruciadei pentru protejarea acestei Misiuni a Mîntuirii;
  5. Consacrarea la Inimile Imaculate ale lui Isus şi ale Mariei;
  6. Rugăciunea către Arhanghelul Mihail;
  7. La sfîrşit, cu rozarul în mînă, vom recita de 50 de ori Rugăciunea 132 a Cruciadei, pentru protejarea acestei misiuni (Mesajul din 31 ianuarie 2014).

„Fiica Mea preaiubită, doresc să instruiesc Grupurile Cruciadei Mele de Rugăciune pentru a fi vigilente atunci cînd se vor înfiinţa, în naţiunile lor. Trebuie să păstreze apa sfinţită în preajmă, să aibă un Crucifix al Meu şi să recite această Rugăciune specială a Cruciadei pentru Binecuvîntarea şi Protecţia Grupului Cruciadei de Rugăciune.“ (Rugăciunea nr. 96) „Vă rog să recitaţi această rugăciune, înainte şi după fiecare întîlnire de rugăciune.“ (Mesajul lui Isus către Maria Îndurării Divine din 25 ianuarie 2013)

*În anul 2011 Isus ne-a transmis, prin intermediul Mariei Îndurării Divine, următoarea rugăciune pe care să o recităm la sfîrşitul rozarului:

„«O Doamne, umple-mă cu darul Spiritului Sfînt, pentru a putea duce Preasfîntul Tău Cuvînt păcătoşilor, pe care trebuie să-i ajut să se mîntuie în Numele Tău. Prin rugăciunile mele, ajută-mă să-i acopăr cu preţiosul Tău Sînge, ca să poată fi atraşi la Inima Ta Sfîntă. Dăruiește-mi darul Spiritului Sfînt, pentru ca aceste sărmane suflete  să se poată bucura în Noul Tău Paradis.»

Să spuneţi această rugăciune în fiecare zi după ce ați recitat Rozarul Îndurării Divine şi, prin fidelitatea voastră față de Mine, veţi ajuta să-i mîntui pe copiii Mei.“ (Mesajul lui Isus către Maria Îndurării Divine din 10 mai 2011)

În mesajul din 11 mai 2016 comunicat Annei Marie, Isus cere ca, înainte de a începe recitarea rozarului, să spunem următoarea rugăciune:

„Prin mijlocirea Mamei noastre cerești, Mama lui Dumnezeu, prin viața, moartea și învierea lui Isus Cristos, Mîntuitorul și Răscumpărătorul sufletelor, îți cerem, Părinte Ceresc, să oprești orice complot terorist planificat și îndeplinit de păcătoșii posedați care îi urăsc pe copiii lui Dumnezeu. În numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin.“

Isus: „Aceasta este ceea ce ei ar trebui să se roage. Îi rog pe preaiubiții mei copii, apostolii să publice și să recite această rugăciune înainte de a începe Sfîntul lor Rozar. Dacă nu înaintea lui, atunci înaintea Rozarului Îndurării Divine.“(Mesajul lui Isus către Anna Marie, Apostol al Scapularului Verde din 11 mai 2016)

Surse: : http://www.internetgebetskreis.com/

https://revelatiialecerului.wordpress.com/2016/07/01/minia-tatalui-meu-se-revarsa/

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Apocalipsa blîndeții (Apel către călăii noștri la treizeci de ani de la Revoluție)

         Vă dați seama, nemiloșii noștri călai, asasinii fraților, părinților și bunicilor noștri, acest popor v-a lăsat să ucideți, să trăiți după ce ați ucis, să prosperați, să guvernați, ucigași fiind, v-a lăsat să ucideți și la Revoluție, să guvernați și după ce ați ucis la Revoluție și la mineriade, v-a lăsat să muriți în liniște și pace, de plictiseală sau de frica fetidă a coșmarurilor, v-a plătit și pensiile uriașe, v-a lăsat să jefuiți totul, de două ori, o dată după război, a doua oară după Revoluție. De treizeci de ani jefuiți nestingheriți.

V-am lăsat în viață de fiecare dată, v-am făcut loc pe pămînt și în Biserică, v-am dat totul, doar să ucideți mai puțin, să mințiți mai puțin, să jefuiți mai puțin, să ne lăsați să trăim ceva mai bine, mai fără frică, să distrugeți mai puțini copii, să înfricoșați mai puține femei, să distrugeți mai puțin pămîntul și țara. V-am lăsat să trăiți, cu speranța că veți avea o mică tresărire de conștiință, că ne veți lăsa să trăim mai liniștiți, că veți jefui doar atît cît să vă ajungă pentru luxul de zi cu zi, că veți lăsa țara să respire, că veți lăsa noile generații să-și cunoască și iubească țara ca pe ceva ce trebuie îngrijit, ținut în brațe, nu de care trebuie fugit, ca de un blestem al sărăciei și neputinței.

Nu v-a cerut acest popor nimic altceva decît firescul umanității noastre, v-a cerut să nu mai ucideți, să nu mai jefuiți, să nu mai mințiți, să nu mai furați, v-a cerut să nu mai guvernați doar voi, să nu mai vindeți tot ce poate fi vîndut, nimic extraordinar. V-a lăsat să înțelegeți că bine ar fi să ne lăsați să trăim o viață demnă, pe noi, victimele voastre, robii voștri care vă asigurăm că mai aveți o țară pe care o puteți vinde sau sugruma la alegeri sau între alegeri, sau la referendumuri…Și toate acestea spre binele vostru. E oare atît de greu să nu ne mai urîți așa de tare, să nu ne mai scuipați atît de des, în fond, noi suntem cei care murim la revoluții, în închisori, în războaiele voastre, în incendiile voastre, noi suntem zilierii care pleacă în occident ca să vă lase țara mai ușoară la cîntar.

Trăiți din mila unui popor care vă lasă mereu la judecata lui Dumnezeu, un popor care nu și-ar murdări niciodată mîinile cu sîngele vostru. Priviți-l pe Nicolski, părintele vostru, care a murit în somn, terifiat doar de propriile-i coșmaruri după ce a ieșit la iveală din scorbura adîncă în care zăcea. Ce păcat că nu s-a uitat niciodată în sus, ci doar la urmele de sînge de pe bocancii uniformei lui de cekist. El n-a învățat nimic din blîndețea creștină a acestui popor care crede că singura judecată și pedeapsă este a lui Dumenzeu, așa cum a spus-o și Mircea Vulcănescu, pe care tot voi l-ați omorît. Ne rugăm mereu și pentru voi, noi, victimele rapacității voastre eterne, noi, victimele crimelor voastre mereu acoperite, mereu nedescoperite. Ne rugăm să vă puteți opri din minciună, din jaf, din uciderea memoriei noastre, din nesfîrșita ură împotriva noastră, care nu facem decît să ne supunem cezarului. Nu e destul pentru voi?!

Învățați voi ce nu a putut învăța Nicolski, începeți de mîine să prețuiți blîndețea noastră, care nu este frică, urîți-ne mai puțin, înșelați-ne mai puțin, lăsați morții să se odihnească în pace, numiți slugi mai puțin nevrednice, mai puțin ticăloase, faceți așadar un bine țării și lăsați-o să respire nu doar la mall, ci și așa în realitatea ei de necuprins. Știm, avem destule păcate, poverile sunt multe și grele, știm, tocmai de aceea nu le putem purta și pe ale voastre, luați aceste poveri ca să ne putem urni, lăsați-ne să respirăm, nu mai aruncați totul în aer. Nu vă temeți de noi! Suntem blînzi și nu vrem decît să trăim cît mai puțin în minciunile voastre, în puterea voastră. Blîndețea noastră vă va milui poate și pe voi, cine știe?!

Nu veți putea înfrînge această blîndețe întru Hristos, n-o veți putea dezrădăcina. Dacă n-au înfrînt-o Dej, Nicolski, Drăghici, Pauker, Ceaușescu, nici voi nu veți putea reuși, chiar dacă agitați mulțimi mințite. Priviți-l pe Nikolski, este semenul vostru, este și al nostru, dar noi ne despărțim de el prin milă și uitare, voi vă apropiați de el prin ură, asemănare și neuitare. Încercați totuși să iubiți această țară, încercați măcar să n-o sufocați, încercați să ne tolerați și pe noi, în fond nu putem pleca toți, am plecat 4 milioane, un sfert din toți cîți suntem. Profitați din plin, vindeți, cumpărați, jefuiți, tocmiți una sau alta, un președinte sau altul, dar nu pustiiți pămîntul, nu otrăviți fîntînile, nu pervertiți mințile și sufletele copiilor încă o dată.

Nu ne mai spuneți minciuni despre deținuții politici de la Gherla, Pitești, Aiud, de la Canal, de la Jilava sau despre eroii de la Revoluție. Știm toate minciunile, nu veți face niciodată nici o zi de închisoare pentru nici un copil sau bărbat mort, știm și asta. A crescut deja o generație care că nici măcar nu crede că existați, care poate crede sau scrie că la Revoluție ne-am omorît între noi, așa cum scrieți voi.

Avem și vom avea memorii diferite, istorii diferite, remușcări distincte, speranțe diferite, dar biata Românie ne va cuprinde pînă la urmă pe toți, fie vii, fie morți. Oricînd veți dori să vă scuturați povara urii și a minciunii, vă vom primi cu brațele deschise. Așa ne-a încercat Dumnezeu pe noi, să ne ducem călăii în spate, să-i hrănim și să-i punem în fruntea țării. Cu toate acestea nu vom uita cine suntem, cine sunt morții noștri și cine sunteți voi. Dumnezeu să vă ierte!

Fie ca Dumnezeu să vă ostenească ura pentru noi și pentru această țară.

Articolul scris de Mihai Gheorghiu a apărut pe site-ul Activenews în 2 noiembrie 2019.

Sursa: https://www.activenews.ro/stiri-social/Manifestul-lui-Mihai-Gheorghiu-Apocalipsa-blandetii.-Apel-catre-calaii-nostri-la-treizeci-de-ani-de-la-Revolutie-158624

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Aceste mesaje sunt astăzi aici pentru a ajuta sufletele să facă alegerile corecte

Mesajul lui Dumnezeu Tatăl către Holy Love

25 august 2019

          Încă o dată, văd o Mare Flacără pe care eu (Maureen) am recunoscut-o ca fiind Inima lui Dumnezeu Tatăl. El spune: „motivul principal pentru care am creat această Misiune* în lume a fost să ajut sufletele în călătoria lor spre paradis. În lumea de astăzi, satana creează în mod activ confuzie între bine și rău făcînd ca în momentul de față alegerile să fie cele mai dificile. Acesta este motivul pentru care aceste mesaje** se opun stării de fapt. Ele trasează clar calea mîntuirii.”

„Cei mai mulți nu recunosc sau nu acceptă vocea mea în aceste mesaje așa cum nu acceptă prezența reală a Fiului meu în Sfînta Euharistie***. În aceste zile există o atitudine generală de scepticism în populația lumii. Ca Tată Ceresc al vostru, ofer fiecărui suflet orice oportunitate de a-și alege propria mîntuire. Aceste mesaje sunt astăzi aici**** pentru a ajuta sufletele să facă alegerile corecte. Iată de ce este important să răspîndim Cuvintele Cerului aici.”

„Nu comiteți nici o greșeală, vă voi oferi oportunități de a face acest lucru. Utilizați-le și acționați în consecință. Voi binecuvînta eforturile voastre.”

*Misiunea ecumenică a Iubirii Sfinte și Divine la Maranatha Spring and Shrine

**Mesajele Iubirii Sfinte și Divine la Maranatha Spring and Shrine

***Vedeți o serie de mesaje din 6/19a,19b,22a,22b,27,28/2008; 7/01/2008 date de Isus privind Euharistia și 4/18/2019 date de Dumnezeu Tatăl.

****Site-ul apariției de la Maranatha Spring and Shrine

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

 

Pr. exorcist Morocutti: Halloween-ul, fenomen cultural ambiguu în slujba răului

 31.10.2019, Roma (Catholica) – Ca în fiecare an, se întoarce punctual Halloween-ul și în timp ce multe magazine se împodobesc cu bostani, în vitrinele patiseriilor apar dulciuri în formă de bostan, mici morminte, vrăjitoare și schelete care se leagănă, în timp ce restaurantele și localurile oferă cine și serate cu această temă. Doar un formidabil fenomen comercial – conform Confesercenti sunt peste 17 milioane italienii implicați într-un business care ajunge la 260 de milioane de euro – sau în spatele nopții bostanilor și a vrăjitoarelor se ascunde altceva? L-am întrebat pe pr. Paolo Morocutti, profesor de psihologie generală și de teologie la Universitatea Catolică „Sacro Cuore” și exorcist al Diecezei suburbane de Palestrina, care spune mai întîi: „Orice model cultural provine dintr-o concretă realitate antropologică și are aplicație în viața indivizilor determinînd stiluri de viață și comportament. Un model cultural care glorifică moartea și urîțenia nu poate decît să fie nociv pentru că sufletul uman este prin natura sa dedicat frumuseții.”

– Dar această vocație la frumos este exclusiv prerogativă a gîndirii creștine?

– Nu, face parte din totdeauna din patrimoniul gîndirii antropologice universale. De la cultura clasică la existențialismul lui Jean-Paul Sartre pînă la gîndirea filozofului evreu Levinas – pentru a cita cîțiva mari filozofi din secolul al XX-lea – găsim subînțeleasă această nevoie constitutivă de frumusețe. Și dacă frumosul folosește sufletului uman, ceea ce este întunecat îl abate de la vocația sa. Halloween-ul este un imn adus macabrului și desacralizării sensului vieții.

– Care este eroarea care se face în înțelegerea acestui fenomen?

– Aceea de a contrapune realitatea culturală celei spirituale; și este o eroare foarte gravă pentru că sunt două fețe ale aceleiași medalii. Pentru a conduce lucrarea sa de seducător al conștiințelor, cel rău trebuie să găsească un spațiu antropologic prin care să acționeze asupra omului și asupra comportamentelor sale. Pentru el, calea cea mai bună este să acționeze asupra modelelor culturale, făcînd să pară bun ceea ce nu este bun și făcînd să pară rău ceea ce în realitate este bun. Fenomenul „Halloween” nu trebuie să fie un pretext pentru a contrapune cultura și credința, ci mai degrabă trebuie să ajute la restabilirea dialogului necesar credință-cultură pentru a face lumină asupra a ceea ce este cu adevărat util pentru dezvoltarea unui umanism integral și a combate această cultură bolnavă. Trebuie vegheat cu seriozitate asupra modelelor culturale pentru ca să fie pentru om și nu împotriva lui.

– Așadar, în concret, ce este de făcut?

– În mod specific, creștinii și Biserica trebuie să se pună în ascultare serioasă mai ales a celor care sunt chemați de Biserica însăși, cu un mandat și o pregătire specifică, să aprofundeze și să interpreteze aceste fenomene. Mă refer la preoții exorciști care au primit de la Episcopii lor acest mandat. Asociația Internațională a Exorciștilor de care aparțin a intervenit de mai multe ori în acești ultimi ani pentru a explica faptul că de acest fenomen este legată o adevărată mișcare ezoterică și anticreștină. Trebuie făcute diferențele corespunzătoare. Una este adolescentul care în mod inconștient acceptă un model cultural greșit care vehiculează mesaje subliminale incompatibile cu credința creștină; alta sunt organizațiile ezoterice sau chiar legate de cultul satanei care în aceste zile realizează tot soiul de blasfemii și profanări. Evident, în ambele cazuri trebuie intervenit cu hotărîre, dar este clar că e vorba de situații diferite, deși sunt legate între ele de firul subțire pe care cel rău îl țese neobosit pentru a vehicula mesaje greșite și contrare credinței creștine.

– Pare că unele parohii pun la dispoziție propriile localuri: ce părere aveți?

– Consider aceasta irațional, de neînțeles și profund greșit. Este vorba de o sărbătoare care în realitate nu e sărbătoare și nu are nici un mesaj neutru sau nevătămător. Solemnitatea Tuturor Sfinților a fost aproape complet înlocuită de această nouă festivitate a macabrului și ceea ce e mai trist este a vedea cum unele din comunitățile noastre creștine acceptă această degradare culturală și spirituală. Fiind creștini suntem chemați să vestim frumosul și bunul vieții care pentru noi s-a făcut pe deplin vizibil în Isus din Nazaret, nu să deschidem porțile pentru cultura și pentru exaltarea macabrului și a morții.

– Cum se poate înțelege dacă o cultură este în slujba răului?

– Pentru a putea emite o evaluare pozitivă și echilibrată asupra acestui fenomen trebuie să știm să îl interpretăm și pentru a face asta trebuie să îi ascultăm pe aceia care au instrumentele pentru a face asta. Încă o dată aș vrea să mă întorc asupra importanței rolului pedagogic și educativ al exorciștilor care sunt de acord în a afirma că acest fenomen este strîns legat cu lumea ocultului și a adorării satanei. Datele furnizate de Ministerul de Interne cu privire la prezența de secte de inspirație satanică în țara noastră sunt impresionante. Apoi, culmea acestui fenomen legat de cultul satanei este profanarea speciilor euharistice care are în noapte de Toți Sfinții un adevărat apogeu ritual. Orice exorcist știe bine din experiență că aceasta este noaptea profanării. În plus, nu numai noaptea de Toți Sfinții, ci întreaga perioadă care o precedă constituie un timp privilegiat în care mulți tineri intră în relație cu lumea ocultului prin masivă propagandă mediatică, mai ales în rețea.

Un așa „bombardament” încît nu mai sunt în măsură să discearnă ceea ce este numai de prost gust de ceea ce poate să fie cu adevărat periculos. De altfel, este tipic diabolic a minimaliza, a declasa și a ridiculiza fenomenul indicîndu-l ca nevătămător cînd în schimb nu este deloc așa. Toate acestea cheamă comunitatea creștină la înfruntarea unei serioase alarme educative, a unei adevărate bătălii, și arma principală este evanghelizarea conștiințelor pentru a restabili, mai ales în tineri, un umanism creștin dedicat culturii frumosului și adevăratului. (material al agenției SIR tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro)

Sursa: https://www.catholica.ro/2019/10/31/pr-exorcist-morocutti-halloween-ul-fenomen-cultural-ambiguu-in-slujba-raului/

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

 

 

 

„ADEVĂRUL despre Colectiv și HexiPharma, așa cum a fost în informările SRI”

„ADEVĂRUL despre Colectiv şi HexiPharma, aşa cum a fost în informările SRI”. V-am promis, mă ţin de cuvînt. Cu preţul vieţii mele, fie ea preţioasa sau nu, tabloul complet al premeditării unui masacru, şi vă solicit să aveţi bunăvoinţa de a-l citi pînă la sfîrşit, cu atenţie sporită:

Preambul: La nivel mondial există doar cîţiva producători de napalm (material incendiar compus dintr-un amestec de săruri de aluminiu ale acizilor naftenici și ale uleiului de palm, care, în amestec cu benzina, servește la fabricarea bombelor. (Sursa: https://dexonline.ro/definitie/napalm) – R.C.). Ei sunt singurii certificaţi DEA (Drug Enforcement Administration – Departamentul de combatere al traficului de stupefiante-R.C.) pentru a produce napalm. Contractele lor cu guvernele lumii sunt stricte. Unul dintre producători (din SUA) însă mai are o caracteristică: el este unic producător mondial legalizat şi de DOM – un drog precursor al amfetaminei. Deci produce atît napalm cît şi dom.

Uneori, regulile sunt făcute ca să fie încălcate. Şi dealerii de droguri din diverse guverne ale lumii se folosesc de poziţia lor pentru a încheia aşa-zise contracte de stat între producătorul de napalm şi poliţiile ori armata ţării din care face parte. Dar, în fapt, pe lîngă napalm, în containerele de export se strecoară şi cantităţi de dom. Domul fiind precursor al amfetaminei, este cumpărat la negru, prin intermediul unui ministru corupt (care nu poate fi decît din mediul militar) care încheie cu producătorul de napalm contract de import după schema de mai sus, dar marfa importată în containere nu e numai napalm ci şi dom, iar domul foloseşte acelor firme farmaceutice care în subteran produc industrial heroină, pentru că din amfetamina obţinută din dom se produce heroină (la rîndul ei amfetamina e precursor chimic al heroinei).

Să recapitulăm, ca să mă asigur că înţelegeţi bine această parte a postării: napalmul nu e produs decît de cîteva companii în lume, iar una dintre aceste companii (numele ei este Dow Chemical) pe lîngă napalm are licenţa (e unicul producător mondial care are voie să producă precursori ai amfetaminei, din amfetamină producîndu-se heroina industrială) de producere industrială a unui drog numit DOM. Precizare: oficial, producţia de NAPALM este pentru armate şi alte structuri militarizate ale lumii, iar producţia de DOM este pentru industria farmaceutică (dar în subteran mai scăpa şi în traista traficanţilor de droguri).

Bun, să intrăm în subiect:

– În luna iunie a anului trecut (mai exact data de 5, ora 13.03, 2015), Serviciul Român de Informaţii primeşte o informare, de la un avertizor din Direcţia de Combatere a Crimei Organizate, Serviciul Antidrog, cu privire la o importantă companie românească de medicamente (ce se afla deja în urmărire informativă de mai mult timp din cauza suspiciunilor că sumele imense de bani pe care le transfera în afara ţării nu puteau proveni doar din producţia de dezinfectanţi), că DCCO a depistat la această companie cantităţi uriaşe de anhidridă acetică (precursor al heroinei), această substanţă nefiind utilizată în compoziţia nici unui dezinfectant produs de compania respectivă, deci există varianta ca fabrica de dezinfectanţi să fi folosit anhidrida la producerea de heroină. În informarea, însă, a avertizorului din DCCO, către SRI se specifică faptul că acţiunea de anihilare a reţelei din interiorul companiei medicale a fost STOPATĂ de însuşi şeful Poliţiei Române, indicîndu-se faptul că acesta, împreună cu Ministrul de Interne şi alţi ofiţeri superiori din minister, au legături atît cu patronul companiei româneşti, cît şi cu un reprezentant al companiei americane Dow Chemical ce are reprezentanța chiar în România.

– SRI începe să urmărească informativ, toată luna august a anului 2015, eventuale „importuri” făcute de către compania HEXIPHARMA (căci despre ea e vorba) de anhidridă acetică (producători de anhidridă nu sunt nici ei mulţi în lume deoarece este, ca şi în cazul producerii domului, o producţie controlată, anhidrida fiind un precursor al heroinei), dar nu depistează absolut nici un fir prin care să explice prezenţa stocurilor imense de anhidridă în depozitele Hexipharmei. De unde provenea, atunci, anhidrida acetică, în depozitele companiei/fabricii Hexipharma, din moment ce ea nu venise ca produs fabricat de la nici una dintre cele cîteva companii producătoare de anhidridă? Răspunsul specialiştilor din SRI a fost unul singur: anhidrida era produsă, în scopul producerii pe mai departe a heroinei industriale, chiar în fabrica ce aparţinea Hexipharma!

În perioada iunie 2014 – februarie 2015, Ministerul de Interne, prin ministrul de Interne, a contractat de la compania-mamă Dow Chemical din SUA, prin intermediul reprezentantei Dow Chemical din România, trei importuri de NAPALM pentru cîteva unităţi militare cu specific anti-tero ce aparţineau ministerului de interne, iar în containerele cu napalm – luat legal – au fost introduse şi pachete cu drogul numit DOM, produs tot de către compania americană, singura din lume cu licenţă DEA pentru producţie de dom. Rapoartele informative ale SRI pe acest obiectiv au arătat legătura directă, infracţională, între ministrul de Interne şi patronul Hexipharma, precum şi faptul că în fabrica Hexipharma, din domul ajuns pe căi ilicite în companie, s-a produs anhidrida acetică, domul fiind precursor al anhidridei.

S-a demonstrat aşadar de către Serviciul Român de Informaţii că stocurile de anhidridă acetică (prin care fabrica Hexi producea ulterior heroina industrială) proveneau din precursorul DOM pe care, prin intermediul lui Oprea Gabriel, ministrul Internelor şi „vicepremier pe probleme antitero”, li-l livrase compania Dow Chemical, cea cu care ministrul încheiase contracte de livrare pentru unităţi ale internelor, de napalm.

– În data de 3 septembrie 2015, spre Administraţia Prezidenţială şi CSAT pornesc două rapoarte ale SRI cu privire la aceste aspecte. Aceste două rapoarte noi, ce aveau la bază dosarul de urmărire informativă cu numărul 8832, titlul “Hxp”, erau diferite de cele pe care Serviciul Român de Informaţii le trimisese anterior tot pe obiectivul Hexipharma, către preşedintele României şi ministrul Sănătăţii precum şi către premierul Ponta Victor Viorel, în perioada ianuarie 2015 – aprilie 2015, cu privire la faptul că tot compania Hexi Pharma săvîrşea şi o altă infracţiune ce ţinea de încălcarea Siguranţei Naţionale, şi anume faptul că, prin contracte antedatate, frauduloase, încheiate cu spitale importante de pe teritoriul României, produsele de dezinfectare ale fabricii erau livrate spitalelor în stare diluată, punînd astfel în pericol starea de sănătate a întregii populaţii şi a medicilor care le foloseau!

DECI: SRI a trimis către preşedinte două tipuri de rapoarte informative pe speţa Hexi: cele referitoare la diluţii, şi ulterior, la începutul lunii septembrie a anului trecut, cele referitoare la PRODUCERE DE HEROINĂ şi producere de anhidridă acetică din care se producea heroina, din precursorul numit DOM, achiziţionat în subteran prin intermediul nemijlocit al numitului Oprea Gabriel, sub umbrela achiziţionării pentru unităţi antitero ale MI de NAPALM, de la compania Dow Chemical, aceasta fiind singura din lume ce avea licenţa de producţie atît pentru fabricare de napalm cît şi pentru drogul numit dom, precursor al anhidridei acetice, precursoare a heroinei.

– De asemenea, în data de 26 septembrie a anului trecut, conform protocoalelor de colaborare internaţionale şi a tratatelor de combatere a crimei organizate şi a terorismului, Serviciul Român de Informaţii a anunţat DEA cu privire la faptele săvîrşite în România cu complicitatea companiei americane Dow Chemical, cerînd începerea anchetei de către structurile americane.

– În data de 4 octombrie a anului trecut, SIE trimite informări către SRI că persoane monitorizate extern, cetăţeni români cu înalte funcţii în stat şi cetăţeni străini, sunt implicaţi, pe teritoriul altor state europene (Franţa, Italia şi Germania) în vînzare de cantităţi substanţiale de heroină industrială. Se face precizarea, în informarea SIE, înregistrată cu nr SS04610/04.10/2015, că membrii reţelei de traficanţi – cei străini – au fost anihilaţi de către structura anti-drog a Interpol, dar cetăţenii români implicaţi nu, datorită statutului înalt şi a imunităţii conferite de poziţiile cheie pe care le aveau în conducerea guvernului României şi a altor instituţii importante. În acest sens se poate cere de la Interpol dovada!

– Ca şi în cazul rapoartelor informative pe care SRI le-a trimis către preşedinţie, CSAT şi guvern, cu privire la faptul că dezinfectanţii produşi de către Hexi sunt diluaţi, nici cele două informări cu privire la producerea de heroină industrială şi comercializarea ei în alte ţări nu au avut răspuns pozitiv de la instituţiile statului, ba chiar într-o primă fază preşedintele a negat ulterior că ar fi fost informat, revenind apoi asupra declaraţiei deoarece SRI putea dovedi că informările au ajuns la el prin REGISTRUL DE INTRĂRI SECRETE DE STAT DIN CADRUL ADMINISTRAŢIEI PREZIDENŢIALE!

– În data de 3 octombrie a anului trecut, o delegaţie de specialişti ai DEA din SUA vine în România şi încep cercetările cu privire la toate aceste aspecte, în joc fiind credibilitatea companiei căreia DEA îi dăduse licenţa de producere, pe lîngă substanţa militară incendiară Napalm, şi a drogului Dom!

– Se prefigurează un scandal internaţional imens, un Watergate din care cei care n-ar fi avut cum să scape erau: ministrul de interne Oprea, şeful poliţiei Române Tobă, tăinuitorii Ponta şi Iohannis, care deşi fuseseră informaţi, nu luaseră nici o măsură!

– În 30 octombrie a anului trecut un club ia foc, focul se propagă cu viteză năucitoare, echivalentă cu cea a unei explozii. Exprim, încă din primele ore de la producerea deflagraţiei, CERTITUDINEA (bazată pe experienţa mea în contra-terorism cu arme ne- şi convenţionale) că în club s-au folosit substanţe de tip militar, arăt că felul în care au murit primii 20 de oameni în club indică un procent de acid cianhidric (gaz de luptă) uriaş, peste 400 mg/m cub de aer expirat (adică peste doză letală). Autopsiile pe cele 20 de cadavre la Institutul de Medicină Legală îmi dau dreptate: medicii legişti confirmă, în dimineaţa următoare, afirmaţiile mele: s-a murit în Colectiv din cauza inhalării unei cantităţi uriaşe de HCN, nicidecum din intoxicare cu monoxid de carbon cum ar fi fost firesc dacă era un incendiu obişnuit. (PRECIZARE: Acidul cianhidric a fost considerat gaz de luptă, cu permisiune de a se folosi DOAR în conflicte MILITARE, prin Convenția Naţiunilor Unite, el fiind interzis a fi utilizat pe civili deoarece în istorie a existat precedentul tragic al utilizării lui în lagărele de exterminare naziste din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.)

– Deoarece încă din primele zeci de minute de după deflagraţie televiziunile prezentau în direct declaraţii ale pompierilor militari care afirmau, în stare de şoc, că toate cadavrele din clubul Colectiv au o particularitate pe care ei, pompierii, nu o mai văzuseră vreodată în tot timpul activităţii lor, şi anume aceea că atunci cînd voiau să ridice cadavrele rămîneau cu bucăţi de piele sau carne din cadavre în mînă (lucru care, într-o carbonizare produsă de un incendiu obişnuit NU ESTE NICIODATĂ ÎNTÎLNIT), şi locuind relativ aproape de club, am mers personal în acel loc în acea noapte, apoi şi la IML unde fuseseră depuse cadavrele. Recunosc public că m-am folosit de un pic de trafic de influenţă ca să pot avea permisiunea să văd cadavrele! Constatarea mea, pe care am şi făcut-o publică în acele momente pe facebook (ulterior, a doua zi, fiind consfinţită şi de către medicul Dan Enescu care a afirmat în mai multe interviuri că n-a văzut în toată activitatea lui asemenea plăgi, nu ştie ce sunt, cert e că nu au fost provocate de vreun incendiu obişnuit) a fost că plăgile caracteristice de pe corpul morţilor (plăgi fixe, florescenţe, cu epicentru vineţiu şi margini roşietice, neîntîlnite NICIODATĂ într-o patologie a unui ars din foc normal), precum şi faptul că toţi cei 23 aveau capul şi gîtul COMPLET CARBONIZATE, a fost: INCENDIERE CU NAPALM, singura substanţă incendiatoare care produce astfel de leziuni.

Pentru documentarea domniilor-voastre, cei care citiţi acest material, ataşez două fotografii: în stînga este fotografia unei victime arse cu napalm în timpul „primăverii arabe” din Siria, în care forţele militare ale conducerii de atunci au folosit, în mod asumat, napalm, iar în dreapta sunt cadavrele din clubul Colectiv.

După cum vedeţi, tipurile de leziuni sunt ACELEAȘI! Din punct de vedere medico-legal, expertizarea unor astfel de leziuni nu se poate face de către nici un medic civil, indiferent de experienţa pe care ar avea-o în patologia arsurilor, deoarece acest tip de leziuni sunt studiate DOAR de specialişti în CHIRURGIE MILITARĂ DE RĂZBOI!

PRECIZARE: deoarece medicii militari din România nu au avut cum şi unde să studieze patologia chirurgicală a leziunilor post-napalm, am cerut Organizaţiei Medici Militari Fără Frontiere să expertizeze aceste leziuni, şi s-au apucat deja să facă acest lucru.

– Pe de altă parte, în data de 31 octombrie anul trecut, eu cer audienţă la Procurorul General al României, numitul Nițu, pentru a contesta decizia lui – ilegală – de a lua dosarul Colectiv de la DIICOT şi de a-l transfera la procurori din Parchetul General, dorind să-i spun nu doar că decizia lui e abuzivă şi încalcă propriul statut, dar o mare parte a acestui dosar era de competența PARCHETULUI MILITAR! În timpul audienţei, numitul motivează că „ştie el” că focul ar fi izbucnit „de la artificiile alea”. Eu îi spun că NU ARE nici un fel de expertiză tehnică, ştiinţifică, de la absolut nici o entitate de profil, care să demonstreze că focul ar fi izbucnit de la vreun artificiu, şi că e periculos pentru cariera lui să se antepronunțe fără NICI O PROBĂ! Discuţia se termină în termeni neacademici. Ulterior, DNA îl cercetează într-o speţă separată pe numitul Nițu, şi DNA demonstrează că numitul Nițu avea complicităţi cu numitul Oprea Gabriel (voi reveni asupra acestei chestiuni).

– Urmează la toate televiziunile dezinformări teribile şi linşarea mediatică a firmei de pirotehnie care instalase artificiile în Colectiv. Linşajul odios conduce la reţinerea patronilor firmei pirotehnice, fără nici o probă, fără nici o EXPERTIZĂ ȘTIINȚIFICĂ care să ateste în vreun fel că deflagraţia ar fi fost produsă de nişte amărîte de artificii, fără măcar ca reprezentanţii firmei să poată să prezinte dovezi ale nevinovăţiei lor, deoarece cei trei procurori de caz LE-AU REFUZAT acestora depunerea la dosar a actelor doveditoare că artificiile erau RECI, deci imposibil de a da foc la ceva! Pe baza acestui linşaj, populaţia României este instigată de către televiziuni să iasă în stradă, protestele sunt apoi confiscate de către ONG-urile lui Soros, cade guvernul Ponta, Ponta demisionînd pe… facebook!

– În tot acest timp (carnagiu în Colectiv, scandal în teveuri, arestarea unor NEVINOVAȚI prin complicitatea procurorului general Nițu Tiberiu), specialiştii DEA ce veniseră în România pentru a investiga reţeaua HexiPharma – Dow Chemical – Minister de Interne, şi-au suspendat cercetările, pentru că apăruse, nu-i aşa, tragedia Colectiv. În plus, ministrul şi prim-ministrul suspectaţi nu mai erau în funcţii. Tocmai acesta fiind motivul premeditării asasinării CU NAPALM a atîtor cetăţeni CIVILI într-un club din Bucureşti… Şi, ca să nu uit, să ştiţi că în firma Americană Dow Chemical, Soros deţine şi el un procent de acţiuni de 20%. Asta aşa, ca fapt divers.

– DNA face publice interceptări între un colonel STS şi un interlocutor, colonelul spune acestuia, cu o săptămînă înainte de crima din Colectiv, că la fabrica Pionierul (unde se afla clubul Colectiv) va fi „teroare, foc, l-am auzit pe Oprea că nu va scăpa nimeni cu viaţă”. Procurorii de caz din dosarul Colectiv vor avea de dat nişte explicaţii referitoare la faptul că, deşi afirmaţiile colonelului STS au fost făcute publice de către DNA, ei nu au catadicsit să îl cheme ca martor pe acest colonel! Prin asta arătînd ca ei sunt complici cu Oprea!

– În luna mai a acestui an, „moare” patronul Hexipharma, Dan Condrea. Eu public, aşa cum bine ştiţi, o postare în care afirm că în Hexi se produceau droguri de mare risc, mai precis heroină. Deşi nu dau toate amănuntele pe care vi le-am prezentat acum, vorbesc în acea postare despre rapoartele SRI. Evident că din moment ce am vorbit despre ele atunci, eu le aveam, şi azi v-am demonstrat, făcînd publice inclusiv numerele lor şi amănunte, că ȘTIAM EXACT CE AFIRM!

– A doua zi după ce am publicat ştirea despre heroina produsă în Hexipharma, am fost concediată din postul de consilier parlamentar de către deputata la care eram angajată. Aceasta, extrem de nervoasă, mi-a cerut să şterg postarea dar am refuzat. Am fost concediată pe loc, apoi supusă unor denigrări teribile, pe care însă le-am demontat din temelii. Fac menţiunea că deputata în cauză era foarte apropiată de numitul Oprea Gabriel, chiar dacă plecase din UNPR – şi las DNA să termine de cercetat legăturile infracţionale dintre Oprea şi Mînca, fiindcă va fi o surpriză de mari proporţii.

– Timp de două luni, din mai pînă în iulie, reiau public acuzaţia că în Hexi se produceau droguri, dar nici un reprezentant al Hexi nu răspunde acestei acuzaţii, nu dezminte, nu neagă, dimpotrivă face altceva: închide fabrica în acele două luni…

Aveţi acum tabloul complet al muşamalizării, printr-un atac terorist dat într-un club, a unui proces de producere şi comercializare de droguri, aşa cum a fost! Posibil ca această postare să fie ultima, fiindcă ştiu exact la ce risc mă supun prin aceste dezvăluiri. Posibil să nu J, şi atunci vom trece la altă etapă a DANSULUI.

PS1. În club S-A FOLOSIT NAPALM, dovada stă (pe lîngă viteza de propagare a focului etc) şi în aceste două imagini care arata că leziunile sunt identice. Stînga: victimă a atacului cu napalm în conflictul militar din Siria, dreapta: cadavrele din Colectiv.

PS2: Condrea trăieşte, el doar a fost „retras”.

PS3: Dow Chemical taman ce şi-a pierdut licenţa de producător, în urmă cu 5 zile…

Vă îmbrăţişez, pe toţi.

– Cu drag, a voastră mereu slujitoare a ADEVĂRULUI!!! (dezvăluie un fost ofițer din sevicii!!!)

Articolul a apărut pe site-ul lui Ion Coja în 2 august 2018.

Sursa: https://ioncoja.ro/adevarul-despre-colectiv-si-hexipharma-asa-cum-a-fost-in-informarile-sri/

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Stînjenitoarea jalbă a unui candidat prezidențial inexistent!

        Noi alegeri prezidențiale urmează să se desfășoare în România. O nouă mascaradă va avea loc! O mascaradă, pentru că în România alegerile n-au obiect. Și n-au obiect nu cumva pentru că funcția președintelui ar fi doar de decor, dimpotrivă fiind, potrivit Constituției, parte integrantă a guvernării, cu rol decisiv în anumite segmente, cum ar fi politica externă!

Faptul că n-au obiect – atît alegerile prezidențiale cît și cele parlamentare (în urma cărora se formează cealaltă parte a executivului, respectiv Guvernul) – derivă din aceea că guvernanții, indiferent care ar fi aceia, nu dețin puterea și deci nu pot schimba nimic, admițînd că ar intenționa, trebuind să facă ceea ce dictează cei care o dețin. Practic în orice societate – nu mai vorbim de capitalism! – puterea aparține celor care dețin proprietatea (în capitalism, proprietatea este sfîntă!).

Or, în România actuală proprietățile strategice (resurse ale subsolului, distribuții de energie, bănci, telecomunicații, industrii, comerț și tot mai mult păduri și terenuri agricole) aparțin străinilor. Deci, cuvîntul decisiv aparține acestora. Este ceva obiectiv! Dacă vrei să schimbi ceva, ar trebui să schimbi deținătorii proprietăților strategice! Și proprietarii lor actuali le-au luat – precizăm prin vînzare/cumpărare, cum s-ar spune cu acte în regulă! – nu ca să se joace și oricum nu ca să ți le dea înapoi! Așa că vînturarea de schimbări de către candidații în alegeri constituie o farsă, de amețit fraierii! În ultimă instanță, guvernanții – președinți sau miniștri – nu pot face decît ceea ce vor deținătorii puterii, care nu sunt ei. În România nu se prea conștientizează exact situația, cel mai adesea chiar confundîndu-se puterea cu guvernarea.

În mod normal, această suprapunere ar trebui să existe, după cum există în alte țări care nu sunt colonii, dar asta numai dacă deținătorii puterii ar prelua, cum ar fi firesc, și guvernarea!

În colonia România, deținătorii străini ai puterii evită să-și asume guvernarea. Lăsîndu-i pe români la guvernare, ei, stăpînii, nu răspund de nimic și pot arunca în cîrca românilor toate vinile pămîntului. Ceea ce, să recunoaștem, nu-i de colo!

Candidații prezidențiali care au înțeles perfect situația și mecanismul care o ghidează, respectiv ceea ce vrea stăpînul extern – în esență, menținerea statutului de colonie al României, „de facto” și nu „de jure” – îi trag cu „stabilitatea”, adagiu drag multor altora din România înfrățiți cu „partenerii externi” actuali!

Candidații care însă vîntură diverse schimbări fără a pune măcar în discuție rînduielile actuale ce fac din România o colonie cam bat cîmpii. Sunt schimbări doar amăgitoare deoarece acelea adevărate sunt imposibil de înfăptuit fără schimbarea rînduielilor! Așa că votați fraților!

Eu unul nu merg la vot, pentru că nu mă duc după „stabilitate” sau după amăgiri! Aș merge spre a vota candidatul care, culmea!, ar cere cu subiect și predicat ca România să fie recunoscută oficial ca o colonie. Da, da, ați citit bine! Căci, a cere astăzi încetarea statutului de colonie al României în situația dată înseamnă a merge după cai verzi pe pereți! Pentru a scoate România din statutul de colonie ar trebui o mișcare de eliberare națională. Pentru asta ar fi nevoie de eroi și nu de oameni politici. Și, în plus, așa ceva nu este posibil decît într-un context internațional favorabil, în timp ce acum ne aflăm într-o perioadă de expansiune a colonialismului pe plan internațional.

Așa că, dacă vrem o schimbare cît de cît, trebuie s-o luăm cu recunoașterea oficială a situației actuale, chiar dacă aceasta pare un pas înapoi și nu unul înainte! Din motive multiple ar fi însă un mare pas înainte, prezentînd avantaje desigur față de situația actuală (și nu de cea ideală)!

Păi, înainte de toate, România ar avea un statut internațional bazat pe o realitate, în care a pierdut economia națională, decizia națională, și nu pe o minciună, cum că ar fi o țară independentă și suverană! Și, vorba aceea, mai bine un adevăr urît decît o minciună frumoasă!

Cel mai important lucru ar fi că stăpînul extern, deținătorul puterii, ar prelua responsabilități pe care le evită tocmai prin lăsarea guvernării în seama românilor. Aceștia n-ar mai putea fi acuzați de toate relele din lume, de cîte-n lună și-n stele, și mai ales n-ar mai putea fi stigmatizați că fac sau nu fac ceea ce oricum nu le stă în putință. Iată în cazul super relevant al autostrăzilor: că se bugetează sau nu se bugetează bani pentru autostrăzi n-ar mai putea fi vina românilor, indiferent care ar fi aceia, căci n-ar mai fi oficial treaba lor! Că se bugetează bani pentru autostrăzi în Ardeal, care să-l lege de Budapesta sau Viena și nu de București, și nu se bugetează bani pentru autostrăzi  care să lege peste munți provinciile istorice românești între ele, n-ar mai putea fi obiectiv subiect de discuție și nicidecum de speculație în sarcina românilor!

Preluarea guvernării chiar de către cei ce dețin puterea ar fi benefică, cel puțin indirect pentru colonia România: stăpînii externi care ar deține atît puterea cît și guvernarea ne-ar stoarce ca pe o lămîie, dar, lucru fundamental, nu i-ar mai lăsa și pe alții s-o facă, spre deosebire de situația de acum cînd biata Românie, nerecunoscută oficial ca o colonie de către cineva, este hărtănită de toți, la distrugere.

Deosebit de important ar fi că, nemaiexistînd statutul fals de țară suverană, nu s-ar mai putea exersa pe aici, exact sub acest paravan, diferite josnice experimente economice, politice și sociale – precum plasarea contribuțiilor sociale doar în sarcina angajaților sau impunerea structurilor numite în dauna celor alese – de care, în secolul XXI, țărilor puteri coloniale le-ar fi rușine că sunt încercate în propriile colonii.

În sfîrșit ar fi scoasă din joc mascarada alegerilor fără importanță, a instituțiilor fără sens (partide politice, președinție, Parlament, Guvern) în condițiile statutului de colonie. Nu în ultimul rînd, nu s-ar mai cheltui o groază de bani și pasiuni pe toate acestea! Vătafii autohtoni nu s-ar mai certa între ei pe ce cade de la gura stăpînului străin. Am avea un guvernator colonial, care ar decide oficial precum Dumnezeu! Cum decide de altfel și în situația actuală, dar neoficial! Și cu asta basta!

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 23 octombrie 2019.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/stanjenitoarea-jalba-a-unui-candidat-prezidential-inexistent-810376

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Oamenii au respins iubirea lui Dumnezeu și o mare pedeapsă va veni pe pămînt

Mesajul Sfintei Fecioare Maria din Anguera, Regina Păcii către Pedro Régis

Mesajul nr. 4.863 din 3 octombrie 2019

       Dragi copii, sînt Mama voastră și am venit din cer să vă conduc la acela care este singurul și adevăratul vostru Mîntuitor. Spuneți tuturor că Dumnezeu se grăbește și că acesta este timpul harului. Valorificați comorile de credință pe care vi le-a dat Domnul. Primiți cu bucurie tot ce vă oferă Domnul. Va veni ziua în care mulți se vor căi pentru viața dusă fără harul lui Dumnezeu, dar va fi prea tîrziu. Sufăr pentru ceea ce vine peste voi. Oamenii au respins iubirea lui Dumnezeu și o mare pedeapsă va veni pe pămînt. Căiți-vă și căutați îndurarea lui Dumnezeu prin sacramentul mărturisirii. Dumnezeu vă iubește. Prezența mea printre voi este un semn al iubirii Domnului pentru voi. Fiți oameni drepți. Răsplata voastră va veni de la Domnul. Voi sînteți în lume, dar nu sînteți ai lumii. Distanțați-vă de tot ceea ce vă îndepărtează de Dumnezeu. Ce trebuie să faceți nu lăsați pe mîine. Curaj. Orice s-ar întîmpla rămîneți alături de adevăr.

Acesta este mesajul pe care vi-l dau astăzi în numele Preasfintei Treimi. Vă mulțumesc că mi-ați permis să vă reunesc aici încă o dată. Vă binecuvîntez în numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin. Pacea să fie cu voi.

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Aceeași colonie cu altă pălărie

       Moțiunea de cenzură a trecut. Și guvernul a căzut. Pierzătorii ne căinează că va urma aproape apocalipsa, deoarece cîștigătorii nu sunt capabili să guverneze, neavînd nici măcar un program minim de guvernare.

Cîștigătorii ne fericesc că ne-au scăpat de coșmarul „ciumei roșii“, putînd de acum să ne înrolăm cu arme și bagaje, cu toată ființa, în europenismul mîntuitor. De fapt, dacă analizăm cît de cît situația, nu s-a întîmplat nimic și nu se va întîmpla nimic! România a intrat colonie în colimatorul schimbării guvernării pesediste și iese tot colonie din reușita acestei schimbări cu o guvernare penelisto-useristă (căci alta, obiectiv, nu poate fi). Ba perspectiva este că va deveni o colonie și mai și, căci asta este în fond semnificația ultimă a înrolării și mai profunde în europenismul mîntuitor. Eram colonie pe vremea „ciumei roșii“ acuzată că ne împiedică să ne înrolăm în Europa, vă dați seama ce colonie vom fi pe vremea celor care ne cer tocmai să ne înrolăm în Europa!

De fapt, lucrurile sunt mai simple și mai clare. Transformarea României într-o colonie a dus la formarea în România a două economii: pe de o parte, economia străină, mai precis cea aparținînd capitalului străin, îndeosebi vest-european, care deține proprietățile strategice, resursele strategice, activele strategice, pîrghiile strategice și, deci, puterea și decizia, iar, pe de altă parte, economia românească, mai precis cea aparținînd capitalului autohton, care rămîne să pună pingele și să dea mereu înapoi. Aceasta este o realitate obiectivă! Pe care n-o modifică o schimbare de guvernare! A nu se confunda puterea cu guvernarea! Suntem în capitalism și puterea aparține deținătorilor proprietății. Dacă aceștia rămîn aceiași, schimbarea guvernanților nu schimbă de fapt nimic.

Iată situația „de facto“ din momentul schimbării guvernării. Poate noua guvernare să schimbe această situație? Nu, chiar admițînd că ar vrea, întrucît nu are puterea s-o facă! Și, după cîte știm, nici nu are vreun proiect în acest sens, neexistînd vreo intenție de a schimba structura proprietății în România.

În mare, din numărul total al companiilor din România 99% reprezintă IMM-uri (întreprinderi mici și mijlocii). Acestea nu realizează nici jumătate din cifra de afaceri pe economie, cu toate că asigură aproape 2/3 din locurile de muncă oferite pe ansamblu de companii (respectiv, cu excepția sectorului bugetar).

În România – unde două treimi din business sunt generate doar de către 1% din companii și de fapt creșterea economică provine de la aceleași 1% din companii (mai toate străine) – există numai 22 de IMM-uri la mia de locuitori, față de 45 de IMM-uri la mia de locuitori în medie în UE, România situîndu-se pe ultimul loc în privința IMM-urilor ca prezență în economie.

Asta-i fața globală a stărilor de lucruri. Iată doar cîteva „mici“ detalii. Din marea mulțime a IMM-urilor – care formează de fapt economia cu capital autohton, cea căreia i se poate atribui termenul de „economia românească“ – 99% sunt microîntreprinderi (cele cu numai 0-9 salariați și cifră de afaceri pînă la 2 milioane euro) și firme mici (cele cu 10-49 salariați și cifră de afaceri pînă la 10 milioane euro). Deși asigură ocuparea a 43% din forța de muncă din economie, contribuția acestora abia depășește 25% la cifra de afaceri totală a companiilor din România. Și de fapt peste 70% din ele n-au cifră de afaceri decît sub 250.000 euro.

Un aspect dramatic îl reprezintă faptul că valoarea adăugată în economie de IMM-urile românești este de peste două ori mai mică decît cea în medie a IMM-urilor din UE. Cu alte cuvinte, ființînd în activități cu rentabilitate scăzută, cu salarii mici și profituri ca și inexistente, grosul în comerț și ici-colo, ca excepție, în producție.

Doar una din două afaceri supraviețuiește în rîndurile IMM-urilor și, potrivit unor studii pe ansamblul IMM-urilor, numai 1 din 10 a avut după 2011 pînă în 2018 creșteri de activitate. Nici măcar 1 din 6 IMM-uri nu ajunge cu produsele la export, iar, în materie de finanțare și susținere a activității lor, 80% din ele n-au cunoscut niciodată creditul bancar.

IMM-urile din România se bazează în proporție de 73% pe autofinanțare, căci, vai!, din punctul de vedere al băncilor din România (practic aproape toate străine), doar 3% din IMM-uri sunt eligibile pentru creditare. Iar, din puținele credite bancare acordate IMM-urilor, 97% sunt pentru capital de lucru și numai 3% reprezintă garanții pentru investiții. Să te tot dezvolți nenică!!! Poate doar după reușita moțiunii de cenzură!

Atitudinea autorităților și măsurile lor dincolo de orice imaginație față de capitalul autohton întregesc un tablou aproape ridicol, dar emblematic, pentru statutul de colonie al României! Care decurge din structura proprietății și nu din structura guvernării! Capitalul autohton este lovit pînă la plăsele din toate părțile de către autoritățile române (pe care cu greu le-am putea considera că ar reprezenta statul român).

1) Fiscalitatea neunitară, care, prin împărțirea contribuabililor persoane juridice în mari și mici, stabilește diferențieri, culmea însă nu în favoarea celor mici, ci în favoarea celor mari (capitalul românesc, format aproape în totalitate din IMM-uri, este prostul de serviciu al autorităților).

2) Eliminarea aproape din principiu (și, ce să mai vorbim în practică) a capitalului românesc din achizițiile publice, încă din faza caietelor de sarcini, care sunt astfel întocmite încît companiile românești, mai mici și fără istorie, sunt împiedicate pur și simplu chiar și să participe în sine la licitații.

3) Atitudinea ANAF care face pe mielușelul cu capitalul străin (mai curînd spus, nici nu-l deranjează), dar pe leul cu capitalul românesc, nu numai supunîndu-l pe acesta din urmă unor inadmisibile presiuni, dar și șantajîndu-l sau obligîndu-l la șperțuri de supraviețuire.

4) Probabil cea mai dură este intervenția – puțin spus discriminatorie, dar oricum mai discriminatorie chiar decît cea a ANAF – din partea justiției române în frunte cu DNA. Aceasta nu găsește decît infractori români și nici unul străin – nici măcar așa de formă sau de ochii lumii – cu toate că 70-80% din achizițiile publice sunt contractate cu străini și că, în general, la butoane în stabilirea deciziilor de importanță se află nu români ci străini, în virtutea proprietății asupra punctelor strategice pe care aceștia au ajuns s-o dețină.

În asemenea condiții, așa-numitul sprijin de care s-ar bucura capitalul românesc sau așa-numita promovare a intereselor IMM-urilor sunt minciuni gogonate, rău de tot! Cît despre vreo schimbare, la Sf. Așteaptă! Căci schimbarea guvernării nu poate în România decît să pună o altă pălărie la aceeași colonie.

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 16 octombrie 2019.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/aceeasi-colonie-cu-alta-palarie-809366

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

22 octombrie 2019 – Sfîntul Ioan Paul al II-lea

Rugăciune

      Sfinte Ioan Paul al II-lea, în aceste vremuri tulburi te rugăm să-i ajuți pe locuitorii Europei să nu renunțe la credința creștină, să o apere de influența malefică a culturilor păgîne, iar prin rugăciunilor lor să poată îndepărta răul care amenință echilibrul fragil al societății în care trăim. Amin.

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Vă rog să încredințați numeroasele voastre suferințe Mamei mele cerești, Maria

Mesajul Domnului nostru Isus Cristos către Anna Marie, Apostol al Scapularului Verde

 13 octombrie 2019

fragment

Isus: Da, acum sunteți martori ai mîniei dreptății Tatălui meu asupra țării voastre din cauza numeroaselor atitudini păcătoase pe care societatea voastră coruptă le-a permis în legile sale. Degradarea umanității și a respectului pentru viața umană nu vor rămîne nepedepsite. Acesta este începutul multor „nenorociri” în țara voastră și în altele. Acele națiuni care nu se tem de Dumnezeu cel Atotputernic vor fi umilite de „brațul drept” al Tatălui meu. Pînă cînd o națiune și cetățenii săi nu se vor putea ruga în mod deschis în locurile publice implorînd îndurare de la Tatăl meu, nu va exista pace în națiunea voastră, în natură sau în alte țări. Pacea este darul meu pentru lume. Cît despre cei care nu-l iubesc pe Domnul, nu vor obține niciodată pacea în viețile lor.

Isus: Pentru voi preaiubiții mei copii, care mă slujiți zi și noapte, care mă chemați zilnic cu durere, aud plînsetele voastre și sunt cu voi. Deschideți-vă inimile la pacea mea deplină și harurile mele de pace vă vor ajuta să îndurați încercări multe și mari, dar voi veți rămîne sub mantia protecției mele de pace. Sînt aici pentru voi întotdeauna. Sînt trist cînd suferiți atît de mult.

Isus: Vă rog să încredințați numeroasele voastre suferințe Mamei mele cerești, Maria, pentru că ea poate salva mult mai multe suflete de la osîndă. Ea primește multe daruri binecuvîntate de la preaiubiții mei acum, ce altceva ar mai putea face mai mult?

Isus: Mama mea este Regina Sfîntului Rozar, așa că rugați-vă zilnic rozarele pentru ocrotirea voastră și a membrilor familiei voastre. Dragii mei copii continuă să întrebe despre „Avertisment” și despre „Cele trei zile de întuneric”. Nu vă faceți griji pentru asta, nu este încă timpul, dar el se apropie. Mai degrabă, pregătiți-vă cu mărturisire sacramentală, cu jertfe și rugăciuni. Pregătiți-vă de asemenea casele cu rugăciuni zilnice. Procurați-vă alimente care țin mult timp și apă ca pregătire a marii foamete care urmează. Rugați-vă și discerneți ceea ce veți avea nevoie în acele zile și eu vă voi oferi tot ceea ce aveți nevoie să știți și să faceți. Aveți încredere, copiii mei, aveți încredere în iubirea mea pentru voi. Aveți încredere în compasiunea și în îndurarea mea. Fiți în pace, fiți în rugăciune și iubiți-vă unii pe alții așa cum v-am iubit eu.

Divinul vostru Mîntuitor,

Isus din Nazaret,

Isus al Îndurării

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Lanț de rugăciune pentru a proteja continentul american – 23 octombrie 2019

       La fel ca pentru Europa, credincioșii de pretutindeni sînt invitați ca în ziua de 23 a fiecărei luni să se roage într-un lanț de rugăciune pentru a proteja continentul american.

În această zi, fiecare este rugat să recite, cel puțin unul din rozarele de bucurie, de durere, de lumină și de mărire precum și rugăciunile nr. 26, 30, 31, 80, 85, 124 și 141 ale cruciadei.

Sursa: https://www.internetgebetskreis.com/en/

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-14804988789171

Dl Thomsen avea dreptate: poporului român îi lipsește „catharsis”-ul

          Ca băiat bătrîn ce mă aflu, votul din 26 mai mi-a adus aminte de un vot cu multe similitudini, deși poate cu și mai multe deosebiri, din urmă cu aproape un sfert de secol.

În anul de grație 1996,  poporul român, criticat pentru reminiscențe comuniste și pus la zid de intelectualii cei mai aerisiți că nu este în stare să înțeleagă interesele țării în Europa și în lumea transatlantică, i-a scos prin vot, cînd nimeni nu se aștepta, pe Ion Iliescu din fruntea țării și PSD de la guvernare. Cei de dreapta (cum li se spune și celor ce au cîștigat acum la votul din 26 mai) au preluat guvernarea. În același haos ca și acum! Stînga a devenit ciuma de care trebuia fugit. N-a trecut mult timp și ciuma a căpătat și mai multă anatemizare: „ciuma roșie”! Și tot spectrul politic, dar tot, cu comuniști și securiști, a trecut de la stînga la dreapta. Pînă și PSD a devenit unicul probabil partid din lume care, rămas a se da de stînga, a început să se legitimeze și să se laude cu măsuri de dreapta! Haos perfect! Că guvernarea de dreapta a sfîrșitului anilor 90 a fost un eșec și că la alegerile din 2000 au ajuns să se înfrunte Iliescu și Vadim nu a fost de vină poporul român. Doar eventual în mintea unor intelectuali care-l disprețuiesc! Poporul are întotdeauna dreptate. Ce se va întîmpla acum cu preamăritorii de dreapta cîștigători ai alegerilor din 26 mai, care pe deasupra sunt și dreptcredincioși europeni?! Vadim a murit și Iliescu, foarte în vîrstă de altfel, are dosar penal!

În tumultul – desigur de dreapta – de la sfîrșitul anilor 90, am ajuns și eu, om de stînga de cînd mama m-a făcut, ministru pentru două luni și jumătate. Cel mai probabil ca unul din cei 15000 de specialiști cu care guvernarea timpului se prezenta a fi în măsură să-i pună la lucru. Nu cunoscusem dinainte că ministerul la care fusesem numit era mai mult o structură-fantomă (nu era ordonator de credite, n-avea inițiativă legislativă, salariile le lua de la Secretariatul General al Guvernului). Dar se numea pompos: Ministerul Reformei. N-am știut cum să ies mai repede de unde intrasem. Oricum, n-a durat decît foarte puțin! Dar, în această calitate de ministru al reformei, am avut cum se spune contacte instituționale frecvente cu cel ce se ocupa pe vremea aceea de la FMI de România. Personaj de altfel legendar al timpurilor acelea, în care FMI și Banca Mondială se ocupau intens de distrugerea economiei românești, bună sau rea cum era, prin lichidări de întreprinderi și privatizări (poate multe necesare, dar majoritatea nenecesare și chiar periculoase căci treceau monopoluri în mîini private). În ce vrea să facă FMI în România, dl Poul Thomsen nu prea găsea la mine cine știe ce ecou. Și, o dată, exasperat, mi-a spus că problema noastră, a românilor este aceea că n-am trecut printr-un „catharsis”, spre deosebire de alți est-europeni, care înaintau rapid pe calea reformei, deoarece avuseseră fiecare din ei „catharsis”-ul lor. Mărturisesc că n-am prea înțeles, la prima strigare cum se spune, tîlcul dlui Thomsen cu „catharsis”-ul. Și, imediat ajuns acasă, m-am documentat pe cît posibil mai serios! „Catharsis” este termenul prin care Aristotel descria transformarea emoțională pe care o trăiesc oamenii prin artă. Mai concret, de pildă, la vizionarea unei drame la teatru, spectatorii resimt propriile spaime și probleme pe care le trăiesc personajele dramei, astfel „purificîndu-se”.  Nu știu cît de departe mergea dl Thomsen cu extensia tîlcului aristotelic al „purificării prin artă”. Dar era clar că sensul termenului „catharsis” folosit de dl Thomsen era al purificării.  Dar nu al purificării neapărat prin artă. Căci referirile domniei sale nu erau cumva la faptul că legăturile cu arta erau mai slabe la români decît la polonezi, unguri sau cehi. Domnia sa se referea mai explicit la faptul că, în îndelungata perioadă comunistă, ungurii au avut „catharsis”-ul lor în revoluția din 1956, cehii „catharsis”-ul lor în 1968 la intervenția armatelor sovietice în țara lor, iar polonezii au avut chiar mai multe „catharsis”-uri, cu prilejul numeroaselor răzvrătiri anticomuniste și episodului marcant al făuririi sindicatului Solidaritatea. Românii nu avuseseră însă „catharsis”-ul lor. Știa probabil ce știa dl Thomsen, că în 1989 nu fusese realmente vreo revoluție! Astfel, în timp ce frații întru comunism maghiari, cehi, polonezi se „purificaseră” printr-o încercare limită, prin suferința impusă de această încercare, românii rămăseseră să ducă aceeași mămăligă incapabilă să iasă din ceaun.

Am rămas peste ani mereu cu gîndul la ceea ce a vrut să spună, de fapt , dl Thomsen. Oricum, n-am prea înțeles ce legătură avea „catharsis”-ul la care se referea domnia sa cu distrugerea economiei naționale. Părea să fie însă vorba, la vremea respectivă, de faptul că nu ne grăbeam suficient cu distrugerea economiei naționale, ca expresie a „purificării” de comunism, de etatism, de nu mai știu ce altceva care nu convenea FMI, broker-ul principal al capitalului internațional! Aș mulțumi bunului Dumnezeu dacă ar exista prilejul să-l întîlnesc acum, după peste două decenii, pe dl Thomsen, astăzi șef pe Europa la FMI, să-l întreb dacă-și menține aprecierile cu „catharsis”-ul, în lumina evoluțiilor din țările cu pricina. Mie unuia, votul din 26 mai mi-a dat de gîndit. Dl Thomsen avea dreptate: românilor le lipsește un „catharsis”. Nu s-au împiedicat suficient de pragul de jos și n-au dat suficient cu capul de pragul de sus. Dacă ar fi făcut-o la timp, nu numai că nu s-ar fi grăbit cumva să acționeze în sensul cerut în urmă cu două decenii de dl Thomsen, dar s-ar fi opus din răsputeri comenzilor sale, ca să păstreze măcar ceva din economia națională, din decizia națională, din identitatea națională. Dl Thomsen avea dreptate: cehii, maghiarii, polonezii aveau „catharsis”-ul făcut și au salvat ce s-a putut! Și se luptă, atît de adesea aprig, pentru ființa lor națională! Românii nici nu se luptă. Ei își vor pierde națiunea pe o platformă de socializare. E drept, transatlantică!

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 11 septembrie 2019.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/dl-thomsen-avea-dreptate-poporului-roman-ii-lipseste-catharsis-ul-802798

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

15 octombrie 2019 – Sfînta Tereza de Ávila

           „Tereza de Ávila nu avea pregătire universitară, dar a beneficiat de învățăturile teologilor, oamenilor de litere și îndrumătorilor spirituali. Ca scriitoare a fost preocupată întotdeauna de ceea ce a trăit personal sau a văzut în experiența altora (cf. Prologului Căii perfecțiunii), adică plecînd de la experiență. Sfînta Tereza de Ávila are ocazia de a stabili legături de prietenie spirituală cu un număr mare de sfinți, în special cu Sfîntul Ioan al Crucii. În același timp, ea se hrănește din lectura Părinților Bisericii, a sfîntului Ieronim, a sfîntului Grigore cel Mare, a sfîntului Augustin. Printre lucrările majore, trebuie menționată mai întîi autobiografia sa intitulată «Cartea vieții» pe care o numește «Cartea îndurărilor Domnului». Alcătuită în mănăstirea carmelită din Avila în 1565, ea face referire la parcursul biografic și spiritual, scris, așa cum afirmă Tereza însăși, de supunere a spiritului său discernămîntului «îndrumătorului spiritelor» sfîntul Ioan de Ávila.”

*

      „Nu este ușor de rezumat în cîteva cuvinte spiritualitatea tereziană, profundă și articulată. Aș dori să menționez cîteva puncte esențiale.

În primul rînd, sfînta Tereza de Ávila propune virtuțile evanghelice ca bază a oricărei vieți creștine și umane: în special, detașarea de bunuri sau sărăcia evanghelică și aceasta ne privește pe toți; iubirea unora pentru ceilalți ca element esențial al vieții comunitare și sociale; umilința ca iubire a adevărului; determinarea ca fruct al curajului creștin; speranța teologală pe care ea o descrie ca o sete de apă vie. Fără a uita virtuțile umane: amabilitatea, veridicitatea, modestia, politețea, bucuria, cultura.

În al doilea rînd, sfînta Tereza propune o profundă armonie cu marile personaje biblice și ascultarea însuflețitoare a cuvîntului lui Dumnezeu. Ea se simte în armonie mai ales cu mireasa din Cîntarea cîntărilor și cu apostolul Paul, pe lîngă cea cu Cristos al patimii și cu Isus Euharisticul.”

Sursa: Sfînta Tereza de Ávila după Cateheza lui Benedict al XVI-lea în timpul audienței sale generale din ziua de miercuri 2 februarie 2011

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

 

Lanț de rugăciune pentru a apăra Europa-13 octombrie 2019

       Multe mesaje primite de vizionari (Maria Îndurării Divine, Luz de María, Pedro Régis) se referă la evenimentele dureroase care vor avea loc pe continentul european. În vederea preîntîmpinării lor, credincioșii de pretutindeni sînt invitați ca în ziua de 13 a fiecărei luni să se roage într-un lanț de rugăciune.

În mesajul din 16 mai 2012 adresat Mariei Îndurării Divine, Mîntuitorul însuși ne cere să ne rugăm pentru Europa, deoarece cel de-al treilea război mondial va începe tocmai de aici.

În această zi, fiecare este rugat să recite  rozarele de bucurie, de durere, de lumină și de mărire precum și rugăciunile nr. 31, 33 și 54 ale cruciadei.

Surse: https://www.internetgebetskreis.com/en/

https://revelatiialecerului.wordpress.com/2016/07/11/13-iulie-2016-lant-de-rugaciune-pentru-europa/

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Acum este timpul ca preaiubiții mei copii să trebuiască să ia o decizie

Mesajul Mariei, Mama noastră Cerească către Anna Marie, Apostol al Scapularului Verde

 4 octombrie 2019

fragment

       Mama Maria: Se apropie acum vremea cînd mulți vor striga la cer pentru a primi răspunsuri și miracole din cauza marii distrugeri care este la orizont. Totuși, nu vor primi miracolele de care au nevoie deoarece în viață, l-au părăsit pe Dumnezeul lor, pe Fiul meu, Isus Cristos. Mîna puternică a Tatălui meu îi va pedepsi pe mulți, distrugerea rapidă datorată dezastrelor naturale și a celor provocate de om va continua într-un ritm rapid.

Mama Maria: Acum este timpul ca preaiubiții mei copii să trebuiască să ia o decizie, sau să-l slujească pe Fiul meu Isus supunîndu-se învățăturilor sale și trăind conform Scripturilor sau infernul. Drumul spre iad este ușor de luat, aceasta înseamnă că ei nu au nici o dorință de a-l sluji pe Fiul meu acum. Totuși, decizia trebuie să fie luată acum, paradisul sau infernul.

Anna Marie: Da, preaiubita mea Mamă.

Mama Maria: Pregătiți-vă mai întîi spiritual și toate celelalte se vor clarifica.

Anna Marie: Da Mamă, mulțumim Mamă preaiubită. Mamă te iubim cu toții.

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

 

 

7 octombrie 2019 – Sfînta Fecioară Maria, Regina Rozarului

O Fecioară a Preasfîntului Rozar

      O Fecioară a Preasfîntului Rozar, privește la mizeria noastră. Ne-am încovoiat sub povara păcatelor noastre. Îți încredințăm toate acțiunile noastre, toate suferințele noastre, toate speranțele noastre. O Fecioară a Preasfîntului Rozar, binevoiește să ne liniștești, să ne mîngîi, să ne ajuți. Regină a cerului și a pămîntului, mijlocește pe lîngă Fiul tău. Fecioară Maria încununată de glorie, luminează-ne, călăuzește-ne și condu-ne, conform voinței Atotputernicului Dumnezeu, pe calea care duce la preamărirea Fiului tău divin. Amin.

Rugăciunea Mariei Martel (1872-1913) către Sfînta Fecioară a Rozarului

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Pe o stradă cu sens unic: anticolonialist am fost, anticolonialist am rămas!

       Indiferent de teoretizările oricît de savante asupra globalizării din zilele noastre, avem în practică de-a face cu o expansiune internațională fără precedent a capitalului, determinată de progresele nebănuite ale tehnologiei, de circulația slab restricționată a bunurilor și de deschiderea piețelor financiare. Ar fi deci vorba de un proces, dar a-l numi globalizare nu este, la o analiză atentă, deloc adecvat, căci nu trebuie cine știe ce studii pentru a se constata că nu prea are nimic global, nici ca interactivitate a componentelor, nici ca multilateralitate a influențelor lor, fiind mai degrabă ca o stradă cu sens unic: de la țările dezvoltate către țările slab dezvoltate. Rar scapă cineva pe contrasens! Numai între țările dezvoltate globalizarea are dublu sens. Pentru țările slab dezvoltate este vorba doar de „globalizarea“ lor de către capitalul din țările dezvoltate!

Pentru cei care consideră globalitatea cadrul de manifestare a proceselor în zilele noastre, iar globalismul – ideologia potrivită acestui cadru, globalizarea este, de fapt, o politică. Și interpretată ca politică, implicînd obiective și mijloace de atingere a acestora, globalizarea este politica nimănui altcuiva decît a capitalismului internațional contemporan. Interpretată ca politică, globalizarea nu este altceva decît colonialismul din zilele noastre, colonialismul promovat de capitalismul internațional actual. De altfel, orice încercări de a găsi diferențieri între globalizare și colonialismul din secolul XIX sau colonialismul din secolul XX sunt inutile: este vorba de același lucru, este vorba de aceleași scopuri, este vorba pînă și de aceleași mijloace. Ustensilele diferă, fiind cele la îndemînă în zilele noastre.

Transnaționala este, fără îndoială, principala ustensilă a colonialismului actual. Compania transnațională (multinațională) are la dispoziție toate mijloacele pentru expansiune și impunerea condițiilor: putere economică și financiară; dotare tehnologică; organizare și management adecvate; poziții forte pe piață și abilitate de piață. Este preferabil termenul „transnaționale“, și nu „multinaționale“, întrucît, din punctul de vedere al controlului, puține companii (corporații) sunt multinaționale, copleșitoarea majoritate fiind sub controlul unui capital de unică sorginte națională, dar acționînd, prin rețeaua lor de producție și comercializare, pe o multitudine de piețe, adică transnațional.

În urmă cu aproape patru decenii și jumătate, am susținut lucrarea de doctorat cu tema „Corporațiile transnaționale“ (devenită, doi ani mai tîrziu, sub același titlu, un studiu publicat, care a rămas singurul pe respectiva temă, pînă în 1989, în literatura românească de specialitate). Este o carte anticolonialistă. Nu mai mult, nici mai puțin anticolonialistă decît cărțile mele din anii din urmă („România, o colonie la periferia Europei“, 2016, și „Colonialismul actual și colonia sa România“, 2018). Asta în atenția cîntăreților români ai colonialismului actual care nu știu cum să mă încondeieze mai tare pentru poziția mea publică împotriva transformării țării mele într-o colonie. Aceste cărți vor rămîne mărturii anticolonialiste după ce voi dispărea, nu mai vorbim de cazul, foarte probabil, în care mîntuitorii colonialiști vor împărți România. Prin anticolonialismul meu nedezmințit, pot pleca însă la Dumnezeu cu conștiința împăcată și cu datoria împlinită față de poporul meu.

În 1976 – cînd am scris studiul despre „Corporațiile transnaționale“ – nu veniseră la putere nici Margaret Thatcher în Marea Britanie, nici Ronald Reagan în America, sub guvernarea cărora s-a considerat ulterior că s-a inaugurat globalizarea ca politică. Dar marii liberaliști ai anilor ᾽70 erau deja foarte activi în a „desființa“ statalismul de tip keynesist al capitalismului postbelic. Și unul dintre argumentele de forță era impactul transnaționalelor, despre care se spunea în modul cel mai articulat că, pînă în 2000, dacă nu vor pune la pămînt statele naționale, vreo 300 dintre ele vor prelua oricum afacerile mondiale (și deci destinele lumii). În lucrarea cu pricina n-am împărtășit această viziune, n-am considerat realist că puterile-stat ale vremii își vor părăsi pîrghiile și hățurile. Și, de ce să nu recunosc, poate nici nu m-am desprins atunci de interpretarea la modă, din vremurile acelea, a capitalismului: care, ca formă de existență, era considerat în etapa așa-numitului „capitalism monopolist de stat“, în care forța statului se contopea cu aceea a companiilor private în urmărirea scopurilor comune și în care, fără a folosi cuvinte sofisticate, companiile private făceau ceea ce nu putea statul sau nu convenea statului, iar statul făcea ceea ce nu puteau face companiile private sau nu le convenea acestora (ca, de pildă, investiții a căror rentabilitate apare doar după zeci de ani). Au trecut un sfert de secol pînă în anul 2000 și apoi încă aproape două decenii, fenomenul transnaționalelor a explodat (a ajuns și a acaparat tot și în România!), dar statele naționale de origine ale transnaționalelor n-au dispărut, sunt mai active decît oricînd. Mai abitir ca niciodată, se evidențiază că, tocmai prin statele naționale din centru, capitalismul actual dezvoltă o expansiune teribilă în restul lumii, pe care îl consideră teritoriul său colonial sub diferite forme și grade și pentru a cărui subordonare și aservire folosește la scară planetară ustensila transnaționalelor. Acesta este colonialismul actual. O politică de stat derulată prin cea mai mobilă și eficientă ustensilă privată: transnaționala.

Transnaționalele nici n-ar exista fără puterile-stat coloniale din spatele lor. Cine promovează liberalizările în circulația bunurilor, serviciilor și capitalurilor, fără de care transnaționalele ar pierde sensul de existență?! Cine interzice în spațiul internațional sprijinirea sau subvenționarea exporturilor, fără de care transnaționalele n-ar mai avea obiect?! Cine impune în colonii privatizări, și acolo unde trebuie, și acolo unde nu trebuie, fără de care transnaționalele n-ar avea ținte?! Cine presează coloniile pentru așa-numita liberalizare a contului de capital, care le lasă fără apărare și fără chiloți în fața transnaționalelor?! Cine este nedezmințit alături din transnaționalele „proprii“, în orice litigiu ar fi implicate?! Cine altcineva decît puterile-stat coloniale din spatele lor!

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 28 august 2019.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/pe-o-strada-cu-sens-unic-anticolonialist-am-fost-anticolonialist-am-ramas-800120

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Cruciada specială de rugăciune din 7 octombrie 2019

      În ziua de 7 octombrie 2019, toţi membrii grupurilor de rugăciune, din fiecare ţară, sînt invitaţi să se roage Cruciada specială de rugăciune, pentru a-L ajuta pe Isus să salveze sufletele.

Tema lunii: iertare și ocrotire

Se vor recita:

  1. Rozarul Sfintei Fecioare Maria (dacă este posibil cele patru mistere tradiţionale);
  2. Rozarul Îndurării Divine*;
  3. Cruciada specială care cuprinde rugăciunile nr.: (96 – 11,14, 24, 25, 52, 68, 78, 80, 107, 122, 124, 126, 132, 133, 138, 140, 141, 143, 146, 153, 154, 155, 156, 158, 167, – 96)
  4. Recitarea Rugăciunii (155) a Cruciadei pentru protejarea acestei Misiuni a Mîntuirii;
  5. Consacrarea la Inimile Imaculate ale lui Isus şi ale Mariei;
  6. Rugăciunea către Arhanghelul Mihail;
  7. La sfîrşit, cu rozarul în mînă, vom recita de 50 de ori Rugăciunea 132 a Cruciadei, pentru protejarea acestei misiuni (Mesajul din 31 ianuarie 2014).

„Fiica Mea preaiubită, doresc să instruiesc Grupurile Cruciadei Mele de Rugăciune pentru a fi vigilente atunci cînd se vor înfiinţa, în naţiunile lor. Trebuie să păstreze apa sfinţită în preajmă, să aibă un Crucifix al Meu şi să recite această Rugăciune specială a Cruciadei pentru Binecuvîntarea şi Protecţia Grupului Cruciadei de Rugăciune.“ (Rugăciunea nr. 96) „Vă rog să recitaţi această rugăciune, înainte şi după fiecare întîlnire de rugăciune.“ (Mesajul lui Isus către Maria Îndurării Divine din 25 ianuarie 2013)

*În anul 2011 Isus ne-a transmis, prin intermediul Mariei Îndurării Divine, următoarea rugăciune pe care să o recităm la sfîrşitul rozarului:

„«O Doamne, umple-mă cu darul Spiritului Sfînt, pentru a putea duce Preasfîntul Tău Cuvînt păcătoşilor, pe care trebuie să-i ajut să se mîntuie în Numele Tău. Prin rugăciunile mele, ajută-mă să-i acopăr cu preţiosul Tău Sînge, ca să poată fi atraşi la Inima Ta Sfîntă. Dăruiește-mi darul Spiritului Sfînt, pentru ca aceste sărmane suflete  să se poată bucura în Noul Tău Paradis.»

Să spuneţi această rugăciune în fiecare zi după ce ați recitat Rozarul Îndurării Divine şi, prin fidelitatea voastră față de Mine, veţi ajuta să-i mîntui pe copiii Mei.“ (Mesajul lui Isus către Maria Îndurării Divine din 10 mai 2011)

În mesajul din 11 mai 2016 comunicat Annei Marie, Isus cere ca, înainte de a începe recitarea rozarului, să spunem următoarea rugăciune:

„Prin mijlocirea Mamei noastre cerești, Mama lui Dumnezeu, prin viața, moartea și învierea lui Isus Cristos, Mîntuitorul și Răscumpărătorul sufletelor, îți cerem, Părinte Ceresc, să oprești orice complot terorist planificat și îndeplinit de păcătoșii posedați care îi urăsc pe copiii lui Dumnezeu. În numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin.“

Isus: „Aceasta este ceea ce ei ar trebui să se roage. Îi rog pe preaiubiții mei copii, apostolii să publice și să recite această rugăciune înainte de a începe Sfîntul lor Rozar. Dacă nu înaintea lui, atunci înaintea Rozarului Îndurării Divine.“(Mesajul lui Isus către Anna Marie, Apostol al Scapularului Verde din 11 mai 2016)

Surse: https://www.internetgebetskreis.com/en/

https://revelatiialecerului.wordpress.com/2016/07/01/minia-tatalui-meu-se-revarsa/

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

70 de ani de la crearea Republicii Populare Chineze

La data de 1 octombrie 1949, președintele Partidului Comunist Mao Zedong a proclamat crearea Republicii Populare Chineze.

Rusia (Ursul) și China (Dragonul Roșu)  conduse de anticrist vor declanșa un conflict, China va domina Europa și va instaura comunismul.

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Va veni războiul cel mare

Mesajul Sfintei Fecioare Maria din Anguera, Regina Păcii către Pedro Régis

Mesajul nr. 4854 din 14 septembrie 2019

     Dragi copii, Dumnezeu se grăbește. Nu vă încrucișați brațele. Acum este momentul oportun pentru întoarcerea voastră. Deschideți-vă inimile și acceptați voința lui Dumnezeu în viețile voastre. Vă îndreptați către un viitor dureros. Va veni războiul cel mare și durerea va fi mare pentru sărmanii mei copii. În inima Bisericii se va deschide o rană. Îngenuncheați în rugăciune. Rămîneți fermi pe calea pe care v-am arătat-o. Orice s-ar întîmpla rămîneți cu Isus și îmbrățișați învățăturile adevăratului magisteriu al bisericii sale. Eu sunt Mama voastră și am venit din cer ca să vă duc în cer. Căiți-vă deoarece căința este primul pas pe drumul spre sfințenie. Voi sunteți în lume dar nu sunteți ai lumii. Mergeți înainte în apărarea adevărului.

Acesta este mesajul pe care vi-l dau astăzi în numele Preasfintei Treimi. Vă mulțumesc că mi-ați permis să vă reunesc aici încă o dată. Vă binecuvîntez în numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin. Pacea să fie cu voi.

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Rugăciune pentru Biserică cu ocazia Sinodului pentru Amazon

Apelul Fraternității Sacerdotale Sfîntul Petru

        La 6 octombrie se va deschide „Sinodul pentru Amazon” care suscită adevărate îngrijorări în privința conținutului Instrumentum laboris care prezintă obiectivele. Mai mulți prelați și-au manifestat deja descumpănirea sau dezaprobarea la citirea acestui document de lucru. În această situație îngrijorătoare, vă propunem să recităm începînd cu sărbătoarea Sfîntului Arhanghel Mihail (duminică 29 septembrie) și pînă la sfîrșitul sinodului (26 octombrie) rugăciunea următoare, pentru a cere marelui Arhanghel să ocrotească Biserica:

Sfinte Arhanghel Mihail, apără-ne în lupta împotriva răutății și capcanelor diavolului. Dumnezeu să-l admonesteze, ne rugăm cu umilință. Și tu, prinț al armatei cerești, cu puterea lui Dumnezeu, aruncă în infern pe satana și pe celelalte spirite rele care cutreieră lumea căutînd să piardă sufletele. Așa să fie.

Sursa: https://www.fssp.fr/2019/09/24/priere-pour-leglise-a-loccasion-du-synode/

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Rugăciune zilnică către Sfîntul Arhanghel Mihail – 30 septembrie 2019

Ziua a treizecea

„Sfîntul Mihail, înger al Mont Tombe*”

Faceți cel puțin, o dată în viață pelerinaj la Mont Saint Michel.

Rugăciune

       Preamărite și Sfinte Arhanghel Mihail, care ai auzit rugăciunile mele în fiecare din zilele acestei luni binecuvîntate, vin să mă consfințesc ție și să-ți încredințez inima mea, sufletul meu, inteligența mea, voința mea, întreaga mea ființă. Ia-mă sub puternica ta ocrotire, apără-mă împotriva pericolelor trupului și sufletului, asistă-mă în timpul vieții și al morții și după ce m-am rugat ție pe pămînt, voi merge cu tine să laud și să contemplu în veșnicie pe Domnul Dumnezeul nostru. Așa să fie.

*Mont Tombe este vechiul nume al muntelui Saint-Michel înainte ca împăratul Carol cel Mare să-l aleagă pe sfîntul Mihail ca ocrotitor al imperiului său în secolul al nouălea. Noul său nume complet era Mont-Saint-Michel-au-péril-de-la-Mer. (https://fr.wikipedia.org/wiki/Mont_Tombe)

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

29 septembrie 2019 – Sfinții Arhangheli Mihail, Gabriel și Rafael

Sfîntul Arhanghel Mihail

Sfîntul Arhanghel Gabriel

Sfîntul Arhanghel Rafael

Rugăciune

      Sfinților Arhangheli, ajutați acest popor care s-a îndepărtat de Dumnezeu și care și-a pierdut țara, credința și identitatea. Luminați mințile tuturor locuitorilor României ca să se întoarcă la Dumnezeu, să lupte împotriva răului răspîndit în întreaga societate și, prin acțiunile și faptele lor, să contribuie la propria lor reabilitare în fața Părintelui Ceresc. Amin.

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Rugăciune zilnică către Sfîntul Arhanghel Mihail – 29 septembrie 2019

 Ziua a douăzeci și noua

„Sfîntul Mihail, înger al Franței”

Să răspîndim în jurul nostru cultul Sfîntului Mihail, îngerul ocrotitor al Franței.

Rugăciune

       Mărite prinț al armatelor cerești, ales de providența divină ca ocrotitor special al Franței, amintește-ți că ai făcut-o mare între toate națiunile, că ai hotărît să fie santinela credinței și soldatul lui Dumnezeu în lume. Obține-i o grabnică și sinceră întoarcere la vechea credință, izvorul puterii sale și a măreției sale. Luminează-i pe cei necredincioși, liniștește-i pe cei timizi, pe cei slabi, încurajează-i pe cei buni, ajută-ne pe noi toți și fă-ne să devenim din ce în ce mai buni creștini. Așa să fie.

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Rugăciune zilnică către Sfîntul Arhanghel Mihail – 28 septembrie 2019

Ziua a douăzeci și opta

„Sfîntul Mihail, înger al ultimelor timpuri”

Sentința formulată asupra noastră în ultima zi va fi aceea pe care noi o vom pregăti în timpul vieții; Dumnezeu nu va face decît să confirme alegerea noastră: depinde de noi să facem alegerea corectă.

Rugăciune

       Sfinte Mihail, în această perioadă groaznică oamenii vor avea nevoie de puternica ta ocrotire; îți cer aceasta pentru ei. Dacă trebuie să trăiesc în aceste zile înfiorătoare nu permite să fiu victimă a ispitei; dă-mi puterea și curajul de a rezista pînă la sînge, dacă trebuie; înseamnă fruntea mea cu semnul mîntuirii; în sfîrșit, fă ca numele meu să fie scris în Cartea Vieții și ca eu să-l pot urma pe Mielul divin în împărăția gloriei sale. Așa să fie.

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Rugăciune zilnică către Sfîntul Arhanghel Mihail – 27 septembrie 2019

Ziua a douăzeci și șaptea

„Sfîntul Mihail, înger al purgatorului”

Să ne rugăm Sfîntului Mihail pentru sufletele din purgator și să oficiem des pentru ele Jertfa Sfîntă în onoarea lui.

Rugăciune

      Mărite Sfinte Mihail, care ai fost însărcinat de Dumnezeu să introduci în cer sufletele celor aleși, te implor să te rogi pentru toți cei pe care i-am iubit și care nu mai sînt. Binevoiește să-i vizitezi, să-i asiști și să-i ajuți în mijlocul flăcărilor în care ard, în întunecimea închisorii în care plîng. Fă ca Dumnezeu să-i așeze cît mai devreme în loc de alinare, de lumină și de pace. Și cînd va veni pentru sufletul meu ora coborîrii în acest loc sumbru, te implor, mijlocește pentru el și vino să-l ajuți. Așa să fie.

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Rugăciune zilnică către Sfîntul Arhanghel Mihail – 26 septembrie 2019

Ziua a douăzeci și șasea

„Sfîntul Mihail, înger al judecății particulare”

Să ne gîndim adesea la judecata lui Dumnezeu și să identificăm în viața noastră faptele bune care să-i trezească Arhanghelului Mihail interesul pentru soarta noastră.

Rugăciune

     Tremur, Sfinte Mihail, la gîndul că va trebui să mă întorc într-o zi la Dumnezeu. Te invoc pentru acest moment suprem. Tu, care ai fost însărcinat de Dumnezeu să-i primești pe cei aleși și să-i introduci în paradisul gloriei, fii binevoitor față de sărmanul meu suflet și fă judecata mea îngăduitoare.

Sfinte Arhanghel Mihail, apără-mă în luptă, ca să nu pier în ora cumplită a judecății. Așa să fie.

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Rugăciune zilnică către Sfîntul Arhanghel Mihail – 25 septembrie 2019

Ziua a douăzeci și cincea

„Sfîntul Mihail, înger al morții bune”

Să ne rugăm des Sfîntului Mihail pentru a obține harul unei morți bune.

Rugăciune

       Atotputernice și veșnice Dumnezeu, care printr-o minune de bunătate și îndurare pentru mîntuirea comună a oamenilor, l-ai ales ca prinț al bisericii tale pe preamăritul și sfîntul Arhanghel Mihail, te rugăm, fă-ne vrednici, prin puternica sa ocrotire, să fim salvați de toți dușmanii, pentru ca la moartea noastră nici unul dintre ei să nu ne poată tulbura, ci să ne fie dat de a fi primiți de el în prezența preamăritei tale Maiestăți. Așa să fie.

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/