Sigiliul lui Dumnezeu cel Viu, darul oferit de Părintele Ceresc copiilor săi

         În 20 februarie 2012 Părintele Ceresc a dăruit umanității Sigiliul lui Dumnezeu cel viu.

„Sigiliul meu este promisiunea mea de mîntuire. Puterea mea va crește în voi o dată cu Sigiliul și  nu vi se va face nici un rău.

Acesta este un miracol, copii și doar aceia care, asemenea copilașilor se închină înaintea Mea, Domnul lor și Creatorul tuturor lucrurilor, cu iubire pentru mine în inima lor, pot fi binecuvîntați cu acest dar divin.

Ridicați-vă acum și acceptați Sigiliul meu, Sigiliul lui Dumnezeu cel Viu.

Recitați această Rugăciune a Cruciadei (33) pentru a recunoaște Sigiliul meu și acceptați-l cu iubire, bucurie și recunoștință.” (Mesajul lui Dumnezeu Tatăl către Maria Îndurării Divine din 20 februarie 2012)

„Doresc acum ca fiecare dintre voi să recitați începînd de astăzi, și în fiecare zi de acum încolo, Rugăciunea numărul (33) a Cruciadei de rugăciune și să păstrați o copie a Sigiliului lui Dumnezeu cel Viu aproape de voi. Mulți oameni care poate nu sînt la curent cu această Misiune, pot primi și ei protecția Sigiliului dacă vă rugați pentru ei, atunci cînd recitați această rugăciune.” (Mesajul lui Isus către Maria Îndurării Divine din 9 noiembrie 2014)

Sigiliul lui Dumnezeu cel Viu

       Dumnezeul meu, Tată iubitor primesc cu iubire și recunoștință Sigiliul Divin al Protecției Tale. Divinitatea ta cuprinde trupul și sufletul meu pentru veșnicie.

Cu recunoștință smerită mă plec și îți ofer ție, iubitului meu Tată, iubirea mea profundă și fidelitatea mea.

Te implor, ca prin acest Sigiliu special să mă aperi pe mine și pe cei dragi ai mei și eu îți promit să-mi pun viața în slujba ta, în vecii vecilor.

Te iubesc Tată drag în aceste timpuri, te consolez Tată scump.

Îți ofer Trupul și Sîngele, Sufletul și Divinitatea preaiubitului tău Fiu, pentru ispășirea păcatelor lumii și mîntuirea fiecărui copil al tău. Amin. 

∗   

Cele douăsprezece promisiuni ale Sigiliului lui Dumnezeu cel Viu:

  1. Satana și îngerii săi căzuți nu au putere asupra celor care au primit Sigiliul lui Dumnezeu cel Viu. (8 martie 2012)
  2. Toți cei care au primit Sigiliul lui Dumnezeu cel Viu au un loc asigurat în noul paradis. (23 august 2013)
  3. Numai aceia care au primit Sigiliul lui Dumnezeu cel Viu vor scăpa de o formă de genocid a sufletului. (4 aprilie 2013)
  4. Casa lor nu va fi văzută. Ea va fi invizibilă dușmanului. În plus Medalia Mîntuirii va proteja asemenea refugii. (5 august 2013)
  5. Sigiliul îi va susține în timpul persecuției, stăpînirii și războiului și în timpul oricărei forme de persecuție. (11 octombrie 2013)
  6. Multe puteri divine vor fi asociate Sigiliului. (17 mai 2012)
  7. Cei care au primit Sigiliul nu vor avea nevoie să accepte semnul bestiei, vor fi protejați împotriva semnului ei. (5 mai 2014)
  8. Ei vor avea harurile de a apăra lumea pentru că rămîn fideli lui Dumnezeu, protejînd credința lor cu curaj. (17 mai 2012)
  9. Ei vor fi alinați în suferințele lor cînd toate lucrurile vor părea insuportabile. (23 august 2014)
  10. Sigiliul le va permite să facă față opoziției cu care se vor confrunta cînd creștinismul va fi tratat cu asprime. (7 iunie 2014)
  11. Sigiliul lui Dumnezeu cel Viu îi va proteja de moarte fizică și spirituală în timpul războaielor. (21 septembrie 2013)
  12. Ei vor deveni imuni la suferințele pe care anticrist le va provoca lumii. (30 august 2013)

Isus cere ca imaginea Sigiliului lui Dumnezeu cel Viu să fie tipărită și expusă în casele noastre după ce a fost binecuvîntată de către un preot consacrat în mod corespunzător. (16 0mai 2012)

Surse: https://www.internetgebetskreis.com/fr/

https://revelatiialecerului.wordpress.com/2016/12/28/sigiliul-lui-dumnezeu-cel-viu/

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

I
Reclame

Marii emergenți n-au ales încă tabăra

         America vs Germania este, fără îndoială, marele conflict al lumii zilelor noastre (vezi „Romînia liberă”, 06.02.2019).

Dacă n-ar fi așa, ar fi fără explicație valul de atitudini, declarații politice și acțiuni americane, dar și britanice, de la manevrele de pe piețele financiare la declanșarea afacerii „Dieselgate”, de la campaniile sistematice de cel puțin 5-6 ani ale canalelor TV Discovery și National Geographic de demontare a nazismului și de evocare a luptei împotriva acestuia la amendarea unor mari firme și bănci germane, de la Brexit-ul britanic din UE la apariția pe firmament a criticului fără menajamente al Germaniei, Trump.

De fapt, Brexit-ul a intervenit după ce, încă de mult, în America se declanșase bătălia, nu la televizor, ci în viața reală cu al IV-lea ­Reich. În timp ce cercurile financiare nu erau deloc dispuse să treacă peste planul Merkel care le răpea cei mai buni clienți de pe piețele financiare, invitîndu-le să se sufoce bine-mersi, cercurile politice abia așteptau un moment să aducă aminte Germaniei cum aceasta a tras clapa americanilor în episodul „datoria Greciei”. Și, mai ales, deranja ajungerea în trombă a Germaniei la Mediterana, unde această nouă prezență putea schimba raporturile de forță geostrategice. Ceea ce se întîmplase în episodul „datoria Greciei” vorbea și de o atitudine de tipul „una spunem, alta facem”, în contradicție cu legenda probității și mitul corectitudinii tradiționale germane.

Implicarea directă și totală în confruntarea americano-germană a președintelui Trump, o dată cu apariția sa în prim-planul politicii americane și mondiale, nu este o noutate care inaugurează o schimbare de paradigmă. Confruntarea americano-germană s-a conturat de mult și doar s-a articulat în mandatul lui Trump. Președintele Trump dă expresie publică unor acumulări mult mai vechi. Iar majorarea tarifelor la importurile de oțel și aluminiu și cele eventuale la importurile de automobile constituie probabil doar începutul războiului.

Acțiunile lui Trump sunt taxate de adversarii săi ca iresponsabile, împotriva comerțului liber, ca o reînviere desuetă a protecționismului și ca un potențial distrugător de locuri de muncă și de prosperitate. Determinarea lui Trump are însă baze solide: oricum, America este cel mai mare actor din comerțul mondial și ceilalți actori mai mici sunt potențial tocmai mari pierzători de pe urma unui război. ­Marele atu al Americii într-un război comercial este că, în raport cu toți principalii actori comerciali ai lumii, America este în deficit. Deocamdată, toți cîștigă și America pierde. În caz de conflict, rolurile se inversează: toți au de pierdut, America n-are ce să piardă! Într-un război comercial, deficitul reprezintă chiar puterea Americii! Pe aceasta mizează și Trump!

Războiul în formula lui fizică nu poate începe totuşi pînă cînd marii emergenţi nu vor fi ales să nu mai fie neutri. Organic, ar fi să se îndrepte împotriva Americii, singura care deocamdată îi opreşte de a fi mai importanţi decît sunt. Dar înnodarea financiară cu dolarul şi piaţa americană îi înfrăţeşte pentru moment mai mult cu America decît cu Germania. De fapt, stau în expectativă, aşteptînd ca timpul să erodeze imperiul american. Eroziune care se va produce inevitabil, prin dezarticularea verigii celei mai vulnerabile: angrenajul financiar.

Pentru scopurile lor pe termen lung de întronare la masa puterii, marilor emergenţi le este chiar deranjantă Germania, cu viziunea ei de capitalism de producţie, o Germanie care munceşte aplicat şi disciplinat, fiindu-le dimpotrivă folositoare America, rentierul ce taie acum cupoane financiare, dar care va fi scos automat din joc cînd alţii nu-i vor mai da cupoane de tăiat!

Cazul cel mai semnificativ este China.

Dimensiunile țării și uriașul arsenal demografic au constituit obstacole în calea supunerii coloniale a Chinei. Și, fără îndoială, și cel nuclear a jucat în același sens dacă nu și mai și! Nu se poate spune că toate centrele de putere colonială nu au încercat. Înțelepciunea conducătorilor chinezi, respectul lor de tip divin față de țara lor, politica cu ținte pe termen lung (pe sute, dacă nu mii de ani), le-au tras clapa tuturor acestor centre de putere colonială din lume. Tras clapa este o expresie perfect adecvată! China a jucat fără ezitări cartea deschiderii. Și o joacă în continuare. Dar statul chinez n-a lipsit niciodată din ecuație: n-a permis preluări strategice ale străinilor în China, investițiile străine au fost totdeauna condiționate fie de aprovizionări de pe piața internă, fie de dirijări ale produselor către destinații precise, fie n-au fost autorizate decît în asociere cu capitalul chinez. Și, după 40 de ani de reforme, au cîștigat partida. N-au putut occidentalii să investească pe cît au putut să absoarbă chinezii, n-au putut occidentalii să manevreze în interesul lor resurse pe cît au putut munci chinezii și, mai ales, occidentalii n-au putut să facă jocurile pe piață pe cît le-au făcut chinezii, căci acestea au fost, de fapt, controlate de statul chinez care n-a dat niciodată din mînă pîrghiile strategice. Și, puțin cîte puțin – iar cu timpul, miliardele de rîulețe s-au făcut fluvii de neoprit – mărfurile chinezești, ce să vezi atîtea din ele ­folosind chiar tehnologii occidentale, au invadat ­piețele din Occident pe care le-au sufocat și acum joacă cu toate armele dragi ale puterilor coloniale mai ­vechi sau mai noi: comerțul liber, fără protecționism, investiții în trombă care vizează active și chiar sectoare strategice din ­Occidentul însuși. Occidentalii fierb. Trump pune tarife protecționiste mărfurilor chinezești, Merkel și Macron inițiază reglementări care să blocheze preluarea de către chinezi a unor active strategice „europene”, dîndu-și arama pe față deopotrivă că minunatele cîntări de liberalism, de circulație liberă a mărfurilor, bunurilor și capitalurilor sunt niște biete minciuni flașnetate cînd este vorba nu de ei înșiși, ci de alții, fraierii!

China, marea Chină, s-a instalat atît de ferm la masa puterilor mondiale încît, avînd de partea sa și răbdarea verificată de veacuri, își permite să stea de o parte și, nealegînd tabăra, să împiedice taberele să se încaiere de-a binelea. Îi așteaptă pe amîndoi la cotitură, peste ani, peste decenii sau peste secole. Marea Chină are timp.

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 13 februarie 2019.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/marii-emergenti-n-au-ales-inca-tabara-772810

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

O mare catastrofă se profilează la orizont (II)

Mesajul Domnului nostru Isus Cristos către Anna Marie, Apostol al Scapularului Verde

31 ianuarie 2019

Isus: O mare catastrofă se profilează la orizont. Rugați-vă copiii mei buni și iubiți ca acest eveniment catastrofal să nu aibă loc în acest an, 2019.

Isus: Pentru cel care poate distribui acest mesaj unei persoane care practică ocultismul și acea persoană se căiește, Tatăl meu din cer vă va binecuvînta cu mari daruri cerești deoarece ați propovăduit Adevărul. Deoarece Eu sînt Calea, Adevărul și Viața.

Isus: Acum mititico, fii în pace. Sînt cu voi întotdeauna și cer tuturor apostolilor din lumea întreagă să se roage pentru convertirea tuturor păcătoșilor. Rugați-vă din toate puterile în acest an pentru această intenție crucială de rugăciune. Fiți în pace iubiții mei copii, eu sînt întotdeauna cu voi și aud fiecare rugăciune în inima voastră. Iubirea mea și binecuvîntările mele sînt peste voi toți, întotdeauna.

Mîntuitorul vostru îndurător, Isus al Preasfîntului Sacrament

Anna Marie: Mulțumesc Isus drag și milostiv. Tu ești totul și te iubim toți atît de mult! Lăudat să fie Isus.

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

O mare catastrofă se profilează la orizont (I)

Mesajul Domnului nostru Isus Cristos către Anna Marie, Apostol al Scapularului Verde

31 ianuarie 2019

Fragment

Isus: Draga mea am venit să vorbesc despre condițiile climatice care s-au schimbat și vor continua să se schimbe în cursul acestui an. Păcatul a adus vremea rea asupra națiunii voastre. Un popor păcătos care se întoarce de la Dumnezeul și Tatăl lui îndurător, nu va rămîne nepedepsit. Din acest motiv Tatăl meu din cer a permis condițiilor climatice din țara voastră să se achimbe. Tatăl meu va face tot ce este nevoie pentru a-i chema înapoi pe copiii săi să se căiască în genunchi pentru păcatele lor multe și mari.

Isus: Nu este suficient ca mulți care știu că Eu sînt Mîntuitorul lor divin, cînd refuză să participe săptămînal la serviciul religios. De ce l-ați abandonat toți pe Domnul Dumnezeul și Mîntuitorul vostru? De ce pretindeți că „Domnul tuturor” nu are nevoie de dragostea și atenția voastră? Nu ați citit „Eu sînt un Dumnezeu gelos”? Tatăl meu cere tuturor păcătoșilor să se căiască, aceasta înseamnă fiecare cetățean al țării voastre. Și dacă numai jumătate din cetățeni s-ar căi, Tatăl meu ar avea încă milă. Însă mai mult de jumătate din cetățenii voștri sînt acum păgîni, îl adoră pe satana și fac rău unul împotriva celuilalt, chiar și împotriva copiilor mici.

Isus: Cei care sînt implicați în ocultism și îi blestemă pe ceilalți și le provoacă moartea, veți fi considerați sută la sută responsabili de toată durerea și decesele pe care le-ați cauzat. Apoi veți fi aruncați în adîncul iadului pentru toată eternitatea din cauza urii voastre față de alții și față de Dumnezeul vostru. Nimeni, nici o persoană nu va scăpa de torturile iadului dacă ei mor nepocăiți. Durerile nu se vor sfîrși niciodată, suferințele lor nu se vor sfîrși niciodată, groaza lor nu se va sfîrși niciodată. Cei ajunși în iad au cerut în timpul vieții să ajungă acolo. Ei au ales iadul datorită propriei lor voințe libere.

Anna Marie: Da, Doamne. Înțeleg Domnul meu. Dar catolicii sau ceilalți creștini care merg la biserică duminica și fac fapte bune, dar blestemă pe alții? Vor fi mîntuiți?

Isus: Dacă nu se căiesc ACUM și nu ÎNCETEAZĂ de a practica ocultismul, blestemîndu-i pe alții și adorîndu-l pe satana prin voodoo, vrăjitorie, Santa meurte și altele, nu va exista nici o speranță a mîntuirii lor. N-ați citit, „Nu puteți sluji la doi stăpîni”?

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Un mare război va avea loc între Biserica adevărată a lui Isus al meu și falsa biserică

Mesajul Sfintei Fecioare Maria din Anguera, Regina Păcii către Pedro Régis

Mesajul nr. 4.756 din 9 februarie 2019

       Dragi copii, un mare război va avea loc între Biserica adevărată a lui Isus al meu și falsa biserică. Va fi o perioadă de durere pentru bărbații și femeile de credință. Nu vă îndepărtați de adevăr. Sunteți ai Domnului și el așteaptă mult de la voi. Nu vă fie frică. Domnul meu vă va răsplăti cu generozitate pentru curajul vostru de a apăra adevărul. Falsele învățături îi vor contamina pe mulți dintre sărmanii mei copii. Biserica lui Isus al meu va bea potirul amar al suferinței, dar în cele din urmă va fi victorioasă. Mergeți înainte fără teamă. Vă cer să păstrați aprinsă flacăra credinței voastre. Căutați putere în rugăciune, în Evanghelie și în Euharistie. Cine este cu Domnul nu va experimenta niciodată povara înfrîngerii. Cunosc nevoile voastre și mă voi ruga lui Isus pentru voi. Curaj.

Acesta este mesajul pe care vi-l dau astăzi în numele Preasfintei Treimi. Vă mulțumesc că mi-ați permis să vă reunesc aici încă o dată. Vă binecuvîntez în numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin. Pacea să fie cu voi.

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Conflictul major al lumii actuale: America vs Germania

   

     Totul probabil a pornit de pe piețele financiare.

În timpul crizei din 2007-2011 – cu cauze preponderent financiare – America a încercat din tot ceea ce a întreprins să nu se schimbe cumva regulile scrise și mai ales nescrise ce guvernează piețele financiare, care o avantajează în mod detașat. Nu întîmplător, pentru că în America sistemul financiar-bancar confiscă peste 40% din profiturile realizate în economie, iar ţara a ajuns rentier pe baza cupoanelor financiare obţinute de pe toate continentele lumii de către transnaţionalele sale.

Dar nu numai atît. Impunînd prin supremaţia sa economică, politică şi militară la sfîrşitul celui de-al doilea război mondial moneda proprie ca mijloc de plată cu acceptare internaţională deplină, America a dobîndit privilegiul de a-şi finanţa expansiunea mondială cu emisiuni monetare proprii şi de a-şi acoperi cu aceleaşi emisiuni deficitele externe, fiind singura ţară din lume care poate realiza acest lucru cu moneda proprie, şi nu cu moneda altcuiva. Pentru a mai face rost de ceva resurse financiare, America nu trebuie să muncească în plus, ci doar să tipărească niscai dolari în plus. Alte popoare muncesc din greu, exportă pe piaţa americană, de acolo iau dolari pe care, dacă nu găsesc ce să facă cu ei, plătind mărfuri luate de la alţii sau investind banii aiurea, îi întorc pe piaţa americană sub formă de plasamente financiare şi contribuie astfel chiar la finanţarea deficitelor americane, comercial şi bugetar.

Deşi acest circuit a luat o amploare explozivă, America nici nu se gîndeşte să renunţe la el sau să-l restrîngă măcar cît de cît. Îndatorarea statului american – cheia acestui circuit – este deja mai mare decît marele PIB american şi oricum depăşeşte îndatorarea, atît de incriminată, a întregii zone a euro. Din punct de vedere american, remediul prescris îl constituie noi datorii, cu bază în noi emisiuni monetare! Singura ţară care-şi poate permite însă un asemenea lux este America.

Oarecum la antipozi se află Germania. Ajutată de cumpătarea şi disciplina proverbiale ale nemţilor în cheltuirea banului public şi a banului în general şi mai ales de strategia rămînerii în aria capitalismului de producţie, aproape în contracurent faţă de tentaţia ruinătoare spre cazinou financiar din capitalismul contemporan, Germania a cîştigat treptat teren şi soliditate. A recucerit Europa şi în Vest, şi în Est şi, în contextul crizei euro, a pus piciorul în prag, forţînd Uniunea Europeană să adopte un pact fiscal care în principiu urmăreşte s-o alinieze la comportamentul financiar german. Marea Britanie a mers integral pe mîna Americii şi a pozat în rolul de acum 70 de ani al singurei oponente pentru o perioadă a Germaniei din Europa. Acest pact fiscal era de natură a afecta complet rînduielile de pe piețele financiare. Pe toate căile, americanii au declanșat marea bătălie pentru blocarea implementării efective a planului Merkel de guvernanţă fiscal-bugetară. Acest plan, la care Germania a obţinut, în contextul crizei, o amplă aliniere europeană, însemna eliminarea deficitelor bugetare şi, prin consecinţă, scoaterea, într-o proporţie substanţială, a întregii Europe dintre clienţii împrumutătorilor privaţi, aşa-zişii „investitori“ financiari, care din aceste împrumuturi către alţii, îndeosebi către state, trăiesc! Îngenunchind „pieţele“, Germania putea începe să toace în dreapta şi-n stînga!

Restul făcea timpul. Pe termen lung, gogoaşa lacomă a capitalului financiar nu va fi putut rezista, în ciuda acaparării puterii în prezent de către reprezentanţii ei.

Nu era greu de întrezărit că pactul Merkel îi viza pe americani și scopul lor nemijlocit ca, în caz de criză, investitorii financiari să fie protejați, adică plătiți indiferent de ceea ce făcuseră, respectiv să-și încaseze tainul prevăzut, indiferent dacă pe seama nevinovaților: salariați, pensionari, contribuabili.

Numai că pactul Merkel înlocuia o injustiție cu alta. După ce Germania, împreună cu alte cîteva ţări vestice, a folosit deficitul bugetar pentru a impulsiona şi dezvolta economia, ajungînd la stadiul de ţară industrială dezvoltată, a obligat aşa-zişii parteneri din blocul economic pe care îl conduce să încremenească în stadiul de subdezvoltare existent, spre a respecta o disciplină bugetară care sună bine, dar care face rău dezvoltării. Sau, mai degrabă spus, pe care dezvoltaţii şi-o pot permite, dar subdezvoltaţii, nu! Germania şi eventual alţi cîţiva vor fi cîştigătorii şi toţi ceilalţi – pierzători.

Bizareria acestui pact stă însă în altceva.  Datoriile uriaşe ale statelor – în faţa cărora se deduce că s-ar fi adoptat în replică pactul cu pricina – au ajuns la nivelul de criză poate doar în cazul Greciei din cauza „lăbărţării“ sau indisciplinei statelor în scopuri politice şi sociale! Pe plan general însă, au ajuns aici pur şi simplu din cauza absorbţiei de către state a consecinţelor ravagiilor făcute în economie de sistemul financiar-bancar prin speculaţii, credite riscante şi tranzacţii cu produse toxice. Chestia asta cu „de vină-i statul“ este un fals vehiculat deliberat pentru a putea pune să plătească statul (adică salariaţii, pensionarii, contribuabilii)! Este un montaj al marii finanţe private transnaţionale tocmai pentru a nu plăti cei cu adevărat vinovaţi (adică cei din sistemul financiar-bancar). Dna Merkel, sub presiunea contribuabililor votanţi germani, a găsit soluţia: neîndrăznind să-i pună la plată decît parţial, derizoriu şi doar în cazul zis special al Greciei pe cei vinovaţi, a aruncat factura tot asupra populaţiei, dar sub forma restrîngerilor bugetare reclamate de un mit cu priză la germani: disciplina financiară, pe care, spre satisfacţia acestora, dna Merkel a impus-o „über alles“!

Prin aplicarea pactului cu pricina se lăsa în timp fără obiectul muncii toată marea finanţă privată transnaţională. Aceasta – constituită din grupuri financiare de diferite stirpe şi de diferite profile – trăieşte exclusiv din împrumutarea altora, în frunte cu statele. Şi dna Merkel credea că o să fie lăsată să răpească acestei finanţe dintre clienţi toată Europa! Să fim realişti! Asta cam însemna război! Să nu se uite că Ceauşescu a fost lichidat pentru că şi-a plătit datoriile, nu pentru că le-a făcut! Credea doamna Merkel că poate veni de hac marii finanțe mondiale printr-un simplu pact la care asocia niscai vărgăleţi din Est?!

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 6 februarie 2019.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/conflictul-major-al-lumii-actuale-america-vs-germania-771856

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Lanț de rugăciune pentru a apăra Europa-13 februarie 2019

         Multe mesaje primite de vizionari (Maria Îndurării Divine, Luz de María, Pedro Régis) se referă la evenimentele dureroase care vor avea loc pe continentul european. În vederea preîntîmpinării lor, credincioșii de pretutindeni sînt invitați ca în ziua de 13 a fiecărei luni să se roage într-un lanț de rugăciune.

În mesajul din 16 mai 2012 adresat Mariei Îndurării Divine, Mîntuitorul însuși ne cere să ne rugăm pentru Europa, deoarece cel de-al treilea război mondial va începe tocmai de aici.

În această zi, fiecare este rugat să recite rozarele de bucurie, de durere, de lumină și de mărire precum și rugăciunile nr. 31, 33 și 54 ale cruciadei.

Surse: https://www.internetgebetskreis.com/en/

https://revelatiialecerului.wordpress.com/2016/07/11/13-iulie-2016-lant-de-rugaciune-pentru-europa/

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Nu încercați să reinventați Adevărul

Mesajul Sfintei Fecioare Maria către Holy Love

11 februarie 2019

Sfînta Maria vine asemenea Sfintei Fecioare de la Lourdes. Ea spune: „Lăudat să fie Isus.“

„Dragi copii, vin la voi astăzi ca Mama tuturor popoarelor și a fiecărei generații. Eu sînt Mama celor nenăscuți din momentul concepției. În lume aveți instabilitate și nevoie de pace datorită lipsei de respect pentru viața omului. Schimbați-vă mentalitatea în ceea ce privește întreaga viață și veți avea pace în lume.”

„Găsiți calea de întoarcere la porunci. Nu încercați să reinventați Adevărul. Înțelegeți că în jurul vostru există răul care se opune mîntuirii voastre. Vă spun aceste cuvinte din dragoste pentru fiecare dintre voi.”

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

11 februarie 2019 – Sfînta Fecioară de la Lourdes

Sfînta Fecioară de la Lourdes

Sursa: https://revelatiialecerului.wordpress.com/2016/02/11/sfinta-fecioara-de-la-lourdes/

Titlul de „Apărătoare a Credinței” conferit Sfintei Fecioare Maria a fost considerat inutil

Sursa: https://revelatiialecerului.wordpress.com/2018/02/15/titlul-de-aparatoare-a-credintei-conferit-sfintei-fecioare-maria-a-fost-considerat-inutil/

 

2013-2019 – 6 ani de la demisia Papei Benedict al XVI-lea 

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

 

 

Gazul natural, miza noilor conflicte (IV) – Salvă de tun OMV în războiul gazelor

       Două luări de poziție ale oficialilor OMV din ultimele zile sunt de-a dreptul fulminante. Ele aparțin capilor grupului austriac, sunt lansate la Sankt Petersburg, în conivență cu conducătorii Gazprom și lezează în cel mai înalt grad interesele României. Sub pretextul că România nu are politici adecvate pentru investiții în Marea Neagră, șefii OMV Petrom anunță că amînă sine die exploatarea perimetrului offshore de la Neptun Deep și că, în același timp, susțin finalizarea proiectului ruso-german Nord Stream 2. Este anunțat un război total. Și vom vedea de ce.

Uriașele bogății de gaze ale României din platforma continentală a Mării Negre au fost încredințate cu ani în urmă spre explorare unor companii străine, în special multinaționale, sub pretextul că noi nu dispunem de tehnologia adecvată unor asemenea cercetări. Apoi, utilizînd un argument la fel de inconsistent, aceste contracte de explorare s-au transformat în contracte de exploatare, unul dintre cei mai importanți beneficiari devenind astfel OMV Petrom. Pînă și un analfabet din România știe că Austria nu dispune de rezerve de petrol și gaze iar OMV, înainte de a achiziționa compania românească, avea o forță și o capacitate de câteva ori mai mică decît Petrom. Printr-un ciudat aranjament între statul român și cel austriac, sub șantajul legat de aderarea noastră la Uniunea Europeană, peștele cel mic a înghițit peștele cel mare și, în felul acesta, s-a ajuns la concluzia falsă că o companie oarecare din Europa, OMV, în realitate cu expertiză precară în domeniul explorării și exploatării zăcămintelor de petrol și gaze, ar putea depăși tehnologic compania Petrom, cu o experiență de zeci de ani în domeniu și aparținînd unui stat, România, care se plasează printre primele state din lume, care au exploatat în condiții de maximă performanță zăcămintele de petrol și gaze. Să trecem însă peste asta și să vedem în ce constă războiul deschis, pe care OMV îl declară statului român.

După cum se știe, unul dintre motivele conflictului politic americano-german, care riscă să degenereze într-un război economic, este decizia strategică luată la Berlin de a finaliza proiectul Nord Stream 2. Este vorba practic de un gazoduct, care urmează să lege Federația Rusă de Berlin și prin intermediul căruia Germania urmează să primească în viitor, așa cu a primit și pînă acum, gaz rusesc în condiții preferențiale față de statele europene mai mici, în special cele din Europa de sud-est. Austria s-a afiliat și ea politic acestui proiect și, economic, prin intermediul OMV. Se creează o axă Moscova-Berlin, la care vor adera cîteva state din nucleul dur al Europei, printre care și Austria, și care, sub pretextul asigurării independenței energetice a Europei pe termen lung, încearcă de fapt să pună Uniunea Europeană la cheremul Moscovei. Dar ce alternativă are Europa de a-și asigura în viitorii an aprovizionarea cu gaze? Una dintre soluții este exploatarea în condiții avantajoase pentru statul român, dar și pentru multinaționalele implicate, a uriașelor zăcăminte de gaze din subsolul românesc al Mării Negre. O soluție complementară este utilizarea gazelor lichefiate, care urmează să fie furnizate de Statele Unite prin intermediul Portului Constanța, ambele proiecte urmînd să transforme România într-un important hub al comerțului cu gaze din Europa. Înțelegînd că finalizarea proiectului ruso-german poate face dependentă Uniunea Europeană de Federația Rusă, Statele Unite au reacționat, au transmis numeroase avertismente Berlinului iar în ultimă instanță au amenințat că vor sancționa toate firmele germane care participă la proiectul Nord Stream 2. Iată însă că nu sunt numai firme germane.

România este prinsă la mijloc în acest debut al unui război energetic, care riscă să se transforme într-un război economic între Statele Unite și Uniunea Europeană, condusă hegemonic de Germania, și nu se poate plasa în altă tabără decît în cea americană, nu numai fiindcă suntem aliați strategici cu Statele Unite, ci și deoarece Nord Stream 2 lezează în mod direct interesele pe termen mediu și lung ale țării noastre.

Iar OMV iese la atac. Și amenință. Este mai mult decît un șantaj. Practic, perimetrul offshore cedat la Neptun Deep de către România în beneficul OMV Petrom urmează să fie înghețat, în mod intenționat neexploatat, în scopul de a susține interesele germano-ruse vizînd Nord Stream 2, interese în care Austria este parte. Este un război murdar, în care statul român, vrea nu vrea, este silit să se implice. Dar cum? În termeni legali, economici și politici, soluția nu este prea complicată. Ne-o oferă pe tavă chiar OMV, în al cărui acționariat, după cum se știe, au intrat și rușii, prin Gazprom. Cînd peștele cel mai mic a înghițit peștele cel mare, cînd OMV a achiziționat Petrom, în contractul de privatizare, semnat atît de partea română cît și de partea austriacă, au fost prevăzute o serie de clauze obligatorii, extrem de importante pentru protejarea statului român. Între aceste clauze, două sunt cele mai relevante, pentru că ele vizau menținerea în funcțiune de către OMV a două rafinării, care, la rîndul lor, garantau securitatea financiară și buna funcționare a Oltchim. Această clauză a fost încălcată flagrant de către OMV, aducînd uriașe prejudicii statului român. A doua clauză vizează reabilitarea mediului. Statul român a vîndut ieftin Petromul în beneficiul OMV, dar, la schimb, OMV s-a angajat să facă investiții masive pentru reabilitarea terenurilor din proximitatea rafinăriilor. OMV nu și-a respectat aceste obligații. Ca atare, statul român are nu numai dreptul, ci și obligația de a lua măsuri. Cea mai simplă și cea mai corectă măsură este rezilierea contractului de privatizare, stabilirea penalităților care urmează să fie plătite de către OMV, scăderea acestora din investițiile făcute de partenerul austriac, punerea în balanță, pentru obținerea unui rezultat final a ceea ce s-a investit în acești ani cu veniturile reale – nu și cele ascunse – realizate de OMV pe seama Petrom. Preluarea tuturor acțiunilor deținute de OMV de către statul român ne poate asigura, pe termen mediu și lung, o mai mare independență energetică. Putem exploata bine merci singuri sau în cooperare cu alte companii perimetrul offshore de la Neptun Deep, devenind exportatori de gaze pentru întreaga Europă și putem exploata tot bine merci, așa cum am făcut și înaintea privatizării, uriașele zăcăminte de petrol din România și din străinătate deținute de statul român, cele mai multe aflîndu-se în subsolul României, precum și întreaga producție de gaze de sondă. De care în prezent beneficiază exclusiv OMV.

Este bine ca Guvernul Austriei să știe că, dacă a scos sabia, declanșînd un conflict economic și politic cu România, de sabie va pieri.

Articolul semnat Sorin Roșca Stănescu a apărut pe site-ul Corectnews în 1 februarie 2019.

Sursa: http://www.corectnews.com/business/salv-de-tun-omv-n-r-zboiul-gazelor

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Istoricul Corvin Lupu: În lumea globală a serviciilor, marile servicii ale lumii le domină pe cele mici și o dată cu ele, domină politicile guvernamentale. Gradul de independență al serviciilor exprimă nivelul general de suveranitate al țării

     Profesorul Corvin Lupu, cunoscut istoric și cercetător al istoriei contemporane a României, afirmă că serviciile secrete s-au globalizat și colaborează pentru a domina politica la nivel mondial.

Lupu spune că această colaborare între serviciile secrete de pe planetă, care teoretic ar trebui să fie rivale, dăunează statelor care doresc să fie suverane.
„Fenomenul globalizării a început cu serviciile de informații. Marele secret al Securității a fost faptul că, fără aprobarea sau știința lui Ceaușescu, ea a intrat în jocul unor colaborări globale. Serviciile din toată lumea și-au propus să coopereze între ele pentru a-și da reciproc puterea de care aveau nevoie pentru a-și promova interesele și a putea ieși de sub controlul puterii politice. Pentru a se afirma în fața politicului Securitatea, prin intermediul D.I.E./D.G.I.E./C.I.E., a colaborat cu alte servicii și a adus în țară informații prețioase, pe multiple planuri, inclusiv tehnologie avansată. Ceea ce nu știa Ceaușescu este că această tehnologie nu se sustrăgea prin mijloacele spionajului clasic, al pătrunderilor prin efracție în locuri sensibile etc. Majoritatea informațiilor aduse de spioni se obțineau la schimb. Securitatea dădea secrete ale României sau ale partenerilor ei și primea la schimb informațiile necesare economiei naționale, sau alte informații solicitate de conducerea țării. Aici se ridică marea întrebare: cu ce preț s-au obținut acele informații? Care informații au fost mai valoroase? Cele primite, sau cele predate? A fost realmente de folos această activitate, privit în perspectivă istorică? Este foarte greu de cuantificat. Eu cred că nici generalul Aristotel Stamatoiu, adjunctul lui Vlad pentru spionaj extern, nu putea evalua exact raportul valoric între ce se dădea și ce se primea la schimb.

Apoi, această globalizare a serviciilor este dăunătoare tuturor statelor care doresc să fie suverane. În lumea globală a serviciilor, marile servicii ale lumii le domină pe cele mici și o dată cu ele, domină politicile guvernamentale. Un stat poate fi independent doar dacă are servicii secrete independente. Gradul de independență al serviciilor exprimă nivelul general de suveranitate al țării. Uitați-vă la România de astăzi: serviciile secrete sunt aservite total străinătății/colaborării globale, iar România este colonie. Majoritatea zdrobitoare a resurselor țării sunt cărate de străini, pe nimic, pe niște redevențe nesemnificative, iar profiturile companiilor, băncilor și societăților de asigurări sunt exportate nefiscalizat”, a afirmat profesorul Lupu într-un interviu acordat siteului Justițiarul.

Lupu spune că serviciile secrete din România sunt mai puternice decît politicul. De asemenea, Corvin Lupu afirmă că statele partenere ale României ocrotesc firmele străine care acționează în România și care sunt controlate de serviciile de informații ale țărilor respective.

„Dar, așa aservite cum sunt, serviciile secrete românești sunt puternice. Mai puternice decît politicul și lor li se cere din străinătate să boicoteze eventualele măsuri care ar conduce la o suveranitate națională sporită. Nu vedeți că guvernele actuale nu pot face ce și-au propus? Nu sunt lăsate să mărească salariile și pensiile, să fiscalizeze și să aducă în legalitate companiile și băncile străine, li se fac dosare penale politicienilor civili de vârf, li se scoate lumea în stradă etc. Fenomenul a început de pe timpul lui Ceaușescu, dar la o scară ceva mai mică.

Oficial, la vedere, serviciile secrete din România fac parte din Comunitatea Informativă a N.A.T.O. și există colaborări tot mai adînci între serviciile statelor din U.E. În afara acestor colaborări firești, sunt interesele economice ale serviciilor. Firmele serviciilor unor țări sunt acoperite și protejate pe teritoriul altor state. Fiecare stat din zona de influență în care ne găsim noi în acest moment istoric ocrotește firmele unor servicii străine. Le protejează afacerile, le scutește de taxe și impozite, le ferește de controalele organelor fiscale etc. Din activitatea economică a serviciilor se adună valori imense. Serviciile secrete sunt mari imperii financiare, nevăzute decît în mică măsură de conducătorii politici și deloc de opinia publică. În jurul acestor imperii economico-financiare se ridică și afaceri personale ale angajaților serviciilor secrete și ale familiilor lor”, a mai spus profesorul Lupu

Articolul semnat de Andrei Nicolae a apărut pe site-ul Activenews în 4 februarie 2019.

Sursa: https://www.activenews.ro/stiri-politic/Istoricul-Corvin-Lupu-In-lumea-globala-a-serviciilor-marile-servicii-ale-lumii-le-domina-pe-cele-mici-si-odata-cu-ele-domina-politicile-guvernamentale.-Gradul-de-independenta-al-serviciilor-exprima-nivelul-general-de-suveranitate-al-tarii-154461

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Cruciada specială de rugăciune din 7 februarie 2019

     În ziua de 7 februarie 2019, toţi membrii grupurilor de rugăciune, din fiecare ţară, sînt invitaţi să se roage Cruciada specială de rugăciune, pentru a-L ajuta pe Isus să salveze sufletele.

Tema lunii: Marele Avertisment – Protecție împotriva lui Anticrist

Se vor recita

  1. Rozarul Sfintei Fecioare (dacă este posibil cele patru mistere tradiţionale);
  2. Rozarul Îndurării Divine*;
  3. Cruciada specială care cuprinde rugăciunile nr.: 96, 3, 4, 6, 8, 16, 18, 20, 42, 43, 54, 55, 60, 71, 83, 88, 131, 96;
  4. Recitarea Rugăciunii (155) a Cruciadei pentru protejarea acestei Misiuni a Mîntuirii;
  5. Consacrarea la Inimile Imaculate ale lui Isus şi ale Mariei;
  6. Rugăciunea către Arhanghelul Mihail;
  7. La sfîrşit, cu rozarul în mînă, vom recita de 50 de ori Rugăciunea 132 a Cruciadei, pentru protejarea acestei misiuni (Mesajul din 31 ianuarie 2014).

„Fiica Mea preaiubită, doresc să instruiesc Grupurile Cruciadei Mele de Rugăciune pentru a fi vigilente atunci cînd se vor înfiinţa, în naţiunile lor. Trebuie să păstreze apa sfinţită în preajmă, să aibă un Crucifix al Meu şi să recite această Rugăciune specială a Cruciadei pentru Binecuvîntarea şi Protecţia Grupului Cruciadei de Rugăciune.“ (Rugăciunea nr. 96) „Vă rog să recitaţi această rugăciune, înainte şi după fiecare întîlnire de rugăciune.“ (Mesajul lui Isus către Maria Îndurării Divine din 25 ianuarie 2013)

*În anul 2011 Isus ne-a transmis, prin intermediul Mariei Îndurării Divine, următoarea rugăciune pe care să o recităm la sfîrşitul rozarului:

„«O Doamne, umple-mă cu darul Spiritului Sfînt, pentru a putea duce Preasfîntul Tău Cuvînt păcătoşilor, pe care trebuie să-i ajut să se mîntuie în Numele Tău. Prin rugăciunile mele, ajută-mă să-i acopăr cu preţiosul Tău Sînge, ca să poată fi atraşi la Inima Ta Sfîntă. Dăruiește-mi darul Spiritului Sfînt, pentru ca aceste sărmane suflete să se poată bucura în Noul Tău Paradis.»

Să spuneţi această rugăciune în fiecare zi după ce ați recitat Rozarul Îndurării Divine şi, prin fidelitatea voastră față de Mine, veţi ajuta să-i mîntui pe copiii Mei.“ (Mesajul lui Isus către Maria Îndurării Divine din 10 mai 2011)

În mesajul din 11 mai 2016 comunicat Annei Marie, Isus cere ca, înainte de a începe recitarea rozarului, să spunem următoarea rugăciune:

„Prin mijlocirea Mamei noastre cerești, Mama lui Dumnezeu, prin viața, moartea și învierea lui Isus Cristos, Mîntuitorul și Răscumpărătorul sufletelor, îți cerem, Părinte Ceresc, să oprești orice complot terorist planificat și îndeplinit de păcătoșii posedați care îi urăsc pe copiii lui Dumnezeu. În numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin.“

Isus: „Aceasta este ceea ce ei ar trebui să se roage. Îi rog pe preaiubiții mei copii, apostolii să publice și să recite această rugăciune înainte de a începe Sfîntul lor Rozar. Dacă nu înaintea lui, atunci înaintea Rozarului Îndurării Divine.“(Mesajul lui Isus către Anna Marie, Apostol al Scapularului Verde din 11 mai 2016)

Sursa: http://www.internetgebetskreis.com/fr/

https://revelatiialecerului.wordpress.com/2016/07/01/minia-tatalui-meu-se-revarsa/

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Mulți vor acționa ca Iuda și vor da comorile dușmanilor lor

Mesajul Sfintei Fecioare Maria din Anguera, Regina Păcii către Pedro Régis

Mesajul nr. 4.752 din 31 ianuarie 2019

        Dragi copii, va veni ziua în care multe adevăruri ale credinței vor fi disprețuite și mulți aleși să apere adevărul se vor retrage de frică. Mulți vor acționa ca Iuda și vor da comorile dușmanilor lor. Sufăr pentru ceea ce vine peste voi. Vă rog să fiți apărători ai adevărului. Nu vă fie teamă. Isus al meu are nevoie de fiecare dintre voi. Dați ceea ce este mai bun din voi și veți fi răsplătiți cu generozitate. Acceptați Evanghelia lui Isus al meu, pentru că numai astfel puteți găsi mîntuirea. Nu permiteți ca informațiile dușmanilor să vă îndepărteze de adevărul lui Isus al meu și de adevăratul magisteriu al Bisericii lui Isus al meu. Mergeți înainte cu curaj.

Acesta este mesajul pe care vi-l dau astăzi în numele Preasfintei Treimi. Vă mulțumesc că mi-ați permis să vă reunesc aici încă o dată. Vă binecuvîntez în numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin. Pacea să fie cu voi.

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

O nouă împărțire a sferelor de ­influență este inevitabilă

       Ultima, dar nu cea din urmă, dintre împărțirile sferelor de influență a avut loc puțin înaintea intrării în secolul XXI.

Pentru a-și promova interesele comune, dar și interesele specifice, marile puteri ale lumii își împart vastul areal colonial de pe mapamond pe zone (geografice) sau pe sectoare (economice) de influență tocmai pentru ca interferențele (și deci conflictele) să se reducă spre binele colonialist comun.

Ultima, dar nu cea din urmă, dintre împărțirile sferelor de influență a avut loc puțin înaintea intrării în secolul XXI. După ce în anii ‘90 toate țările foste comuniste din Europa Centrală și de Est au trecut cu arme și bagaje în tabăra capitalului, tabăra respectivă, plină de foste și actuale puteri coloniale, a dat o bătălie de un deceniu pe zona cu pricina, așa-zis ieșită din comunism, deci tocmai bună de intrat în arealul colonialist. Dincolo de emoțiile generate din perspectiva trăitorilor zonei, importanța concretă a acestei zone – politică și economică – se dovedea, la scară mondială, de rangul doi, dacă nu chiar de rangul trei, de interes. Fără Rusia, aceasta nu reprezintă vreo mare însemnătate. Or, Rusia, după o prăbușire notorie, reușise deja o recuperare, cel puțin în măsura în care scăpase de lațul colonialist, indiferent al căreia dintre puterile coloniale.

Și atunci, America, prezervîndu-și fiefurile tradiționale, a găsit mai profitabilă preluarea jocurilor în Asia, către care se deplasa centrul de putere economic al lumii, lăsînd Europei de Vest nou-veniții din Europa Centrală și de Est. Așa se explică absorbția rapidă a principalelor țări din Europa Centrală și de Est în deja autobotezata Uniune Europeană, după ce purtase diferite nume de la inaugurarea din anii ‘60. În configurarea de la începutul anilor 2000 trăim și acum!

Dar vremurile și condițiile de la începutul anilor 2000 au apus definitiv. Deși nu se prea vrea a se vedea lucrurile cu ochii de azi, aproape totul este schimbat. America nu mai este cea de atunci. A pierdut teren. UE nu mai este cea de atunci. Comparativ, a cîștigat teren. Nici Rusia nu mai este cea de atunci. A recuperat teren. Nici China nu mai este ce era atunci. A depășit mai multe terenuri de joc. Ecuația s-a complicat. Cea bipolară – care a gestionat lumea după cel de-al doilea război mondial – nu mai este posibilă. Trebuie găsită o formulă care să includă oricum nou-veniții ce nu existau practic în perioada războiului rece: China și Germania.

Că lumea întreagă nu mai este cea de la începutul anilor 2000 o arată și faptul că la conducerea țărilor membre ale G20 (cele mai importante țări ale lumii) se aflau atunci, în aproape toate, guvernări considerate cu vederi liberale, în timp ce acum avem, în supermajoritatea acestora, guvernări considerate ori autocrate, ori „populiste”, mai simplu spus – care nu convin colonialismului actual: autocrații, pentru că îi ridică acestuia în cale instrumentul statal, iar așa-zisul „populism”, pentru că îndrăznește, chiar din interiorul unor state-puteri coloniale, să dea prioritate intereselor naționale proprii, taxate drept înguste și depășite. Balanța este alta și se schimbă mereu și mereu!

Nici ecuația colonială nu mai este aceeași de la ultima împărțire a sferelor de influență la începutul anilor 2000. America – marea putere mondială – și-a reformulat strategiile și și-a reidentificat partenerii, rivalii, vrăjmașii. Să fim serioși! Rusia nu figurează printre vrăjmași, în ciuda zgomotelor politice, sancțiunilor economice și altor asemenea. China – marea Chină care a trecut pe locul doi în lume la putere economică – ocupă totuși locul doi și la rivalii sau vrăjmașii Americii. Primul loc este ocupat însă de departe, în ochii Americii, de Germania. Nu se prea discută în acești termeni, chiar se ezită a se pune problema în clar, dar asta este realitatea: Germania este văzută ca inamicul numărul 1.

Nu pentru că Germania ar fi progresat într-atît economic încît să ia locul Americii pe podium și nici pentru că UE, al cărui conducător evident este Germania, ar fi devenit prima putere ­colonială, ci pentru că strategii americani, și nu numai ei, văd ca pericol înaintarea unui alt Reich german (al IV-lea) pe articulația structurilor deja constituite ale UE.

Industria germană, vehiculul principal al colonialismului german, a oferit în mod neașteptat argumentul faptic că Germania, care se pregătea de al IV-lea Reich, nu mai are legătură cu miturile pe care cu dibăcie caută să le propage în lume. A reieșit, după investigații nici măcar aprofundate, că industria auto germană mințea: îi mințea pe clienți, mințea autoritățile cu privire la parametrii în care se lăuda a se înscrie. Mai rău, un lanț întreg de corupție la cel mai înalt nivel căuta să acopere minciunile.

Americanii au lansat atac după atac: Volkswagen, Audi, Porsche, BMW, Mercedes, toate măsluiau soft-ul de măsurare a poluării. Miliarde peste miliarde de amenzi. Milioane de mașini rechemate în service. Și afacerea, bine botezată „Dieselgate”, este probabil în plină desfășurare. Nici celebrele Siemens – pentru, am numi noi mai pe românește, șpăgi de-a binelea! – și Deutsche Bank – pentru manevrarea necomercială a dobînzilor! – n-au scăpat autorităților americane puse pe căutat.

Buba americano-germană a spart și aproape-aproape de granițele Germaniei înseși. Conflictul din Ucraina are toate ingredientele unei intruziuni multiple din afara țării și poartă îndeosebi amprenta unei încercări reușite de destabilizare pe traiectul Germania-Rusia, ca o încercare de a împiedica o înțelegere politică între cele două puteri, alimentată de complementaritatea economică excepțională a acestora. Vînturarea NATO pe la granițele Ucrainei, cererile precise ale SUA de a înzestra cu armament greu vecinii din NATO ai Ucrainei probează nici dragoste pentru Ucraina, nici ostilitate față de Rusia, ci nimic altceva decît încercarea țintită de a împiedica Germania să ajungă la aranjamente pe zone de influență în regiune.

Criticile deschise la adresa gazoductelor care leagă Rusia direct de Germania prin Marea Baltică, cu ocolirea Ucrainei și Poloniei, precum și încurajarea americană deschisă a Poloniei pentru o politică independentă vizează tot Germania. Haosul politic din România are tot sorginte într-o înfruntare germano-americană.

Pentru România, euroatlantismul la care se închină a devenit un nonsens, „euro (adică Germania) și „atlantism” (adică America) sunt mai mult în despărțire decît împreună! Interesul măcar aparent al Americii pentru România nu are ca explicație decît situarea României, ca și în cazul Ucrainei, pe traseul Germania-Rusia.

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 30 ianuarie 2019.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/o-noua-impartire-a-sferelor-de-influenta-este-inevitabila-770915

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

 

31 ianuarie 2019 – Zi specială de rugăciune și post

      

          În mesajul din 30 ianuarie 2012 comunicat Mariei Îndurării Divine, Sfînta Fecioară Maria a cerut ca ziua de 31 ianuarie 2012 să devină zi specială de rugăciune și de post în vederea pregătirii pentru Avertisment.

„Copila mea, în timp ce Fiul meu vine acum să acopere lumea cu razele sale de îndurare, cu inima grea trebuie să-ți spun că mulți oameni vor muri în timpul Avertismentului.

Roagă-te, roagă-te, roagă-te pentru sufletele lor.

Tu, fiica mea, trebuie să ceri tuturor susținătorilor acestor mesaje divine să dedice mîine, marți, 31 ianuarie 2012 o zi specială de rugăciune. În această zi trebuie să recitați Preasfîntul Rozar și Rugăciunea Divinei Îndurări (Rozarul Îndurării Divine – R.C.).

Acolo unde este posibil, fiecare trebuie să încerce să postească în această zi. În acest fel mai multe suflete, în special cele în stare de păcat de moarte în momentul morții, pot fi salvate prin Îndurarea Fiului meu preaiubit, Isus Cristos.

Plîng cu lacrimi de durere pentru acei sărmani oameni care nu au nici o idee despre cît de multă durere și chin îi provoacă Fiului meu păcatele lor.

Bucuria Harului pe care Fiul meu o aduce lumii este umbrită de tristețea pentru cei care nu pot fi mîntuiți, datorită propriei lor alegeri. Minciunile care vor apărea și vor fi răspîndite în întreaga lume de către sufletele întunecate după ce Avertismentul are loc, trebuie să fie oprite de rugăciunile voastre.

Rugați-vă ca nimeni să nu refuze Îndurarea Divină a Fiului meu în timpul sau după Avertisment. Deoarece fiecare suflet pierdut din cauza acestor minciuni, este un suflet care va fi luat în stăpînire de cel rău.

Răspîndiți convertirea pretutindeni, copii. Acceptați că eu sînt Corăscumpărătoarea și Mijlocitoarea, care colaborează direct cu Fiul meu preaiubit, Isus Cristos, pentru a salva toate sufletele de moartea veșnică.

Iubirea mea pentru voi, copii, este foarte puternică. Implor îndurare pentru fiecare suflet, în fiecare secundă a zilei, cerînd iertare Tatălui meu.

Dar, copii, trebuie să mă sprijiniți unindu-vă cu mine în rugăciune și sacrificiu pentru a-i ajuta pe toți copiii lui Dumnezeu să intre pe porțile Noului Paradis.

Mama voastră Cerească,

Mama Mîntuirii“

Prin intermediul aceleiași mesagere, Domnul nostru Isus Cristos ne-a dăruit rugăciunea, prin care să cerem harul iertării păcatelor, în timpul și după Avertisment. (Mesajul lui Isus către Maria Îndurării Divine din 22 noiembrie 2012)

Rugăciunea (8) a Cruciadei de rugăciune: Mărturisirea păcatelor

Preaiubite Isus, îți cer iertare pentru toate păcatele mele, pentru durerile și jignirile pe care le-am adus altora.

Mă rog cu umilință pentru harurile prin care să evit să te ofensez din nou și să-ți ofer penitență conform Preasfintei tale Voințe.

Implor iertare pentru orice jignire pe care aș putea să ți-o aduc în viitor și care îți va cauza durere și suferință. Ia-mă cu tine în Noua Eră de Pace, ca să pot deveni parte a familiei tale pentru eternitate.

Te iubesc, Isus.

Am nevoie de tine.

Te onorez prin tot ceea ce reprezinți.

Ajută-mă, Isus, să pot fi demn de a intra în Împărăția ta. Amin.

Surse: https://www.internetgebetskreis.com/en/

https://revelatiialecerului.wordpress.com/2017/01/30/31-ianuarie-2017-zi-speciala-de-rugaciune-si-de-post/

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

În România există, de fapt, două economii – una profitabilă și cealaltă care merge în deficit

Șerbănescu, avertisment pentru românii care vor credite: Să aștepte. Este JAF!

Ilie Șerbănescu dă un sfat românilor care vor să ia credite de la bănci.

Ilie Șerbănescu a declarat, pentru DCNews, că ROBOR-ul nu reprezintă reala problemă a creditării în România. Analistul susține că românii trebuie să plătească o dobîndă foarte mare pentru că băncile care activează în România percep penalitate de risc de țară pe care BNR nu intervine.

„Acest lucru este inadmisibil”

„După părerea mea, ROBOR-ul nu va crește pentru că esența acestei măsuri este că dacă nu există un ROBOR de peste 2%, băncile nu plătesc nimic. Ele se victimizează acum după un program foarte bine ticluit, în sensul că, băi, cum vă permiteți voi să ne puneți nouă vreo restricție? Vreau să spun foarte clar că ROBOR-ul nu poate fi făcut responsabil decît de vreo 20% maximum din dobînda înspăimîntătoare cu care băncile străine dau credite românilor. Restul, și cînd ROBOR-ul era sub 2%, DAE era 10% fără ROBOR. Zece puncte procentuale înseamnă cu șapte puncte mai mult decît cum dau credite aceleași bănci la ele în țară. Taxa asta nu atacă fondul problemei care este această discrepanță. Iar această discrepanță există pentru că jumătate cel puțin din ea este penalitate de risc de țară. Dacă românul va fi luat credit din Bulgaria sau din Franța, banca din Bulgaria sau din Franța are dreptul să îi pună orice fel de penalitate de risc de țară vrea. Așa este logic. Dar dacă românul ăsta e din România și banca este este tot din România, acest lucru este inadmisibil. Asta e treaba BNR”, a declarat Ilie Șerbănescu.

Trebuie să se gîndească fiecare la buzunarul lui

Ilie Șerbănescu îi sfătuiește pe români să nu ia credite o perioadă de timp pentru a determina băncile să scadă dobînzile.

„Părerea mea este că singura modalitate ca românii să aibă credite mai ieftine este să nu ia credite o perioadă. Din păcate, lipsa de educație bancară este o realitate, pentru că în mod normal, nici un român care are ce mînca nu ar trebui să ia credite la bănci în condițiile date. Domnule, nu vreți să îmi dați cu 3 sau 4% cît îmi dă mama ta din Occident, nu iau credit. Trebuie să se gîndească fiecare la buzunarul lui. Cu 10% dobîndă, ceea ce e inadmisibil cînd dobînda de referință a fost pe tot mapamondul 0, este jaf, domnule. La jaf nu ai ce să faci, decît să de abții dacă nu ai putere și nu ai o bancă națională care să te apere. Românii să aștepte pînă cînd o să scadă pentru că o să scadă. Băncile au venit aici la jaf”, a mai spus analistul.

Articolul scris de Vlad Manolache a apărut pe site-ul DC News în 22 ianuarie 2019.

Sursa: https://www.dcnews.ro/serbanescu-avertisment-pentru-romanii-care-vor-credite-sa-astepte-este-jaf_633431.html

*

Euro, în EXPLOZIE. Ilie Șerbănescu: Cînd apare pericolul real

Economistul Ilie Șerbănescu a vorbit, în exclusivitate pentru DC News, despre deprecierea leului.

Analistul economic spune că din dorința de a proteja afacerile străine, BNR nu va lăsa leul să se dezaprecieze considerabil.

„Dacă ar fi să ne raportăm la ceea ce spune teoria, cursul valutar urmează economia. Dar în România acest lucru nu mai este demult valabil. La noi, este o economie subalternă care urmează pe cea dominantă, care se află tot aici, în România. Realitatea este aceasta și astfel, lucrurile sunt condiționate de alți factori decît ar fi normal.

Este o înfruntare politică care nu are legătură cu forțele politice, ci cu cei care sunt în spatele taberelor. În plus, mai este vorba și despre scandalul acesta cu Isărescu.

Acum, BNR lasă puțin leul să se devalorizeze și în curînd îi va pune stop. De ce? Pentru că grija pe care o are domnul Isărescu este pentru cei care produc cea mai mare parte a capitalului românesc, adică străinii. Acești oameni de afaceri își calculează afacerile în euro sau dolari, dar încasează în lei și Isărescu va avea grijă să nu piardă prea mult la schimbul în euro. Așadar, ei, reprezentînd economia dominantă, vor să nu încaseze mai puțin și de acest lucru are mereu grijă BNR -ul”, ne-a explicat Șerbănescu.

Cînd apare pericolul real

„A fost cursul 4,6 lei pentru un euro, îl poate lăsa la 4,8, dar apoi îl va stabiliza pentru că acum este doar un joc al lui Isărescu pentru interesele lui în acest scandal cu Parlamentul. Putem vorbi despre probleme ale cursului după ce vedem mai multe săptămîni că se conturează această tendință. Părerea mea este că între 4,6 și 4,8 este nimica toată. Dacă ajunge spre 5, atunci ori s-a stricat jucăria și Isărescu a scăpat hățurile sau caută un alt palier. Dacă ar fi după cum merge economia, ar trebui să fim de mult la 5 lei pentru un euro. Este greu de explicat acest lucru oamenilor care au credite în euro, însă este realitatea”, a adăugat Șerbănescu pentru DC News.

Articolul scris de Bogdan Cotigă a apărut pe site-ul DC News în 23 ianuarie 2019.

Sursa: https://www.dcnews.ro/euro-in-explozie-ilie-serbanescu-cand-apare-pericolul-real_633655.html

*

România și cele două economii. Ilie Șerbănescu: Trebuie să fii idiot să investești!

Analistul economic Ilie Șerbănescu a explicat, pentru DC News, că în România există, de fapt, două economii – una profitabilă și cealaltă care merge în deficit.

„În România vorbim despre două economii distincte. În primul rînd, vorbim despre economia celor care dețin controlul, care au toate resursele strategice și marile afaceri din România. Aceștia sunt în marea majoritate străini. Petrolul, gazele, toate industriile, băncile, toate sunt la ei, nu la noi. Această economie este profitabilă. Noi, românii, suntem consumatori concreți. Adică cei care mastichează după ce alții fac jocurile. Românii sunt în deficit. Ei reprezintă cealaltă economie. Dacă m-aș raporta doar la români, un euro ar trebui să fie spre 5 sau 6 lei pentru că importurile sunt mult mai mari decît exporturilor și peste tot este deficit. Cei care reprezintă economia dominantă nu au interes să fie un curs mare. Aceste două economii nu au legătură una cu cealaltă”, ne-a spus Șerbănescu.

Așteptăm degeaba investițiile străine

„Florin Georgescu a scos o carte despre capitalul din România. El spune cam același lucru, însă nu o poate spune ca mine. Eu sunt mai direct. Concluzia la care ajunge este că economia din România nu are capital. Eu zic că sunt două economii și totul devine mai explicit. Străinii folosesc formula simplă – investiții minime, profituri mari. Noi tot așteptăm investițiile lor. Nu vor veni. Investițiile vin doar acolo unde înlocuiesc forța de muncă scumpă. Altfel, trebuie să fii idiot să investești, tu avînd profit mare din forța de muncă slab plătită. Nu are nevoie. Ceilalți, adică românii, fac ce pot. Așa că soluția lui Georgescu este să capitalizăm economia românească. De unde bani?” , a completat analistul economic.

Articolul scris de Bogdan Cotigă a apărut pe site-ul DC News în 24 ianuarie 2019.

Sursa: https://www.dcnews.ro/romania-si-cele-doua-economii-ilie-serbanescu-trebuie-sa-fii-idiot-sa-investesti_633662.html

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Ca oameni trebuie să luați în considerare diferențele dintre voința umană și cea divină

Mesajul lui Dumnezeu Tatăl către Holy Love

22 august 2018

 

fragment

     „Copii, cu cît sufletele voastre se aseamănă cu Iubirea Sfîntă în momentul morții voastre, cu atît mai înalt este locul vostru în paradis. Iată de ce Mama Sfîntă* se află într-un loc atît de înalt în care nici o ființă omenească nu ar putea fi. Ea este Adevărul pur-Iubirea pură. Ea va asculta întotdeauna rugăciunile voastre. Ia imediat rugăciunile voastre din Inima sa și le așază în Inima Fiului său. Inima lui Isus este deschisă cererilor sale. Ca oameni trebuie să luați în considerare diferențele dintre voința umană și cea divină.

  „Inima Mamei Sfinte știe că Fiul său va răspunde fiecărei cereri în așa fel încît cel care solicită și inima lumii să aibă cel mai mare folos. Fiți liniștiți în această privință. Acceptați totul cu Iubire Sfîntă.

*Preasfînta Fecioară Maria

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Un caraghioslîc: adversarii politici își revendică deopotrivă UE care a luat României tot!

      Lucrurile s-au cam alterat pe la Bruxelles. Semn că lucrurile s-au cam alterat pe la Bruxelles și, de fapt, pe la Berlin sau Paris, adevăratele centre de putere din UE – în urma înfruntărilor dintre marii colonialiști ai zilelor noastre, dar și a învierii neanticipate a contestărilor din partea oamenilor de rînd din aceste centre –, menestrelii de la București au scos orchestrele reunite întru cîntarea UE!

Ca niciodată! Pînă acum au cam tăcut, bazîndu-se pe aparent indescifrabila, dar reala adeziune populară din România la UE. Adeziune explicabilă doar prin suprapunerea, în mintea românilor, a UE cu ieșirea în lumea largă, la muncă, în călătorii – cu alte cuvinte, cu supraviețuirea și petrecerea timpului liber.

Că UE a ajuns un bastion colonial, că are două viteze (una a stăpînilor și alta a salahorilor), că UE a luat țării lor tot la dispoziția altora  (resurse ale subsolului, industrii, bănci, păduri, pămînturi) pur și simplu nu contează! Deocamdată este important doar că UE în­seamnă că pot părăsi România, unde nu mai au nici un rost, și pot pleca aiurea la un trai eventual mai bun și, tot eventual, la o vacanță mai acătării.

Că menestrelii și-au scos orchestrele întru cîntarea UE înseamnă nimic altceva că prea măritei UE nu îi este prea bine. Să nu credeți cumva însă că menestrelii s-au decis în sfîrșit să prezinte românilor bilanțurile (pitite pînă acum) ale apartenenței țării lor la UE. Rușinea falsurilor comandate în domeniu continuă să existe: în afara mult flașnetatelor fonduri europene, niciun beneficiu nu este contabilizat pe talgerul de activ și, culmea ilogicii, niciun  cost, dar chiar niciunul, nu este consemnat pe talgerul de pasiv!

În schimb, există din abundență fraze idioate de genul „ne este bine în UE”, „ce ne-am face dacă n-am fi în UE?!” sau „la adăpostul UE” ori „sub protecția UE”! Cu alte cuvinte, cîntări peste cîntări, fără nimic concret. Și apoi despre ce adăpost al UE este vorba? Cînd România a fost în criză, UE nici nu s-a sinchisit de proaspătul pe atunci partener, ci l-a dat pe mîna FMI, care, printr-un spurcat „acord”, l-a făcut harcea-parcea! Și apoi protecție față de cine? Se lasă a se subînțelege că față de Rusia! Păi, oameni buni, dacă Rusia rîvnește la resursele de toate felurile din România, atunci trebuie să le ia pe toate acestea de la corifeii UE, în mîna cărora se află acum, și nu de la români! Pe cine păcălim?!

Un adevărat caraghioslîc a ajuns tema UE în bătălia politică din România. Iohannis îl acuză pe Dragnea că, prin ceea ce face, riscă să scoată România din UE. Dragnea și PSD – care sunt calul de bătaie al Bruxelles-ului (ba că modifică legile justiției, ba că, mai rău, gazează demonstranții pașnici pentru politici proeuropene!) – se strofoacă să demonstreze cît sunt de atașați UE și cauzei europene, mai nou prin pregătirea (chiar efectivă și nu doar mimată) privind asigurarea președinției rotative a UE – o procedură de fanfară care nu merită cine știe ce atenție și oricum nu vreo abandonare a demnității. Toată lumea politică de la București se străduiește, nevoie mare, în aceste zile de început de an nou, să-și revendice UE! Măcar pe Iohannis Bruxelles-ul îl lasă să-l pupe-n fund, pe Dragnea nici măcar atît!

Menestrelii ca menestrelii, dar politicienii?! Ce tragedie! Nu numai că nici unul dintre aceștia din urmă nu pune cumva în discuție rînduielile prin care UE a luat totul României (și economia națională, și decizia națională, și identitatea națională), ținîndu-o la coadă în toate cele, dar se mai și străduiesc s-o ridice în slăvi în legătură exact cu ceea ce este contestat de oamenii de rînd în chiar centrele ei de putere! De fapt, UE face un pas înainte – iar dacă expresia nu pare concludentă, atunci să-i spunem un pas și mai departe – în evoluția colonialismului din zilele noastre. Oricum, este o tipologie distinctă: „colonialism colectiv”. Mai mulți colonialiști, mai vechi sau mai noi, hărtănesc colonia, cooperează între ei s-o jefuiască la sînge, iar acolo unde nu se înțeleg între ei cum să-și împartă halcanele își trag preșurile de sub picioare unii altora.

Iată, de pildă, România. Dacă stăpînul străin ar fi doar dintr-o țară, încă n-ar fi așa de rău cum este! Și-ar stoarce colonia – căci asta este România, o colonie! – ca pe lămîie, dar măcar ar feri-o să fie stoarsă și de alții! Din păcate, România este o colonie în cadrul sistemului centru-periferie al UE, făcînd obiectul unui „colonialism colectiv”. De aici și haosul din România! Haosul este chiar starea cea mai folositoare stăpînului străin, chiar dacă neunitar și necoeziv! Ce poate fi mai minunat pentru un stăpîn decît ca sclavii săi să se certe între ei, să dovedească astfel că nu sunt buni de altceva decît de a fi umiliți, biciuiți și jecmăniți.

„Colonialismul colectiv” nu se deosebește de colonialismul-matrice contemporan din care derivă: aceleași obiective, aceleași ustensile, aceleași diversiuni. Totuși, componenta statală este vădit sau oficial mai prezentă. Ceea ce nu reușește privatul colonialist face statul colonialist! La primirea în „club”, coloniile sunt obligate să consimtă la cedări oficiale de suveranitate. Și să-și modifice Constituția, astfel încît să se dea oficial prioritate reglementărilor zis „europene” în fața reglementărilor naționale. Nu mai vorbim că, pe parcurs, instrumentele statale ale puterilor coloniale intervin, direct, fără nici o jenă și reținere, să înfăptuiască politica stabilită de centrele de putere colonială din organizație.

UE a luat totul României: economia națională, decizia națională, identitatea națională. Și asta într-un răstimp istoric deosebit de scurt. Cum? Prin presiuni statale, a condiționat primirea în UE de tot ceea ce putea afecta succesul rapid al centrului vest-european în periferia România. Negocierile de intrare în UE s-au desfășurat după formula „vreți aderarea, dați economia”. Astfel România a intrat în UE fără economie, neavînd cum, în mod obiectiv, să tragă vreun avantaj de pe urma participării la UE. Iar în perioada ce a urmat, în timp ce pe fluxul UE-România economia din UE a putut beneficia de toate avantajele implicate, pe fluxul invers România-UE avantajele au fost trase tot de economia din UE, instalată de capitalul din UE în România, și nu de cea românească, desființată încă de la început spre a nu scoate cumva capul. Halal parteneriat! Halal partener!

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 23 ianuarie 2019.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/un-caraghioslac-adversarii-politici-isi-revendica-deopotriva-ue-care-a-luat-romaniei-tot-769964

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

1859-2019-160 de ani de la Unirea Principatelor Române

Theodor Aman – Proclamarea Unirii

Theodor Aman – Hora Unirii la Craiova

Theodor Aman – Unirea Prinipatelor

Nicolae Grigorescu – Unirea Principatelor

Gheorghe Tattarescu – Unirea Principatelor

Carol Pop De Szathmári – Portretul lui Alexandru Ioan Cuza

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

„Cînd te-ai decis să intri în Securitate, l-ai lăsat la ușă pe Dumnezeu“

Interviul luat de Eugen Pătrașcu istoricului Marius Oprea a apărut în ediția online a României Libere din 24 ianuarie 2019.

Domnule Marius Oprea, cînd ați scris „Moștenitorii Securității“, vă gîndeați că aceștia vor reuși să ia în posesie România și după trei decenii de la căderea comunismului?

Marius Oprea: Nu mă gîndeam, știam că se va întîmpla acest lucru. Se vorbește mult despre faptul că vinovăția părinților nu trebuie să cadă asupra copiilor. Perfect de acord, dar aici nu mai vorbim de vinovăție, de legătura cu faptele comise de părinții-torționari, ci de preluarea sistemului de putere și relații, de banii negri realizați de părinții securiști și activiști, și de pozițiile asigurate de aceștia copiilor – de la studiile în străinătate, plătite (ca în cazul secretarului PLUS Adrian Iordache) cu bani rezultați din acțiuni de contrabandă. Și de mușamalizarea unor fapte reprobabile ale copiilor, de către părinții ajunși în sistemul de putere. În cazul familiei Iordache, aceasta pare a fi o practică curentă. De pildă, Iulia Iordache (cofondator/vicepreședinte PLUS și soția lui Adrian Iordache, secretar general PLUS) este fiica lui Bugaru Constantin, fost ofițer de Securitate din Drobeta Turnu Severin. Acesta, care din cîte  știu are certificat de colaborator-agent al Securității de la CNSAS, a fost, rînd pe rînd, director la Electrica Mehedinți, adjunct la Hidroelectrica și traseist politic PSDR-PDL-PNL-PSD, dar, ca și Iordache senior, a adus prejudicii statului român în sume greu de estimat, prin comisioane încasate de la diferite firme, pentru acordarea de contracte supraevaluate, și este posesorul mai multor apartamente în București și în Timișoara, al unor terenuri pe Clisura Dunării ș.a. Ca și soțul său Adrian, Iulia Iordache, fata securistului Bugaru și vicepreședinta PLUS, a fost în 2002 protagonista unui accident grav, urmat de spitalizare vreme de cîteva săptămîni a victimelor. Fostul securist Constantin Bugaru, tatăl vicepreședintei partidului PLUS, a mușamalizat cazul la Poliția Mehedinți și la Spitalul Municipal, plătind daune generoase victimelor, care nu au depus plîngere penală. De fapt, despre asta este vorba. Să nu vă închipuiți că sunt cazuri izolate. Copiii securiștilor și ai foștilor activiști care au făcut carieră politică sau în administrație în timpul regimului Iliescu s-au bucurat de aceleași avantaje ca și copiii nomenclaturiștilor de odinioară și, iată-i acum intrînd în servicii secrete, în administrație sau politică drept „oameni curați“, deși nu se dovedesc departe de mentalitatea părinților, ale căror averi, dar și mentalitate le moștenesc. Acum a venit vremea lor. Ei trebuie să-și țină la adăpost părinții și trecutul lor, prin construirea unui „braț de acoperire“ politic. Problema nu rezidă în vinovăție, ci în continuitate. Avem de-a face cu o „predare de ștafetă“ de la fosta Securitate la noua Securitate, de la părinți către copii, în perpetuarea aceluiași sistem. Și culmea e că tocmai ei, „copiii sistemului“, cu studii în străinătate, „curați și spălați“, au preluat și capitalizat lupta împotriva „ciumei roșii“.

Credeți că Noua Securitate controlează partide, mass-media, afaceri, sau vi se pare că sunt exagerări ale unor alarmiști?

S-a recunoscut public, în mai multe rînduri, acest fapt, chiar prin dezvăluiri ale unor „defectori“ din Servicii. Vă mai amintiți de căpitanul Bucur, cel care a făcut publice interceptarea discuțiilor din redacția „Academiei Cațavencu“, cît și faptul că lideri ai societății civile erau atent monitorizați de Serviciul Român de Informații? El a fost îndepărtat din SRI și supus unui proces penal, dar nimeni nu a mai scris despre faptul că, apoi, a cîștigat la CEDO un proces împotriva statului român și a primit despăgubiri. Deci, din „trădător“, a devenit un avertizor public de integritate, care a arătat tocmai că în România se practică de către serviciile secrete (am văzut, în timpul președintelui Băsescu, cu cîtă intensitate) aceleași metode de control și influență asupra instituțiilor, începînd cu justiția, cît și pe palierele întregii societăți. Să nu uităm că s-a recunoscut public că Serviciul Român de Informații a raportat Comisiei parlamentare de control al SRI că, între 2005 și 2011, numărul total al mandatelor de ascultare puse în aplicare de SRI în cei șase ani este de peste 311.000. Înmulțind cu 20, numărul mediu al persoanelor de pe un mandat, a rezultat cifra de 6 milioane, după calculul făcut de președintele Comisiei SRI în martie 2018. Să fie atîtea cazuri justificate de „apărarea securității naționale“? Mă îndoiesc. Este doar aceeași problemă a continuității. În prea multe cazuri, Serviciul Român de Informații face ceea ce făcea și Securitatea – controlează „preventiv“ societatea, în beneficiul comanditarului politic sau al propriilor interese. Și, cum am văzut cu celebrele „protocoale”, a încercat sub Traian Băsescu să reînvie și vechea Direcție a VI-a de anchete penale, folosind DNA în acest scop și transformînd o instituție menită să combată corupția în poliție politică. N-am să uit prea curînd cum a fost furnizată TVR caseta de filaj cu Remeș primind niște cîrnați și cum unui om politic incomod pentru putere i-a fost distrusă în cîteva minute cariera politică de o viață, printr-o operațiune la care au conlucrat, ca în trecut, dezinformarea, filajul și ancheta penală.

Ce opinie aveți despre afirmația lui Dacian Cioloș cum că mai toți românii au avut legături cu Securitatea?

Ce-ar mai fi de comentat aici? Poate doar faptul că domnul Cioloș a fost sincer. Probabil că el, într-adevăr, nu cunoaște în cercul său, de familie, de prieteni și de unii dintre susținători, decît asemenea oameni. În 1989, Securitatea avea cam 14.000 de ofițeri și angajați civili, și un număr de 136.000 informatori, iar numărul foștilor deținuți politici și deportați depășea un sfert de milion. Acum, cei din urmă mai sunt puțin peste 40.000 (dintre care condamnați politic mai puțin de 2.000), în timp ce numărul securiștilor s-a multiplicat prin cel al copiilor lor, care le-au moștenit fie îndeletnicirea și practicile, fie averile, sistemul de relații și putere, cît mai ales mentalitatea.

Ați fost anchetat de Alexandru Iordache, de la Cercetări Penale, cea mai sinistră direcție a Securității, cel care sprijină partidul preluat de Cioloș. Credeți că în România dreptatea o să triumfe vreodată? Ce-ar fi fost normal să se întîmple cu securistul Iordache după 1989, după părerea dvs.?

Cred că ar fi fost normal ca măcar ofițerii de la anchete penale, care-i băgaseră la închisoare în anii ’80 pe opozanții lui Ceaușescu, să fi intrat sub incidența unor cercetări ale „faptelor de arme“. Dar nimeni nu i-a deranjat. Toți au intrat în noul sistem de putere și și-au slujit noii protectori politici, regimul Iliescu. Alexandru Iordache a fost cel care a coordonat ancheta noastră penală, în mod direct, am fost anchetat de un securist adus la Sarmisegetuza de Iordache de la Brașov – căpitanul Gheorghe Moldoveanu. Nu întîmplător și acesta a devenit, după 1989, fondator al „Vetrei Românești“, unde a fost membru cotizant domnul Cioloș. Am înțeles că Dacian Cioloș a debutat politic la PUNR, unde căpitanul Moldoveanu, care i-a bătut direct pe Caius și Sorin, era de asemenea fondator şi că fostul prim-ministru Cioloș a fost vicepreşedinte al Junimii Uniunii Vatra Românească. Știu sigur că la Brașov căpitanul Moldoveanu a organizat autobuzele cu manifestanți care au plecat la Alba Iulia, să-l huiduie la îndemnul prim-ministrului Petre Roman pe domnul Coposu, singura persoană care, ca urmaș politic al lui Iuliu Maniu, avea legitimitatea să se afle la tribună acolo…

Nu este straniu modul în care domnul Dacian Cioloș, dar și Serviciile au virat de la național-comunism la globalismul actual? Că Adrian Ivan, rectorul Academiei SRI, a dat de înțeles, într-un interviu, că sărbătorirea modestă a Centenarului Marii Uniri în anul precedent ar fi fost programată la nivel de stat astfel încît să nu trezească prea multe energii „naționaliste“?

Este un numitor comun aici, o predare de ștafetă, cum am mai spus. Acum foștii securiști au șepci de baseball cu „Red Bull“ și pentru ei moneda curentă nu e leul, ci euro. Sunt primii beneficiari ai acestei lungi și tulburi tranziții și au avut întotdeauna instinctul de a se înclina după cum bate vîntul. Ei nu au avut, prin natura meseriei, convingeri morale puternice. Cînd te-ai decis să intri în Securitate, l-ai lăsat la ușă pe Dumnezeu. Și prin asta, adevărul, binele, dreptatea. Ce să le mai ceri tocmai constanță, lor ori odraslelor, în privința convingerilor politice?

Credeți că astăzi se mai poate face dreptate pentru victimele regimului comunist?

Eu susțin că niciodată nu este prea tîrziu pentru adevăr. Și cred cu tărie în asta. Cred că singura dreptate care li se mai poate face este să existe o lege mult mai generoasă pentru recompensarea suferințelor lor, ca să nu moară în nevoi și sărăcie, cum se întîmplă. Un fost deținut politic primește 200 de lei pentru un an de pușcărie. Un securist primește cam 2.000 de lei pensie pentru fiecare an lucrat în Securitate. Și nimeni nu se poate lega de pensiile lor. Măcar să fie ridicate pensiile deținuților politici la acelea ale torționarilor lor.

Prietenii dvs. anchetați cu violență de acest securist securistă, Caius Dobrescu şi Sorin Matei, ce v-au spus cînd au aflat dezvăluirea dvs.?

Ei au văzut fotografia lui Iordache și mi-au spus că nu-și aduc aminte că ar fi arătat așa. Într-adevăr, și eu îmi amintesc bine că „maiorul Alexandru“ avea ochi albaștri. Este posibil ca acela care ni se recomanda nouă drept „maiorul Alexandru“ (și care se purta „părintește“ cu noi, spre deosebire de subordonați) să fi fost altă persoană, dar eu am aflat de la un fost ofițer de Securitate că numele celui care a coordonat ancheta la „nivelul superior“ a fost Alexandru Iordache. Noi nu am primit actele cercetării penale, ci doar pe cele ale urmăririi informative. O să mai caut în arhivele CNSAS, unde am găsit deocamdată adresa înaintată de generalul Vasile Gheorghe, șeful Direcției de anchete, și de Giani Bucurescu, șeful Securității București, către Iulian Vlad, cît și decizia acestuia de a nu fi trimiși în judecată, ci supravegheați cu atenție. Ceea ce am simțit cu toții pînă în decembrie 1989. Eu am fost în permanență presat să aleg între o condamnare cu închisoarea cuprinsă între 5 și 8 ani și semnarea unui angajament. A fost cea mai grea alegere din viața mea. Am ales să merg la închisoare. După cum m-a anunțat în septembrie 1989 căpitanul Moldoveanu, ar fi urmat, dacă nu mă decid să colaborez, să fiu judecat în ianuarie 1990. Am refuzat și atunci, așa că a vrut să-mi retragă repartiția în învățămînt, la care i-am mulțumit, că mă scapă de navetă, pentru că trebuia respectat Codul Muncii și m-aș fi putut angaja, ca absolvent de Istorie, doar la Muzeu sau la Biblioteca Județeană. M-a înjurat și m-a dat afară din birou, cu tot cu repartiție. Ceea ce m-a durut a fost să aflu, nu demult, cercetînd arhivele, că atît eu, cît și Caius eram turnați, în 1989, frecvent la Securitate, contra cost, de un prieten comun, fost deținut politic. A primit pentru turnătorii un ceas Orex, iar ofițerul care îl coordona, căpitanul Taropa, a ajuns, după 1989, directorul filialei din Brașov al unei bănci, același care i-a refuzat lui Ion Gavrilă Ogoranu un credit pentru că pe fișa lui de cazier luată de la Poliția Brașov erau înșirate toate condamnările lui în contumacie, încheind cu cea la pedeapsa cu moartea.

Dacă acest securist Iordache, așa cum ați afirmat, a coordonat și arestarea și deținerea la Jilava a revoluționarilor din 21 Decembrie – poate singurii adevărați revoluționari, pe lîngă cei de la Timișoara, din primele zile –, nu credeți că ar trebui să fie anchetat în Dosarul Revoluției?

Ba da, am solicitat o audiență și mă voi întîlni în cursul săptămînii viitoare cu domnul general Cosneanu, șeful Parchetelor Militare, cu care de altfel colaborez foarte bine în activitatea noastră de identificare a rămășițelor pămîntești ale victimelor comunismului. Am trimis fotografia „maiorului Iordache“ și prietenilor mei, muncitorii anchetați la 15 noiembrie 1987, în legătură cu torturarea cărora la arestul Securității din Rahovei este deja deschis un dosar penal.

Ce părere aveți despre faptul că pagina de FB a mișcării de stradă #Rezist a eliminat postarea foarte critică la adresa lui Cioloș, emisă pe baza dezvăluirilor dvs., la scurt timp după ce au făcut-o publică?

Cred că există o foarte mare derută acum între cei care, de bună-credință, condamnă în stradă „ciuma roșie“, dar și printre ceilalți, care încearcă să le capitalizeze politic nemulțumirea. Deruta aceasta s-a tradus și în multe amenințări primite de mine, de injurii ce să mai spun, cele mai multe sub protecția anonimatului, dar și direct, pe e-mail. Această fanatizare a electoratului #Rezist seamănă cu aceea a colegilor din „Vatra Românească“ ai lui Dacian Cioloș de odinioară. Nici ei nu erau capabili de un dialog, ci doar de injurii. Atunci eram înjurat că vreau să vînd Ardealul. Acum, că sunt vîndut lui Tăriceanu, pentru că da, recunosc, am făcut parte din guvernul său și sunt simplu membru în ALDE. Dar ce legătură este între asta și faptul că Alexandru Iordache a fost securist, un anchetator penal, așa cum a recunoscut el însuși?

Ați fost atacat „preventiv“ în Revista „22“ de către Mădălin Hodor, în martie anul trecut. În aprilie, același Hodor prezenta un document prin care, printre alții, era incriminat prof. Ioan Aurel Pop, proaspăt ales președinte al Academiei Române, prezentat ca om al Securității. Ce rol îi atribuiți lui Mădălin Hodor, suspendat de conducerea CNSAS în luna mai și cercetat disciplinar, în ecuația de putere care domină țara?

De simplu pion.

Sursa: https://romanialibera.ro/aldine/cand-te-ai-decis-sa-intri-in-securitate-l-ai-lasat-la-usa-pe-dumnezeu-770161

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Lanț de rugăciune pentru a proteja continentul american – 23 ianuarie 2019

 

      La fel ca pentru Europa, credincioșii de pretutindeni sînt invitați ca în ziua de 23 a fiecărei luni să se roage într-un lanț de rugăciune pentru a proteja continentul american.

În această zi, fiecare este rugat să recite, cel puțin unul din rozarele de bucurie, de durere, de lumină și de mărire precum și rugăciunile nr. 26, 30, 31, 80, 85, 124 și 141 ale cruciadei.
Sursa: https://www.internetgebetskreis.com/en/

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-14804988789171

GDS, fondat de Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu, împreună cu un agent sovietic și unul maghiar (II)

Corupție la cel mai înalt nivel, trafic de influență, conflict de interese, devalizare! Astfel identificam ieri, în prima parte a dezvăluirilor despre constituirea Grupului pentru Dialog Social (GDS), semnele sub care a apărut și a funcționat organizația. Continuăm astăzi să arătăm cine sunt fondatorii Grupului, legăturile lor cu Securitatea sau cu servicii de informații străine și cum au intrat ei în posesia unor bunuri de mare valoare, aflate în patrimoniul statului.    

„Informator al Securității”, numitorul comun al multor fondatori ai GDS. Întâmplare sau determinare? În mod cert, determinare! A fost cea mai sigură modalitate ca „dreapta civică” să fie sub control din capul locului. O dreaptă independentă ar fi fost un mare pericol, pentru că nu ar fi putut să fie șantajată, nu ar fi avut cum să joace după cîntec.

Informatori și agenți ai Securității

Unul dintre primii membri fondatori ai GDS deconspirați, despre care azi nu se mai vorbește și despre care nu mai e nici o referire pe site-ul GDS, la rubrica dedicată, este Dan Oprescu. El a fost silit să se retragă din GDS numai după ce au apărut dovezi că a fost turnător, în 2002 – după 12 ani de dat lecții despre moralitate în politică și societatea civilă. Dezvăluirea nu l-a împiedicat să fie mai departe consilier superior în Guvernul Năstase – „ciumă penală roșie” -, la Agenția Națională pentru Romi.

Un alt turnător select, Călin Anastasiu, fost membru fondator GDS, prieten la cataramă cu Alin Teodorescu și fost deputat al Partidului Alianța Civică, a tăcut pînă a fost deconspirat printr-un demers la CNSAS. De altfel, Anastasiu a fost cel cu care Alin Teodorescu a înființat prima companie de sondare a opiniei publice, IMAS. Anastasiu a fost folosit că sursă a Securității în perioada 1988- 1989, cu acordul PCR, și a avut numele de cod „Anghel”, după cum a relevat oficial CNSAS tocmai în 2010.

Mihnea Berindei, fiul lui Dan Berindei și omul de legătură al GDS cu neo-kominternul european, a fost racolat de Securitate în 1968 și a avut două nume de cod: „Sandu” și „Mircea”, a demonstrat CNSAS. Cunoscută specialistă franceză în istorie recentă, Catherine Durandin, și, totodată, expertă a Ministerului Apărării Franței, a întărit această notă afirmînd fără ocolișuri că a fost informată chiar de către serviciile speciale franceze că Mihnea Berindei a fost trimis de Securitate în Franța și a operat că agent al acesteia.

Sorin Antohi, un alt caz răsunător, alias „Valentin”, a fost nu numai informator dar și doctor închipuit la Universitatea lui Soros de la Budapesta cît și membru al Comisiei Tismăneanu. Un ministru de Externe voia să-l pună președinte al Fundației-clonă Gojdu, care urma să predea Ungariei oficial toată moștenirea marelui mecena Emanoil Gojdu. N-a fost să fie. Andrei Corbea-Hoisie, fost membru GDS și ulterior ambasador la Viena, și-a turnat prietenul, pe disidentul Dan Petrescu de la Iași.

Din GDS au făcut parte și doi prelați (singurii), despre care se uită acum: Iustin Marchiș, turnător la Cozia și Nicolae Corneanu, membru al Comisiei Tismăneanu și turnător timp de peste 40 de ani, unul dintre cei mai prolifici informatori ai Securității, depășit poate doar de Dan Amedeo Lăzărescu sau Mircea Ionescu Quintus.

Altă membră fondatoare a GDS, Smaranda Enache, fondatoare a Ligii Pro-Europa din Tîrgu Mureș, a fost, de asemenea, atît informatoare a Securității cît și activistă PCR.

EXPLICAȚIE FOTO: Revista „Dilema” a fost finanțată ani de zile de către Fundația Culturală Română, a cărui patron era Ion Iliescu

Rectorul Universității, Mircea Dumitru, alt „sifon”!

Acum foarte vocalul Mircea Dumitru, la rîndul lui membru GDS, a tăcut mîlc timp de 27 de ani pe tema relațiilor lui cu Securitatea. Fostul ministru al Educației cioloșiste, membru corespondent al Academiei Române, pe lîngă faptul că a tradus din germană pe care nu o știa pe cînd era angajatul lui Liiceanu la Humanitas, „a fost recrutat de către Securitate în scopul încadrării informative a studenților din Facultatea de Filozofie din București și a semnat la dată de 23.10.1980 un Angajament, olograf, fiindu-i atribuit numele conspirativ Negulescu”, după cum a atestat CNSAS de abia în 2017 și a dezvăluit Evenimentul Zilei. Anterior acesta mințise că nu a colaborat niciodată cu Securitatea. Cu toate acestea, în prezent, fostul turnător e bine-mersi, rector al Universității București, de unde da sinecuri tovarășilor săi de Grup, cum ar fi Vladimir Tismăneanu, co-autor al unui dicționar politic cu Virgil Măgureanu – în vechiul regim – și apoi al unui volum de dialoguri tovărășești cu Ion Iliescu.

Voracii Pleșu și Liiceanu

Despre cuplul Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu, membri fondatori ai GDS și cei mai aprigi profitori ai tuturor regimurilor, e greu să mai adaugi ceva, dincolo de cadourile pe care și le-au făcut reciproc din averea statului, de la Editura Politică încoace. Poate, totuși, în comparație cu Ioan Aurel Pop, „colaboratorul Securității” pe linie externă, pentru „supravegherea diasporei” de la… Varna, ar fi cazul să amintim că, pe vremea odiosului regim comunist nu numai că au fost beneficiari ai unor burse cu repetiție la Heidelberg (Republica Federală Germania) cînd alții nici pașaport pînă la Ruse nu puteau să primească, dar au făcut zeci de vizite în Occident, sărbătorind chiar și Revelionul la Paris, în repetate rînduri, împreună cu familiile (soția sau copilul) și călătorind uneori cu mașinile proprietate personală. Nu o spune Securitatea cea rea ci chiar acum incinerata cu onoruri naționale Monica Lovinescu. Dovezile abundă în Jurnalele ei! Păcat că și soția lui A. Pleșu, Catrinel Pleșu, fosta directoare ICR, a fost, și ea, informatoare și referend a DIE.

Patapievici, un mincinos!

Un alt membru cunoscut al GDS este Horia Roman Patapievici. Emoționată, după prima întâlnire cu el, Monica Lovinescu avea să scrie în Jurnalul ei: „Descoperim un tînăr (are 35 de ani și pare cu vreo zece mai puțin) simplu, emoționant și emoționat, aproape patetic, care ne vorbește de tatăl lui ieșind din închisoare și nespunîndu-i nimic din cele petrecute acolo. Aduce o sticlă de Murfatlar s-o bem împreună în amintirea acestui tată mort fără să-i fi spus fiului suferințele prin care a trecut”. După ani, Dosarele CNSAS care nu au putut fi făcute dispărute, au relevat faptul că Dionisie Patapievici nu a murit, săracul, fără să-i spună drama trăită de el în închisorile regimului comunist, ci a fost de fapt un ștab al regimului comunist, fost traducător al Armatei Roșii la Viena și un foarte interesant agent al NKVD, rezident la Banca Națională a României, unde acum lucrează pe post de consilieră soția lui Patapievici.

Mircea Dinescu, fost membru GDS, dincolo de statutul lui vedetă de disident și ginere de cetățeni sovietici, a fost absolvent al Academiei de cadre a PCR „Ștefan Gheorghiu” și secretar UTC al USR cu armata la Securitate. Anul 1988 l-a petrecut într-un tur ghidat al URSS-ului.

Cei trei, Pleșu, Patapievici și Dinescu au ocupat și funcții în Colegiul CNSAS neglijînd filosofia, cultura și poezia în favoarea documentelor secrete pe care au reușit sau nu să le găsească și dosească.

Moștenitorii lui Leonte Răutu

Alți membri de vază ai GDS ar putea fi Anca Oroveanu, fiica lui Leonte Răutu, sinistrul șef ideologic al Partidului Comunist din România și a Nataliei Răutu, cea mai apropiată prietenă a Elenei Ceaușescu sau Andrei Oișteanu, fiul Bellei Iosovici și al lui Mihail Oigenstein, emigrat în 1954 din URSS împreună cu familia, care a fost plasată de unchiul membrului GDS, Leonte Răutu, pe strada Washington, în cartierul Dorobanți. Fratele sau, Valery, s-a născut în Karaganda, cunoscutul lagăr al românilor deportați în RSS Kazahstan, unde tatăl său se află în misiune de propagandist și agent bolșevic chiar în lagărele de detenție, iar el în București.

Mariana Celac, sora primului ministru de Externe al FSN, Sergiu Celac, fostul traducător al lui Ceaușescu și acum coordonator al FUMN, este fiica primului prefect comunist pus de sovietici în România, la Craiova, originar din Găgăuzia, ulterior responsabil în Comitetul de Stat al Planificării. Din păcate pentru „forul moral” al „societății civile” care este GDS a fost, și ea, titulară a unui dosar fond Rețea a Securității, în care se arată că a fost recrutată la dată de 01.11. 1984, pentru completarea Rețelei informative pe linia Serviciului „F’. Nu știu ce înseamnă asta dar știu că, pînă la data deconspirării sale de către CNSAS, în 2010, în urma aceleiași campanii Voci Curate, a tăcut chitic.

Alt membru al Grupului trecut de la GDS la PSD este Sorin Ilieșiu; operator și fost propagandist PCR, împreuna cu Lucia Hossu Longin, la Festivalul „Cîntarea României”.

Membră GDS supranumită „tovarășa colonel”, Rodica Culcer, fostă „documentaristă” la „Ștefan Gheorghiu” și Secția Externă a CC al PCR a emigrat de la Revista Era Socialistă tocmai pînă în Ambasada Statelor Unite ale Americii, iar asta pe vremea regimului comunist, pentru a ateriza apoi, prin deplasări de serviciu, în avioanele aceluiași „ciumă penală roșie” Adrian Năstase.

Andrei Cornea, editorialist 22 și membru GDS, este fiul celui supranumit satrapul ideologic proletcultist al educației românești, Paul Cornea, secretar CC al UTM și sovietizator al culturii române. Desigur, fiul său n-are nici o vină.

EXPLICAȚIE FOTO: Andrei Pleșu, în calitate de ministru, aprobă cererea colegilor săi din GDS

„Acuzatorii publici”

După cum spune și reputatul analist politic și militar Valerian Stan, fondator al CADA în anii ’90, GDS a fost creat în oglindă de FSN, ca partener în jocul de maskirovka practicat cu profesionalism de manipulatorii opiniei publice de peste 29 de ani. Mai precis chiar din 22 decembrie 1989, de cînd s-a pus la cale fondarea GDS și a revistei 22, care avea să poarte acest nume ca simbol al reinstaurării la putere a celor veniți cu tancurile sovietice în 1944: a Ciumei Roșii. Pentru că fondatorul nu numai de facto dar și de jure, în acte, al Grupului pentru Dialog Social a fost nimeni altul decît Silviu Brucan, împreună cu informatorul Securității și agentul Ungariei Alin Teodorescu. Silviu Brucan, care, dacă ar fi trăit azi, ar fi trebuit să se afle în cătușe, alături de Ion Iliescu și ceilalți ucigași ai românilor din 1989. Același Silviu Brucan care-și avea soția, Alexandra Sidorovici, ea însăși agentă CEKA și apoi NKVD/KGB, la fel că soțul ei, plasată în poziția cheie de „acuzatoare publică” în marile procese politice ale elitei românești. Același Silviu Brucan care, începînd în septembrie 1944, în calitate de secretar general de redacţie al ziarului de partid „Scînteia”, cerea condamnarea la moarte a marilor oameni politici și jurnaliști români. Cum e oare să dai lecții de morală de pe podiumul pe care te-a pus un agent KGB care a cerut moartea lui Pamfil Șeicaru, Iuliu Maniu, Gheorghe I. Brătianu și Corneliu Coposu?

Ilegaliștii PCdR din GDS

Un membru cu greutate al Grupului, „trecut în neființă”, după cum se scrie pe site-ul 22, a fost Pavel Câmpeanu, considerat de scriitorul și sociologul Petre Anghel drept un fel supraveghetor bolșevic lăsat de Brucan la datorie între emulii lor de la GDS. Spre deosebire de colegii săi mai tineri, el nu a fost informator al Securității ci doar ilegalist al Partidului Comunist din România (PCdR). În februarie 1990, era publicat în New York Review of Books cu amintirile lui despre dictatorul sângeros Ceaușescu, cu care se ținuse pe vremuri de mîna în închisorile Jilava și Caransebeș.

La fel, Mihai Șora, moșulică cel simpatic din Piață Rezist și membru GDS încă de dinainte fondării organizației, a fost angajatul Anei Pauker în mandatul acesteia de ministru al Externelor bolșevice, redactor-șef la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă între 1959 şi 1969 – anii marilor epurări -, şef de secţie între 1951 şi 1954 la Editura pentru limbi străine şi apoi primul ministru al Învăţămîntului în Guvernul FSN Roman – Iliescu. Dan Andronic a publicat în Evenimentul Istoric o foarte interesantă Notă Secretă pozitivă a unui ofițer de Securitate care i-a propus colaborarea cu „organele”. De notat, a fost, la fel că Alin Teodorescu, membru fondator și la Fundația Soros – România.

În cele din urmă poate e demn de amintit că însuși președintele îndelungat al GDS, disidentul Radu Filipescu, este nepotul lui Petru Groza, primul ministru al regimului sovietic comunist.

Și ultimul pe lista această, ignorată de Mădălin Hodor, membrul GDS-ului lui Brucan și al IRR-ului lui Iliescu, este, cu voia dvs, celebrul Volodea Tismăneanu, fiul tatălui lui, la rîndul lui și el un biet propagandist la Ștefan Gheorghiu, co-autor de Mici Dicționare Social-Politice pentru Tineret, la editura Politică a PCR, alături de nu mai puțin celebrul Virgil Măgureanu, și, conform documentelor existente la CNSAS, plantat în Occident chiar cu acordul infamei Securități. Dar lista poate continuă…

EXPLICAȚIE FOTO: Ministrul culturii, Andrei Pleșu, subvenționează propria lui organizație

UTC-iștii de ieri, GDS-iștii de azi

Din aceeași categorie de fiu de propagandist comunist face parte și Teodor Baconsky, fiul poetului proletcultist Anatol E. Baconsky („Afară neaua a-ngheţat/ Şi viscolele-n zbor străbat/ Şi undeva-n Kremlin o rază de fereastră luminează/ O văd mineri, soldaţi, colhoznici, vreun activist îndepărtat/ Acolo Stalin rînd pe rînd/ Căi noi spre comunism croieşte/ Şi ceas cu ceas îşi împlineşte/ Cutezătorul jurămînt/ O, nencetat voi aştepta/ Pe Lenin – cînd să-l pot vedea,/ Să-i spun că razele pe care le-a dezlegat, nepieritoare,/ s-aprind arzînd mereu mai tare şi luminează-n ţara mea!”). Căzut din PDL pînă sub linia de plutire, el a fost reactivat în ultima perioada pe zona “alternativei de dreapta”. Mai puțin talentat decît tatăl sau, teologul Baconsky este cunoscut și pentru incursiunile sale prin jacuzziurile lumii.

Tovarășul său de „dreapta”, Cristian Preda, a devenit membru al PCR în 1987, în anul doi de facultate, cînd muncitorii revoltei anticomuniste de la Brașov erau măcelăriți și torturați de forțele regimului pe care el se pregătea sîrguincios să îl servească. Cristian Preda a fost membru al Comisiei de Cenzori a Uniunii Asociațiilor Studenților Comuniști din România (UASCR) și responsabil de organizarea Conferinței Naționale a UASCR din 1988.

La Concursul profesionalștiințific studențesc de științe sociale, Secțiunea „Materialism dialectic și istoric”, a obținut 20 de puncte. Pe urmele lui Lucian Boia, lucrarea să era o odă la al XIV-lea Congres al PCR și 45 de ani de la „revoluția de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă de la 23 august 1944“. Concursul a fost aprobat de tovarășa Elena Ceaușescu. Temele la care Cristian Preda s-a dovedit eminent: „Concepţia PCR, expusă de Secretarul General al Partidului, tovarășul Nicolae Ceauşescu, la sedinţa Plenarei CC al PCR, a organismelor democratice şi a organizaţiilor de masă şi obsteşti din 28 noiembrie 1988 despre unitatea, continuitatea şi etapele procesului revoluționar în țară noastră, despre marile transformări revoluționare ce constituie conținutul și definesc specificul fiecăreia dintre aceste etape“; „Ce este partidul revoluţionar al clasei muncitoare?“; „Dialectica contradicţiilor în viață socială. Concepția PCR a Secretarului sau General, tovaraşul Nicolae Ceauşescu, despre cunoaşterea și soluţionarea contradicţiilor în socialism“.

După ce a ajuns europarlamentar pe spezele PDL și ale Elenei Udrea a început să o înjure birjărește, la fel ca Baconsky pe „coruptă”, deși au petrecut momente de neuitat pe plaja prezidențială de la Neptun, sub ochiul de ciclop al lui Băsescu și țevile automatelor subacvatice al SPP.

Alt UTC-ist tomnatic, Alexandru Lăzescu, proțăpit de GDS la TVR pe vremea lui Băsescu, a fost vicepreședinte al Consiliului Uniunii Asociațiilor Studenților Comuniști din Politehnică Iași responsabil de „problemele cultural-educaționale”, adică de propagandă. Într-un interviu din 1979 apărut în „Flacăra Iașilor”, „Andi” Lăzescu afirmă: „Suntem comuniști sau viitori comuniști, și în orice moment trebuie să ne comportăm că atare, să privim în viitor, care este AL NOSTRU”. Corect. A știut bine. Alexandru „Andi” Lăzescu, unul dintre coloneii ilegali ai lui Gabriel Oprea. În 1990, simultan, era coordonator al GDS și Fundației Soros la Iași.

Despre Monica Macovei, membră GDS din tată în fiica, ați auzit probabil că anti-corupția a învățat-o de mică, din familie, cît și de la serviciul ei de dinainte de 1989, pe cînd activa că procuroare comunistă.

Articolul semnat de Victor Roncea a apărut în ediția online a Evenimentului Zilei din 22 ianuarie 2019.

Sursa: https://evz.ro/gds-fondat-de-andrei-plesu-si-gabriel-liiceanu-impreuna-cu-un-a.html

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

GDS a fost fondat de un agent sovietic și unul maghiar, secondați de Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu (I)

Motto: „După noi vom veni tot noi” – Walter Roman, “Secolul XX: Secolul Marilor Revoluții”, Editura Politică, 1970. Corupție la cel mai înalt nivel, trafic de influență, devalizare. Așa s-ar putea sintetiza azi constituirea Grupului pentru Dialog Social (GDS) dacă s-ar aplica grilele din manualul de anticorupție al DNA. Documentele pe care le publicăm în exclusivitate atestă mascarada independenței „anticomuniste” a fondatorilor GDS cît și modalitatea rapace prin care au intrat în posesia unor bunuri ale statului, între care impozantul sediu din Calea Victoriei 120. Clădirea istorică fusese pregătită și înzestrată de CC al UTC, sub umbrela unei fantomatice Asociații a tineretului român pentru Națiunile Unite, ca sediu de lux pentru Nicu Ceaușescu, cînd acesta venea la București. Sediu pus pe tavă activiștilor GDS de la cel mai înalt nivel al Frontului Salvării Naționale (FSN).           

Deși se proclamă drept „prima organizație a societății civile constituită legal după căderea comunismului” afișînd ca dată 31 decembrie 1989, cînd fondatorii grupului organizat de interese s-au prezentat public la Hotelul Intercontinental, GDS s-a înregistrat legal abia pe 22 ianuarie 1990, avînd ca reprezentat al parchetului, întâmplător, tocmai o tânără procuroare, pe numele ei Lacrima Ciorbea. Soțul ei, Victor Ciorbea, avea să devină peste puțin timp, din aceeași întâmplare prestabilită, președintele Confederației Naționale a Sindicatelor Libere din România, ulterior CNSLR – Frăția, în prezent sindicat-mamut afiliat Partidului Social Democrat (PSD).

Silviu Brucan, eminența cenușie

Dacă jurnaliști români și autori străini care au studiat îndeaproape evenimentele din 1989 (ca Burakowski Adam, Gubrynowicz Aleksander și Ukielski Paweł) susțin că ideologul bolșevic Silviu Brucan, considerat de presa britanică („The Times”) drept „eminența cenușie a FSN”, se număra printre membrii GDS încă de la înființare, actele publicate de Ministerul pentru Consultare Publică și Dialog Civic în perioada Guvernării Cioloș atestă indubitabil că fondatorii GDS au fost, într-adevăr: însuși Silviu Brucan, factotumul din executivul FSN, secondat de sociologul Alin Teodorescu, viitorul președinte al Fundației Soros și cancelar PSD (foto-captură). Practic, doi agenți veritabili ai serviciilor de informații sovietice și maghiare, după cum dovedim tot aici.

Peste numai 8 zile de la conferința de presă de la Intercontinental, Silviu Brucan, de data aceasta în calitate de membru al Consiliului FSN, îi aprobă colegului lui de constituire a GDS, cofondatorul Alin Teodorescu, alături de împuternicitul Gabriel Liiceanu, preluarea în patrimoniu, cu tot ceea ce se află în clădire, a sediului de lux al CC al UTC din Calea Victoriei 120. Și asta nu e tot. Aprobarea pentru înregistrare la Tribunal este dată de Andrei Pleșu, la rîndul lui membru fondator al GDS, dar de data aceasta în calitate de Ministru al Culturii și, ca să ființeze mai bine, același ministru membru al GDS își acordă carevasăzică sieși și colegilor săi și o generoasă subvenție financiară. Documentele publicate în premieră vorbesc de la sine.

Editura Politică, un cadou ca între prieteni

Să mai amintim și că, peste alte cîteva zile, Gabriel Liiceanu, colegul de GDS al ministrului Andrei Pleșu, primește de la prietenul său, prin ordin de ministru, și Editura Politică cu tot patrimoniul său.

Ca și în cazul agentului KGB recunoscut Silviu Brucan, care aprobă, pe 8 ianuarie 1990, darea în folosință gratuită a sediului din Calea Victoriei propriei lui organizații care se va înființa legal pe 22 ianuarie, Gabriel Liiceanu a ajuns director al editurii PCR rebotezate Humanitas, începînd cu data de 1 februarie 1990, printr-un ordin dat de prietenul său, pe 20 februarie. Editură la care acestuia i se publică, de 29 de ani, toate volumașele de eseuri adunate din „Dilema”. „Dilema” care a funcționat din 1993, cînd a fost fondată de Pleșu, și pînă în 2003, tot din banii contribuabililor, atribuiți prin Fundația Culturală Română aflată la vremea respectivă sub patronajul președintelui României, care a fost, în două mandate, nimeni altul decît Ion Iliescu.

Guvernul FSN – GDS

Chiar dacă istoria vorbește despre această primă perioadă „de tranziție” ca fiind sub o guvernare FSN e bine să subliniem că, de fapt, cu doi miniștri în cabinet – Andrei Pleșu la Cultură și Mihai Șora la Învățământ – plus alți viceminiștri și secretari de stat, prima administrație fesenistă de după 1989 a fost, în realitate, un Guvern FSN-GDS. Guvern condus de Petre Roman din care nu și-au dat demisia la mineriada din iunie 1990 nici Andrei Pleșu nici Mihai Șora, în ciuda tuturor biografiilor falsificate pe care le flutură pe net.

GDS și „Ciuma Roșie”

Deși se pretinde un opozant al „ciumei roșii” Grupul pentru Dialog Social este legat indisolubil de tot ce a însemnat și înseamnă FSN, respectiv creatorii și excrescențele lui. „Forul moral” al „societății civile” este, probabil, cel mai tenebros grup organizat de trafic de influență și control a vieții politice și culturale din România. Ca să revenim la modalitatea prin care s-a înstăpînit pe un bun obținut ilegal, prin corupție la nivel înalt, ilegalitate perpetuată pînă azi, amintim că, la 23 septembrie 2004 apare Hotărârea Guvernului nr. 1551/2004 prin care se conferă Asociaţiei „Grupul pentru Dialog Social” statutul de „utilitate publică”. Practic, o mare parte din activitatea GDS-ului e plătită astfel din taxele noastre. Semnatar: penalul Adrian Năstase. Cine era „șef al Cancelariei Primului Ministru Adrian Nastase”? Alin Teodorescu, cofondatorul GDS și apoi deputat PSD – „ciuma roșie”, fost președinte al GDS (1990 – 1991) și, concomitent, al Fundației Soros (1990 – 1996). Întâmplător și fost informator al Securității. Dar și, conform ultimului șef al UM 0110 „anti-KGB”, faimosul general Victor Neculicioiu, directorul Departamentului Contraspionaj «Ţări Socialiste», un dovedit agent al Ungariei.

Niște spioni

Sub prestare de jurămînt, la data de 12 iunie 1994, ora 13.30, celebrul general de contraspionaj Victor Neculicioiu informează din nou, pentru a doua oară, membrii Comisiei senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din 1989 că Alin Teodorescu a fost agent maghiar, documentat și prins în fapt, și că cel care a participat la recrutarea sa pentru serviciile ungare se numește Horvath Andor. Recrutarea s-a perfectat la Institutul de Economie Mondială (foto-document). Cine este Horvath Andor? Pentru necunoscători, ne spune Andrei Pleșu: „vechiul meu prieten Andor Horváth (Bandi pentru prieteni) mi-a fost secretar de stat la Ministerul Culturii (1990-1991)” (Dilema veche, nr. 675, 26 ianuarie – 1 februarie 2017). Și ce a mai fost, printre altele, traducătorul Horvath Andor? Nimic altceva decît membru fondator al Fundației Soros, cu cel pe care l-a recrutat drept președinte. Și cine se mai număra printre primii angajați ai lui George Soros în România? Întâmplător, o doamnă, Catrinel Pleșu, soția ministrului oengist Andrei Pleșu, fostă informatoare a DIE pe la 19 ani. Să mai amintim și că magnatul George Soros sosește pe 5 ianuarie 1990 în România și este întîmpinat la sediul GDS de… Silviu Brucan.

Români recrutați de unguri

Un adjunct al lui Victor Neculicioiu, Ioan Rusan, colonel în rezervă al SRI, după ce a condus secția Sibiu, și fost șef al compartimentului „Anti-STASI” din UM 0110, adaugă: „Un cadru de informații al serviciului comunist maghiar, Hunio Gabor, prin concursul și cu participarea agentului Horvath Andor (ulterior membru al Consiliului Director al Fundației Soros și profesor la UBB Cluj), a realizat, în 1988, recrutarea sociologului Alin Teodorescu”. Victor Neculicioiu mai completează în revista „Vitralii” a rezerviștilor SRI: „Centrala de spionaj ungară a dispus recrutarea de români cu posibilităţi în exterior în susţinerea revendicărilor lor, plecînd de la constatarea că vocile reţelei de naţionalitate nu dădeau efectul scontat. Pentru unul dintre aceştia, după 1990, un prim ministru român a insistat, după o vizită la Budapesta, să fie numit într-o funcţie înaltă în executiv (2002)”. Afirmația este întărită de generalul (r) Aurel I. Rogojan în cartea sa, „Fereastra serviciilor secrete. România în jocul strategiilor globale” (Editura Compania, Bucureşti, 2011), cu mențiunea că Adrian Năstase a fost informat dar degeaba.

După doi ani în postura de consilier personal al primului-ministru, pe 1 martie 2004, Alin Teodorescu devine oficial „Șeful Cancelariei Primului ministru”. După numai alte trei zile, pe 4 martie, în urma unei ședințe a Guvernului PSD-UDMR, Adrian Năstase aprobă reinstalarea la Arad a statuii celor 13 generali austro-ungari autori ai genocidului a peste 40.000 de țărani români. Statuia criminalilor fusese dezansamblată în urmă cu 80 de ani de Regele Ferdinand și Ionel I.C. Bratianu.

În mai 2005, sub Călin Popescu Tăriceanu, cine se străduiește să-i păstreze GDSului sediul gratuit primit de la FSN? Ministrul Culturii, Mona Muscă. Întîmplator, și ea, informatoare a Securității. După 10 ani, când se apropie expirarea contractului de gratuitate de 10 ani și se ridică deja discuții publice despre implicarea politică a GDS-ului, cine îi reconfirma gratuitățile locative din buricul târgului pentru încă 10 ani? „Ciuma roșie” – Victor Viorel Ponta.

Plagiatori și informatori

La capitolul morală, vajnicii 22-iști dau de pămînt cu „colaboratorii Securității” – chiar dacă nu sunt dovediți dar apar pe liste negre – dar și cu plagiatorii. Dar se uită că Andreea Pora, de exemplu, redactorul șef al organului, este o plagiatoare recunoscută. Ea a fost dată afară de la Hotnews după ce a plagiat din Cotidianul și Ziare.com fraze întregi, inclusiv cu o greșeala a colegilor plagiați. Peste ani, a repetat figura cu InPolitics, de data asta cu mai multă atenție dar, la fel, fără nici cea mai mică jenă. Dacă cazul Pora e, totuși, ridicol, cel al predecesoarei sale în funcție ne amintește de funie în casa spânzuraților.

Gabriela Adameșteanu, membră a GDS din prima tranșă, a fost silită să renunțe la șefia 22- ului după ce, în urma campaniei „Voci curate în presa și societatea civilă din România”, CNSAS a furnizat oficial informația că scriitoarea a fost „sursă a UM 0544”, fosta Direcție de Informații Externe a Securității (DIE). Scriitorul și cercetătorul Mihai Pelin, coordonatorul volumului SRI „Cartea Albă a Securității” afirma că ea i-a fost băgată în pat disidentului Mihai Botez, pe care l-a talonat apoi toată viața.

Primul redactor șef al 22 – și purtător de cuvînt al GDS – a fost Stelian Tănase, la data „revoluției” „instructor cultural” UTC la Casa de Cultură „Nicolae Bălcescu”, cu părinți activiști PCR.

Un caz trist

Cezarul informatorilor, Alexandru Paleologu, la rîndul lui membru co-fondator al GDS și ambasador al regimului FSN în Franța (pînă cînd s-a solidarizat cu „Golanii” din Piața Universității), oricît de simpatic a reușit să se facă public, datorită inteligenței lui vii, a fost o slujnică oribilă a Securității, ca să citez un cercetător CNSAS care i-a conspectat Dosarul. Așa simpatic cum era a semnat pentru eliberarea mahărului comunist Gogu Rădulescu arestat în lotul CPEx al CC al PCR. Recunoașterea colaborării sale cu Securitate nu îl absolvă de răul făcut, este de părere istoricul Adrian Majuru, care scrie destul de contontend cu privire la memoria bătrînului turnător și al „dinastiei” sale sterpe. „Alexandru Paleologu este asasinul moral al lui Mircea Vulcănescu. Dinastia Paleologu merge mai departe. Fiul său este deputat PDL şi se visează primar de sector”, scria istoricul literar Adrian Majuru, într-un serial din Cotidianul dedicat non-valorilor care ne sufocă. De la momentul scrierii lui Majuru, mini-Paleologu a ajuns ambasador şi chiar şi Ministru. Al Culturii! Din această poziție a îndrăznit să aprobe profanarea statuilor marilor repere ale culturii și învățământului României aflate la Universitate, așa cum tatăl său o făcea în scris pe vremuri. Dar să-i dăm cuvântul lui Adrian Majuru: „Şi în timp ce spurcăciunea de Alexandru Paleologu încasa purcoaie de bani prin Uniunea Scriitorilor de la Securitate pentru turnătoriile lui, victima sa, trădată şi ucisă, Mircea Vulcănescu, se stingea lent şi dureros la Aiud. Iar fiul acestui turnător asasin, imoral ca tatăl sau şi cu uşor retard în imediat, Toader Paleologu, este în continuare în cărţile puterii şi visează la un fotoliu de primar. Această micro-dinastie Kim a României rămîne în cărţile serviciilor şi în defavoarea noastră.

Mircea Dinescu, în primele rînduri la constituirea GDS-ul

Un alt liant între FSN și GDS, poetul Dinescu este ginerele profesorilor Elena Loghinvski (Ludmila Loghinovskaya) și Albert (Adalbert) Kovacs, fost bursier în URSS, cu doctoratul în filologie la Universitatea „M.V. Lomonosov” din Moscova și ulterior asistent la Catedra de filologie rusă a Institutului „Maxim Gorki” din Bucureşti, unde soția lui devine lector. Albert Kovacs l-a cunoscut în mod cert pe Ion Iliescu, cu care a studiat în URSS exact în aceeași perioadă. După cum se știe, la începutul anilor ’50, Ion Iliescu a fost secretarul „Sovietului unional al studenților și aspiranților români” aflați la studii în Uniunea Sovietică.

La moartea lui Kovacs, în 2015, Uniunea Scriitorilor din România, condusă de Nicolae Manolescu a transmis un mesaj bizar: „Îl salutăm pe ultimul său drum fără să spunem să-i fie ţărîna uşoară, ci doar cerul de la Răsărit să-l lumineze!” Soacra lui Dinescu a fost teleportată după absolvirea Facultății de Filologie a Universităţii de Stat din Ural la București de unde își plătea cotizația la PCUS regulat, la sediul ambasadei URSS.

Pe 11 mai 1988, Andrei Gromîko, președintele Sovietului Suprem, venit în vizită oficială la București, a comunicat o listă scurtă de invitați din domeniul culturii pentru o vizită de perfecționare în URSS. Pe ea, la loc de cinste, numele lui Mircea Dinescu. Astfel, Dinescu face turul URSS, monitorizat de agenți ai DSS (0110), pînă în Crimeea, unde i s-a pierdut urma pentru o perioadă mai lungă de timp.

În 1991 i-a fost amfitrion și conviv lui Soros la București, chiar la Uniunea Scriitorilor, unde i-a lansat cartea „Pentru o transformare a sistemului sovietic”, proaspăt scoasă de Gabriel Liiceanu, din tipografia fostei Editurii Politice a PCR, acum Humanitas. Cuvîntul înainte, asumat de „Humanitas”, pare scris de însuși Silviu Brucan, cel care l-a primit pe Soros în România, chiar în primele zile ale lui ianuarie 1990: „Autorul cărții de față s-a implicat total, practic și teoretic, prin inițiative directe ca și prin elaborări abstracte, la procesele care au schimbat și vor mai schimba nu numai înfățișarea continentului nostru dar și destinul Statelor Unite”.

Articolul semnat de Victor Roncea a apărut în ediția online a Evenimentului Zilei din 21 ianuarie 2019.

Sursa: https://evz.ro/brucan-walter-roman-grup-dialog-social-liiceanu-plesu.html

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Oficializarea statutului de ­colonie al României devine presantă ­pentru capitalul străin

        În ciuda caracterului lor excepțional – atît prin conținut, cît și prin unicitatea promovării lor într-o țară care s-a remarcat, din păcate, doar printr-o obediență frizînd ridicolul –, măsurile antiabuz de monopol adoptate de coaliția PSD-ALDE au șanse mici de reușită.

Asta pentru că ating capitalul străin, deoarece acesta, și nu altcineva, s-a așezat, prin presiuni și impuneri de condiții, în fotoliul domeniilor care oferă posibilități de abuz de monopol și îl practică jenant de la instalare, dovedind că tocmai de aceea a vizat de la început domeniile cu pricina. Capitalul străin va replica! Nu este un termen prea potrivit. De fapt, se va răzbuna, în virtutea obligației colonialiste pe care și-o asumă de a-i pedepsi pe cei ce îndrăznesc să nu-i cînte osanale. Lupta este complet inegală: de o parte, guvernul, cît l-o ține Dumnezeu, fără nici o putere efectivă, de cealaltă parte capitalul străin, care a preluat sub control toate punctele și pîrghiile strategice din economie, transformînd România într-o colonie și tratînd-o ca atare. Guvernul nu va avea să lupte doar cu vizatele companii din domeniile unde se practică la greu abuzul de monopol, ci cu toată floarea cea vestită a întregului Apus.

Căci, după ce a preluat cele trei domenii monopoliste (resursele naturale, distribuțiile de energie și băncile), restul economiei s-a prăbușit ca popicele la picioarele sale. Iar acum, de fapt, deține tot! Guvernul care va alege să se lupte va trebui s-o facă cu întregul moloh al capitalului străin, care este neunitar doar cînd este vorba de interesele disjuncte ale componentelor sale, dar care este coeziv cînd este vorba de a pune cu botul pe labe vreo colonie recalcitrantă.

Dacă-l vor ține baierele și nu va da înapoi, guvernul va trebui inevitabil să extindă aria luptei, ceea ce-l va pune în conflict cu întreg capitalul străin din România, mai ales că nedreptățile comise de acesta din urmă în România sunt incalificabile, iar unele din ele le întrec chiar și pe cele de abuz de monopol, singurele vizate deocamdată.

În mod obiectiv, nu vor putea fi trecute cu vederea, de pildă, externalizările de profituri fără fiscalizare, desfășurarea de activități cu pierderi false și altele asemenea, care constituie grosul furtului (căci trebuie să-i spunem pe nume!) pe care-l derulează capitalul străin în România! Și despre care doar se vorbește pînă acum, nici un fel de măsuri de contracarare nefiind luate.

Nu este greu de a identifica replica – de fapt, mai bine spus răzbunarea – capitalului străin. Acesta n-are ce face economiei cu capital românesc, pe care s-ar putea crede că ar viza-o înainte de toate, pur și simplu pentru că a distrus-o deja de mult. Nu o vor mai finanța băncile străine care fac jocurile în România?! Și așa n-o finanțează, iar cu doar cele 8 procente cu cît contribuie la finanțarea ei se poate foarte bine și fără! Iar de va limita extracția de gaze offshore (ca replică la plafonarea tarifelor de vînzare), prin amînarea investițiilor în exploatare, nimic altceva nu poate fi mai minunat!

Și așa România nu se alege mai cu nimic din gazele lăsate de Dumnezeu românilor, încît ar fi o blagoslovire ca zăcămintele să rămînă cît mai intacte în așteptarea tot de la Dumnezeu a unor vremuri mai bune! Și atunci capitalul străin își va vărsa paraponul pe populație prin forțarea unor tarife mai mari la tot ceea ce ajunge la aceasta fără ca guvernul să poată face ceva, respectiv prețurile la carburanți (fixate de cele patru companii cu poziții dominante pe piață, toate străine), tarifele în telecomunicații (unde nici nu poate fi considerat că există vreo piață, în măsura în care totul este dirijat de trei jucători, bineînțeles toți străini), dobînzile la depozite (integral la cheremul cartelului băncilor străine), ca și dobînzile la credite.

În acest ultim domeniu, să fie clar: ­ROBOR-ului vizat de măsurile punitive ale guvernului nu-i pot fi imputate nici în proporție de 20% dobînzile aiuritoare cu care dau credite băncile străine din România, grosul reprezentîndu-l penalitatea de „risc de țară”.

Inacceptabilitatea impunerii unei asemenea penalități la credite date intern de către bănci care sunt înscrise juridic tot intern în România nu este taxată de noile măsuri și de altfel înlăturarea acesteia nici nu poate fi treaba guvernului, ci cade în responsabilitatea guvernatorului BNR, care ar trebui s-o combată pur și simplu prin retragerea autorizației de funcționare a băncilor care practică o asemenea anomalie.

Presiunile directe în creștere ale capitalului străin asupra populației îi vor determina, poate, în sfîrșit, pe români să conștientizeze de unde vine jaful resurselor țării. Dar mai important va fi altceva. Intrarea fără echivoc în coliziune a măsurilor adoptate de guvernarea română cu politicile pretinse de capitalul străin și acțiunile în clar ale acestuia va aduce în mod obiectiv în atenția publică marea problemă a României actuale: contradicția dintre statutul ei oficial de țară suverană, membră a NATO și UE, și statutul ei real de colonie, fără economie națională, fără decizie națională, fără identitate națională.

Din motive nedeclarate, dar perfect identificabile, capitalul străin, care a preluat controlul proprietăților și pîrghiilor strategice din România și deci decizia, evită să preia, după cum s-ar cuveni, și administrarea țării, la care îi dau dreptul ­proprietățile și deciziile deținute. Îl costă nu doar mai ieftin lăsînd administrarea în seama românilor, dar mai ales în acest fel nu-și ­asumă vreo responsabilitate, putîndu-i face pe români vinovați de toate relele din lume. De aici haosul existent!

Nu poate fi condusă o mașină de cel care nu se află la volan, ba este chiar înghesuit în portbagaj! Preluarea administrării țării de către stăpînul străin care deține proprietatea și decizia ­ne-ar scuti de mascarada alegerilor, a înfruntărilor între partide politice și între instituțiile țării (guverne, președinții, parlamente și curți constituționale). O colonie este condusă de un guvernator străin. Și cu asta, basta! N-ar fi frumos și onorant, ar fi însă mai onest și poate chiar mai bine. Am scăpa de jocul de glezne al unui Dragnea și de crizele de autoritate comandate extern ale unui Iohannis.

Stăpînul străin ne-ar jecmăni desigur în continuare, dar mai cu responsabilitate. În condițiile unor politici pro-românești ale unor guvernări oficial românești, stăpînului extern îi va fi mereu mai dificil să mențină în viață minciuna existentă acum și să nu recunoască faptul de netăgăduit că România este o colonie. Recentele măsuri antiabuz de monopol obligă, de fapt, capitalul străin să oficializeze statutul de colonie al României pentru a-și putea continua cel puțin la ratele de pînă acum exploatarea colonială în România.

Adevărul, oricît de crunt, este oricum mai bun decît ­minciuna. Va mai rămîne însă o ­problemă: colonia cui? Cîțiva corifei sunt ­gata, dar nu prea se înțeleg între ei! Doamne, ce vremuri vin!

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 16 ianuarie 2019.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/oficializarea-statutului-de-colonie-al-romaniei-devine-presanta-pentru-capitalul-strain-768939

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Marius Oprea: Eminența cenușie din spatele partidului lui Dacian Cioloș este anchetatorul meu de la Securitate

       „Colegi de-ai noştri care împărtăşesc aceleaşi valori, aceleaşi principii, oameni anonimi, dar care vor să dea o mînă de ajutor, au depus o cerere de înregistrare a unui partid politic”, anunța degajat Dacian Cioloș momentul apariției partidului său PLUS, Partidul Libertății, Unității și Solidarității. Nume generos. Cerererea de înfiinţare a formațiunii politice a fost înregistrată pe 28 septembrie 2018 la Tribunalul Bucureşti. Fiind invitat pe atunci la o emisiune a prietenului meu, Tavi Hoandră, la Realitatea TV, nu m-am putut abține de la un comentariu. Anume că anonim înseamnă „acoperit”. Adică securist sub acoperire. Nu aveam de unde să știu atunci nu numai cîtă dreptate aveam, dar și că pentru mine „eminența cenușie” din spatele partidului condus de Dacian Cioloș este de fapt o mai veche cunoștință: anchetatorul meu de la Securitate, fostul maior de la Direcția de cercetări penale, Alexandru Iordache. Probabil acesta a ținut ca Dacian Cioloș să nu divulge numele fondatorilor partidului. Cum scria Iordache acum un an și jumătate în revista SRI-ului, „Intelligence în serviciul tău” despre istoria serviciilor secrete de informații din România, „discreția și precauția caracterizau întreg sistemul”, iar „secretul puterii serviciului și liderilor săi a rezidat în discreție”. Care, iată, n-a mai putut fi păstrată și anonimii lui Dacian Cioloș nu au rămas, deci, multă vreme așa.

Presa a titrat la cîteva zile de la acea emisiune la care participasem, pe 15 decembrie, cu litere de-o șchioapă: „Lovitură de teatru! S-a aflat cine sunt de fapt ADEVĂRAȚII fondatori ai noului partid, PLUS, al lui Dacian Cioloș”. Toți fondatorii, aşa cum apar pe site-ul Tribunalului Bucureşti sunt de la Casa de avocatură „Iordache & Partners”, fondată în 1992 de Alexandru Iordache, personaj care mi-e mai cunoscut mie, lui Caius Dobrescu și Sorin Matei drept „maiorul Alexandru” de la Securitate, coordonatorul anchetei penale la care am fost supuși în vara anului 1988. Secretarul general al partidului condus de Dacian Cioloș este Iordache Adrian Alexandru („managing partner” la „Iordache Partners”) și fiul fostului nostru anchetator, „maiorul Alexandru”, de la Serviciul de anchete penale al Securității Municipiului București. Preşedintele partidului este o anume Daneş Raluca Florina (senior associate la firmă) și vicepreşedinte este Iordache Iulia (soţia secretarului general și nora lui Alexandru Iordache). Partidul Libertății, Unității și Solidarității condus de Dacian Cioloș a fost înființat, așadar, ca partid de familie al fostului meu anchetator de la Securitate.

Fiul său, Adrian Iordache, după cum am găsit pe internet, este convins că „psihologia cognitivă va schimba acest secol în moduri profunde şi interesante”. Tare! Secretarul general al partidului condus de Dacian Cioloș are 8 joburi enumerate în profilul său de pe Linkedin și, cu aceasta, nouă. În vara anului 2001, însă, nu era așa de profund și implicat în „viața cetății”. Pe atunci, presa constănțeană relata că un oarecare Adrian Iordache, „un șofer de 23 ani posesor al unui jeep Mitsubishi Pajero cu numărul B-35-PAJ” a accidentat un polițist în misiune, pe motocicletă, în stațiunea Mamaia. Adrian Iordache din Bucuresti a fost identificat drept fiul avocatului Alexandru Iordache. Iordache senior a intervenit prompt la autoritățile constănțene, care, din nu știm ce motive, l-au prezentat drept parlamentar. Era „doar” consilier personal al generalului Toma Zaharia din MAI. Adrian Iordache, fiul lui, își făcea pe atunci studiile în străinatate, în Canada și Franța. Cu promisiuni, victima, plutonierul de poliție Stoian a fost convins de către Alexandru Iordache să nu depună plîngere, pentru a aplana un posibil dosar penal. După ce a fost sigur de muşamalizare, Iordache nu i-a mai plătit poliţistului nici costul tratamentului, nici măcar pe cel al tomografiei efectuate după accident. Cînd acesta l-a sunat, fostul anchetator al Securităţii i-a răspuns: „Ce, dom’le, vrei să mă suni pentru fleacul ăsta pînă ieşi la pensie?”

Despre Alexandru Iordache-tatăl, aflăm de pe pagina de prezentare a casei de avocatură Iordache & Partners, unde figurează drept fondator și mentor, că înaintea admiterii în barou în 1992, a lucrat în „law enforcement” (cum se numește, mai nou, Securitatea), fiind familiarizat cu „ambele tabere ale baricadei”. Și mai tare! În schimb, Armaghedonul securiștilor din 2002 îl prezintă altfel: „Fost ofițer de securitate, specializat în cercetări penale. La 31 Decembrie 1990 a fost trecut în rezervă la cerere din Serviciul Român de Informații. Implicat în operațiuni de contrabandă cu țigări aduse din Cipru, prin care a fraudat statul român cu 110 milioane dolari. La 15 Iulie 2001 a fost reactivat pentru scurtă vreme în SRI. În prezent (adică 2002 – n.n.) este consilier personal în probleme juridice al generalului Toma Zaharia, secretar de stat în Ministerul de Interne. S-a semnalat că deține conturi în Elveția, la BNP Schweiz”.

La ancheta din 1988, prietenii mei, Caius Dobrescu şi Sorin Matei, au fost bătuţi serios de anchetatori, conduşi de Alexandru Iordache, care se recomanda „maiorul Alexandru”, venit pentru această anchetă de la Bucureşti, şi de căpitanul Gheorghe Moldoveanu din Serviciul de Anchete Penale al Inspectoratului de Securitate Braşov (acesta se prezenta tăios „Moldovan”, copiindu-l cumva comic pe comisarul din filmele lui Sergiu Nicolaescu). Eu am avut mai mult noroc. Securitatea m-a găsit la Sarmisegetuza, de unde am fost fost „săltat” chiar de pe șantierul arheologic. În mașina care m-a dus la sediul Miliției din comună, maiorul Iordache ședea în față, lîngă șeful de post, plutonierul Rusu. Eu eram încadrat de doi securiști, un anchetator de la Brașov și șeful biroului Securității din Hațeg, căpitanul Jurconi. Cei trei conversau între ei, făcînd pronosticuri asupra viitorului meu. Toate sumbre. Atît am mai apucat să le spun, „dacă mă bateți, îi spun englezului și află BBC-ul” (lucram pe șantier cu un arheolog britanic, Mike Dawson), la care maiorul Iordache s-a întors către mine, cumva neliniștit, spunîndu-mi „băiete, noi nu procedăm așa”. E drept, în vreme ce și-a petrecut amiaza jucînd table cu directorul muzeului pe treptele Miliției din Sarmisegetuza, maiorul Iordache mai lua o pauză și venea la anchetă, spre a domoli zelul căpitanului Moldoveanu. Cel din urmă a devenit după 1989 membru fondator al Vetrei Românești (unde se spune că a „cotizat” și Dacian Cioloș) și al PUNR-ului. Căpitanul Jurconi a ajuns șeful SRI-ului din Hațeg. Plutonierul Rusu a ieșit la pensie locotenent-colonel, la Poliția din Alba Iulia. Iar „maiorul Alexandru”, după ce coordonase „cercetarea arestaților” duși la Jilava în noaptea de 21 decembrie 1989 a intrat, pentru scurtă vreme, în Serviciul Român de Informații. De unde a plecat, pentru a se lansa în afaceri, alături de fiul său mai mare, notarul Mircea Constantin, fratele lui Adrian Iordache, secretarului general al Partidul Libertății, Unității și Solidarității, condus de Dacian Cioloș.

Familia mafiotă, strămoșul partidului de familie

În cartea mea Moștenitorii Securității, apărută la Polirom anul trecut într-o ediție revizuită și adăugită (editura Humanitas a declinat oferta de a o republica, deși prima ediție din 2004 s-a bucurat de un tiraj consistent) am scris mult despre „destinul exemplar” al fostului meu anchetator Iordache, mentorul casei de avocatură care a fost mamă-surogat al Partidul Libertății, Unității și Solidarității, condus de Dacian Cioloș.

Alexandru Iordache, fostul şef al Serviciului Cercetări Penale din Securitatea Municipiului Bucureşti a fost implicat în vaste acţiuni de contrabandă cu ţigări. În anul 2002 au fost prezente în presă, în mai multe rînduri, probe şi documente cu privire la „mecanismele celei mai profitabile reţele de contrabandă cu ţigări, care a adus României un prejudiciu de peste 110.000.000 de dolari”, reţea organizată de Bogdan Petrescu, informator al Serviciului Român de Informaţii, un tînăr de doar 21 de ani, în spatele căruia se afla însă „creierul” întregii afaceri, fostul meu anchetator de la Securitate, Alexandru Iordache. Petrescu şi Iordache au tras pe sfoară atît firma Papastratos, cît şi statul român, beneficiind de înalta protecţie de care se bucura fostul şef al cercetărilor penale din Securitatea Bucureşti, ajuns consilier al generalului Toma Zaharia, în faţa autorităţilor. Poate să nu fie tot o coincidență de nume că astăzi, în echipa de la Iordache & Partners care a fondat Partidul Libertății, Unității și Solidarității condus de tehnocratul Dacian Cioloș lucrează și o anume doamnă Antonia Zaharia. Ori că Sorin Boldi, „special counsel” la firmă are exact același nume cu unul din membrii consiliului de administrație de la SAI Muntenia, societatea care administrează SIF Muntenia.

Alături de Iordache și Petrescu, în actele de contrabandă a fost implicat şi fiul mai mare al anchetatorului meu și frate al lui Adrian, acum secretarul general al PLUS. Mircea Constantin Iordache. Acesta era notar la începutul anilor 2000 și îşi avea sediul în Strada Braziliei, nu departe de blocul în care locuia Iulian Vlad, fostul şef al Securităţii. Nu a fost implicat numai fiul anchetatorului meu, dar şi cumnatul fiului, avocatul Ion Chiriţă (şi el fost ofiţer al Securității). Cotidianul Ziua a publicat în 2002, vreme de aproape şase luni, dezvăluiri privind implicarea lui Alexandru Iordache, a fiului său Mircea Constantin și a cumnatului acestuia în acţiuni de contrabandă cu ţigări. Iordache a transformat reţeaua de contrabandă cu ţigări într-o „familie” de tip mafiot. Fără aportul lui, scenariul care a stat la baza operaţiunilor de contrabandă nu ar fi avut viaţă lungă. Dovezile publicate demonstrau implicarea sa într-o acţiune de amploare, care căpătase nuanţe de subminare a economiei naţionale. Presa remarca la capătul dezvăluirilor că „Petrescu ar fi fost de mult după gratii, dacă n-ar fi avut spatele asigurat de SRI, de fostul securist Alexandru Iordache, de fiul acestuia şi de cumnatul lui, avocatul Ion Chiriţă […]. Nimic nu se putea realiza fără mîna profesionistă a lui Alexandru Iordache, fostul lucrător la Cercetări Penale. Protejarea contrabandiştilor s-a făcut ani de-a rîndul, iar creierul logistic, Alexandru Iordache, a fost reactivat în 2001 într-un post-cheie din Ministerul de Interne, de-a dreapta generalului Toma Zaharia, făcînd imposibilă orice cercetare pe dosar”.

În urma dezvăluirilor presei, pe 13 ianuarie 2002 Iordache a fost nevoit să iasă la pensie din MAI. Înainte de asta, generalul Toma Zaharia a încercat să-i ia apărarea fostului meu anchetator, implicat în mafia contrabandei cu țigări, afirmînd public că „nu exclude posibilitatea ca unele cadre active ale Ministerului de Interne să fi lucrat pentru fosta Securitate”, adăugînd că acestea „nu au făcut poliție politică”. Iordache nu făcea parte din ultima categorie, atîta vreme cît în presă s-a scris că „a agresat violent persoanele reținute la Jilava în decembrie ’89”. Cum am spus, eu am avut noroc, spre deosebire de prietenii mei Caius și Sorin în 1988, sau de revoluționarii din 1989.

În presă s-a explicat pe atunci și „de ce a fost nevoie de atîta vreme pentru punerea în mişcare a anchetei” în cazul de contrabandă coordonat de Iordache, pentru care „exista un maldăr de probe”. S-a întîmplat pentru că graţie lui Iordache, „spatele mafioţilor era prea lat”. Atît de lat, încît nu l-a putut dărîma nici măcar generalul Victor Marcu, pînă în 1995 prim-adjunct al directorului Serviciului Român de Informaţii, Virgil Măgureanu. Acesta, „unul dintre deţinătorii marilor secrete ale serviciilor la fel de secrete ale României”, a înaintat la sfîrşitul anului 2000 un raport către preşedintele Ion Iliescu în care, pe lîngă alte referiri, a dezvăluit că „Domnul director [este vorba de Virgil Măgureanu – n.n.] m-a atenţionat că TRUMP INVEST şi MAS MED IMPEX SRL [firmele coordonate de Petrescu şi Iordache – n.n.] au operat în numele dumnealui şi al SRI”. În raportul Consiliului Național de Acțiune Împotriva Corupției și Crimei Organizate, pe care l-am redactat în anul 2000 din sarcina președintelui Emil Constantinescu, scriam despre această din urmă firmă: „Înfiinţată în 1993 de doi nevăzători, aceasta avea ca obiect de activitate prestări de servicii medicale (masaje, terapie, gimnastică medicală). Ulterior, din 1994, societatea şi-a diversificat activitatea, trecînd la importuri de ţigări. Cu privire la aceste activităţi, organele de control ale Curţii de Conturi a României au constatat că în perioada 28 iunie 1994 – 30 mai 1995, cu aprobarea directorului general al Vămilor, Mihai Pînzariu, i s-au restituit MAS MED SRL taxe vamale şi alte drepturi datorate statului în valoare totală de 80,5 miliarde lei. În afara acestor sume, societatea a mai obţinut restituirea TVA-ului pe ţigările importate, în sumă de 2,7 miliarde lei. S-au dispus aceste măsuri printr-o interpretare abuzivă a Legii 57/1992 privind încadrarea în muncă a persoanelor handicapate şi a scutirilor de TVA prevăzute în Ordonanţa Guvernului nr.3/1993, prin care activităţile specifice autorizate prevăzute în statutul Mas Med SRL erau scutite de plata acestei taxe. În mod ilegal, aceste înlesniri au fost extinse şi asupra importurilor de ţigări, deşi activitatea nu este scutită nici de plata TVA şi nici de taxe vamale”. Cu alte cuvinte, nevăzătorii au fost paravanul contrabandei operate de Iordache.

Pe bună dreptate, ziariştii care s-au ocupat de acest caz conchideau: „A ieşit la iveală şi umbrela care a acoperit toate ilegalităţile săvîrşite de trioul mafiot Bogdan Petrescu şi ex-securiştii Alexandru Iordache şi Ion Chiriţă. Fostul prim-adjunct al directorului SRI a spus-o răspicat: totul s-a făcut în numele lui Măgureanu şi al SRI”. Stau să mă întreb dacă în nu la fel s-a întîmplat și în cazul tînărului și noului partid al lui Dacian Cioloș, Partidul Libertății, Unității și Solidarității, care aduce un suflu nou și un PLUS de vigoare fostei Securități, prin copiii ei. „Sîntem gata să trecem la treabă”, afirma Dacian Cioloș despre partidul primit cadou de la familia Iordache. ”Însă avem nevoie de acest vehicul politic. Pentru noi, un partid politic nu este un scop în sine. Nu ne dorim un partid de dragul de a avea un partid şi de a face politică. Partidul este un instrument prin care să atingem nişte obiective pentru România”, a mai afirmat Dacian Cioloş. Coincid acestea cu ale familiei Iordache, care a născut partidul? Numai domnul Cioloș poate ști. Și poate ne spune.(Articol publicat pe podul.ro)

Marius Oprea

Sursa: http://www.grupul.ro/

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Protocoalele morții, reparația și clemența statului

         Decizie istorică a Curții Constituționale! Miercuri 16 ianuarie 2019, după ani de zile de așteptare, în sfîrșit o instituție competentă a statului român a declarat în afara legii protocoalele dintre SRI și PICCJ. Mai concret:

a fost declarat ilegal în totalitate protocolul din 2009 dintre SRI și PICCJ (semnat de șefii SRI de atunci George Maior și Florian Coldea, precum și de ex-procurorul general Laura Kovesi);

a fost declarat parțial ilegal protocolul din 2016 dintre SRI și PICCJ (semnat de actualul șef al SRI Eduard Hellvig și actualul procuror general Augustin Lazăr);

Deși încă nu a fost motivată, decizia CCR sună în sensul că pe viitor instanțele de judecată să analizeze efectul acestor protocoale asupra proceselor aflate pe rol și să decidă în consecință.

Ce ne facem însă cu procesele deja judecate, în care oamenii au fost executați? Și mai mult decît atît, ce ne facem cu procurorii și judecătorii care au lucrat pe protocoale, care trebuie știuti dinainte de a se judeca procesele care vor trebui să îndrepte nedreptățile generate de protocoalele ilegale.

Două măsuri politice se impun a fi imediat adoptate, prin ordonanța de urgență:

1 – acordarea dreptului pentru victimele protocoalelor de a fi repuse în termen pentru declararea de revizuiri și contestații în anulare, pentru rejudecarea dosarelor deja soluționate, în acord cu decizia CCR;

2 – deconspirarea imediată a listelor cu magistrații (procurori și judecători) care au făcut parte din echipele mixte, alături de ofițeri ai serviciilor de informații, pentru ca nici un asemenea magistrat să nu poată apărea în vreuna din revizuirile sau contestațiile în anulare ce se vor iniția, și nici în procesele aflate actualmente pe rol. Obligativitatea deconspirării – în baza art. 13 din Legea 544/2001 care spune ca: „Informațiile care favorizează sau ascund încălcarea legii de către o autoritate sau o instituție publică nu pot fi incluse în categoria informațiilor clasificate și constituie informații de interes public” – trebuie însoțită musai de sancțiuni severe, cu închisoarea, pentru conducătorii parchetelor, instantelor și ai serviciilor de informații, dar și a magistraților, care nu denunță și nu se denunță că au colaborat în echipele mixte;

Atenție! Fără eliminarea magistraților care au făcut blat cu serviciile, nu va exista nici o garanție a unui proces echitabil pentru îndreptarea răului comis pe protocoale. Căci au fost cu sutele magistrații care și-au vîndut independența și în loc să-și păstreze imparțialitatea, au dat mîna cu serviciile de informații.

Să nu uităm de discursul directorului SRI Eduard Hellvig, care în februarie 2016, la ședința de bilanț a activității DNA pe anul 2015, aplauda și lauda frenetic activitatea DNA, stînd umăr la umăr cu Laura Kovesi: „SRI alocă resurse umane, resurse procedurale și tehnologice de cel mai înalt nivel în cooperarea cu DNA. Asta se poate traduce în sute de echipe operative comune, care reprezintă un parteneriat interinstituțional de succes. Acest standard de excelență profesională este replicat în toată țara.” Citiți aici întregul discurs: https://www.luju.ro/static/files/2017/noiembrie/09/Anexa_3_-_discurs_Hellvig.pdf

Să nu uităm de declarațiile fostului general SRI, Dumitru Dumbravă – unul din cărăușii celebrelor plicuri galbene către judecători – care a recunoscut cu nonșalanță că SRI a format un „cîmp tactic” în justiție ce urmărea soluțiile în dosare, pînă la faza finală de judecată.

Să nu uităm de oribilul protocol ICCJ – SRI – PICCJ (care încă nu a fost analizat de CCR) și pentru care societatea română nu a primit nici un fel de explicații de la președinta Cristina Tarcea referitoare la felul cooperării și la identitatea judecătorilor supremi care s-au făcut preșul SRI și și-au vîndut independența. Și care au dat anual zeci de mii de mandate de interceptare pe siguranță națională, și nu numai, ajungîndu-se ca SRI să asculte peste 6 milioane de români.

Cum putem afla cît mai curînd informațiile vitale despre dimensiunile sistemului securistic, care a subjugat justiția și a aservit-o unor interese antinaționale, pentru a fi lichidați judiciar politicieni, oameni de afaceri (numai români), patroni de presă, magistrați, medici, etc? Pentru a spera la un asemenea deziderat este nevoie ca întreaga societate românească să se mobilizeze și să pună presiune publică continuă pe semnatarii protocoalelor din 2009 și 2016, pentru a demisiona din toate funcțiile publice deținute.

fostul director al SRI George Maior nu mai are ce căuta ca ambasador al României în SUA, în leagănul democrației mondiale;

fostul șef operativ al SRI generalul Florian Coldea nu mai are ce căuta în universitățile de stat prin care predă;

actualul director al SRI Eduard Hellvig trebuie sa plece imediat din fruntea Serviciului;

procuroarea Laura Codruța Kovesi și actualul procuror general Augustin Lazăr trebuie debarcați din magistratură;

În privința lui Kovesi și Lazăr, dacă aceștia nu-și vor da în cîteva zile demisia din Magistratură, redacția Lumea Justiției va iniția săptămîna viitoare o sesizare pe condiția bunei reputații, pentru ca Plenul CSM să se pronunțe la final dacă aceștia mai pot ocupa funcția de magistrat, în condițiile în care au fost semnatarii odioaselor protocoale din 2009 și 2016.

Numai cînd sistemul judiciar și SRI vor fi eliberate de sub influența acestor personaje, care au semnat protocoalele morții, putem porni de la premisa că avem șanse reale că răul făcut de Binom să fie reparat, iar vinovații să răspundă.

Nu e de joacă! Statul român are obligația să îndrepte repede răul făcut, altfel se va ajunge la condamnări pe banda rulantă a României la CEDO. Toți cei care au fost executați de Binomul SRI – PICCJ se pot declara victime, și vor cîștiga garantat la CEDO.

Toate procesele instrumentate de magistrați care au făcut parte din sistem, și pe probe culese de ilegalele echipe mixte, sunt nule și trebuie anulate.

Statul e obligat să ia masuri imediate de reparație pentru victimele celor judecați pe protocoale. Inclusiv prin adoptarea unor acte de clemență, care să compenseze calitatea de victimă a celor distruși prin dosarele fabricate.

Dacă actuala coaliție guvernamentală nu va iniția ACUM un act de amnistie și grațiere, va fi prea tarziu pentru victimele care încă mai zac în închisori ori care sunt încă tîrîte prin tribunale și trebuie să sufere în continuare din cauza unor nemernici care s-au crezut Dumnezei!

Articolul semnat de Răzvan Savaliuc a apărut pe site-ul Lumea Justiției în 16 ianuarie 2019.

Sursa: https://www.luju.ro/opinii/editorial/protocoalele-mortii-reparatia-si-clementa-statului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-

Templul lui Dumnezeu va fi profanat

Mesajul Sfintei Fecioare Maria din Anguera, Regina Păcii către Pedro Régis

Mesajul nr. 4.740 din 1 ianuarie 2019

         Dragi copii, va veni ziua în care oamenii vor intra în Casa lui Dumnezeu și ceea ce vor găsi le va provoca o mare uimire. Templul lui Dumnezeu va fi profanat. Sufăr pentru ceea ce vine peste voi. Iubiți și apărați adevărul. Domnul meu are nevoie de mărturia voastră publică și curajoasă. Nu dați înapoi. Nu permiteți ca necazurile să vă îndepărteze de calea mîntuirii. Fiți puternici. Încercările vor fi dureroase, dar cei care vor rămîne credincioși lui Isus vor învinge. Nu vă îndepărtați de rugăciune. Numai prin puterea rugăciunii puteți obține victoria. Curaj. Nu sunteți singuri. Eu vă iubesc și voi fi întotdeauna alături de voi.

Acesta este mesajul pe care vi-l dau astăzi în numele Preasfintei Treimi. Vă mulțumesc că mi-ați permis să vă reunesc aici încă o dată. Vă binecuvîntez în numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin. Pacea să fie cu voi.

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Lanț de rugăciune pentru a apăra Europa-13 ianuarie 2019

    Multe mesaje primite de vizionari (Maria Îndurării Divine, Luz de María, Pedro Régis) se referă la evenimentele dureroase care vor avea loc pe continentul european. În vederea preîntîmpinării lor, credincioșii de pretutindeni sînt invitați ca în ziua de 13 a fiecărei luni să se roage într-un lanț de rugăciune.

În mesajul din 16 mai 2012 adresat Mariei Îndurării Divine, Mîntuitorul însuși ne cere să ne rugăm pentru Europa, deoarece cel de-al treilea război mondial va începe tocmai de aici.

În această zi, fiecare este rugat să recite rozarele de bucurie, de durere, de lumină și de mărire precum și rugăciunile nr. 31, 33 și 54 ale cruciadei.

Surse: https://www.internetgebetskreis.com/en/

https://revelatiialecerului.wordpress.com/2016/07/11/13-iulie-2016-lant-de-rugaciune-pentru-europa/

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Eu sînt Imaculata Concepție

Mesajul Sfintei Fecioare Maria din Anguera, Regina Păcii către Pedro Régis

Mesajul nr. 4.729 din 8 decembrie 2018

       Dragi copii, Eu sînt Imaculata Concepție. Vă cer să vă îndepărtați de tot ceea ce vă îndepărtează de Fiul meu Isus. Fugiți de păcat și căutați-l pe Isus care vă iubește și vă așteaptă cu brațele deschise. Sînteți importanți pentru Domnul. Nu permiteți ca sufletul vostru să fie contaminat de întunericul păcatului. Sunteți ai Domnului și numai pe el trebuie să-l urmați și să-l slujiți. Dați ceea ce-i mai bun din voi și veți fi răsplătiți cu generozitate. Vă îndreptați spre un viitor de mare apostazie și confuzie spirituală. Marile adevăruri ale credinței vor fi date la o parte și mulți vor îmbrățișa falsele ideologii. Sufăr pentru ceea ce vine peste voi. Fiți puternici. Nu vă îndepărtați de rugăciune. Căutați forță în Evanghelie și în Euharistie. Nu dați înapoi. Cînd simțiți povara crucii voastre, chemați-l pe Isus. În el rezidă victoria voastră. Curaj. Mă voi ruga lui Isus pentru voi. Mergeți înainte în apărarea adevărului.

Acesta este mesajul pe care vi-l dau astăzi în numele Preasfintei Treimi. Vă mulțumesc că mi-ați permis să vă reunesc aici încă o dată. Vă binecuvîntez în numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin. Pacea să fie cu voi.

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Uimitoare măsuri după trei decenii

            2018 – deh, an centenar – s-a încheiat cu uimitoare măsuri adoptate de guvernarea în exercițiu. Uimitoare, pentru că sunt printre puținele măsuri pro-România din perioada care s-a scurs de la evenimentele din 1989 și oricum singurele în mod net cu acest caracter de la revenirea la guvernare a PSD în 2012. Să fie clar: au mai existat, în ambele perioade menționate, măsuri cu o asemenea alură, dar toate au avut o tentă defensivă. Așa a fost cazul genialei măsuri luate de președintele Iliescu de a transfera, contra costuri derizorii, apartamentele construite pe vremea lui Ceaușescu locatarilor acestora, ceea ce, în perspectiva teribilelor scumpiri impuse de capitalul străin utilităților publice preluate, a permis românilor, pentru vreo 20-25 de ani, să trăiască mai puțin rău decît le permiteau salariile lor, cele mai mici din Europa, prin transformarea lor în proprietari și menținerea scăzută a impozitelor pe proprietățile locative. Așa a fost și cazul majorărilor de salarii (în sectorul de stat și pe ansamblu prin salariul minim), decise de guvernările PSD pe vremea lui Dragnea, dar făcute comestibile pentru capitalul străin, care între timp preluase cu totul România, prin costisitoare și complet nejustificate cadouri acordate acestuia (relaxări fiscale și mutarea contribuțiilor sociale integral în sarcina angajatului). Ultimele măsuri însă vizează direct și fără nuanțări țintele urmărite.

Companiile vizate și, bineînțeles, menestrelii lor s-au repezit să pună flașneta dogită că noile măsuri sunt îndreptate împotriva capitalului străin și să-l răstignească – a nu știu cîta oară! – pe Dragnea pentru o asemenea „lèse-majesté”. Inexact! Vizat nu este capitalul străin, ci abuzul de monopol. Este cumva afectat capitalul străin atotdominant în domenii de forță precum construcțiile auto, componente auto, IT, retail sau consultanță? Nu! Se poate lesne observa că este vorba doar de domenii unde nu există concurență și unde reglementarea trebuie să oprească abuzul de poziție dominantă care poate rezulta tocmai din absența concurenței și utilizarea monopolului deținut în fața unor consumatori fără opțiuni. Că onor capitalul străin a ales să preia cu prioritate aceste domenii și să apeleze mai mult decît deșucheat la abuzul pe care îl permite tocmai monopolul din respectivele domenii nu sunt de vină nici România, nici Dragnea! „Vinovatul de serviciu” Dragnea este într-adevăr de vină, dar nu pentru că a inițiat și adoptat aceste măsuri, ci pentru că nu le-a luat mai demult!

Privind retrospectiv, capitalul străin a forțat, de la începutul începuturilor, preluarea acestor domenii, tocmai pentru a putea abuza, în interes propriu, de monopolul care exista în respectivele domenii. Preluarea resurselor de petrol și gaze a fost condiționalitate în admiterea în UE, preluarea distribuțiilor de energie a condiționat acordarea statutului de economie de piață funcțională, iar de preluarea sistemului bancar a depins accesul României pe piețele financiare. De altfel, să nu ne mai ascundem după deget: preluarea de către capitalul străin a acestor sectoare, ceea ce echivalează cu controlul asupra rulajului banului în economie, înseamnă transformarea unei țări într-o colonie, ceea ce s-a vizat de fapt și s-a realizat în cazul României! Este posibil ca băncile străine din România – căci cele românești nici nu prea sunt! – să realizeze profituri de cîteva ori mai mari decît aceleași bănci la ele acasă în condițiile în care aici au relații cu clienți mult mai săraci decît în țările de origine? Este posibil: prin abuz de monopol, compensînd depozitele cu dobînzi derizorii și impunînd dobînzi exorbitante la credite. Este posibil, dar inadmisibil! Este posibil ca statul român să nu încaseze măcar ceva cît de cît de pe urma găzduirii unor giganți telecom care fac aici profituri uriașe și constante? Este posibil, dar inadmisibil! Este posibil ca românii să nu se aleagă mai cu nimic de pe urma gazelor naturale cu care i-a blagoslovit Dumnezeu, peste jumătate din ei continuînd să se încălzească cu lemne, în timp ce se pregătesc conducte pentru exportarea acestor gaze, nemaivorbind de sumele derizorii pe care le încasează statul român ca redevențe? Este posibil prin abuz de monopol. Dar este inadmisibil! Este posibil ca, după preluarea monopolului din distribuțiile de energie și în general din utilități publice de către companii străine, prețurile atît la gaze, cît și la electricitate sau apă să se fi dublat sau chiar triplat, în timp ce serviciile s-au înrăutățit, și nu îmbunătățit, iar branșamentele, trecute în regim privat, să fi devenit prohibitive prin tarifele impuse? România se află în frunte la întreruperile de curent electric în UE, ca și la accidentele în alimentarea cu gaze naturale. Este posibil prin abuz de monopol, respectiv prin impunerea unor prețuri mărite, fără îmbunătățirea serviciilor, niciuna din companiile străine preluatoare de utilități nefăcînd măcar investițiile de întreținere la care se angajase cu prilejul privatizării! Este posibil după cum se vede, dar este inadmisibil!

Că va urma o urgie asupra românilor, declanșată de mult stimatul și iubitul capital străin, asta este sigur. Colonialismul nu tolerează ieșiri din front. Motivația replicii nu va fi cumva faptul în sine că măsurile îi vor afecta profiturile obținute! Ci obligația pe care și-o arogă de a penaliza crunt îndrăzneala sclavului de a ridica mîna împotriva stăpînului! Amenințările că-și ia catrafusele și pleacă sunt povești pentru fraieri! N-ar fi rău, că așa am mai respira și noi ușurați, dar dulăii nu pleacă de la măcelărie! Lamentările că măsurile introduc haos și incertitudini în piață sunt baliverne! În care piață? Ce, asta-i piață?! „Piața” telecom este guvernată de trei jucători mari și lați! „Piața” distribuției de gaze de doi mari și lați! „Piața” distribuției de energie electrică de trei-patru mari și lați! „Piața” distribuției de carburanți de patru mari și lați! „Piața” bancară de cîteva grupuri mari și late, mai înfrățite între ele decît gemenii! Vai, am uitat să precizăm că în toate cazurile – de la companii telecom și distribuțiile de gaze și electricitate la benzinari și bănci – este vorba de jucători străini!

Încercarea de recuperare a efectelor măsurilor pe seama consumatorilor – căci asta va fi replica! – este de natură să genereze capitalului străin în ansamblu din România dureri de cap pe care le au pînă și cei mai versați stăpîni de sclavi. Capitalul străin a ajuns în România nu numai la o matrice colonială de exploatare a țării, dar și la o anumită optimizare a acestei matrice, respectiv la o maximizare a profiturilor cu cheltuieli de lucru și investiționale minime! Măsurile adoptate de coaliția PSD-ALDE strică ploile, în sensul că ori capitalul străin se mulțumește cu mai puțin ori trebuie să acutizeze exploatarea directă a oamenilor de rînd pentru a menține aceeași rată de optimizare a matricei coloniale. Și aceasta pune problema abandonării măștii de țară suverană a României și oficializarea statutului ei de colonie (despre aceasta săptămîna viitoare).

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 9 ianuarie 2019.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/uimitoare-masuri-dupa-trei-decenii-768049

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Toate completele ÎCCJ din 2018 au fost fraudate

       

     TOATE COMPLETELE ÎCCJ DIN 2018 AU FOST FRAUDATE – Exploziv: Iată dovada că judecătorii din Completele de 3 și 1, din penal, civil și contencios, au fost puși cu mîna de șefii de secții, la ședința din 12 decembrie 2017 a Colegiului de Conducere al ÎCCJ, cu încălcarea legii. Mii de procese sunt nule din cauza folosirii la vîrful ÎCCJ a unui regulament intern, care încalcă flagrant legea, Constituția și CEDO. Șefa ÎCCJ Cristina Tarcea a supervizat întreaga operațiune (Documente)

Redacția Lumea Justiției vă prezintă o serie de documente zdrobitoare, care relevă modul ilegal în care au fost compuse pentru întregul an 2018 toate completele de 3, precum și completele specializate de 1 judecător, la toate secțiile instanței supreme: penală, civilă I, civilă II și contencios-administrativ. Situația este extrem de gravă și, în lumina recentelor decizii ale Curții Constituționale din 2018, care au dus deja la anularea tuturor proceselor judecate în Completele de 5, se va ajunge ireversibil și la anularea tuturor proceselor soluționate în 2018 de toate completele ÎCCJ.

Legea este foarte clară în privința nelegalei compuneri a unui complet: toate actele emise de un complet de judecată nelegal constituit sunt lovite de nulitate absolută!

În penal, art. 281 Cod procedură penală – „Nulitățile absolute”, prevede că nulitatea absolută intervine atunci cînd „sunt încălcate dispozițiile privind compunerea completului de judecată”.

În civil, art. 176 din Codul de procedură civilă sancționează cu „nulitatea necondiționată” orice încalcare a dispozițiilor privitoare la „compunerea sau constituirea instanței”.

Cu privire la noțiunea de compunere a completului, Curtea Constituțională, prin Decizia 685 din 7 noiembrie 2018, a stipulat că: „Pentru ca organizarea puterii judecătorești să nu devină în sine aleatorie și pentru a nu permite apariția unor elemente de arbitrariu, legiuitorul constituant a stabilit că procedura de judecată se stabilește prin lege, iar cu privire specială asupra Înaltei Curți de Casație și Justiție a consacrat faptul că atît compunerea sa, cît și regulile de funcționare se stabilesc prin lege organică. Astfel, atunci cînd legiuitorul constituțional se referă la compunerea instanței supreme – noțiune autonomă folosită de Constituție – nu are în vedere numărul total de judecători al acesteia, ci organizarea și compunerea secțiilor, secțiilor unite, completurilor de judecată care realizează funcția sa jurisdicțională…”

Dezastrul de la Înalta Curte – legea a fost batjocorită după bunul plac – art. 6 din CEDO a fost încălcat

Recapitulînd aceste dispoziții legale, rezultă fără putință de tăgadă, că atunci cînd prevederile legale privitoare la compunerea instanței sunt încălcate, singura sancțiune este nulitatea absolută a oricărui act emis de un complet nelegal constituit, fără a fi nevoie să se facă dovada vreunei vătămări a dreptului unei persoane. Și asta pentru că încălcarea prevederilor legale privitoare la compunerea instanțelor încalcă flagrant art. 6 din CEDO – Dreptul la un proces echitabil, care prevede: „Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public și în termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege…”

Așadar, pentru a se îndeplini cerința unei instanțe independente și imparțiale, condiția e ca alcătuirea unui complet de judecată să se facă potrivit legii. Iar legea româna e în perfect acord cu art. 6 din CEDO la acest capitol după cum urmează:

Legea fundamentală

Art. 126 alin. (4) din Constituția României:

Compunerea Înaltei Curți de Casație și Justiție și regulile de funcționare a acestora se stabilesc prin lege organică

Legea organică

Art. 19 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară:

(3) La începutul fiecărui an, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, la propunerea președintelui sau a vicepreședintelui acesteia, poate aproba înființarea de complete specializate în cadrul secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, în funcție de numărul și natura cauzelor, de volumul de activitate al fiecărei secții, precum și de specializarea judecătorilor și necesitatea valorificării experienței profesionale a acestora.”

Uitați ce a făcut Tarcea & Co la alcătuirea completelor ICCJ pe 2018!

Și acum bomba! În loc să constituie completele de judecată în baza legii, adică la propunerea președintelui sau a vicepreședintelui ÎCCJ potrivit art. 19 din Legea 304/2004 – și cu tragere la sorți, spunem noi – președinta Cristina Tarcea i-a pus pe șefii de secții să facă listele cu alcătuirea completelor de 3 si de 1 și să i le înmîneze personal.

Iar șefii de secții s-au conformat și au făcut listele cu componența completelor pe 2018 așa cum au vrut ei. Lumeajustitiei.ro vă prezintă în continuare, în premieră, documente zdrobitoare referitoare la cum au fost alcătuite completele de 3 si 1 la Sectia penală a ÎCCJ, de către fosta șefă a secției Mirela Sorina Popescu, prin adresa nr. 369/C/07.12.2017, adresă înaintată doamnei Tarcea personal, care pe colțul din dreapta sus a primei pagini a scris cu mînuța ei următoarea rezoluție: „D-nei prim magistrat asistent pentru ședința Colegiului de conducere”. Pe lista întocmită de fosta șefă a secției penale Mirela Sorina Popescu, puteți citi, cu motivația „vă înaintăm spre aprobare” compunerea și numerotarea a 10 complete de 3 judecători și 30 de complete de 1 judecător, pentru întregul an 2018 – (vezi facsimilul de mai jos cu adresa șefei Secției penale a ÎCCJ)

Trecem peste faptul (nerecunoscut de ÎCCJ) că pentru a se evita orice discriminare și orice suspiciune, compunerea completelor trebuia trasă la sorți, așa cum se trage la Completele de 5, ori la supleanții pentru completele de 3. Însă observăm din preambulul adresei nr. 369/C/07.12.2017, că fosta șefă a Secției penale Mirela Sorina Popescu nu a invocat dispozițiile legale pentru a înainta spre aprobare lista cu compunerea completelor de 3 si 1, ci a invocat alcătuirea completelor „în conformitate cu dispozițiile art 19 indice 1 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a ÎCCJ”. Regulament făcut în bucătăria internă a ÎCCJ în care au decis domnii judecători supremi de la vîrful instanței, cu de la sine putere, că alcătuirea completelor să fie făcute de șefii de secții.

Cu alte cuvinte, ÎCCJ a încălcat Constituția, legea organică 304/2004, și mai ales art. 6 din CEDO, care prevede ca o instanță independentă și impartială se „instituie prin lege”.

Deci asta a făcut președinta Cristina Tarcea, adjuncții ei și membrii Colegiului de conducere:

-au încălcat legea care spunea că la începutul fiecărui an se aprobă înființarea de complete și le-au pritocit la sfîrsitul anului anterior;

-au ignorat complet legea și au trecut peste faptul că șefii de secții nu au dreptul să propună alcătuirea completelor;

-au folosit pentru a-și atinge scopurile numai de ei știute, un regulament intern, care este un act normativ inferior legii;

-nu au publicat pe siteul ÎCCJ decît după un an (și atunci în forma cenzurată, după multe insistente) Hotărîrea nr. 80 din 12 decembrie 2017 a Colegiului de Conducere a ÎCCJ, prin care s-a aprobat compunerea completelor la toate secțiile pentru 2018;

Hotărîrea 80 din 12 decembrie 2017 a Colegiului de Conducere a ÎCCJ aruncă în aer întreaga activitate de judecată a instanței supreme din 2018

Publicăm în premieră Hotărîrea 80 din 12 decembrie 2017 a Colegiului de Conducere a ÎCCJ, care relevă o dată în plus folosirea regulamentului intern (act inferior unei legi) de catre șefii ÎCCJ, pentru a pune completele cu mîna, în toate materiile de judecată. Din preambulul documentului reiese fără putință de tăgadă că legile în vigoare au fost ignorate și că s-a mers exclusiv pe dispozițiile art. 19 și următoarele din ROGA al ÎCCJ. Se observă că primele patru puncte de pe ordinea de zi a sedinței au fost următoarele:

1.propunerea președintelui Secției I Civile, formulată prin nota nr. 132/CIV I/11 decembrie 2017, privind aprobarea compunerii competelor de judecată pentru anul 2018;

2.propunerea președintelui Secției a II-a Civile, formulată prin nota nr. 706 din 8 decembrie 2017, privind aprobarea compunerii completelor de judecată pentru perioada ianuarie – iunie 2018;

3.propunerea președintelui Secției de contencios administrativ și fiscal, formulată prin nota nr. 362/SCAF din 29 decembrie 2017, privind aprobarea compunerii completelor de judecată pentru anul 2018;

4.propunerea președintelui Secției penale, formulată prin nota nr. 369/C din 7 decembrie 2017, privind aprobarea compunerii completelor de judecată pentru anul 2018;

Iată așadar, că nici un complet pe anul 2018 de 3 sau 1 judecător nu a fost constituit în baza legii, așa cum stipulează art. 6 din CEDO, Constituția României și Legea 304/2004! Ci pe un regulament intern, de buzunar… Rezultatul: tot ce au soluționat aceste complete în 2018 este nul absolut!

Hotărîrea 80 din 12 decembrie 2017 a fost semnată de președinta ÎCCJ Iulia Cristina Tarcea, precum și de către vicepreședinții ÎCCJ Gabriela Elena Bogasiu și Ilie Iulian Dragomir (vezi foto)

Hotărîrea integrală o puteți citi în continuare – (vezi facsimilul de mai jos)

                                  

                                  

Suspiciuni de fals la semnăturile unor membri ai Colegiului de conducere a ÎCCJ

Potrivit informațiilor noastre, unele dintre semnăturile membrilor Colegiului de conducere a ÎCCJ, de pe ultima pagină a Hotărîrii 80 din 2017, ar fi fost falsificate. Există chiar suspiciuni potrivit cărora ultima pagină cu semnăturile membrilor simpli, ar fi fost luată de la o altă hotărîre. În sprijinul acestei ipoteze vine faptul că documentul prezentat de noi mai sus în facsimil a fost depus de reprezentanții ÎCCJ în dosarul 8510/2/2018 aflat pe rolul Secției VIII contencios a Curții de Apel București, în care s-a cerut suspendarea executării Hotărîrii 80/2017. Surprinzător, pe hotărîrea de 5 pagini nu este aplicată decît o singură ștampilă cu mențiunea „Pentru conformitate”, și asta doar pe ultima din cele 5 pagini, fără a exista vreo semnătură olografă a vreunei persoane. Oare la nivelul ÎCCJ așa se obișnuiește ca să nu se semneze pe fiecare pagină cu mențiunea „conform cu originalul”??? Cînd în mod normal nici o instanță nu îți acceptă la dosar documente fără semnătura de conformitate cu originalul!?!

Și de ce Întîmpinarea ÎCCJ din dosarul de la Curtea de Apel București este semnată de o directoare pe nume Luminița Catrinel Rădulescu și nu de unul dintre șefii ÎCCJ cum ar fi fost normal? Știe cineva ce nu știm noi? – (vezi facsimil)

Anunțăm tot în premieră că la nivelul Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție a PÎCCJ s-a constituit dosarul penal 1348/P/2018 exact pe aspectul fraudării modului de compunere a completelor ÎCCJ pe 2018, dosar în care se va verifica și paternitatea semnăturilor de pe Hotărîrea nr. 80/2017.

Articolul semnat de Răzvan Savaliuc a apărut pe site-ul Lumea Justiției în 4 ianuarie 2019.

Sursa: https://www.luju.ro/dezvaluiri/cazuri-celebre/toate-completele-iccj-din-2018-au-fost-fraudate-exploziv-iata-dovada-ca-judecatorii-din-completele-de-3-si-1-din-penal-civil-si-contencios-au-fost-pusi-cu-mana-de-sefii-de-sectii-la-sedinta-din-12-decembrie-2017-a-colegiului-de-conducere-al-iccj-cu-incalc

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-

 

Voi acorda o nouă binecuvîntare caselor voastre (II)

Mesajul Mîntuitorului nostru Isus Cristos către Anna Marie, Apostol al Scapularului Verde

23 decembrie 2018

Isus: Preaiubiții mei, veniți să-l vedeți pe Mîntuitorul vostru, veniți la mine toți cei care suferiți, care sînteți singuri, cei care sînteți prizonieri în propriile voastre păcate, care căutați vindecarea, care căutați sensul vieții; cei care sînteți terorizați de oamenii răi care și-au dăruit voința lor celui rău.

Isus: Veniți și adorați-mă. Veniți și căiți-vă. În ziua de Crăciun, cereți Divinului, Veșnicului și Îndurătorului meu Tată iertarea numeroaselor voastre păcate. Căiți-vă și fiți umili, știind că datorită faptului că eu m-am născut, voi ați fost salvați de la osîndă. Cu cît vă căiți mai mult, cu atît mai mult vă îndreptați spre mărturisirea sacramentală, cu atît mai mult sînteți eliberați de păcat.

Isus: Preaiubiții mei copii, veniți și realizați că eu, Sfîntul și Divinul vostru Mîntuitor sînt tot ceea ce voi aveți cu adevărat nevoie în viața voastră, ca să fiți fericiți și să găsiți pace și înțelegere. Acum vă voi lăsa cu asta. Vă iubesc și v-am iubit întotdeauna. Deoarece Divinul vostru Dumnezeu iubește cu adevărat tot ceea ce a creat. Mă rog să vă puteți deschide inimile voinței mele. Puteți face aceasta oferindu-mi voința voastră. Atunci vă voi conduce în Împărăția mea veșnică în cer. Vă iubesc preaiubiții mei.

Divinul vostru Mîntuitor,

Isus al Îndurării

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Voi acorda o nouă binecuvîntare caselor voastre (I)

Mesajul Mîntuitorului nostru Isus Cristos către Anna Marie, Apostol al Scapularului Verde

23 decembrie 2018

Anna Marie: Doamne, vă aud chemîndu-mă. Doamne, sînteți Tatăl, Fiul sau Spiritul Sfînt?

Isus: Scumpa mea, sînt Divinul vostru Mîntuitor, Isus din Nazaret.

Anna Marie: Domnul meu iubit, vă rog, pot să întreb? Vă prosternați și-l adorați pe Dumnezeu, Divinul, Veșnicul și Îndurătorul vostru Tată, care este Alfa și Omega, Creatorul vieții, al tuturor văzutelor și nevăzutelor?

Isus: Da scumpa mea, eu, Divinul vostru Mîntuitor, acum și în veșnicie mă prostern și-l ador pe Divinul, Veșnicul și Îndurătorul meu Tată, care este Alfa și Omega, Creatorul vieții, al tuturor văzutelor și nevăzutelor.

Anna Marie: Doamne, vă rog, vorbiți slujitoarei voastre păcătoase care ascultă.

Isus: Draga mea, știu că ai multe lucruri care te îngrijorează astăzi. Dar fă cum ai spus, dă-mi toate aceste preocupări care mă privesc astfel încît să pot alege și să rezolv în mod adecvat împreună cu tine tot ce trebuie să faci în perfectă ordine, potrivit Voinței mele pentru tine.

Anna Marie: Da Isus.

Isus: Cunosc toate suferințele pe care le înduri în fiecare zi și multe din aceste atacuri sînt atenuate datorită numeroaselor rugăciuni oferite mie și Tatălui meu în fiecare zi pentru tine. Așa că fii în pace. Nu voi permite ca tu să suferi mai mult decît poți îndura.

Isus: Te rog spune-le aceasta. Se apropie timpul în care toate națiunile lumii vor fi într-o dezordine generală datorată războiului. Dar pentru toți cei care ați pregătit pîinea voastră și apa, pentru voi nu va fi același lucru. În Crăciunul acesta, cînd vin să binecuvîntez pîinea voastră și apa puse pe altarele casei, voi acorda o nouă binecuvîntare caselor voastre. Voi pune „MANTIA MEA PROTECTOARE” peste casele voastre în care eu și Mama mea sîntem onorați. Această protecție nu va fi tulburată de nici un dezastru natural sau uman. Ea va rămîne atîta timp cît voi rămîneți în casele voastre. Ea vă va urma în casă nouă, dacă voi vă mutați în casă nouă. Această protecție nu va fi alterată de nici un rău. Nimeni și nici un spirit nu poate zdrobi, distruge sau elimina ceea ce am hotărît. Deoarece EU SÎNT Domnul Dumnezeul tău!

Isus: Fiți în pace acum și pregătiți-vă inimile să mă primiți ca pe un copil, un copilaș culcat în iesle într-o noapte foarte rece în Betleem. Gîndiți-vă la durerile Mamei mele și ale Sfîntului Iosif pe care le-au îndurat știind cine sînt eu, Mîntuitorul lumii și că nu puteau să-mi ofere căldură în acea noapte rece de decembrie. Am plîns pentru amîndoi, știind că și ei au plîns din cauză că nu puteau să ofere mai mult Regelui regilor și Domnului domnilor. Totuși ceea ce mi-au oferit a fost atît de minunat și mi-a umplut trupul meu rece cu pace. Ei m-au adorat ca Domn al păcii. Amîndoi știau că m-am născut pentru a salva umanitatea de păcate. Mi-au arătat atît de multă iubire, eram plin de o bucurie intensă.

Copyright © 2013-2019 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Cruciada specială de rugăciune din 7 ianuarie 2019

      În ziua de 7 ianuarie 2019, toţi membrii grupurilor de rugăciune, din fiecare ţară, sînt invitaţi să se roage Cruciada specială de rugăciune, pentru a-L ajuta pe Isus să salveze sufletele.

Tema lunii: pentru mîntuirea sufletelor

Se vor recita:

  1. Rozarul Sfintei Fecioare Maria (dacă este posibil cele patru Mistere tradiţionale);
  2. Rozarul Îndurării Divine*;
  3. Cruciada specială care cuprinde rugăciunile nr.: 96 – 7,13, 17, 19, 35, 37, 41, 58, 64, 65, 67, 73, 80, 104, 105, 106, 111, 112, 117, 118, 127, 128, 130, 147,150, 157, 169 – 96
  4. Recitarea Rugăciunii (155) a Cruciadei pentru protejarea acestei Misiuni a Mîntuirii;
  5. Consacrarea la Inimile Imaculate ale lui Isus şi ale Mariei;
  6. Rugăciunea către Arhanghelul Mihail;
  7. La sfîrşit, cu rozarul în mînă, vom recita de 50 de ori Rugăciunea 132 a Cruciadei, pentru protejarea acestei misiuni (Mesajul din 31 ianuarie 2014)

„Fiica Mea preaiubită, doresc să instruiesc Grupurile Cruciadei Mele de Rugăciune pentru a fi vigilente atunci cînd se vor înfiinţa, în naţiunile lor. Trebuie să păstreze apa sfinţită în preajmă, să aibă un Crucifix al Meu şi să recite această Rugăciune specială a Cruciadei pentru Binecuvîntarea şi Protecţia Grupului Cruciadei de Rugăciune.“ (Rugăciunea nr. 96) „Vă rog să recitaţi această rugăciune, înainte şi după fiecare întîlnire de rugăciune.“ (Mesajul lui Isus către Maria Îndurării Divine din 25 ianuarie 2013)

*În anul 2011 Isus ne-a transmis, prin intermediul Mariei Îndurării Divine, următoarea rugăciune pe care să o recităm la sfîrşitul rozarului:

„«O Doamne, umple-mă cu darul Spiritului Sfînt, pentru a putea duce Preasfîntul Tău Cuvînt păcătoşilor, pe care trebuie să-i ajut să se mîntuie în Numele Tău. Prin rugăciunile mele, ajută-mă să-i acopăr cu preţiosul Tău Sînge, ca să poată fi atraşi la Inima Ta Sfîntă. Dăruiește-mi darul Spiritului Sfînt, pentru ca aceste sărmane suflete să se poată bucura în Noul Tău Paradis.»

Să spuneţi această rugăciune în fiecare zi după ce ați recitat Rozarul Îndurării Divine şi, prin fidelitatea voastră față de Mine, veţi ajuta să-i mîntui pe copiii Mei.“ (Mesajul lui Isus către Maria Îndurării Divine din 10 mai 2011)

În mesajul din 11 mai 2016 comunicat Annei Marie, Isus cere ca, înainte de a începe recitarea rozarului, să spunem următoarea rugăciune:

„Prin mijlocirea Mamei noastre cerești, Mama lui Dumnezeu, prin viața, moartea și învierea lui Isus Cristos, Mîntuitorul și Răscumpărătorul sufletelor, îți cerem, Părinte Ceresc, să oprești orice complot terorist planificat și îndeplinit de păcătoșii posedați care îi urăsc pe copiii lui Dumnezeu. În numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin.“

Isus: „Aceasta este ceea ce ei ar trebui să se roage. Îi rog pe preaiubiții mei copii, apostolii să publice și să recite această rugăciune înainte de a începe Sfîntul lor Rozar. Dacă nu înaintea lui, atunci înaintea Rozarului Îndurării Divine.“(Mesajul lui Isus către Anna Marie, Apostol al Scapularului Verde din 11 mai 2016)

Surse: https://www.internetgebetskreis.com/fr/

https://revelatiialecerului.wordpress.com/2016/07/01/minia-tatalui-meu-se-revarsa/

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

2019

 LA MULȚI ANI!

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Cine n-a înțeles misterul Crăciunului, nu a înțeles esența creștinismului

         Calendarul sărbătorilor bisericești nu s-a dezvoltat, la început, în legătură cu nașterea lui Christos, ci din credința în învierea lui. Astfel, sărbătoarea de origine a creștinătății nu este Crăciunul, ci Paștele. Căci, într-adevăr, abia învierea lui Christos a întemeiat credința creștină, lăsînd-o să devină biserică. De aceea, Ignațiu de Antiohia (care a murit cel tîrziu în 117 d.Ch.) îi numește creștini pe aceia care „nu mai țin sabatul, ci trăiesc după ziua Domnului”. A fi creștin înseamnă a trăi pascal, întru înviere, fapt petrecut în Paștele săptămînal al zilei de duminică. Că Isus s-a născut pe 25 decembrie a constatat, cu siguranță, Hipolit din Roma, în comentariul despre Daniel de prin anul 204 d.Chr; de asemenea exegetul Bo Reicke din Basel a atras atenția asupra calendarului sărbătorilor, după care sînt relaționale istorisirile din Evanghelia după Luca despre nașterea Botezătorului și nașterea lui Isus. Din aceasta rezultă că și Luca presupune, în Evanghelia lui, data de 25 decembrie ca zi de naștere a lui Isus. În această zi a avut loc sărbătoarea de sfințire a Templului, introdusă de Iuda Macabeu în anul 164 î.Chr., data nașterii lui Isus simbolizînd astfel și faptul că, o dată cu el, care a răsărit ca lumina lui Dumnezeu în noaptea de iarnă, s-a petrecut și adevărata sfințire a Templului, sosirea lui Dumnezeu în mijlocul acestei lumi.

Sărbătoarea Crăciunului a luat, în fine, o formă clară de abia în secolul al IV-lea, cînd a înlăturat sărbătoarea romană a zeului neînvins al soarelui și i-a învățat pe oameni să înțeleagă nașterea lui Christos ca fiind victoria adevăratei lumini; din însemnările lui Bo Reicke s-a dedus că în această transformare a unei serbări păgîne într-o mare sărbătoare creștină au fost totuși preluate vechi tradiții evreiești și creștine.

Deosebita căldură omenească a sărbătorii Crăciunului, care ne emoționează atît de mult, încît a depășit cu mult Paștele în inima creștinătății, s-a dezvoltat însă de-abia în Evul Mediu; și aici Francisc de Assisi a fost cel care a ajutat la potențarea acestei noutăți, din iubirea sa profundă pentru Isus omul, pentru Dumnezeu-cu-noi. Primul său biograf, Toma de Celano, povestește în cea de-a doua biografie următoarele: „El sărbătorea Crăciunul mai mult decît oricare altă sărbătoare, cu o bucurie de nedescris. El spunea că aceasta era sărbătoarea sărbătorilor, căci în această zi Dumnezeu a devenit copil mic și a supt lapte ca toți copiii oamenilor. Francisc a îmbrățișat – cu cîtă tandrețe și dăruire! – icoanele care îl înfățișau pe Isus copilul și bîiguia plin de milă, asemeni pruncilor, cuvinte pline de tandrețe. Numele Isus era dulce ca mierea pe buzele sale.”

Din această convingere a decurs celebra sărbătoare de Crăciun din Greccio, inspirată probabil de vizita sa în Țara Sfîntă și la ieslea din Santa Maria Maggiore din Roma; ceea ce l-a mișcat a fost dorința de apropiere, de realitate; a fost dorința de a trăi Betleemul prezent, de a se bucura nemijlocit de nașterea copilului Isus și de a o împărtăși tuturor prietenilor săi.

În prima biografie, Celano povestește despre această noapte lîngă iesle într-un mod care îi mișcă pe oameni mereu și, totodată, contribuie hotărîtor la posibilitatea dezvoltării celui mai frumos obicei de Crăciun: ieslea. De aceea, putem spune pe bună dreptate că noaptea de la Greccio a dăruit creștinătății o nouă sărbătoare de Crăciun, astfel încît ceea ce exprimă, deosebita sa căldură și omenie, omenia Dumnezeului nostru, s-a împărtășit sufletelor și a dat credinței o nouă dimensiune. Sărbătoarea învierii îndreptase atenția spre puterea lui Dumnezeu, care învinge moartea și ne învață să sperăm în lumea ce va urma. Acum însă au devenit vizibile iubirea lipsită de apărare a lui Dumnezeu, umilința și bunătatea sa, care ni se abandonează în mijlocul acestei lumi și dorește să ne învețe un nou mod de viață și de iubire.

Poate că este folositor să ne oprim încă o clipă și să întrebăm: unde se află de fapt acest Greccio, care a dobîndit astfel pentru istoria credinței un înțeles propriu? Este o mică localitate în valea Rieti, în Umbria, nu prea departe de Roma, în direcția nord-vest. Lacuri și munți îi conferă acestui ținut un farmec deosebit și o frumusețe liniștită, care încă ne mai atinge, îndeosebi pentru că nu este atinsă de neliniștea turismului. Mănăstirea de la Greccio, aflată la o înălțime de 638 de metri, a păstrat ceva din simplitatea originară; a rămas modestă precum sătucul de la picioarele sale; pădurea o împrejmuiește ca în timpurile lui Poverello și invită la oprirea contemplatoare. Celano spune în legătură cu aceasta că Francisc ar fi iubit locuitorii acestui ținut îndeosebi pentru sărăcia și simplitatea lor; el ar fi venit deseori aici pentru a se odihni, atras și de o celulă de extrem de săracă și izolată, în care se putea deda netulburat contemplației lucrurilor cerești. Sărăcie – simplitate – tăcerea oamenilor și vorbirea creației: acestea erau, probabil, impresiile asociate de sfîntul din Assisi cu acest loc. În acest fel, Betleemul a putut deveni al său, iar el a putut rescrie misterul din Betleem în geografia sufletelor.

Dar să ne întoarcem la Crăciunul anului 1223. Terenul din Greccio îi era pus la dispoziție săracului din Assisi de un domn nobil pe nume Ioan, de care Celano povestește că, în ciuda originii sale înalte și a funcției sale importante, „nu dădea importanță nobleței sîngelui, ci dorea mai mult să o obțină pe cea a sufletului”. De aceea l-ar fi și iubit Francisc.

Despre acest Ioan spune Celano că în noaptea aceea avu parte de îndurarea unei minunate viziuni. El văzu în iesle un copil nemișcat, care prin apropierea Sfîntului Francisc a fost scos din somnul său. Autorul adaugă: „Această viziune corespundea într-adevăr celor petrecute, căci copilul Isus se cufundase în somnul uitării în multe inimi pînă la acea oră. Prin slujitorul său, Francisc, amintirea a fost însuflețită și întipărită memoriei în mod indestructibil.”

În această imagine este descrisă foarte exact noua dimensiune pe care Francisc a dăruit-o, prin credința sa, sărbătorii creștine de Crăciun, care pătrunde în inimă și în suflet: descoperirea revelației lui Dumnezeu, care se află tocmai în copilul Isus. În chiar acest mod a devenit Dumnezeu „Emanuel”, Dumnezeu cu noi, de care nu ne desparte nici o barieră a înălțimii și depărtării: ca prunc, ne-a devenit atît de apropiat, încît îi spunem fără teamă „tu”, ne putem adresa nemijlocit inimii lui de copil.

Prin copilul Isus, lipsa de apărare a iubirii lui Dumnezeu este cel mai bine cunoscută: Dumnezeu vine fără arme, deoarece nu vrea să cucerească din afară, ci să cîștige interior, să schimbe lăuntric. Dacă ceva poate înfrînge omul, lăudăroșenia, violența și lăcomia sa, atunci acest lucru este lipsa de apărare a copilului. Dumnezeu a adoptat-o, pentru a ne înfrînge astfel și a ne îndruma spre noi înșine.

Să nu uităm, că cel mai înalt titlu onorific al lui Isus Christos se cheamă „Fiul”-Fiul lui Dumnezeu; demnitatea divină este denumită prin cuvîntul care îl arată pe Isus ca un copil veșnic. Faptul că este copil corespunde în mod unic cu divinitatea Sa, care este divinitatea „Fiului”. Astfel, copilăria Sa ne arată cum putem ajunge la Dumnezeu, la divinizare. De aici se poate înțelege cuvîntul Său: „Dacă nu vă întoarceți și nu deveniți precum copiii, nu puteți intra în Împărăția Cerurilor.”

Cine n-a înțeles misterul Crăciunului, nu a înțeles esența creștinismului. Cine nu a acceptat acest lucru, nu poate intra în Împărăția Cerurilor – acesta este lucrul pe care Francisc voia să-l amintească întregii creștinătăți a timpului său și întregii vremi viitoare.

Sursa: Joseph Ratzinger Papa Benedict al XVI-lea, Biecuvântarea Crăciunului, Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș, 2007, pp. 25-29

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-14804988789171

25 decembrie 2018

Crăciun fericit!

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Lanț de rugăciune pentru a proteja continentul american – 23 decembrie 2018

        La fel ca pentru Europa, credincioșii de pretutindeni sînt invitați ca în ziua de 23 a fiecărei luni să se roage într-un lanț de rugăciune pentru a proteja continentul american.

În această zi, fiecare este rugat să recite, cel puțin unul din rozarele de bucurie, de durere, de lumină și de mărire precum și rugăciunile nr. 26, 30, 31, 80, 85, 124 și 141 ale cruciadei.
Sursa: https://www.internetgebetskreis.com/en/

Copyright © 2013-2018 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-14804988789171

 

„Vestele galbene“ și extincția clasei mijlocii

         În cartea „Colonialismul actual și colonia sa România“, apărută recent la Editura Mica Valahie, subliniam că actualmente capitalul internațional este într-o perioadă de ofensivă puternică.

Mărturii și efecte pot fi întîlnite la tot pasul, pretutindeni în lume, dar că rămîn necunoscute consecințele pe termen lung, întrucît istoria modernă demonstrează că, după perioade de ofensivă masivă din partea capitalului, au venit, în urma tensiunilor acumulate, replici fie pe plan național, din partea muncii, fie pe plan internațional, din partea națiunilor afectate.

Mișcarea „vestelor galbene“ vine să confirme că în privința replicilor aproape nu poți ști de unde sare iepurele. Este o mișcare oarecum neașteptată. Și, oricum, de o amploare neașteptată. Și iată de ce. Se poate spune că marea depresiune economică din anii ’30 ai secolului trecut s-a soldat cu o cedare de anvergură din partea capitalului în fața muncii în țările capitalismului dezvoltat, moment ce aparent a marcat mutarea, cel puțin pînă acum necontrazisă de realități, a accentului în expansiunea capitalului pe seama țărilor mai slab dezvoltate. În zilele noastre, lumea subdezvoltată pare a fi interfața ofensivei capitalului internațional și ar fi de presupus că, dacă va exista o replică față de o asemenea ofensivă, aceasta va veni din lumea subdezvoltată. Aceasta, cu atît mai mult cu cît munca din țările capitalismului dezvoltat beneficiază de pe urma expansiunii capitalului din aceste țări în țările mai slab dezvoltate. Liderii politici din țările capitalismului dezvoltat sunt suficient de maturi și înțeleg destul de bine lucrurile pentru a nu lăsa doar capitalul din aceste țări să se înfrupte din roadele expansiunii, deși acesta este copleșitor principalul beneficiar, luînd măsuri prin care ceva să ajungă și la populația din țările respective.

Iată însă că mișcarea „vestelor galbene“ atrage atenția că munca din țările „diriguitoare“ mai are ceva de spus și nu a adormit cloroformizată de nivelul de trai incomparabil cu cel din lumea subdezvoltată și de tratamentul de care se bucură din partea capitalului, și mai de necomparat cu cel la care este supusă forța de muncă din colonii. „Vestele galbene“ sunt săracii lumii bogate. Deosebit de important de subliniat, săracii nu din zona excluziunii sociale, ci chiar din zona forței de muncă ocupate. De aceea sunt numiți „muncitorii săraci“, indiferent dacă sunt din Franța, SUA, Germania sau Marea Britanie. Sunt cei cu loc de muncă, dar care, după ce plătesc chiria, abia se descurcă din cîștigurile salariale. Ca urmare, mulți trăiesc în rulote. Sunt deosebit de sensibili la inflație și la prezența în sine a imigranților, care se mulțumesc cu și mai puțin. Sunt adversarii globalizării, căci nu conștientizează ceva concret cu care s-ar alege de pe urma acesteia. Sunt, în ultimă instanță, un subprodus al marii polarizări sociale generate de colonialismul actual. Polarizarea de pe vremea colonialismului clasic – cînd sistemul centru/periferie era oficializat – se dovedește a fi fost un biet bebeluș în raport cu ceea ce există în momentul de față.

Polarizarea socială – pe deplin măsurabilă și măsurată – a ajuns halucinantă pe plan internațional, luînd în considerare veniturile din cadrul puterilor coloniale și respectiv din teritoriile coloniale (țări emergente sau în curs de dezvoltare). Dar polarizarea este consemnată de statistici și în cadrul intern din statele-puteri coloniale, semn că profită de pe urma transferurilor de bogăție dinspre colonii spre statele-puteri coloniale înainte de toate capitalul și îndeosebi vîrfurile lui. Nu numai lumea se împarte mereu mai dramatic între bogați, ce devin mereu mai puțini, dar mereu mai bogați, și săraci, ce devin mereu mai mulți și mereu mai săraci. Dar și în cadrul intern al statelor-puteri coloniale se derulează același fenomen, evident la alte dimensiuni și la alte amplitudini. Niciodată însă în Occident bogații n-au concentrat mai multă bogăție, iar sărăcia n-a afectat mai mulți membri ai societății, atît în termeni relativi, cît și în termeni absoluți, prin comparație cu același Occident, să zicem din anii ‚70-’80!

Polarizarea absolut halucinantă a bogăției a dus la „alungirea“ pînă la ridicol a așa-numitei „reguli 80/20%“. De peste un secol, economiști de renume ai lumii au fundamentat „regula celor 80/20%“ cu aplicabilitate în distribuția veniturilor, dar nu numai, într-o economie, indiferent care ar fi aceea. 80% din venituri se concentrează la dispoziția a doar 20% din populație, în timp ce 80% din populație abia dispune de 20% din ansamblul veniturilor. Regula este valabilă și în țările bogate, și în țările sărace, diferite fiind doar nivelurile absolute, dar în ce privește ponderile situația este aceeași. Ei bine, polarizarea bogăției determinată de colonialismul actual a adîncit discrepanțele de o manieră aproape înfricoșătoare în sensul că regula, apocaliptic întărită, funcționează la parametrii 90/10% și chiar 99/1%! Paroxismul 99/1% este consemnat, în materie de averi, între cetățenii centrelor coloniale și cetățenii periferiilor coloniale. Același paroxism este lucru comun în colonii! Dar și înlăuntrul centrelor-puteri coloniale regula a ajuns să opereze în parametrii 90/10%!

Deosebit de interesant este că în interiorul centrelor-puteri coloniale regula are parametri diferiți în materie de venituri salariale, respectiv de averi, îndreptîndu-se spre paroxism și aici în cazul averilor! Faptul pune în evidență intervenționismul statal din centrele-puteri coloniale care limitează discrepanțele salariale, prin difuzarea resurselor captate din transferul de bogății din colonii către păturile mai sărace, îndeosebi prin ridicarea salariilor mici (care apar fabuloase în raport cu cele din colonii!) și prin susținerea unor consistente programe sociale. Dar care nu oprește accentuarea polarizării în materie de averi.

Alungirea piramidei veniturilor și trimiterea regulii în distribuția acestora să opereze în parametrii 90/10% și chiar mai discrepant au dus, în centrele-puteri coloniale, la una dintre cele mai tulburătoare schimbări economico-sociale: subțierea, pînă aproape de extincție, în unele dintre acestea, a clasei mijlocii, pînă nu de mult cîntată ca osatura societății capitaliste moderne și baza democrației, dincolo de mai vechile atribute de coloană vertebrală a moralei creștine și chezășie a păstrării virtuților și valorilor familiale. Veniturile și mai ales averile se aglomerează atît de amețitor în vîrf și, dimpotrivă, se sfrijesc atît de grav la nivelul celor care devin mereu și mereu mai mulți, încît nu mai există prezență semnificativă în zona clasei mijlocii. Toate abordările sociologice să le zicem clasice trebuie abandonate.

Readucerea pe frontispiciul social a clasei mijlocii a fost prezentată de Donald Trump ca reprezentînd reînvierea „măreței Americi“ și a fost transformată în sloganul electoral cu care de altfel a devenit președinte. În Europa Occidentală, fenomenul nu a înaintat atît de puternic precum în America, dar sociologii au spus de mult că se așteaptă la evoluții și reacții similare. Mișcările „vestelor galbene“ din Franța și alte țări vest-europene arată că regiunea „recuperează“. Va reveni capitalul vest-european la politicile naționale sau persistă în delirul globalismului favorizant doar pentru puțini, pentru cei mereu mai puțini?! Va fi revitalizată sau definitiv îngropată clasa mijlocie?! Greu de răspuns, căci revitalizarea clasei mijlocii este incompatibilă cu alura luată de colonialismul actual.

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 19 decembrie 2018.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/vestele-galbene-si-extinctia-clasei-mijlocii-765834

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Cînd vă rugați, uniți-vă inimile voastre cu Inimile Noastre Unite

Mesajul lui Dumnezeu Tatăl către Holy Love

17 august 2018

      Încă o dată, văd o Mare Flacără pe care eu (Maureen) am recunoscut-o ca fiind Inima lui Dumnezeu Tatăl. El spune: „Pentru binele întregii umanități, cer fiecărui suflet să se întoarcă la viața de rugăciune. Fiecare rugăciune aduce pacea în inima lumii. Cînd vă rugați, uniți-vă inimile voastre cu Inimile Noastre Unite. Această unitate în rugăciune îl slăbește pe satana în eforturile lui de a dezbina și a stăpîni.”

„Fiecare rugăciune este o armă în mîinile mele pe care o folosesc pentru a-l învinge pe satana și a-i demasca planul ascuns. Nici o rugăciune nu se pierde. Cu cît vă rugați mai mult cu atît este mai mare arsenalul meu împotriva dușmanului oricărui bine. Puteți bănui, așadar, că satana încearcă prin toate mijloacele să descurajeze și să abată atenția de la rugăciune.”

„Fii curajoasă ca un războinic al rugăciunii.”

Copyright © 2013-2018 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Rugăciunea este o forță pentru cei care se roagă cu credință

Mesajul Sfintei Fecioare Maria din Anguera, Regina Păcii către Pedro Régis

Mesajul nr. 4.728 din 4 decembrie 2018

         Dragi copii, trăiți o epocă de mare confuzie spirituală, dar influența dușmanului va fi chiar mai mare în Casa lui Dumnezeu din cauza păstorilor răi. Eu sînt Mama voastră Îndurerată și sufăr pentru ceea ce vine peste voi. Schimbările care vor veni îi vor descumpăni pe bărbați și pe femei. Deschideți-vă inimile Spiritului Sfînt. Domnul nu vă va abandona. Fiți puternici și fermi în credință. Căutați forță în Evanghelie și în învățăturile adevăratului magisteriu al Bisericii lui Isus al meu. Aveți încredere în Fiul meu Isus. Căutați-l întotdeauna în Euharistie și veți fi victorioși. Amintiți-vă întotdeauna că rugăciunea este o forță pentru cei care se roagă cu credință. Mergeți înainte. După toată furtuna Domnul vă va da harul victoriei finale. Curaj.

Acesta este mesajul pe care vi-l dau astăzi în numele Preasfintei Treimi. Vă mulțumesc că mi-ați permis să vă reunesc aici încă o dată. Vă binecuvîntez în numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin. Pacea să fie cu voi.

Copyright © 2013-2018 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

 

Utilitățile – cea mai colonială dependență a românilor!

         Potrivit datelor Eurostat (agenția de statistică a UE), românii au destinat în 2017 aproape un sfert din cheltuielile totale pe gospodărie pentru utilități (locuire, apă, electricitate, gaze și alți combustibili).

Cu o asemenea cotă, România se situează la mijlocul clasamentului în domeniu din țările UE. Cote superioare (26-29%) înregistrează finlandezii, suedezii sau danezii, în cazul cărora condițiile climatice joacă, fără îndoială, un rol.

Pentru a avea semnificația cifrelor, trebuie ținut cont că PIB-ul pe locuitor la nivelul parității puterii de cumpărare este în România doar de 60% din media UE, ceea ce arată că pentru un român nota de plată a utilităților, chiar dacă eventual mai mică decît în alte țări în cifre absolute, atîrnă mult mai greu în balanța cheltuielilor. Consemnînd, de asemenea, creșterea severă din perioada 2007-2017 a ponderii cheltuielilor cu utilitățile în totalul cheltuielilor, să-i sugerăm măcar în principiu adevăratul impact, în condițiile în care în 2017 jumătate dintre români au rămas să se încălzească cu lemne și cel puțin o treime din ei au closetul în curte, nebeneficiind de apă curentă și canalizare!

Să ne amintim obligatoriu de faptul că în România locuințele sunt în proporție de 94% în proprietatea celor care stau în ele, în urma deciziei președintelui Iliescu de a se vinde apartamentele construite pe vremea lui Ceaușescu locatarilor acestora. Implicația a constat într-o factură derizorie pe ansamblu a chiriilor în totalul cheltuielilor gospodăriilor, precum și o dependență masivă a acestor cheltuieli de nivelul impozitelor pe proprietăți, menținut scăzut deocamdată. Dar este vorba și de o pondere apăsătoare a cheltuielilor cu utilitățile propriu-zise în totalul cheltuielilor de locuire.

Acest tablou evidențiază clar că pentru atîția români cheltuielile cu utilitățile au ajuns să atîrne deja dramatic din cauză că prețurile acestora au sporit fără încetare în ultimii zece ani. Cine le-a mărit? Proprietarii lor! Cine sunt aceștia? Este vorba în toate cazurile de companii străine.

În tranziția de la comunism la capitalism, costul scăzut al locuirii în România s-a păstrat nu numai prin menționatul transfer (practic gratuit) de proprietate imobiliară de la stat la oamenii de rînd, ci și prin menținerea, pentru o bună bucată de vreme, a unei facturi rezonabile la utilitățile în sine, în esență la gaze și electricitate. La intrarea României în UE s-a produs însă ruptura. Cedarea de către statul român a monopolului asupra utilităților a fost condiționalitate a admiterii în UE.

Această cedare a făcut obiectul principal al capitolului „Concurență” din cadrul negocierilor de aderare. Capitolul de negociere a rămas blocat pînă cînd România a consimțit să vîndă distribuțiile de energie unor companii străine.

Și s-a întîmplat ceva absolut caraghios: de îndată ce România a acceptat să vîndă distribuțiile de gaze jumătate la nemți și jumătate la francezi, ea a căpătat, ca prin farmec, calificativul de economie de piață funcțională, de unde era pînă atunci pusă la zid pentru „obstacolele” și „întîrzierile” în trecerea de la economia de comandă la economia de piață. Această ruptură a deschis calea  colonializării rapide a României, dar și a scoaterii treptate a românilor din ultima poziție de proprietari în România, cea în privința locuințelor.

Utilitățile constituie piesă centrală în rulajul banului într-o economie, căci funcționează din plin indiferent de ciclul economic sau politic, aducînd profit și în avînt și în criză. De aceea, în colonializarea unei țări, preluarea utilităților este vizată în prim-plan. O dată cu rulajul banului, care pe lîngă utilități implică preluarea băncilor și resurselor subsolului, restul din economie cade în mîna preluatorului aproape de la sine. Ceea ce s-a și întîmplat deosebit de rapid în România! Acordurile de preluare a utilităților, zise privatizări, includ libertatea preluatorului de a proceda la creșterea prețurilor sau asigurarea pentru acesta a unor profituri prestabilite (de pildă, ca procente de circa 8-12% din încasări)!

Ceea ce oricum avea să lichideze pentru români conservarea unor tarife rezonabile la utilități, rezonabilitate asigurată ani de zile de către statul român pînă la cedarea proprietății acestuia asupra utilităților. Așa-numitele „liberalizări” impuse de la Bruxelles – cele mai multe fără vreo justificare economică și deci vizînd doar creșteri ale prețurilor la consumatori – au împins tarifele la utilități la niveluri dramatice. Românii au pierdut astfel pîrghia prin care, grație unor prețuri mai scăzute ale energiei, de altfel produsă în țară (atît în ce privește gazele, cît și în ce privește electricitatea), reușeau să trăiască ceva mai puțin rău decît le permiteau salariile lor, cele mai mici din UE. Mai grav este altceva: preluînd un monopol, companiile străine din utilități și-au jucat integral monopolul, adică au impus prețuri mai mari la servicii neschimbate!

După 10-12 ani de la privatizarea către străini, calitatea serviciilor, de acum „private, și nu de stat”, n-a crescut, prin comparație cu serviciile oferite anterior de mult hulitul stat, dar tarifele sunt acum duble sau chiar triple! Mai rău, lipsa de investiții – în pofida profiturilor obținute și obligațiilor din contractele de privatizare – a dus la deteriorarea instalațiilor, astfel încît acum România se află de departe pe primul loc în UE atît la numărul de ore de întreruperi de curent în rețea, cît și la accidentele în alimentarea cu gaze naturale.

Scumpirea utilităților vizează nu numai obținerea fără merit de profituri mai mari pentru proprietarii străini, dar și obligarea în timp a consumatorilor săraci la vînzarea proprietăților pe care le au din timpul comunismului și la transformarea lor în chiriași, la cheremul unor fonduri de investiții străine deja pregătite pentru acest transfer. Proprietatea pe locuințe este, de fapt, pojghița care ascunde românilor că au ajuns de mult chiriași în propria lor țară, în măsura în care resursele, industriile, băncile și pămînturile le-au fost acaparate de străini. Cînd vor ajunge chiriași în propriile case, atunci de abia își vor da seama că România, țara fostă a lor, nu mai există decît cu numele, dacă nu cumva aceasta va fi destrămată teritorial între timp.

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 12 decembrie 2018.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/utilitatile-cea-mai-coloniala-dependenta-a-romanilor-764941

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Lanț de rugăciune pentru a apăra Europa-13 decembrie 2018

Multe mesaje primite de vizionari (Maria Îndurării Divine, Luz de María, Pedro Régis) se referă la evenimentele dureroase care vor avea loc pe continentul european. În vederea preîntîmpinării lor, credincioșii de pretutindeni sînt invitați ca în ziua de 13 a fiecărei luni să se roage într-un lanț de rugăciune.

În mesajul din 16 mai 2012 adresat Mariei Îndurării Divine, Mîntuitorul însuși ne cere să ne rugăm pentru Europa, deoarece cel de-al treilea război mondial va începe tocmai de aici.

În această zi, fiecare este rugat să recite rozarele de bucurie, de durere, de lumină și de mărire precum și rugăciunile nr. 31, 33 și 54 ale cruciadei.

Surse: https://www.internetgebetskreis.com/en/

https://revelatiialecerului.wordpress.com/2016/07/11/13-iulie-2016-lant-de-rugaciune-pentru-europa/

Copyright © 2013-2018 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

România: profil colonial clasic

         A trecut Ziua Națională! Care, în acest an, a fost o zi cu totul specială prin marcarea a 100 de ani de la Marea Unire.

A trecut cu bine, avînd în vedere haosul și clivajul politic din România, cu mult mai bine decît ne așteptam sau ne temeam. Trecerea acestei zile ne descarcă de grija de a lăsa la o parte lucrurile rele adunînd doar lucrurile bune. Acum, la rece, le putem privi cum sunt ele în realitate.

În România nu s-a putut merge, în anul centenar, de la Est spre Vest (spre Vestul mult iubit) pe o autostradă. În România centenară, nici una dintre provinciile istorice ale țării nu este legată de vreuna din celelalte și nici de Capitala țării printr-un drum modern! România centenară n-are nici măcar un număr dublu de kilometri de drumuri față de acum 100 de ani. Iar 10% din drumurile existente sunt cu pămînt. Și să fie limpede, rețeaua feroviară este într-o stare mai gravă decît cea rutieră! Viteza medie în rețeaua feroviară este mai mică decît în perioada interbelică. Toată Europa a investit masiv în feroviar, pur și simplu ca să salveze rutierul. Numai România, nu! Nu este deloc de mirare că rutierul este în dezastru, iar în feroviar este chiar mai rău! Numărul de kilometri de căi ferate este același ca acum 100 de ani, iar jumătate din ceea ce exista în 1990 s-a dus la fier vechi. Viteza medie în transportul de călători este de 45 km/h, iar în transportul de marfă coboară sub 20 km/h. Gradul de electrificare în rețea este doar de 38% și nu există trenuri de mare viteză.

Nici baza minimă a infrastructurii de ocrotire a sănătății nu este constituită. Iar în materie de infrastructură a gospodăriilor situația este jenantă. În România centenară, peste jumătate din populație se încălzește cu lemne și cel puțin o treime are closetul în curte, fără canalizare și fără apă curentă. România centenară privește de pe ultimul loc al clasamentului toate celelalte țări ale minunatei UE, care i-a luat tot, răpindu-i orice șansă de a-și schimba poziția codașă. Cu anatemele de hoți sau corupți, românii sunt stigmatizați, de fapt, pentru a fi jecmăniți! Jecmăneala este abominabilă, echivalînd cu cel puțin o pătrime din PIB anual prin luarea în considerare chiar și numai a profiturilor externalizate fără fiscalizare de mîntuitoarele companii vestice aciuate prin România. România centenară este, potrivit ONU, și nu vreunei instituții răuvoitoare de pe malurile Moscovei, țara cu cea mai mare rată de depopulare din lume după Siria, adică după o biată țară în război! Și din Siria se pleacă, din cauza războiului, cu cățel și purcel, în timp ce din România nu pleacă decît forța de muncă în vîrf biologic de activitate. România a ajuns să piardă între 200.000 și 140.000 de oameni pe an. Ca expresie a lipsei totale de încredere în țara lor, o părăsesc și cei care ar putea continua aici o afacere de familie! Ca urmare, business-ul românesc este pe ducă. În România centenară se migrează nu de la sat la oraș, ci de la orașe la sate. România centenară are cele mai mici salarii din Europa, este în frunte la capitolul sărăcie, are rata cea mai ridicată de abandon școlar și cele mai mici alocații pentru Educație. Care sunt perspectivele unei asemenea țări?!

România este, în anul centenar, o biată colonie la periferia Europei. Să întregim profilul colonial al României actuale, așa cum se conturează acesta, fără echivocuri și nuanțe, din înseși statisticile interne și internaționale, în special ale UE:

  1. Potrivit INS, economia de pe teritoriul României este controlată de circa 78.000 grupuri de firme, dintre care doar 5.000 sunt rezidente, respectiv cu capital românesc, iar 73.000 sunt nerezidente, 93% din totalul economic aparținînd străinilor.
  2. Această proporție halucinantă în care economia se află în mîna străinilor este confirmată de orice alte date statistice care privesc diferite aspecte: în Top 100 companii din România (ierarhizate după cifra de afaceri) figurează doar 9 firme cu capital românesc, iar România este cea mai dependentă din Europa de transnaționale: 48% din cifra de afaceri și 44% din valoarea adăugată brută provin de la transnaționalele implantate în țară, față de numai 30%, respectiv 29% în Polonia și 28%, respectiv 24% media pe ansamblul UE.
  3. Nu totul se rezumă la controlul străin/autohton în economie, ci la fel de ilustrativă pentru profilul colonial este însăși configurația economică sectorială. Comerțul este de departe cea mai mare „industrie“ din România. 100 miliarde euro din cele 280 miliarde euro cifră de afaceri se obțin în comerț. 220.000 din cele circa 600.000 de companii acționează în comerț. Toți marii retaileri europeni sunt prezenți în România. Hipermarketurile dețin numai 10% din magazine, dar 45% din rulajul vînzărilor cu amănuntul.
  4. Sunt și alte aspecte, la fel, dacă nu și mai semnificative. Din Top 15 companii din România, numai una este din producție. România are cea mai monopolistă piață de carburanți, primele patru companii din domeniu (de altfel, nu întîmplător, toate străine și niciuna românească, deși România este singura deținătoare de petrol din regiune) controlează peste 80% din piață, dictînd condițiile și prețurile de pe aceasta.
  5. Datele statistice arată că, o dată cu creșterea numărului și prezenței pe piață a supermarketurilor și hipermarketurilor străine, au sporit și importurile, îndeosebi în sectorul alimentar, iar deficitul agroalimentar se tot mărește și se mărește la miliarde de euro, în ciuda potențialului agricol recunoscut și adesea trîmbițat al României.
  6. Deosebit de semnificativ pentru statutul de colonie este că România exportă grîne și importă carne, în timp ce șeptelul se prăbușește. Diferența de valoare adăugată între exporturile de materii prime agricole și importurile de produse alimentare prelucrate explică majorarea vertiginoasă a deficitului agroalimentar.
  7. În fiscalitate, statutul colonial este exprimat elocvent de existența unei cote zise unice, neprogresive pe venituri (oferită ca atractivitate pentru capitalul străin), dar, în vederea alimentării bugetului, trebuie să se impoziteze sever munca, în România avînd de-a face, ca urmare, cu cele mai ridicate impozite pe salariile mici din UE. Expresie grotescă a statutului de colonie, România era considerată, încă dinainte de transferul contribuțiilor sociale integral în cîrca angajatului, ca o țară „low tax jurisdiction“, grație costului scăzut de operare reclamat fiscal; după acest transfer, este de presupus că și paradisurile fiscale invidiază România! Să nu se îngrijoreze însă, coloniile nu au rolul rezervat paradisurilor fiscale, ele fiind doar de jecmănit.
  8. În domeniul bancar este apocalips colonial: băncile, practic toate străine, nici nu finanțează economia (cea străină finanțîndu-se direct din străinătate), România avînd, în consecință, cel mai mic grad de intermediere bancară din UE. În schimb, în materie de „performanțe“ băncile străine, aceleași din Occident, obțin cele mai substanțiale profituri în România pentru că practică aici comisioane și marje de dobînzi exorbitante (de cîteva ori mai mari decît în țările de origine), „performanța“ fiind tocmai aceea că realizează cîștigurile cele mai înalte pe seama celor mai săraci clienți.
  9. În România, ca expresie notorie a matricei coloniale, există cele mai mici salarii din UE, cele mai mici costuri cu forța de muncă și cele mai mici costuri cu concedierea angajaților. În România există cel mai mic salariu minim din UE, doar 1/5 din cel, de exemplu, din Germania.
  10. În condițiile veniturilor mici, o șesime (1/6) din acestea se duce pe mîncare, față de numai 1/12, de pildă, în Germania.
  11. Românii sunt cei mai plecați de acasă din țările europene. Jumătate din cei plecați au numai între 20 și 35 de ani. Viitorul României este în bejenie!

Cea mai mare realizare a României centenare este că a rămas încă în fruntariile în care se găsește. Pentru viitor, din acest punct de vedere, numai Dumnezeu știe!

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 5 decembrie 2018.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/romania-profil-colonial-clasic-763974

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

În fiecare zi crește numărul celor care se îndepărtează de adevăr

Mesajul Sfintei Fecioare Maria din Anguera, Regina Păcii către Pedro Régis

Mesajul nr. 4.719 din 13 noiembrie 2018

      Dragi copii, umanitatea a devenit săracă din punct de vedere spiritual, deoarece oamenii s-au îndepărtat de creator. În fiecare zi crește numărul celor care se îndepărtează de adevăr și îmbrățișează ceea ce este fals. Voi, cei care sunteți ai Domnului, fiți mesageri ai adevărului. Nu vă încrucișați brațele. Dumnezeu se grăbește. Spuneți tuturor că este un moment oportun pentru marea întoarcere la Dumnezeu. Eu sînt Mama voastră și vreau să vă ajut. Amintiți-vă întotdeauna: în această lume și nu în alta trebuie să mărturisiți că sunteți ai Fiului meu Isus. Deveniți mai puternici cu ajutorul cuvintelor lui Isus și a Euharistiei. Timpul marii confuzii spirituale va veni și numai cei care sînt cu Domnul vor suporta povara încercărilor. Eu sînt Mama voastră Îndurerată și sufăr pentru ceea ce oamenii perverși pregătesc împotriva sărmanilor mei fii. Curaj. Nu vă descurajați. După cruce va veni victoria. Mergeți înainte.

Acesta este mesajul pe care vi-l dau astăzi în numele Preasfintei Treimi. Vă mulțumesc că mi-ați permis să vă reunesc aici încă o dată. Vă binecuvîntez în numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin. Pacea să fie cu voi.

Copyright © 2013-2018 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Colonialismul zilelor ­noastre: cine profită din țările profitoare

         Uriașul transfer de bogăție care are loc anual dinspre vastul areal colonial spre cele cîteva centre-puteri coloniale ale lumii actuale poate fi mai relevant pus în evidență urmărind traseul acestui transfer, pierzătorii și beneficiarii lui, inclusiv cine, de fapt, profită de el din țările profitoare.

Traseul colonial începe din centru. Aici, costul de funcționare al unei companii este ridicat: costul salarial este deosebit de înalt, din cauza salariilor mari; costul cu materiile prime și materialele este rezonabil pentru că foarte multe din acestea sunt aduse din afară, din vastul areal colonial; costul tehnologic este ridicat pentru a compensa salariile mari (investițiile în tehnologie se fac spre a înlocui forță de muncă scumpă, nu ieftină); costul fiscal este masiv (statul colonial trebuie să aibă resurse pentru finanțarea politicilor sociale interne și a politicilor coloniale represive externe).

În urmărirea profitului, companiile din centru pleacă spre alte zări în căutarea unor salarii mai mici, de unde poate proveni cea mai lesnicioasă maximizare a profitului. Desigur, de la o activitate la alta, costurile cu forța de muncă diferă mult, dar, pe ansamblu, reprezintă cea mai importantă pondere în totalul costurilor. Teritoriul colonial este teritoriul ideal.

Aici salariile sunt mici, tocmai de aceea cheltuielile cu tehnologiile sunt mici pentru că investițiile în tehnologii înalte sunt inutile, materiile prime sunt de la fața locului, iar costul fiscal este supermic, din așa-numitele motive de asigurare a atractivității investițiilor străine și, într-un mod aproape ­idiot, este legat nu de impozitarea profiturilor realizate, ci de impozitarea muncii. Iar munca fiind slab retribuită, impozitele asupra acesteia, oricît de mari procentual ar fi, reprezintă sume derizorii pentru costurile companiei străine. Din toate aceste motive, nu prea există deplasări pe contrasens, pur și simplu pentru că s-ar face dinspre salarii mici înspre salarii mari, ceea ce ar fi împotriva firii și a sensului de existență a capitalului.

După valorificare în teritoriul colonial, roadele o iau pe traseul invers spre statele-puteri coloniale. Dar traseul nu este tocmai același. Se tranzitează în cea mai mare parte paradisurile fiscale, dar nu pentru evaziune în sine, ci pentru „albire”, avînd în vedere puzderia de mașinațiuni făcute pe parcurs, îndeosebi legate de suprafacturările la intrările în arealul colonial și subfacturările la ieșirea din acesta. De abia din paradisurile fiscale se ajunge înapoi acasă. Aici se întorc, evident, mult mai mulți bani decît au plecat. Grosul revine, la fel de evident, celor care au avansat banii.

O adevărată dijmă – se poate spune substanțială – își însușește capitalul financiar, regele capitalului, chezașul continuării afacerii și al prezenței „investitorului” în schema de cîștig. Încasările investitorului și tutorelui său financiar surclasează valoarea investiției. Totul pe seama salariilor mici din colonii – baza sistemului colonial, sursa transferurilor de resurse fără compensație, garanția perpetuării și adîncirii acestui sistem! Puterile coloniale devin state-rentier pe seama coloniilor lor.

În cadrul intern al statelor-puteri coloniale are loc o intervenție de amploare a statului în scopuri corective și, de fapt, în interesul pe termen lung al capitalului și al colonialismului ca politică. O parte din cîștigurile fabuloase de pe urma transferurilor de bogăție din colonii este „cedată” muncii de aici, prin diferite mecanisme fiscale și ­monetare. O probează nivelul înalt al salariilor de aici și configurația fiscalității care promovează impozitarea scăzută a muncii și impozitarea severă a capitalului.

În acest fel, de o parte din transferul de bogăție din colonii beneficiază și forța de muncă din cadrul statelor-puteri coloniale. În mod semnificativ, aici, din PIB, munca ia mai mult decît capitalul, spre deosebire de colonii, unde din puținul PIB realizat capitalul ia mult mai mult decît munca, iar statul este pus să adîncească odioasa împărțire a PIB-ului, supraimpozitînd tocmai munca, adică cea căreia îi revine partea minoritară din PIB, și aproape neimpozitînd capitalul, în ciuda faptului că acesta și așa preia partea majoritară din PIB.

Dezbătută intens în faza luptei acerbe dintre muncă și capital de la sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, această problemă este acum ca și îngropată de propaganda colonialismului actual. Atunci se discuta deschis dacă și clasa muncitoare din statele-puteri coloniale profită de pe urma colonialismului, teza predilectă fiind aceea că da, avînd de-a face cu așa-numita „aristocrație muncitorească”.

Acum, cînd pare că lupta de clasă a pierit – toți avînd parte de capitalismul rîvnit și construindu-l în mod victorios –, problema este aruncată în siajul tehnologiei pe rol de explicații la orice, dar cu care respectiva problemă n-are nici o legătură, pretinzîndu-se că salariile mari din țările-puteri coloniale ar proveni din înalta productivitate a muncii de aici, nu din faptul că ar beneficia de ceva din transferul de bogăție din colonii. Realitatea este că salariații și populația din statele-puteri coloniale profită, la rîndu-le, pe diferite căi, de pe urma aservirii vastului areal colonial.

Liderii politici din țările capitalismului dezvoltat sunt suficient de maturi și înțeleg destul de bine lucrurile pentru a nu lăsa doar capitalul din aceste țări să se înfrupte din roadele expansiunii în teritoriile coloniale, deși acesta este copleșitor principalul beneficiar, luînd măsuri prin care ceva să ajungă și la populația din țările respective. Dacă am „înghiți” pe nemestecate diversiunea cu productivitatea muncii ca explicație – deși condiționările acesteia cu nivelul salariilor sunt inverse –, de ce atunci tocmai în țările puteri-coloniale împărțirea PIB-ului este în favoarea muncii, iar în țările coloniale împărțirea PIB-ului este, dimpotrivă, în favoarea capitalului, aici avînd loc, de fapt, un jaf al capitalului pe seama muncii?!

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 28 noiembrie 2018.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/colonialismul-zilelor-noastre-cine-profita-din-tarile-profitoare-762998

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Cruciada specială de rugăciune din 7 decembrie 2018

  

      În ziua de 7 decembrie 2018 toţi membrii grupurilor de rugăciune, din fiecare ţară, sînt invitaţi să se roage Cruciada specială de rugăciune, pentru a-L ajuta pe Isus să salveze sufletele.

Tema lunii: creștinism, biserică, preoți, recunoștință

Se vor recita:

  1. Rozarul Sfintei Fecioare Maria (dacă este posibil cele patru mistere tradiţionale);
  2. Rozarul Îndurării Divine*;
  3. Cruciada specială care cuprinde rugăciunile nr.: 96 -15, 21, 23, 28, 29, 38, 53, 70, 81, 82, 90, 100, 126, 128, 144 – 96
  4. Recitarea Rugăciunii (155) a Cruciadei pentru protejarea acestei Misiuni a Mîntuirii;
  5. Consacrarea la Inimile Imaculate ale lui Isus şi ale Mariei;
  6. Rugăciunea către Arhanghelul Mihail;
  7. La sfîrşit, cu rozarul în mînă, vom recita de 50 de ori Rugăciunea 132 a Cruciadei, pentru protejarea acestei misiuni (Mesajul din 31 ianuarie 2014).

„Fiica Mea preaiubită, doresc să instruiesc Grupurile Cruciadei Mele de Rugăciune pentru a fi vigilente atunci cînd se vor înfiinţa, în naţiunile lor. Trebuie să păstreze apa sfinţită în preajmă, să aibă un Crucifix al Meu şi să recite această Rugăciune specială a Cruciadei pentru Binecuvîntarea şi Protecţia Grupului Cruciadei de Rugăciune.“ (Rugăciunea nr. 96) „Vă rog să recitaţi această rugăciune, înainte şi după fiecare întîlnire de rugăciune.“ (Mesajul lui Isus către Maria Îndurării Divine din 25 ianuarie 2013)

*În anul 2011 Isus ne-a transmis, prin intermediul Mariei Îndurării Divine, următoarea rugăciune pe care să o recităm la sfîrşitul rozarului:

«O Doamne, umple-mă cu darul Spiritului Sfînt, pentru a putea duce Preasfîntul Tău Cuvînt păcătoşilor, pe care trebuie să-i ajut să se mîntuie în Numele Tău. Prin rugăciunile mele, ajută-mă să-i acopăr cu preţiosul Tău Sînge, ca să poată fi atraşi la Inima Ta Sfîntă. Dăruiește-mi darul Spiritului Sfînt, pentru ca aceste sărmane suflete să se poată bucura în Noul Tău Paradis.»

Să spuneţi această rugăciune în fiecare zi după ce ați recitat Rozarul Îndurării Divine şi, prin fidelitatea voastră față de Mine, veţi ajuta să-i mîntui pe copiii Mei.“ (Mesajul lui Isus către Maria Îndurării Divine din 10 mai 2011)

În mesajul din 11 mai 2016 comunicat Annei Marie, Isus cere ca, înainte de a începe recitarea rozarului, să spunem următoarea rugăciune:

„Prin mijlocirea Mamei noastre cerești, Mama lui Dumnezeu, prin viața, moartea și învierea lui Isus Cristos, Mîntuitorul și Răscumpărătorul sufletelor, îți cerem, Părinte Ceresc, să oprești orice complot terorist planificat și îndeplinit de păcătoșii posedați care îi urăsc pe copiii lui Dumnezeu. În numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin.“

Isus: „Aceasta este ceea ce ei ar trebui să se roage. Îi rog pe preaiubiții mei copii, apostolii să publice și să recite această rugăciune înainte de a începe Sfîntul lor Rozar. Dacă nu înaintea lui, atunci înaintea Rozarului Îndurării Divine.“(Mesajul lui Isus către Anna Marie, Apostol al Scapularului Verde din 11 mai 2016)

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Surse : https://www.internetgebetskreis.com/fr/

revelatiialecerului.wordpress.com/2016/07/01/minia-tatalui-meu-se-revarsa/

Va apăra cineva, cumva, România de intolerabila ei înjosire de către Bruxelles?

         Deși, ori de cîte ori a fost nevoie din punctul de vedere al intereselor pe care le urmăresc, n-au ezitat să-și dea arama pe față pentru a trata România așa cum o consideră, o colonie, mai zilele trecute komisarii de tip sovietic de la Bruxelles au făcut-o de oaie rău de tot.

Au impus României cerințe imperative care, fără înconjur spus, nu pot fi adresate decît unei colonii, și nu unui stat măcar cît de cît suveran sau, cum pretind ei înșiși pe la UE, partener.

Au ordonat pur și simplu retragerea unor legi deja adoptate de Parlament și aprobate de Curtea Constituțională, au cerut oprirea procedurilor deja declanșate de revocare a procurorului general, precum și alte asemenea care implică fără echivoc nerespectarea Constituției sau a unor proceduri stabilite prin legi, ceea ce este nu numai inacceptabil pentru un stat suveran, dar și imposibil de aplicat din punct de vedere juridic și chiar tehnic. Să nu delirăm însă: toate aceste cerințe sunt perfect potrivite, teoretic și practic, în cazul unei colonii!

Abandonarea posturii curente de părinți „mîntuitori“ în favoarea posturii de stăpîni colonialiști, atunci cînd nu le convine ceva, dar nu mai au altă cale, îi expune de fapt situației de a recunoaște, vrînd-nevrînd, că România este o colonie! Indiferent dacă se vor face că nici usturoi n-au mîncat, nici gura nu le miroase, erijarea fără echivoc în stăpîni de sclavi le deranjează, oricît ar părea de curios, treburile.

Mai precis, propriile minciuni! În ruptul capului nu vor să recunoască România drept o colonie, chiar dacă așa o consideră și așa se comportă cu ea! Recunoscînd-o drept colonie, ar trebui să-i preia administrarea! Țările vestice, ale căror interese le reprezintă, dețin proprietatea în punctele și sectoarele strategice din România.

Și, deci, decizia! Dar fug, precum dracu’ de tămîie, de preluarea administrației! De ce? Sunt trei motive. Lăsînd-o în seama românilor, îi costă mai puțin (decît, de pildă, o administrație străină plătită ca în țările de origine). Și, mai ales, se evită astfel orice răspundere, românii putînd fi, ca atare, făcuți ei de vină de toate relele din lume. Vinovații de serviciu! Justiția este cheia lor de interes, căci aceasta descoperă doar infractori români și nici un străin. Ceea ce este ilogic, în măsura în care străinii sunt la butoanele deciziei.

În sfîrșit, mai este vorba de înspăimîntătoarea ipocrizie a komisarilor de la Bruxelles. Cum să se mai vorbească în secolul XXI de colonii?! De fapt, însă, la adăpostul falsei suveranități a României, i se pot impune acesteia experimente descalificante, care ar suna rău pentru stăpînii înșiși în cazul coloniilor, dar care așa pot părea asumate de statele, chipurile, suverane!

Recunoașterea statutului de colonie al României ar pune capăt circului care se joacă aici cu alegeri, partide politice, Parlament, Președinție sau Guvern! Ar exista un guvernator străin care ar indica ceea ce să se facă și cu asta basta! Dar, vai!, așa ceva ar însemna asumarea de responsabilități și abandonarea profitabilei ipocrizii de tip Bruxelles care cere supunere în numele democrației. O incompatibilitate grețoasă!

Preocupați pînă la Dumnezeu de a opri cu orice preț în momentul actual proliferarea unor experiențe pentru ei periculoase, precum cele de la Varșovia sau Budapesta, stăpînii de la Bruxelles ai unei Românii ce apare că fluieră în biserică nu puteau lăsa în mîna acesteia președinția semestrială rotativă a UE, chiar dacă aceasta este o pură formalitate, cu nici un rol real sau vreun impact.

A impune oficial un asemenea lucru – eventual prin vot în Consiliul European – punea probleme, putînd genera efecte adverse în contextul Brexit și al atitudinilor de pe la Varșovia și Budapesta: în locul vizatei pedepsiri a României se putea obține, dimpotrivă, o zgîndărire a tendințelor de independentizare sau chiar de dezertare! Să nu ne îmbătăm însă cu apă rece în legătură cu vreo solidarizare cu România, dar există teama că poți fi tu mîine în locul ei.

Și-atunci s-a apelat la soluția de a se miza pe extraordinarul concurs politic trădător intern, fără egal în țările din UE: o forțare a căderii Guvernului, chiar prin organizarea unui anumit fel de lovitură de stat susținută extern, urmînd ca noua formulă guvernamentală să facă tot ceea ce îi cere Bruxelles-ul. Și aici este însă un risc. Dărîmarea impusă din afară a guvernării ar victimiza PSD și i-ar crea atuuri la viitoarele alegeri. Ce contează însă pentru komisarii sovietici de la Bruxelles! Vor anula rezultatele votului popular care nu le convin! Păi ce, n-au mai făcut-o deja la referendumul din 2012?! Nu este clar?! România este o colonie!

Actualul episod al raporturilor cu komisariatul de tip sovietic de la Bruxelles subliniază obligația imperativă, de bun-simț, a despărțirii de UE. În mod normal, la cît de răi și nocivi suntem considerați, ar trebui să ne așteptăm să ne dea ei afară, ca să scape de noi, ei, neprihăniții, „mîntuitorii“! Dar degeaba ne-am aștepta la așa ceva, căci cum ne-ar mai putea jughini și jecmăni?! Doar dinlăuntrul UE au certitudinea că ne pot mînca de vii! Așa că hotărîrea aparține României.

E o chestiune de demnitate națională, de demnitate umană! Cine însă s-o inițieze și s-o înfăptuiască?! Neamțul Iohannis? Sau teleormăneanul Dragnea, fabricantul pe bandă rulantă de cadouri pentru capitalul străin (de la așa-zisele „relaxări“ fiscale și înjositoarele redevențe în exploatările gazeifere pînă la deresponsabilizarea socială totală a capitalului prin aruncarea contribuțiilor sociale doar în cîrca angajatului)?

Realist privind lucrurile, România de fapt nu poate face mai nimic singură, chiar dacă ar fi plină de eroi. Internațional, însă, dacă România va fi lăsată să fie înjosită, precum au conceput Timmermans și alți komisari de tip sovietic, de către cizma nemțească și lustruitorii ei de pe la Bruxelles și Viena, înseamnă că minunatele și mult cîntatele parteneriate strategice ale României cu SUA și Israelul nu valorează nici cît o ceapă degerată sau reprezintă doar o gogoriță din punctul de vedere al intereselor reale, și nu al celor trîmbițate, ale respectivelor puteri față de România.

Ba, în contextul tensionat al zilelor noastre, la care România nu a contribuit cu nimic, ci în care doar plătește oalele sparte, ­înseamnă de fapt că, pentru România, Donald Trump ori Bibi Netanyahu spun ei că există, dar nici nu există!

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 21 noiembrie 2018.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/va-apara-cineva-cumva-romania-de-intolerabila-ei-injosire-de-catre-bruxelles-761973

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Acțiunea va fi împotriva Cărții Sfinte

Mesajul Sfintei Fecioare Maria din Anguera, Regina Păcii către Pedro Régis

Mesajul nr. 4.716 din 6 noiembrie 2018

        Dragi copii, oamenii perverși vor acționa. Acțiunea va fi împotriva Cărții Sfinte. Fiți precauți. Credeți cu fermitate în Sfînta Scriptură și nu permiteți ca demonul să vă înșele. Numai prin intermediul Sfîntei Scripturi și prin învătăturile adevăratului magisteriu al Bisericii lui Isus al meu puteți să ajungeți în cer. Îngenuncheați în rugăciune. Veți vedea de asemenea orori cauzate de cei necredincioși în Casa lui Dumnezeu. Iubiți și apărați adevărul. Eu sînt Mama voastră Îndurerată și sufăr pentru ceea ce vine peste voi. Rămîneți alături de Isus și nu permiteți ca problemele lumii să vă îndepărteze de adevăr.

Acesta este mesajul pe care vi-l dau astăzi în numele Preasfintei Treimi. Vă mulțumesc că mi-ați permis să vă reunesc aici încă o dată. Vă binecuvîntez în numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin. Pacea să fie cu voi.

Copyright © 2013-2018 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

ROMÂNIA – UN SECOL DE EXISTENȚĂ

 1 DECEMBRIE 1918 – 1 DECEMBRIE 2018

LA MULȚI ANI!

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/