Rugăciunea este o forță pentru cei care se roagă cu credință

Mesajul Sfintei Fecioare Maria din Anguera, Regina Păcii către Pedro Régis

Mesajul nr. 4.728 din 4 decembrie 2018

         Dragi copii, trăiți o epocă de mare confuzie spirituală, dar influența dușmanului va fi chiar mai mare în Casa lui Dumnezeu din cauza păstorilor răi. Eu sînt Mama voastră Îndurerată și sufăr pentru ceea ce vine peste voi. Schimbările care vor veni îi vor descumpăni pe bărbați și pe femei. Deschideți-vă inimile Spiritului Sfînt. Domnul nu vă va abandona. Fiți puternici și fermi în credință. Căutați forță în Evanghelie și în învățăturile adevăratului magisteriu al Bisericii lui Isus al meu. Aveți încredere în Fiul meu Isus. Căutați-l întotdeauna în Euharistie și veți fi victorioși. Amintiți-vă întotdeauna că rugăciunea este o forță pentru cei care se roagă cu credință. Mergeți înainte. După toată furtuna Domnul vă va da harul victoriei finale. Curaj.

Acesta este mesajul pe care vi-l dau astăzi în numele Preasfintei Treimi. Vă mulțumesc că mi-ați permis să vă reunesc aici încă o dată. Vă binecuvîntez în numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin. Pacea să fie cu voi.

Copyright © 2013-2018 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

 

Reclame

Utilitățile – cea mai colonială dependență a românilor!

         Potrivit datelor Eurostat (agenția de statistică a UE), românii au destinat în 2017 aproape un sfert din cheltuielile totale pe gospodărie pentru utilități (locuire, apă, electricitate, gaze și alți combustibili).

Cu o asemenea cotă, România se situează la mijlocul clasamentului în domeniu din țările UE. Cote superioare (26-29%) înregistrează finlandezii, suedezii sau danezii, în cazul cărora condițiile climatice joacă, fără îndoială, un rol.

Pentru a avea semnificația cifrelor, trebuie ținut cont că PIB-ul pe locuitor la nivelul parității puterii de cumpărare este în România doar de 60% din media UE, ceea ce arată că pentru un român nota de plată a utilităților, chiar dacă eventual mai mică decît în alte țări în cifre absolute, atîrnă mult mai greu în balanța cheltuielilor. Consemnînd, de asemenea, creșterea severă din perioada 2007-2017 a ponderii cheltuielilor cu utilitățile în totalul cheltuielilor, să-i sugerăm măcar în principiu adevăratul impact, în condițiile în care în 2017 jumătate dintre români au rămas să se încălzească cu lemne și cel puțin o treime din ei au closetul în curte, nebeneficiind de apă curentă și canalizare!

Să ne amintim obligatoriu de faptul că în România locuințele sunt în proporție de 94% în proprietatea celor care stau în ele, în urma deciziei președintelui Iliescu de a se vinde apartamentele construite pe vremea lui Ceaușescu locatarilor acestora. Implicația a constat într-o factură derizorie pe ansamblu a chiriilor în totalul cheltuielilor gospodăriilor, precum și o dependență masivă a acestor cheltuieli de nivelul impozitelor pe proprietăți, menținut scăzut deocamdată. Dar este vorba și de o pondere apăsătoare a cheltuielilor cu utilitățile propriu-zise în totalul cheltuielilor de locuire.

Acest tablou evidențiază clar că pentru atîția români cheltuielile cu utilitățile au ajuns să atîrne deja dramatic din cauză că prețurile acestora au sporit fără încetare în ultimii zece ani. Cine le-a mărit? Proprietarii lor! Cine sunt aceștia? Este vorba în toate cazurile de companii străine.

În tranziția de la comunism la capitalism, costul scăzut al locuirii în România s-a păstrat nu numai prin menționatul transfer (practic gratuit) de proprietate imobiliară de la stat la oamenii de rînd, ci și prin menținerea, pentru o bună bucată de vreme, a unei facturi rezonabile la utilitățile în sine, în esență la gaze și electricitate. La intrarea României în UE s-a produs însă ruptura. Cedarea de către statul român a monopolului asupra utilităților a fost condiționalitate a admiterii în UE.

Această cedare a făcut obiectul principal al capitolului „Concurență” din cadrul negocierilor de aderare. Capitolul de negociere a rămas blocat pînă cînd România a consimțit să vîndă distribuțiile de energie unor companii străine.

Și s-a întîmplat ceva absolut caraghios: de îndată ce România a acceptat să vîndă distribuțiile de gaze jumătate la nemți și jumătate la francezi, ea a căpătat, ca prin farmec, calificativul de economie de piață funcțională, de unde era pînă atunci pusă la zid pentru „obstacolele” și „întîrzierile” în trecerea de la economia de comandă la economia de piață. Această ruptură a deschis calea  colonializării rapide a României, dar și a scoaterii treptate a românilor din ultima poziție de proprietari în România, cea în privința locuințelor.

Utilitățile constituie piesă centrală în rulajul banului într-o economie, căci funcționează din plin indiferent de ciclul economic sau politic, aducînd profit și în avînt și în criză. De aceea, în colonializarea unei țări, preluarea utilităților este vizată în prim-plan. O dată cu rulajul banului, care pe lîngă utilități implică preluarea băncilor și resurselor subsolului, restul din economie cade în mîna preluatorului aproape de la sine. Ceea ce s-a și întîmplat deosebit de rapid în România! Acordurile de preluare a utilităților, zise privatizări, includ libertatea preluatorului de a proceda la creșterea prețurilor sau asigurarea pentru acesta a unor profituri prestabilite (de pildă, ca procente de circa 8-12% din încasări)!

Ceea ce oricum avea să lichideze pentru români conservarea unor tarife rezonabile la utilități, rezonabilitate asigurată ani de zile de către statul român pînă la cedarea proprietății acestuia asupra utilităților. Așa-numitele „liberalizări” impuse de la Bruxelles – cele mai multe fără vreo justificare economică și deci vizînd doar creșteri ale prețurilor la consumatori – au împins tarifele la utilități la niveluri dramatice. Românii au pierdut astfel pîrghia prin care, grație unor prețuri mai scăzute ale energiei, de altfel produsă în țară (atît în ce privește gazele, cît și în ce privește electricitatea), reușeau să trăiască ceva mai puțin rău decît le permiteau salariile lor, cele mai mici din UE. Mai grav este altceva: preluînd un monopol, companiile străine din utilități și-au jucat integral monopolul, adică au impus prețuri mai mari la servicii neschimbate!

După 10-12 ani de la privatizarea către străini, calitatea serviciilor, de acum „private, și nu de stat”, n-a crescut, prin comparație cu serviciile oferite anterior de mult hulitul stat, dar tarifele sunt acum duble sau chiar triple! Mai rău, lipsa de investiții – în pofida profiturilor obținute și obligațiilor din contractele de privatizare – a dus la deteriorarea instalațiilor, astfel încît acum România se află de departe pe primul loc în UE atît la numărul de ore de întreruperi de curent în rețea, cît și la accidentele în alimentarea cu gaze naturale.

Scumpirea utilităților vizează nu numai obținerea fără merit de profituri mai mari pentru proprietarii străini, dar și obligarea în timp a consumatorilor săraci la vînzarea proprietăților pe care le au din timpul comunismului și la transformarea lor în chiriași, la cheremul unor fonduri de investiții străine deja pregătite pentru acest transfer. Proprietatea pe locuințe este, de fapt, pojghița care ascunde românilor că au ajuns de mult chiriași în propria lor țară, în măsura în care resursele, industriile, băncile și pămînturile le-au fost acaparate de străini. Cînd vor ajunge chiriași în propriile case, atunci de abia își vor da seama că România, țara fostă a lor, nu mai există decît cu numele, dacă nu cumva aceasta va fi destrămată teritorial între timp.

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 12 decembrie 2018.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/utilitatile-cea-mai-coloniala-dependenta-a-romanilor-764941

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Lanț de rugăciune pentru a apăra Europa-13 decembrie 2018

Multe mesaje primite de vizionari (Maria Îndurării Divine, Luz de María, Pedro Régis) se referă la evenimentele dureroase care vor avea loc pe continentul european. În vederea preîntîmpinării lor, credincioșii de pretutindeni sînt invitați ca în ziua de 13 a fiecărei luni să se roage într-un lanț de rugăciune.

În mesajul din 16 mai 2012 adresat Mariei Îndurării Divine, Mîntuitorul însuși ne cere să ne rugăm pentru Europa, deoarece cel de-al treilea război mondial va începe tocmai de aici.

În această zi, fiecare este rugat să recite rozarele de bucurie, de durere, de lumină și de mărire precum și rugăciunile nr. 31, 33 și 54 ale cruciadei.

Surse: https://www.internetgebetskreis.com/en/

https://revelatiialecerului.wordpress.com/2016/07/11/13-iulie-2016-lant-de-rugaciune-pentru-europa/

Copyright © 2013-2018 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

România: profil colonial clasic

         A trecut Ziua Națională! Care, în acest an, a fost o zi cu totul specială prin marcarea a 100 de ani de la Marea Unire.

A trecut cu bine, avînd în vedere haosul și clivajul politic din România, cu mult mai bine decît ne așteptam sau ne temeam. Trecerea acestei zile ne descarcă de grija de a lăsa la o parte lucrurile rele adunînd doar lucrurile bune. Acum, la rece, le putem privi cum sunt ele în realitate.

În România nu s-a putut merge, în anul centenar, de la Est spre Vest (spre Vestul mult iubit) pe o autostradă. În România centenară, nici una dintre provinciile istorice ale țării nu este legată de vreuna din celelalte și nici de Capitala țării printr-un drum modern! România centenară n-are nici măcar un număr dublu de kilometri de drumuri față de acum 100 de ani. Iar 10% din drumurile existente sunt cu pămînt. Și să fie limpede, rețeaua feroviară este într-o stare mai gravă decît cea rutieră! Viteza medie în rețeaua feroviară este mai mică decît în perioada interbelică. Toată Europa a investit masiv în feroviar, pur și simplu ca să salveze rutierul. Numai România, nu! Nu este deloc de mirare că rutierul este în dezastru, iar în feroviar este chiar mai rău! Numărul de kilometri de căi ferate este același ca acum 100 de ani, iar jumătate din ceea ce exista în 1990 s-a dus la fier vechi. Viteza medie în transportul de călători este de 45 km/h, iar în transportul de marfă coboară sub 20 km/h. Gradul de electrificare în rețea este doar de 38% și nu există trenuri de mare viteză.

Nici baza minimă a infrastructurii de ocrotire a sănătății nu este constituită. Iar în materie de infrastructură a gospodăriilor situația este jenantă. În România centenară, peste jumătate din populație se încălzește cu lemne și cel puțin o treime are closetul în curte, fără canalizare și fără apă curentă. România centenară privește de pe ultimul loc al clasamentului toate celelalte țări ale minunatei UE, care i-a luat tot, răpindu-i orice șansă de a-și schimba poziția codașă. Cu anatemele de hoți sau corupți, românii sunt stigmatizați, de fapt, pentru a fi jecmăniți! Jecmăneala este abominabilă, echivalînd cu cel puțin o pătrime din PIB anual prin luarea în considerare chiar și numai a profiturilor externalizate fără fiscalizare de mîntuitoarele companii vestice aciuate prin România. România centenară este, potrivit ONU, și nu vreunei instituții răuvoitoare de pe malurile Moscovei, țara cu cea mai mare rată de depopulare din lume după Siria, adică după o biată țară în război! Și din Siria se pleacă, din cauza războiului, cu cățel și purcel, în timp ce din România nu pleacă decît forța de muncă în vîrf biologic de activitate. România a ajuns să piardă între 200.000 și 140.000 de oameni pe an. Ca expresie a lipsei totale de încredere în țara lor, o părăsesc și cei care ar putea continua aici o afacere de familie! Ca urmare, business-ul românesc este pe ducă. În România centenară se migrează nu de la sat la oraș, ci de la orașe la sate. România centenară are cele mai mici salarii din Europa, este în frunte la capitolul sărăcie, are rata cea mai ridicată de abandon școlar și cele mai mici alocații pentru Educație. Care sunt perspectivele unei asemenea țări?!

România este, în anul centenar, o biată colonie la periferia Europei. Să întregim profilul colonial al României actuale, așa cum se conturează acesta, fără echivocuri și nuanțe, din înseși statisticile interne și internaționale, în special ale UE:

  1. Potrivit INS, economia de pe teritoriul României este controlată de circa 78.000 grupuri de firme, dintre care doar 5.000 sunt rezidente, respectiv cu capital românesc, iar 73.000 sunt nerezidente, 93% din totalul economic aparținînd străinilor.
  2. Această proporție halucinantă în care economia se află în mîna străinilor este confirmată de orice alte date statistice care privesc diferite aspecte: în Top 100 companii din România (ierarhizate după cifra de afaceri) figurează doar 9 firme cu capital românesc, iar România este cea mai dependentă din Europa de transnaționale: 48% din cifra de afaceri și 44% din valoarea adăugată brută provin de la transnaționalele implantate în țară, față de numai 30%, respectiv 29% în Polonia și 28%, respectiv 24% media pe ansamblul UE.
  3. Nu totul se rezumă la controlul străin/autohton în economie, ci la fel de ilustrativă pentru profilul colonial este însăși configurația economică sectorială. Comerțul este de departe cea mai mare „industrie“ din România. 100 miliarde euro din cele 280 miliarde euro cifră de afaceri se obțin în comerț. 220.000 din cele circa 600.000 de companii acționează în comerț. Toți marii retaileri europeni sunt prezenți în România. Hipermarketurile dețin numai 10% din magazine, dar 45% din rulajul vînzărilor cu amănuntul.
  4. Sunt și alte aspecte, la fel, dacă nu și mai semnificative. Din Top 15 companii din România, numai una este din producție. România are cea mai monopolistă piață de carburanți, primele patru companii din domeniu (de altfel, nu întîmplător, toate străine și niciuna românească, deși România este singura deținătoare de petrol din regiune) controlează peste 80% din piață, dictînd condițiile și prețurile de pe aceasta.
  5. Datele statistice arată că, o dată cu creșterea numărului și prezenței pe piață a supermarketurilor și hipermarketurilor străine, au sporit și importurile, îndeosebi în sectorul alimentar, iar deficitul agroalimentar se tot mărește și se mărește la miliarde de euro, în ciuda potențialului agricol recunoscut și adesea trîmbițat al României.
  6. Deosebit de semnificativ pentru statutul de colonie este că România exportă grîne și importă carne, în timp ce șeptelul se prăbușește. Diferența de valoare adăugată între exporturile de materii prime agricole și importurile de produse alimentare prelucrate explică majorarea vertiginoasă a deficitului agroalimentar.
  7. În fiscalitate, statutul colonial este exprimat elocvent de existența unei cote zise unice, neprogresive pe venituri (oferită ca atractivitate pentru capitalul străin), dar, în vederea alimentării bugetului, trebuie să se impoziteze sever munca, în România avînd de-a face, ca urmare, cu cele mai ridicate impozite pe salariile mici din UE. Expresie grotescă a statutului de colonie, România era considerată, încă dinainte de transferul contribuțiilor sociale integral în cîrca angajatului, ca o țară „low tax jurisdiction“, grație costului scăzut de operare reclamat fiscal; după acest transfer, este de presupus că și paradisurile fiscale invidiază România! Să nu se îngrijoreze însă, coloniile nu au rolul rezervat paradisurilor fiscale, ele fiind doar de jecmănit.
  8. În domeniul bancar este apocalips colonial: băncile, practic toate străine, nici nu finanțează economia (cea străină finanțîndu-se direct din străinătate), România avînd, în consecință, cel mai mic grad de intermediere bancară din UE. În schimb, în materie de „performanțe“ băncile străine, aceleași din Occident, obțin cele mai substanțiale profituri în România pentru că practică aici comisioane și marje de dobînzi exorbitante (de cîteva ori mai mari decît în țările de origine), „performanța“ fiind tocmai aceea că realizează cîștigurile cele mai înalte pe seama celor mai săraci clienți.
  9. În România, ca expresie notorie a matricei coloniale, există cele mai mici salarii din UE, cele mai mici costuri cu forța de muncă și cele mai mici costuri cu concedierea angajaților. În România există cel mai mic salariu minim din UE, doar 1/5 din cel, de exemplu, din Germania.
  10. În condițiile veniturilor mici, o șesime (1/6) din acestea se duce pe mîncare, față de numai 1/12, de pildă, în Germania.
  11. Românii sunt cei mai plecați de acasă din țările europene. Jumătate din cei plecați au numai între 20 și 35 de ani. Viitorul României este în bejenie!

Cea mai mare realizare a României centenare este că a rămas încă în fruntariile în care se găsește. Pentru viitor, din acest punct de vedere, numai Dumnezeu știe!

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 5 decembrie 2018.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/romania-profil-colonial-clasic-763974

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

În fiecare zi crește numărul celor care se îndepărtează de adevăr

Mesajul Sfintei Fecioare Maria din Anguera, Regina Păcii către Pedro Régis

Mesajul nr. 4.719 din 13 noiembrie 2018

      Dragi copii, umanitatea a devenit săracă din punct de vedere spiritual, deoarece oamenii s-au îndepărtat de creator. În fiecare zi crește numărul celor care se îndepărtează de adevăr și îmbrățișează ceea ce este fals. Voi, cei care sunteți ai Domnului, fiți mesageri ai adevărului. Nu vă încrucișați brațele. Dumnezeu se grăbește. Spuneți tuturor că este un moment oportun pentru marea întoarcere la Dumnezeu. Eu sînt Mama voastră și vreau să vă ajut. Amintiți-vă întotdeauna: în această lume și nu în alta trebuie să mărturisiți că sunteți ai Fiului meu Isus. Deveniți mai puternici cu ajutorul cuvintelor lui Isus și a Euharistiei. Timpul marii confuzii spirituale va veni și numai cei care sînt cu Domnul vor suporta povara încercărilor. Eu sînt Mama voastră Îndurerată și sufăr pentru ceea ce oamenii perverși pregătesc împotriva sărmanilor mei fii. Curaj. Nu vă descurajați. După cruce va veni victoria. Mergeți înainte.

Acesta este mesajul pe care vi-l dau astăzi în numele Preasfintei Treimi. Vă mulțumesc că mi-ați permis să vă reunesc aici încă o dată. Vă binecuvîntez în numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin. Pacea să fie cu voi.

Copyright © 2013-2018 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Colonialismul zilelor ­noastre: cine profită din țările profitoare

         Uriașul transfer de bogăție care are loc anual dinspre vastul areal colonial spre cele cîteva centre-puteri coloniale ale lumii actuale poate fi mai relevant pus în evidență urmărind traseul acestui transfer, pierzătorii și beneficiarii lui, inclusiv cine, de fapt, profită de el din țările profitoare.

Traseul colonial începe din centru. Aici, costul de funcționare al unei companii este ridicat: costul salarial este deosebit de înalt, din cauza salariilor mari; costul cu materiile prime și materialele este rezonabil pentru că foarte multe din acestea sunt aduse din afară, din vastul areal colonial; costul tehnologic este ridicat pentru a compensa salariile mari (investițiile în tehnologie se fac spre a înlocui forță de muncă scumpă, nu ieftină); costul fiscal este masiv (statul colonial trebuie să aibă resurse pentru finanțarea politicilor sociale interne și a politicilor coloniale represive externe).

În urmărirea profitului, companiile din centru pleacă spre alte zări în căutarea unor salarii mai mici, de unde poate proveni cea mai lesnicioasă maximizare a profitului. Desigur, de la o activitate la alta, costurile cu forța de muncă diferă mult, dar, pe ansamblu, reprezintă cea mai importantă pondere în totalul costurilor. Teritoriul colonial este teritoriul ideal.

Aici salariile sunt mici, tocmai de aceea cheltuielile cu tehnologiile sunt mici pentru că investițiile în tehnologii înalte sunt inutile, materiile prime sunt de la fața locului, iar costul fiscal este supermic, din așa-numitele motive de asigurare a atractivității investițiilor străine și, într-un mod aproape ­idiot, este legat nu de impozitarea profiturilor realizate, ci de impozitarea muncii. Iar munca fiind slab retribuită, impozitele asupra acesteia, oricît de mari procentual ar fi, reprezintă sume derizorii pentru costurile companiei străine. Din toate aceste motive, nu prea există deplasări pe contrasens, pur și simplu pentru că s-ar face dinspre salarii mici înspre salarii mari, ceea ce ar fi împotriva firii și a sensului de existență a capitalului.

După valorificare în teritoriul colonial, roadele o iau pe traseul invers spre statele-puteri coloniale. Dar traseul nu este tocmai același. Se tranzitează în cea mai mare parte paradisurile fiscale, dar nu pentru evaziune în sine, ci pentru „albire”, avînd în vedere puzderia de mașinațiuni făcute pe parcurs, îndeosebi legate de suprafacturările la intrările în arealul colonial și subfacturările la ieșirea din acesta. De abia din paradisurile fiscale se ajunge înapoi acasă. Aici se întorc, evident, mult mai mulți bani decît au plecat. Grosul revine, la fel de evident, celor care au avansat banii.

O adevărată dijmă – se poate spune substanțială – își însușește capitalul financiar, regele capitalului, chezașul continuării afacerii și al prezenței „investitorului” în schema de cîștig. Încasările investitorului și tutorelui său financiar surclasează valoarea investiției. Totul pe seama salariilor mici din colonii – baza sistemului colonial, sursa transferurilor de resurse fără compensație, garanția perpetuării și adîncirii acestui sistem! Puterile coloniale devin state-rentier pe seama coloniilor lor.

În cadrul intern al statelor-puteri coloniale are loc o intervenție de amploare a statului în scopuri corective și, de fapt, în interesul pe termen lung al capitalului și al colonialismului ca politică. O parte din cîștigurile fabuloase de pe urma transferurilor de bogăție din colonii este „cedată” muncii de aici, prin diferite mecanisme fiscale și ­monetare. O probează nivelul înalt al salariilor de aici și configurația fiscalității care promovează impozitarea scăzută a muncii și impozitarea severă a capitalului.

În acest fel, de o parte din transferul de bogăție din colonii beneficiază și forța de muncă din cadrul statelor-puteri coloniale. În mod semnificativ, aici, din PIB, munca ia mai mult decît capitalul, spre deosebire de colonii, unde din puținul PIB realizat capitalul ia mult mai mult decît munca, iar statul este pus să adîncească odioasa împărțire a PIB-ului, supraimpozitînd tocmai munca, adică cea căreia îi revine partea minoritară din PIB, și aproape neimpozitînd capitalul, în ciuda faptului că acesta și așa preia partea majoritară din PIB.

Dezbătută intens în faza luptei acerbe dintre muncă și capital de la sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, această problemă este acum ca și îngropată de propaganda colonialismului actual. Atunci se discuta deschis dacă și clasa muncitoare din statele-puteri coloniale profită de pe urma colonialismului, teza predilectă fiind aceea că da, avînd de-a face cu așa-numita „aristocrație muncitorească”.

Acum, cînd pare că lupta de clasă a pierit – toți avînd parte de capitalismul rîvnit și construindu-l în mod victorios –, problema este aruncată în siajul tehnologiei pe rol de explicații la orice, dar cu care respectiva problemă n-are nici o legătură, pretinzîndu-se că salariile mari din țările-puteri coloniale ar proveni din înalta productivitate a muncii de aici, nu din faptul că ar beneficia de ceva din transferul de bogăție din colonii. Realitatea este că salariații și populația din statele-puteri coloniale profită, la rîndu-le, pe diferite căi, de pe urma aservirii vastului areal colonial.

Liderii politici din țările capitalismului dezvoltat sunt suficient de maturi și înțeleg destul de bine lucrurile pentru a nu lăsa doar capitalul din aceste țări să se înfrupte din roadele expansiunii în teritoriile coloniale, deși acesta este copleșitor principalul beneficiar, luînd măsuri prin care ceva să ajungă și la populația din țările respective. Dacă am „înghiți” pe nemestecate diversiunea cu productivitatea muncii ca explicație – deși condiționările acesteia cu nivelul salariilor sunt inverse –, de ce atunci tocmai în țările puteri-coloniale împărțirea PIB-ului este în favoarea muncii, iar în țările coloniale împărțirea PIB-ului este, dimpotrivă, în favoarea capitalului, aici avînd loc, de fapt, un jaf al capitalului pe seama muncii?!

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 28 noiembrie 2018.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/colonialismul-zilelor-noastre-cine-profita-din-tarile-profitoare-762998

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Cruciada specială de rugăciune din 7 decembrie 2018

  

      În ziua de 7 decembrie 2018 toţi membrii grupurilor de rugăciune, din fiecare ţară, sînt invitaţi să se roage Cruciada specială de rugăciune, pentru a-L ajuta pe Isus să salveze sufletele.

Tema lunii: creștinism, biserică, preoți, recunoștință

Se vor recita:

  1. Rozarul Sfintei Fecioare Maria (dacă este posibil cele patru mistere tradiţionale);
  2. Rozarul Îndurării Divine*;
  3. Cruciada specială care cuprinde rugăciunile nr.: 96 -15, 21, 23, 28, 29, 38, 53, 70, 81, 82, 90, 100, 126, 128, 144 – 96
  4. Recitarea Rugăciunii (155) a Cruciadei pentru protejarea acestei Misiuni a Mîntuirii;
  5. Consacrarea la Inimile Imaculate ale lui Isus şi ale Mariei;
  6. Rugăciunea către Arhanghelul Mihail;
  7. La sfîrşit, cu rozarul în mînă, vom recita de 50 de ori Rugăciunea 132 a Cruciadei, pentru protejarea acestei misiuni (Mesajul din 31 ianuarie 2014).

„Fiica Mea preaiubită, doresc să instruiesc Grupurile Cruciadei Mele de Rugăciune pentru a fi vigilente atunci cînd se vor înfiinţa, în naţiunile lor. Trebuie să păstreze apa sfinţită în preajmă, să aibă un Crucifix al Meu şi să recite această Rugăciune specială a Cruciadei pentru Binecuvîntarea şi Protecţia Grupului Cruciadei de Rugăciune.“ (Rugăciunea nr. 96) „Vă rog să recitaţi această rugăciune, înainte şi după fiecare întîlnire de rugăciune.“ (Mesajul lui Isus către Maria Îndurării Divine din 25 ianuarie 2013)

*În anul 2011 Isus ne-a transmis, prin intermediul Mariei Îndurării Divine, următoarea rugăciune pe care să o recităm la sfîrşitul rozarului:

«O Doamne, umple-mă cu darul Spiritului Sfînt, pentru a putea duce Preasfîntul Tău Cuvînt păcătoşilor, pe care trebuie să-i ajut să se mîntuie în Numele Tău. Prin rugăciunile mele, ajută-mă să-i acopăr cu preţiosul Tău Sînge, ca să poată fi atraşi la Inima Ta Sfîntă. Dăruiește-mi darul Spiritului Sfînt, pentru ca aceste sărmane suflete să se poată bucura în Noul Tău Paradis.»

Să spuneţi această rugăciune în fiecare zi după ce ați recitat Rozarul Îndurării Divine şi, prin fidelitatea voastră față de Mine, veţi ajuta să-i mîntui pe copiii Mei.“ (Mesajul lui Isus către Maria Îndurării Divine din 10 mai 2011)

În mesajul din 11 mai 2016 comunicat Annei Marie, Isus cere ca, înainte de a începe recitarea rozarului, să spunem următoarea rugăciune:

„Prin mijlocirea Mamei noastre cerești, Mama lui Dumnezeu, prin viața, moartea și învierea lui Isus Cristos, Mîntuitorul și Răscumpărătorul sufletelor, îți cerem, Părinte Ceresc, să oprești orice complot terorist planificat și îndeplinit de păcătoșii posedați care îi urăsc pe copiii lui Dumnezeu. În numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin.“

Isus: „Aceasta este ceea ce ei ar trebui să se roage. Îi rog pe preaiubiții mei copii, apostolii să publice și să recite această rugăciune înainte de a începe Sfîntul lor Rozar. Dacă nu înaintea lui, atunci înaintea Rozarului Îndurării Divine.“(Mesajul lui Isus către Anna Marie, Apostol al Scapularului Verde din 11 mai 2016)

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Surse : https://www.internetgebetskreis.com/fr/

revelatiialecerului.wordpress.com/2016/07/01/minia-tatalui-meu-se-revarsa/

Va apăra cineva, cumva, România de intolerabila ei înjosire de către Bruxelles?

         Deși, ori de cîte ori a fost nevoie din punctul de vedere al intereselor pe care le urmăresc, n-au ezitat să-și dea arama pe față pentru a trata România așa cum o consideră, o colonie, mai zilele trecute komisarii de tip sovietic de la Bruxelles au făcut-o de oaie rău de tot.

Au impus României cerințe imperative care, fără înconjur spus, nu pot fi adresate decît unei colonii, și nu unui stat măcar cît de cît suveran sau, cum pretind ei înșiși pe la UE, partener.

Au ordonat pur și simplu retragerea unor legi deja adoptate de Parlament și aprobate de Curtea Constituțională, au cerut oprirea procedurilor deja declanșate de revocare a procurorului general, precum și alte asemenea care implică fără echivoc nerespectarea Constituției sau a unor proceduri stabilite prin legi, ceea ce este nu numai inacceptabil pentru un stat suveran, dar și imposibil de aplicat din punct de vedere juridic și chiar tehnic. Să nu delirăm însă: toate aceste cerințe sunt perfect potrivite, teoretic și practic, în cazul unei colonii!

Abandonarea posturii curente de părinți „mîntuitori“ în favoarea posturii de stăpîni colonialiști, atunci cînd nu le convine ceva, dar nu mai au altă cale, îi expune de fapt situației de a recunoaște, vrînd-nevrînd, că România este o colonie! Indiferent dacă se vor face că nici usturoi n-au mîncat, nici gura nu le miroase, erijarea fără echivoc în stăpîni de sclavi le deranjează, oricît ar părea de curios, treburile.

Mai precis, propriile minciuni! În ruptul capului nu vor să recunoască România drept o colonie, chiar dacă așa o consideră și așa se comportă cu ea! Recunoscînd-o drept colonie, ar trebui să-i preia administrarea! Țările vestice, ale căror interese le reprezintă, dețin proprietatea în punctele și sectoarele strategice din România.

Și, deci, decizia! Dar fug, precum dracu’ de tămîie, de preluarea administrației! De ce? Sunt trei motive. Lăsînd-o în seama românilor, îi costă mai puțin (decît, de pildă, o administrație străină plătită ca în țările de origine). Și, mai ales, se evită astfel orice răspundere, românii putînd fi, ca atare, făcuți ei de vină de toate relele din lume. Vinovații de serviciu! Justiția este cheia lor de interes, căci aceasta descoperă doar infractori români și nici un străin. Ceea ce este ilogic, în măsura în care străinii sunt la butoanele deciziei.

În sfîrșit, mai este vorba de înspăimîntătoarea ipocrizie a komisarilor de la Bruxelles. Cum să se mai vorbească în secolul XXI de colonii?! De fapt, însă, la adăpostul falsei suveranități a României, i se pot impune acesteia experimente descalificante, care ar suna rău pentru stăpînii înșiși în cazul coloniilor, dar care așa pot părea asumate de statele, chipurile, suverane!

Recunoașterea statutului de colonie al României ar pune capăt circului care se joacă aici cu alegeri, partide politice, Parlament, Președinție sau Guvern! Ar exista un guvernator străin care ar indica ceea ce să se facă și cu asta basta! Dar, vai!, așa ceva ar însemna asumarea de responsabilități și abandonarea profitabilei ipocrizii de tip Bruxelles care cere supunere în numele democrației. O incompatibilitate grețoasă!

Preocupați pînă la Dumnezeu de a opri cu orice preț în momentul actual proliferarea unor experiențe pentru ei periculoase, precum cele de la Varșovia sau Budapesta, stăpînii de la Bruxelles ai unei Românii ce apare că fluieră în biserică nu puteau lăsa în mîna acesteia președinția semestrială rotativă a UE, chiar dacă aceasta este o pură formalitate, cu nici un rol real sau vreun impact.

A impune oficial un asemenea lucru – eventual prin vot în Consiliul European – punea probleme, putînd genera efecte adverse în contextul Brexit și al atitudinilor de pe la Varșovia și Budapesta: în locul vizatei pedepsiri a României se putea obține, dimpotrivă, o zgîndărire a tendințelor de independentizare sau chiar de dezertare! Să nu ne îmbătăm însă cu apă rece în legătură cu vreo solidarizare cu România, dar există teama că poți fi tu mîine în locul ei.

Și-atunci s-a apelat la soluția de a se miza pe extraordinarul concurs politic trădător intern, fără egal în țările din UE: o forțare a căderii Guvernului, chiar prin organizarea unui anumit fel de lovitură de stat susținută extern, urmînd ca noua formulă guvernamentală să facă tot ceea ce îi cere Bruxelles-ul. Și aici este însă un risc. Dărîmarea impusă din afară a guvernării ar victimiza PSD și i-ar crea atuuri la viitoarele alegeri. Ce contează însă pentru komisarii sovietici de la Bruxelles! Vor anula rezultatele votului popular care nu le convin! Păi ce, n-au mai făcut-o deja la referendumul din 2012?! Nu este clar?! România este o colonie!

Actualul episod al raporturilor cu komisariatul de tip sovietic de la Bruxelles subliniază obligația imperativă, de bun-simț, a despărțirii de UE. În mod normal, la cît de răi și nocivi suntem considerați, ar trebui să ne așteptăm să ne dea ei afară, ca să scape de noi, ei, neprihăniții, „mîntuitorii“! Dar degeaba ne-am aștepta la așa ceva, căci cum ne-ar mai putea jughini și jecmăni?! Doar dinlăuntrul UE au certitudinea că ne pot mînca de vii! Așa că hotărîrea aparține României.

E o chestiune de demnitate națională, de demnitate umană! Cine însă s-o inițieze și s-o înfăptuiască?! Neamțul Iohannis? Sau teleormăneanul Dragnea, fabricantul pe bandă rulantă de cadouri pentru capitalul străin (de la așa-zisele „relaxări“ fiscale și înjositoarele redevențe în exploatările gazeifere pînă la deresponsabilizarea socială totală a capitalului prin aruncarea contribuțiilor sociale doar în cîrca angajatului)?

Realist privind lucrurile, România de fapt nu poate face mai nimic singură, chiar dacă ar fi plină de eroi. Internațional, însă, dacă România va fi lăsată să fie înjosită, precum au conceput Timmermans și alți komisari de tip sovietic, de către cizma nemțească și lustruitorii ei de pe la Bruxelles și Viena, înseamnă că minunatele și mult cîntatele parteneriate strategice ale României cu SUA și Israelul nu valorează nici cît o ceapă degerată sau reprezintă doar o gogoriță din punctul de vedere al intereselor reale, și nu al celor trîmbițate, ale respectivelor puteri față de România.

Ba, în contextul tensionat al zilelor noastre, la care România nu a contribuit cu nimic, ci în care doar plătește oalele sparte, ­înseamnă de fapt că, pentru România, Donald Trump ori Bibi Netanyahu spun ei că există, dar nici nu există!

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 21 noiembrie 2018.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/va-apara-cineva-cumva-romania-de-intolerabila-ei-injosire-de-catre-bruxelles-761973

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Acțiunea va fi împotriva Cărții Sfinte

Mesajul Sfintei Fecioare Maria din Anguera, Regina Păcii către Pedro Régis

Mesajul nr. 4.716 din 6 noiembrie 2018

        Dragi copii, oamenii perverși vor acționa. Acțiunea va fi împotriva Cărții Sfinte. Fiți precauți. Credeți cu fermitate în Sfînta Scriptură și nu permiteți ca demonul să vă înșele. Numai prin intermediul Sfîntei Scripturi și prin învătăturile adevăratului magisteriu al Bisericii lui Isus al meu puteți să ajungeți în cer. Îngenuncheați în rugăciune. Veți vedea de asemenea orori cauzate de cei necredincioși în Casa lui Dumnezeu. Iubiți și apărați adevărul. Eu sînt Mama voastră Îndurerată și sufăr pentru ceea ce vine peste voi. Rămîneți alături de Isus și nu permiteți ca problemele lumii să vă îndepărteze de adevăr.

Acesta este mesajul pe care vi-l dau astăzi în numele Preasfintei Treimi. Vă mulțumesc că mi-ați permis să vă reunesc aici încă o dată. Vă binecuvîntez în numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin. Pacea să fie cu voi.

Copyright © 2013-2018 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

ROMÂNIA – UN SECOL DE EXISTENȚĂ

 1 DECEMBRIE 1918 – 1 DECEMBRIE 2018

LA MULȚI ANI!

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Fondurile europene și transferul colonial de bogăție

           Cea care le întrece însă pe toate este, probabil, cîntarea menestrelilor autohtoni ai UE care acuză România că nu accesează fondurile oferite cu generozitate de UE pentru dezvoltare. Nu contează motivele, nu contează condițiile! România – și, prin implicație, așa-zișii cei de la putere – n-ar ști sau n-ar fi în stare să folosească fondurile puse gratis la dispoziție de UE! A mai văzut însă cineva în istorie resurse oferite gratis?! Cîntăreții nu se întreabă. De practica întoarcerii pe diferite căi a cel puțin 80% din fondurile oferite de „donatori” cîntăreții se fac a nu fi auzit!

Dar ce importanță au asemenea probleme de principiu sau foarte concrete în măsura în care în bilanțurile apartenenței României la UE fondurile europene constituie singurul element pus de cîntăreții cu pricina pe talgerul de activ (alte avantaje nu prea inventariază), în timp ce bilanțurile respective sunt fără corespondent în întreaga experiență contabilă mondială: n-au pasiv!

Cîntăreții nu descoperă nici o deficiență, nici o neîmplinire, nici un dezavantaj al apartenenței la UE: nici desființarea economiei naționale, nici pierderea deciziei naționale, nici generalizarea prețurilor din UE, dar nu și a salariilor din UE, care sunt în România cele mai mici din UE, nici depopularea țării și plecarea tinerilor în bejenie, nici suprimarea identității naționale! Pentru acești cîntăreți apartenența la UE n-are costuri. De fapt, dacă analizăm bine, n-are nici beneficii! Căci nu prea menționează vreunul! Poate nu există sau n-au timp domniile lor să le caute.

Mult mai simplu pentru ei este să rezume beneficiile la fondurile europene. Și, astfel, fondurile europene ajung un fel de „bomboană” a apartenenței la UE, în măsura în care de alte beneficii nu se vorbește, iar bilanțurile apartenenței n-au pasiv! O „bomboană” indiferent cît reprezintă și ce conținut concret are! Spre a ne referi la România, cele 4 miliarde euro alocate de UE anual, dincolo de problemele de accesare și cheltuire, nu reprezintă, de fapt, decît 10% din ceea ce, la o evaluare chiar și sumară, extrage anual în favoarea sa din România nucleul vestic al UE! Cu alte cuvinte, un biet mărunțiș aruncat sclavilor de către stăpînii lor. Și asta luînd în considerare chiar și numai ceea ce firmele vest-europene implicate în România externalizează anual fără fiscalizare, respectiv 85-90% din profiturile lor realmente obținute în România, ceea ce echivalează cu cel puțin 40 miliarde euro anual.

În fapt, cîntăreții autohtoni ai UE fac în materie de fonduri zise europene ceea ce fac cîntăreții colonialismului internațional actual cu evaluarea raporturilor dintre puterile coloniale și arealul lor colonial planetar: vorbesc doar de ceea ce eventual pleacă sub formă de așa-zise ajutoare din statele-puteri coloniale spre colonii – și dacă nu există așa ceva, atunci contabilizează investițiile pe această direcție (desigur considerate pentru „dezvoltarea periferiilor”) –, dar uită ceea ce extrag puterile coloniale din vastul lor areal colonial. Și, evident, ca și în cazul bilanțurilor fără pasiv ale apartenenței la UE, dacă nu se fac referiri la această extracție înseamnă că nu există!

Consecința concretă a politicilor coloniale din lumea zilelor noastre este un transfer uriaș de resurse din vastul areal colonial în cele cîteva centre de putere colonială. Un transfer uriaș, sistematic și continuu, necunoscut în istorie ca dimensiune și profunzime, în comparație cu care cel din perioada colonialismului clasic pălește și ca amploare și ca implicații.

Avînd în vedere gradul înalt de transnaționalitate a vehiculului principal prin care se  realizează (respectiv corporațiile transnaționale sau multinaționale), dar mai ales caracterul ilicit prin care se înfăptuiește, transferul cu pricina este greu de estimat. Luînd de bună reprezentativitatea indicatorului PIB pentru capacitatea de furnizare de valoare și, implicit, de bunăstare dintr-un anumit teritoriu – deci trecînd peste nerelevanțele respectivului indicator în legătură cu aceste aspecte –, o evaluare a transferului ar fi dată fie de măsura a cît din PIB-ul arealului colonial reprezintă extracție fără compensare în favoarea puterilor coloniale, fie de măsura a cît din PIB-ul acestora din urmă provine din respectiva extracție fără compensare din arealul teritoriului lor colonial. Or, în ambele cazuri,  transferurile propriu-zise sunt efectuate prin evaziuni fiscale, false încărcări de costuri contabile, subfacturări pe direcția colonii-puteri coloniale, dar suprafacturări pe direcția puteri coloniale-colonii, intermedieri obligatorii ale unor paradisuri fiscale, ceea ce îngreunează o evaluare cît mai aproape de realitate.

Oricum, cu reper PIB, este vorba de cel puțin 20-25% extracție de sevă economică anual din PIB-ul arealului colonial în favoarea puterilor coloniale și de 10% din PIB-ul puterilor coloniale ca beneficiu anual de pe urma roadelor acestui transfer. La o rată de 20-25% din PIB, pentru arealul colonial transferurile echivalează, într-un deceniu, cu distrugerea produsă de mai multe războaie ruinătoare. Pentru puterile coloniale, cîștigul anual de 10% pe seama coloniilor duce la cel puțin o dublare a prosperității într-un deceniu, fără nici un efort, ci doar pe baza însușirii de rente. Evident, evaluările globale sunt dificile în condițiile unei multitudini de cazuri diferite în vastul areal colonial. Dar, ca ordin de mărime, transferul de ansamblu se situează în parametrii menționați! ­Altfel spus, în termeni populari, puterile coloniale trăiesc într-o importantă măsură, chiar revoltătoare, pe seama popoarelor din colonii, relativ mereu mai sărăcite și mai fără perspective.

Uriașul transfer colonial de resurse este probat, indirect, de fabuloasa polarizare a bogăției pe plan mondial în ultimii 25-30 de ani, de adîncirea decalajelor economico-financiare în aceeași perioadă, fenomene mai măsurabile și măsurate de ONU și alte organizații internaționale. Lumea se împarte mereu mai dramatic între bogați, ce devin mereu mai puțini, dar mereu mai bogați, și săraci, ce devin mereu mai mulți și mereu mai săraci.

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 14 noiembrie 2018.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/fondurile-europene-si-transferul-colonial-de-bogatie-760930

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

 

25 noiembrie 2018 – ISUS, REGELE UNIVERSULUI

RUGĂCIUNE CĂTRE ISUS, REGELE UNIVERSULUI

O, Isus, unicul Rege al Universului,

Îngenunchem la picioarele tale,

Te adorăm și te onorăm drept Regele și Conducătorul nostru.

Da, Doamne, toate națiunile ți se supun.

Numai tu ești adevăratul Rege,

Numai tu ești adevărata pace.

Numai tu ești lumina.

Noi te adorăm numai pe tine!

Tu ești sprijinul nostru,

Ești comoara noastră,

Ești Domnul nostru,

O, mare Dumnezeu al cerului și al pămîntului.

Credem cu tărie că ești prezent cu adevărat în Sfînta Euharistie.

Tu ești acolo viu, iubitor.

Tu vrei să ne hrănești cu pîinea vieții.

Da, vino și hrănește-i pe copiii tăi.

Privirile tale sînt ațintite asupra sufletelor,

Veghezi asupra tuturor națiunilor.

Inima ta este pentru noi un loc de odihnă.

Așadar ne consacrăm Inimii tale de Rege și de Prinț.

 Doamne, numai ție să ți se aducă toată mărirea, cinstea, iubirea pînă la sfîrșitul veacurilor și în veșnicie. Amin.

Rugăciunea a fost dictată de către Domnul nostru Isus Cristos sorei Marie Olive du Christ-Roi de la

Mănăstirea benedictinelor Sfîntului Sacrament din Paris în data de 7 iulie 1927.

Sursa: http://surlespasdessaints.over-blog.com/article-24067636.html

Copyright © 2013-2017 Revelații ale cerului

Instituită de către Papa Pius al XI-lea prin enciclica Quas Primas din 11 decembrie 1925,  sărbătoarea Cristos, Regele Universului este celebrată în ultima duminică a anului liturgic, la sfîrşitul lunii noiembrie (duminica care precede prima duminică a Adventului, care este începutul anului liturgic).

Sărbătoarea pune accentul pe ideea că în Isus Cristos este rezumată întreaga creaţie.

Peste ani, în 25 noiembrie 2006, cu ocazia aceleiaşi sărbători, adresîndu-se credincioşilor adunaţi în Piaţa San Pietro,  Sfîntul Părinte Papa Benedict al XVI-lea explica  semnificaţia acestei frumoase sărbători:

„Dragi fraţi şi surori,

În această ultimă duminică a anului liturgic celebrăm solemnitatea lui Cristos,  Regele Universului. Evanghelia de astăzi ne repropune o parte a dramaticului interogatoriu la care Pilat din Pont l-a supus pe Isus, cînd i-a fost predat, cu acuzaţia de a fi uzurpat titlul de «rege al iudeilor». La întrebările guvernatorului roman, Isus a răspuns afirmînd că este rege, dar nu din lumea aceasta (cfr Ioan 18,36). El nu a venit să stăpînească peste popoare şi teritorii, ci să elibereze oamenii din sclavia păcatului şi să îi împace cu Dumnezeu. Şi a adăugat: «Eu pentru aceasta m-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie despre adevăr; oricine iubeşte adevărul ascultă glasul meu.» (Ioan 18,37).

Dar care este «adevărul» pe care Cristos a venit să îl mărturisească în lume? Întreaga sa existenţă dezvăluie că Dumnezeu este iubire: acesta este aşadar adevărul pentru care El a dat mărturie deplină prin însăşi jertfa vieţii sale pe Calvar. Crucea este «tronul» de pe care a manifestat sublima regalitate a lui Dumnezeu Iubire: oferindu-se ca ispăşire a păcatului lumii, el a înfrînt domnia «principelui acestei lumi» (Ioan 12,31) şi a instaurat pentru totdeauna Împărăţia lui Dumnezeu. Împărăţie care se va manifesta în plinătate la sfîrşitul timpurilor, după ce toţi duşmanii Săi, şi în final moartea, vor fi supuşi Lui (cfr 1Corinteni 15,25-26). Atunci Fiul va încredinţa Împărăţia Tatălui şi în sfîrşit Dumnezeu va fi «totul în toţi» (1Corinteni 15,28). Calea pentru a ajunge la această ţintă este lungă şi nu admite scurtături: trebuie, de fapt, ca fiecare persoană să primească liber adevărul iubirii lui Dumnezeu. El este Iubire şi Adevăr şi atît iubirea cît şi adevărul nu se impun niciodată: bat la uşa inimii şi a minţii şi, unde pot intra, aduc pace şi bucurie. Acesta este modul de a domni al lui Dumnezeu; acesta este proiectul său de mîntuire, un «mister» în sensul biblic al cuvîntului, adică un plan care se revelează puţin cîte puţin în istorie.

Fecioara Maria a fost asociată în mod cu totul singular Regalităţii lui Cristos. Ei, umilei tinere din Nazaret, Dumnezeu i-a cerut să devină Mama lui Mesia şi Maria a corespuns la această chemare cu toată fiinţa sa, unind al său «da» necondiţionat cu cel al Fiului Isus şi făcîndu-se împreună cu El ascultătoare pînă la sacrificiu. De aceea Dumnezeu a înălţat-o peste orice creatură şi Cristos a încoronat-o ca Regină a Cerului şi a pămîntului. Să încredinţăm mijlocirii ei Biserica şi întreaga omenire, pentru ca iubirea lui Dumnezeu să poată domni în toate inimile şi să se împlinească planul Său de dreptate şi pace.“

Surse: http://fr.wikipedia.org/wiki/F%C3%AAte_du_Christ_Roi

http://www.catholica.ro/2006/11/25/papa-despre-cristos-regele-universului/

Copyright © 2013 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Gazul românesc: mai adînc în noroi, dar nu mult, căci eram deja pînă-n gît!

        Clasa politică românească s-a folosit de – dacă nu cumva chiar a provocat special – declanșarea aparent teribilului conflict între ministrul Justiției și procurorul general, conflict cu potențial de a abate atenția publică de la orice altceva, pentru a vota, cum s-ar spune cît mai după paravan, legea care pecetluiește pe decenii jefuirea de către companii străine a principalei bogății a subsolului țării: gazele naturale din platoul Mării Negre. Jefuire, spre a nu ne mai încurca în termeni, căci, potrivit legii în cauză, din exploatarea acestei bogății România nu se va alege mai cu nimic! Dacă nu era vorba de o jefuire, legea ar fi fost adoptată cu tam-tam și nu ar fi avut nevoie de un bruiaj de abatere a atenției publice. De altfel, despre semnificația legii spune aproape totul scorul cvasiunanim cu care a fost votată. În condițiile clivajului politic aparent existent, opoziția parlamentară, care între altele joacă deschis și cu zgomot cartea capitalului străin, nu s-ar fi situat la vot alături de majoritatea parlamentară decît dacă și aceasta din urmă făcea, în speța cu pricina, absolut același lucru. De fapt, pentru a fi drepți, doar majoritatea parlamentară, care probabil din motive vizînd păcălirea electoratului propriu țintește să lase impresia că apără interesele românești, a făcut un penibil joc de glezne: după o alba-neagră cu legea respectivă, spre a crea senzația că păzește interesele țării, s-a repezit să voteze legea cînd tocmai fusese abătută atenția publică de la ea! Să fie clar: nu opoziția, ci majoritatea parlamentară avea nevoie de un bruiaj! Legea, dincolo de redevențele stabilite, presupusele impuneri suplimentare prevăzute și unele ficțiuni de indus în eroare – care nu aduc mai nimic în vistieria țării – mai include și un amendament al opoziției parlamentare care stipulează înghețarea la nivelul actual a redevențelor pe întreaga perioadă a concesiunilor, adică pentru vreo cel puțin 30 de ani de aici înainte. E clar, nu?!

Aducerea obligatoriu în discuție a reglementărilor de fiscalizare a activităților offshore în contextul unei apropiate deschideri a acestor activități și, bineînțeles, adoptarea unei legi în domeniu au prilejuit lansarea în spațiul public a mai multor bazaconii, care includ interpretări în cheia unui târg politic. Acesta i-ar avea ca preopinenți, pe de o parte, pe dl Dragnea ca vânzător al intereselor României (în speță ale celor legate de gazele din Marea Neagră) și, pe de altă parte, pe concesionarii acestui gaz, care trag foloasele de pe urma intereselor încălcate ale României.

Ce vinde dl Dragnea în această ecuație? Se subînțelege că gazul poporului român! Ce primește în schimb? Cale liberă pentru legile justiției cu care, iarăși se subînțelege, scapă de pușcărie el și camarila lui și, practic, se pune capăt „luptei anticorupție”! Concesionarii gazului iau gazul și lasă România să se spele pe cap cu corupția sa! Care sunt interesele încălcate ale României? Păi, atît gazul, cît și lupta anticorupție! Cred că nici cele mai formidabile minți de matematicieni ai lumii nu pot rezolva ecuația respectivă! Căci, cu alte cuvinte, dl Dragnea, ca să-și salveze pielea, vinde gazul românesc: un act de o genialitate din zona divinului, întrucît vinde ceva de care nu dispune! Gazul românesc a fost concesionat (cel onshore din 2004, cel offshore din 2008) de către alții și de atunci aparține concesionarilor, și nu statului român. Deci, prima premisă este falsă: genialul Dragnea își scapă pielea vînzând ceea ce nu are! Premisa a doua este și mai falsă: concesionarii sunt atât de proști încât cumpără încă o dată ceea ce au deja! Și, presupunînd că dispun de cheia justiției din România, o predau dlui Dragnea ca să nu le deranjeze cumva profiturile același Dragnea! Hai că-i tare! Deci Dragnea, mai tare decât toți, îi joacă pe degete pe americani, ruși și austrieci (ăștia sunt concesionarii!), iar aceștia apar în afaceri nu numai dezgustător de aserviți banului, dar și foarte proști! În fapt, indiferent ce ar viza dl Dragnea, acesta n-are în mână vreun as care să-i permită să „negocieze” cu stăpânii străini ai țării! Lucru care se vede de la o poștă prin politica de cadouri fiscale pe care a tot promovat-o față de capitalul străin, doar, doar de-i va intra în voie, cadouri de care acesta n-are deloc nevoie, avînd la dispoziție în România salariul mic, cel mai mic din Europa, precum și decapitanta externalizare fără fiscalizare a profiturilor (pe care nu o deranjează nimeni în România zilelor noastre).

Predecesori ai săi au vîndut de mult pe nimic gazul românesc. Garagața pe care a făcut-o dl Dragnea cu prilejul fiscalizării exploatării gazelor offshore din Marea Neagră este doar pentru bieții săi votanți. Care nu prea înțeleg exact cum stau lucrurile. Indiferent cît din gazul exploatat va ajunge în România, consumatorii români vor plăti gazul concesionarilor străini, și nu cumva statului român! Mai direct spus, își vor cumpăra de la alții propriile resurse. Cu ce se vor alege în mod net din afacerea gazului din Marea Neagră? Din calculele difuzate de dl Dragnea în spațiul public, cică ar fi vorba de vreun miliard de dolari pe an în următoarele două decenii! De unde provine această sumă nu prea înțelege nimeni. Acum, din exploatarea a peste 10 miliarde mc de gaze naturale, statul român obține din redevențe nici 200 milioane de dolari. Pentru încă 5 miliarde mc (cât se estimează a fi producția offshore pe an în următoarele decenii) se mai pot adăuga vreo 100 milioane de dolari. Hai să zicem mai mult, întrucît ar urma să opereze și un impozit suplimentar în cazul vînzării gazului peste prețul standard stabilit. Deci, hai să zicem 200 milioane de dolari, deși ar fi o totală exagerare! De aici însă și pînă la 1 miliard de dolari este ca de la cer la pământ. În  20 de ani afacerea ar genera vreo 60 miliarde de dolari, din care România ar lua vreo 20 miliarde de dolari și concesionarii vreo 40 miliarde de dolari. Adică vreo 2 miliarde de dolari pe an concesionarii! Păi, dacă ar fi fost vorba doar de atît, nici n-ar fi venit! La asemenea proporții ar însemna că România se alege cu 1/3 și concesionarii străini cu 2/3. Or, în sistemul de concesiune/redevențe, după calcule pe baza tuturor cazurilor și în toate locurile din colonii, posesorul inițial de resurse (în cazul de față România) se alege cu o singură parte din 16-17 părți per total sau chiar cu numai o parte din 20 de părți, respectiv cu 1/7 sau chiar numai 1/10, și nu cu 1/3. Diferența este politichie. Pentru fraieri! Cu gazul din Marea Neagră, colonia România se va mai afunda puțin în noroi! Puțin, pentru că era deja vîrîtă în noroi pînă-n gît!

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 7 noiembrie 2018.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/gazul-romanesc-mai-adanc-in-noroi-dar-nu-mult-caci-eram-deja-pana-n-gat-759940

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Lanț de rugăciune pentru a proteja continentul american – 23 noiembrie 2018

        La fel ca pentru Europa, credincioșii de pretutindeni sînt invitați ca în ziua de 23 a fiecărei luni să se roage într-un lanț de rugăciune pentru a proteja continentul american.

În această zi, fiecare este rugat să recite, cel puțin unul din rozarele de bucurie, de durere, de lumină și de mărire precum și rugăciunile nr. 26, 30, 31, 80, 85, 124 și 141 ale cruciadei.
Sursa: https://www.internetgebetskreis.com/en/

Copyright © 2013-2018 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Va salva NATO România de la dezmembrare?

          În cartea „Colonialismul actual și colonia sa România“ (recent apărută la editura Mica Valahie) ridicam – în contextul teribilului clivaj politic intern și al înfruntărilor ca niciodată intensificate între puterile externe cu interese în zona Europei Centrale și de Est – problema tulburătoarei perspective a unei dezmembrări a țării. Și în finalul cărții mă întrebam, nu doar retoric, ci cu îngrijorare practică, dacă apartenența României la NATO, cea considerată pilonul securității actuale a țării, va salva România de la o dezmembrare.

România a ajuns în anul centenar practic fără economie proprie. Este o performanță istorică, dar ce spunem istorică, este ­superistorică! În ultimii 15 ani, România a reușit, fără s-o fi cotropit cineva militar, să rămână practic fără economie – repetăm: fără economie, și nu cu o economie distrusă –, ceea ce n-ar fi realizat nici vreo 2-3 războaie.  Ceea ce mai există ca „economie națională“ este ceva atît de mic și de dezlînat și fără nici un control asupra vreunui punct strategic încît este numai o pipernicită cizmărie de pus pingele prin comparație cu fabrica străină pe care actualul teritoriu al României doar o găzduiește, fără a se alege cu ceva serios de pe urma ei.

Consecințele sunt toate dramatice. Din noianul lor, cel puțin una poate înfricoșa, dar este obiectivă și de neoprit. Și mai bate și la ușă! România este produsul unui colonialism colectiv, cel inaugurat în istorie de sistemul centru-periferie pe care-l constituie UE. Fiecare dintre colonialiștii UE – de altfel, experți de veacuri în ale colonialismului – are cîte o bucățică din „bucățica“ numită România. Dacă proprietățile economice din România ar aparține unei singure puteri coloniale, lucrurile ar fi mai simple și mai clare. Puterea colonială respectivă ar stoarce ­România ca pe o lămîie, dar ar păzi-o să fie stoarsă și de alții, căci s-ar comporta cu ea precum cu un bun propriu. Fiind proprietatea în același timp a mai multora pe bucățele, o hărtănesc toți, ca frații! Și tot ca frații, aceștia se înțeleg de minune între ei s-o hărtănească! Frații se mai ceartă însă între ei. Și nu doar pe România și în România, ci te miri pe unde prin lume, căci este vorba de puteri coloniale sau transnaționale cu anvergură mondială. Și, vai!, cînd frații se ceartă, ce fac ei înainte de toate?! Își împart bunul deținut în comun sau moștenirea pe care și-o revendică deopotrivă. Ca frații!

Dezmembrarea teritorială a României nu este vreo ficțiune a vreunui patriot îngrozit de faptul că românii nu mai dețin nimic din țara cu numele încă al lor, ci un pericol real și palpabil. Cine o va împărți? Exact cine o deține! Frații colonialiști între ei.

Că vor veni rușii s-o ia este o diversiune! Ce să ia rușii din România?! Tot ceea ce ar putea rîvni nu mai este la români, ci la occidentali. Așa că, dacă ar vrea să ia ceva, ar trebui să ia de la occidentali. Și ar trebui să plătească, întrucît Rusia, deși puternică, nu este de-ajuns de puternică pentru a schimba regulile jocului mondial. Iar, potrivit acestor reguli, este nevoie să plătești proprietățile sau bunurile naționalizate. Și occidentalii îi vor cere vreo 100 miliarde euro pe ceea ce au dat doar vreo 10 miliarde euro în România. Hai să nu-i facem și proști pe ruși – căci nu sunt! Rușii au intrat în Crimeea pentru că nu fuseseră mai înainte occidentalii pe acolo să ia tot caimacul! Din România, de unde occidentalii au luat tot caimacul, dar și sufletul oamenilor, rușii ce să mai ia?! Poate doar datorii și experiența unei administrații la fel de minunate ca a lor!

Oricum, în privința împărțirii României, nimic nu va depinde de români! Ca întotdeauna! Iar acum cu atît mai mult cu cît bieții români, dacă îi va întreba cumva cineva, nici nu mai au nimic în mână cu care să poată eventual negocia! Pe cine să se sprijine românii ca țara lor să nu fie dezmembrată teritorial? Altfel spus, va păzi NATO cumva România de o dezmembrare?! Dacă aiurăm împreună cu elucubrațiile vînturate prin spațiul public, apartenența României la NATO, cu rachete și scuturi antirachetă, o păzește de proiectilele nord-coreene și iraniene! Dacă nu ne plac aiurelile, atunci aliniamentele NATO de prin România vizează Rusia. În ce fel Rusia amenință România nu se știe exact, iar în ce fel ar urma NATO să apere România de Rusia se știe și mai puțin. Ceea ce se știe absolut sigur este că șeful NATO – adică America – nu s-a războit niciodată cu Rusia. Decît în șicanări pe seama altora! Și, personal, nici nu cred că SUA își vor strica vreodată relațiile cu Rusia de dragul României! Cei doi mari vor găsi întotdeauna privitor la o țară ca România un compromis de interes reciproc, nu pe seama lor, ci pe seama țării respective. Așa că mai ușor cu pianul pe scări! N-am murit încă, dar nici să nu ne îmbătăm cu apă rece că va veni NATO să ne salveze de la moarte!

De altfel, problema este alta. Mai activi dintre cei ce urmăresc dezmembrarea României actuale sau secționarea ori fragmentarea ei teritorială sunt, din păcate, nu adversari din afara NATO, ci mai degrabă chiar membri ai NATO. În centrul dezmembrării se află Transilvania. Ungaria o reclamă aproape în clar, fără ascunzișuri. Nici Germania nu este departe de aceeași abordare. Investițiile germane, instrumentul principal al unui nou Reich (parcă al IV-lea), se opresc la arcul Carpaților; pentru ele nu există Moldova sau Oltenia. Și se pare că vor s-o ia cu autostrăzi făcute, căci doar presiuni germano-bruxelleze inimaginabile asupra statului român, condus, de altfel, de un etnic neamț, ar putea explica faptul că, din puținul care se cheltuie în România pentru autostrăzi, totul merge la autostrăzile din Ardeal, care îl leagă de Occident, și nu de București!

Prin tot ce face, inclusiv prin instituțiile de la Bruxelles, atît de adesea țintit împotriva României, Germania a devenit mai-marele vrăjmaș al României actuale! Desigur, la împărțire pot apărea și alți actori. Așa cum se întîmplă la orice împărțeală. Ne va apăra NATO de o împărțeală? Cu atîția pretendenți chiar din NATO?! Tare mi-e teamă că România se află într-o situație-limită în care nu se poate sprijini nici măcar pe tîlcul proverbului „Păzește-mă, Doamne, de prieteni, că de dușmani mă feresc singur“! România actuală nu are nici o posibilitate să se ferească de prezumtivii dușmani! Cît despre prieteni, Dumnezeu cu mila!

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 31 octombrie 2018.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/va-salva-nato-romania-de-la-dezmembrare-758948

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

 

I-am rugat pe apostolii mei să-și pregătească locuințele făcînd stocuri de alimente și apă

Mesajul Mîntuitorului nostru Isus Cristos către Anna Marie, Apostol al Scapularului Verde

12 noiembrie 2018

 

fragment

     „Nu te îngrijora, timpul este foarte scurt înainte ca cel de-al treilea război mondial să înceapă. Cînd se va întîmpla nimeni nu va fi în stare să acționeze corect în țara ta. Acesta va fi timpul unui mare exod al latino-americanilor care vor părăsi națiunea voastră. Va fi foarte greu în acele zile și o mare foamete va pune stăpînire pe țara voastră. Acesta este motivul pentru care i-am rugat pe apostolii mei să-și pregătească locuințele făcînd stocuri de alimente și apă. Pot să vă binecuvîntez alimentele și apa, dar va trebui să aveți mai întîi aceste articole în locuințele voastre, ca să le pot binecuvînta. Draga mea, ajută-i pe toți cei care citesc acest lucru să înțeleagă.”

Notă: mesagera îi încurajează pe toți apostolii să viziteze site-urile  www.beprepared.com și www.wisefoodstorage.com pentru a comanda produse necesare în caz de dezastre.

Copyright © 2013-2018 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Tocmai preşedintele Klaus Iohannis a aruncat în aer interesele României

         Dacă am trăi într-o ţară normală, în acest moment, preşedintele României Klaus Iohannis ar trebui să fie pus imediat sub acuzare pentru comiterea infracţiunii de „înaltă trădare”, prevăzută de Codul penal, art. 398, coroborat cu art. 394, al. (c). Totul sub acoperirea art. 96 din Constituţie, care spune:

Această acuzaţie este una dintre cele mai grave şi sîntem pe deplin conştienţi de consecinţele sale. Totuşi, evenimentele din ultimele zile şi declaraţiile recente ale lui Iohannis fac posibilă o astfel de ipoteză.

Iată, de pildă, declaraţia lui Klaus Iohannis din ziua de 12 noiembrie 2018: „De la 1 ianuarie 2019, România va prelua preşedinţia Consiliului Uniunii Europene, o poziţie extrem de importantă, o poziţie extrem de onorantă, o poziţie extrem de solicitantă mai ales pentru Guvern. Părerea mea este că nu suntem pregătiţi pentru aşa ceva”.

Chiar a doua zi, în 13 noiembrie 2018, după prezentarea Raportului MCV şi al Comisiei Europene, premierul Finlandei, Juha Sipilä, a declarat că Finlanda este gata să preia preşedinţia Consiliului Uniunii Europene în locul României! Că este vorba despre o reacţie în legătură directă cu declaraţia iresponsabilă a preşedintelui României din ziua precedentă o demonstrează nu numai declaraţia premierului finlandez, ci chiar site-ul „G4Media.ro”, cunoscut ca fiind unul de casă pentru Iohannis, care face această legătură: „Declarațiile președintelui Klaus Iohannis, care a afirmat luni că România nu este pregătită să preia președinția UE, au pus pe jar guvernul finlandez, care și-a manifestat disponibilitatea de a prelua mai devreme președinția”.

Dacă ne amintim că luna trecută, mai exact în 26 octombrie 2018, comisarul european pe Justiţie, Věra Jourová, îşi exprima aceeaşi îngrijorare că România ar putea întîmpina dificultăţi în exercitatea preşedinţiei semestriale a Uniunii Europene anul viitor, înţelegem că declaraţia lui Klaus Iohannis nu este întîmplătoare, ci face parte dintr-un plan care este o lovitură puternică dată României!

Aşa se explică şi campania teribilă a „Propagandei” care cere, la unison cu Klaus Iohannis, schimbarea Guvernului Dăncilă, punîndu-se chiar un termen clar: sfîrşitul lunii noiembrie! Dacian Cioloş, vrînd să se bage şi el în tablou, declara zilele trecute şi mai explicit: „Dacă Guvernul Dăncilă nu pică la sfîrşitul lunii noiembrie, ar putea fi prea tîrziu”! Prea tîrziu pentru ce?, ne întrebam cu toţii şi, iată, acum aflăm că pentru acest plan, despre care ştiau nu numai Věra Jourová sau Juha Sipilä, ci şi Klaus Iohannis, se pune la cale ceva chiar în săptămînile următoare!

Dar de ce să cadă Guvernul Dăncilă musai pînă la sfîrşitul lunii noiembrie? Planul este simplu şi, din păcate, nimeni nu l-a luat în seamă pînă acum, crezîndu-se că asistăm doar la o banală bătălie politică, deşi au existat numeroase semne care-l puteau devoala mult mai devreme.

Primul moment a fost „Mitingul diasporei” din 10 august 2018, care a fost anunţat ca fiind o „revoluţie” cu peste un milion de oameni în stradă, care ar fi trebuit să ocupe cu forţa sediul Guvernului. Episodul cumplit al agresării jandarmeriţei şi intervenţia jandarmilor a împiedicat ducerea la capăt a scenariului chiar din acea zi. Dar, cum s-a văzut, imediat s-a declanşat o furibundă campanie împotriva intervenţiei jandarmilor, ajunsă chiar în Raportul Comisiei Europene tot ca un atac împotriva Guvernului!

A urmat apoi o serie de evenimente care se încadrează în acest scenariu, pe care doar le trecem în revistă: campaniile europarlamentariilor români ai PNL în Parlamentul European, care au uitat că sînt acolo pentru a reprezenta România, nu pentru a vota împotriva intereselor ei, acţiunile mişcării #Rezist, cererile repetate ale Preşedintelui pentru schimbarea Guvernului, deschiderea dosarului lui Tăriceanu pentru a determina ruperea majorităţii parlamentare etc.

Termenul asumat pentru dărîmarea Guvernului, neapărat pînă la sfîrşitul lunii noiembrie, are cîteva explicaţii aparent simple şi se leagă de această nouă ipoteză, conform căreia Finlanda ar putea prelua preşedinţia rotativă a Consiliului Uniunii Europene:

– anul viitor sînt două alegeri: europarlamentare şi prezidenţiale.

– dacă la momentul preluării preşedinţiei rotative va fi în funcţie Guvernul Dăncilă, nici partidele din opoziţie, nici preşedintele Iohannis nu vor mai putea să scoată #Rezist în stradă, nu vor mai putea depune o moţiune de cenzură şi vor fi obligaţi să-şi tempereze declaraţiile pentru a nu fi făcuţi responsabili de eşecul acestei preşedinţii rotative. Asta spune declaraţia de mai sus a lui Dacian Cioloş!

– în aceste condiţii, fără atacurile furibunde la adresa guvernului PSD-ALDE, atît şansele partidelor din Opoziţie, cît şi ale lui Klaus Iohannis de a cîştiga alegerile vor scădea dramatic.

– dacă însă planul căderii ACUM a Guvernului Dăncilă va reuşi, lucrurile se schimbă radical. Un guvern de tip Cioloş, ar putea să preia atribuţiile preşedinţiei rotative şi, în acest timp, Iohannis, PNL, USR şi #Rezist vor putea să continue atacurile furibunde împotriva PSD şi ALDE, sporindu-şi şansele cîştigării alegerilor europarlamentare şi prezidenţiale fără să afecteze rolul României din timpul preşedinţiei rotative!

Totul, aşadar, nu mai are legătură cu firească bătălie dintre Putere şi Opoziţie, ci capătă accente dramatice care arată că Iohannis şi ai lui sînt în stare să sacrifice interesele României doar pentru a-şi realiza propriile interese!

În privinţa lui Klaus Iohannis nici n-ar fi ceva nou, căci lucrurile ştiute despre activitatea lui în diferite funcţii arată o anumită consecvenţă în ceea ce priveşte prioritatea propriilor sale interese în faţa intereselor generale ale comunităţii. Iată cum arată un minim rezumat:

– cînd Iohannis era profesor şi Inspector general şcolar, lucrînd, deci, cu copiii, a existat episodul adopţiei unor minori rămaşi fără părinţi, în urma căruia, potrivit propriei sale declaraţii, a primit „mici atenţii” de la nişte străini

– cînd a devenit primar al Sibiului, a luat cu documente falsificate mai multe case, pierdute apoi în instanţă

– tot ca primar al Sibiului, a împroprietărit „Forumul Democrat al Germanilor din România”, pe care-l conducea, cu clădirile ce aparţineau statului român în urma confiscării legale de la organizaţia fascistă „Grupul Etnic German” prin Legea 485/1944.

– cînd a devenit Preşedintele României, în loc să se dedice total misiunii sale, a decis să meargă aproape în fiecare weekend la Sibiu pentru a-şi vedea soţia

– tot ca Preşedinte al României, a promovat-o pe Livia Stanciu, fosta şefă a ÎCCJ, devenită pensionară, la CCR, ca recompensă pentru sprijinul dat în obţinerea mandatului de Preşedinte prin amînarea sentinţei în dosarul deschis de ANI

– tot ca Preşedinte al României, Klaus Iohannis i-a promovat pe procurorii Augustin Lazăr şi Cristian Lazăr (primul ca Procuror general, al doilea ca şef de secţie în Parchetul general), doar pentru că i-au dat NUP în mai multe dosare penale

– tot ca Preşedinte al României, a preferat să-şi însoţească soţia în vizită la Pompei, renunţînd să meargă la deschiderea unei reuniuni a Consiliului European.

În toate aceste cazuri, Klaus Iohannis a pus propriile interese, mai mari sau mai mici, deasupra intereselor generale ale societăţii chiar cu imensul risc de a se trezi inculpat în mai multe dosare penale! Ca atare, ar fi o surpriză pentru cineva dacă şi acum, pentru a mai obţine un mandat de Preşedinte al României, ar proceda la fel?

Spuneam la începutul articolului că, dacă am trăi într-o ţară normală, Klaus Iohannis ar trebui să fie pus imediat sub acuzare pentru comiterea infracţiunii de „înaltă trădare”, prevăzută de Codul penal, art. 398, coroborat cu art. 394, al. (c). Iată ce spun aceste articole:

– Codul penal, art. 394, al. (c): „Trădarea. Fapta cetăţeanului român de a intra în legătură cu o putere sau cu o organizaţie străină ori cu agenţi ai acestora, în scopul de a suprima sau ştirbi unitatea şi indivizibilitatea, suveranitatea sau independenţa statului, prin: (c) aservire faţă de o putere sau organizaţie străină se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi”.

– Codul penal, art. 398: „Înalta trădare. Faptele prevăzute în art. 394-397, săvîrşite de către Preşedintele României sau de către un alt membru al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, constituie infracţiunea de înaltă trădare şi se pedepsesc cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi”.

Potrivit „Constituţiei României”, art. 2, al. 1 şi 2, SUVERANITATEA este definită astfel: „Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum. Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu”. Or, dacă „suveranitate” înseamnă să respecţi rezultatul alegerilor libere, pe cale de consecinţă, încercînd să schimbi prin alte mijloace acest rezultat, mai ales cu ajutorul unor puteri străine, fie ele şi din Uniunea Europeană, asta înseamnă să suprimi suveranitatea ţării!

Toate aceste lucruri despre care am scris sînt deosebit de grave şi am avut serioase îndoieli dacă să le public sau nu pentru a nu face exact ceea ce-i acuz pe alţii că fac, adică un atac la adresa României. Sîntem însă în faţa unei situaţii care poate deveni cu adevărat periculoasă chiar pe termen scurt, nu pentru Liviu Dragnea, Viorica Dăncilă sau pentru PSD, în ansamblu, ci pentru România şi destinul său.

De prea multă vreme asistăm senini cum aleşii poporului iniţiaţiază şi susţin documente care sancţionează România, deşi ei au fost trimişi în Parlamentul European sau chiar în fruntea statului pentru a susţine interesele României.

Abţinîndu-ne de la alte comentarii, îl cităm pe Mihai Eminescu care, în „Timpul”, îşi încheia un articol din 31 iulie 1880 cu aceste cuvinte de-a dreptul dramatice: „Numai în România înalta trădare e un merit, numai la noi e cu putinţă ca valeţi slugarnici ai străinătăţii să fie miniştri, deputaţi, oameni mari! …” Că aceste cuvinte sînt acum mai actuale decît oricînd, nici nu mai este nevoie să demonstrăm.

Articolul semnat de Ion Spanu a apărut în ediția online a Cotidianului din 14 noiembrie 2018.

Sursa: https://www.cotidianul.ro/tocmai-presedintele-klaus-iohannis-a-aruncat-in-aer-interesele-romaniei/

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Băncile străine în România – colonialism la pătrat

       Un sistem bazat integral pe abuz de monopol și în nici o legătură cu economia de piață. Pînă și sistemul bancar din România de pe vremea comunismului era mai „de piață” decît cel actual. Aceasta subliniază atît ruptura totală a finanțării bancare de economia care a mai rămas în mîna capitalului românesc, cît și ruptura dintre cele două economii care activează pe teritoriul actual al României, respectiv cea străină, dominantă și care face toate jocurile, și cea românească, subalternă și care pune pingele.

Pentru a-și valorifica la sînge monopolul deținut (și parafat prin legi), băncile străine au impus, de la început, două restricții care numai „de piață” nu erau, asigurîndu-se de „colaborarea” în domeniu a „părții române”, reprezentată de eternul guvernator Mugur Isărescu, tocmai de aceea etern: 1) să nu aibă nici o concurență românească (prezența capitalului autohton în tot sistemul bancar nu depășește 13%, iar ca pîrghie de sine stătătoare nu atinge 5%);  2) să nu aibă concurență în atragerea banului de pe piață, cel puțin în perioada consolidării și expansiunii băncilor străine (perioada a fost de peste un deceniu și abia în 2018 statul român a îndrăznit să emită titluri de stat pentru populație). În acest fel, băncile străine, în lipsa alternativei pentru clienți, au acaparat de pe piață tot ce se putea la costuri minime (adică oferind dobînzi ridicole) și au impus costuri exorbitante oricărei finanțări pe care au făcut-o.

În mod grotesc, sistemul bancar din România are anual peste 10 miliarde euro venituri din dobînzi, dar cheltuie doar 1,6 miliarde euro cu dobînzile, realizînd deci cîștiguri de 6 lei la 1 leu. Asta-i economie „de piață” sau abuz de poziție dominantă? Îți vine să zîmbești la încercările bietului domn Zamfir, senator, secondat de dl Piperea, avocat – altfel bineintenționați –, care se luptă să legifereze plafonarea dobînzilor la credite și alte asemenea, cînd, de fapt, este vorba nici măcar de abuz de poziție dominantă, ci de jaf colonialist la drumul mare, cu concursul parohierii Băncii Naționale, denumită impropriu și diversionist a României. Care sunt coordonatele și rezultatele acestui sistem?

Utilizînd cea mai înaltă marjă de dobînzi (între dobînda pretinsă la creditare și dobînda cu care onorează depozitele) și percepînd cele mai elucubrante comisioane la operațiunile bancare (la retrageri, la administrări de cont, chiar și la unele depuneri!!!), sistemul bancar din colonia România obține cele mai mari profituri din Europa operînd cu cei mai săraci clienți din Europa. De unde abominabila marjă de dobînzi?! Din încărcarea creditării cu o penalitate de „risc de țară” de 3-4 puncte procentuale, deși creditele se acordă din interiorul țării, semn sfidător ce ilustrează însă statutul colonial pe care îl atribuie României.

Mediul de business s-a adaptat. Pur și simplu, evită să se împrumute de la băncile străine din România. Nici măcar subsidiarele transnaționalelor nu apelează la suratele lor bancare din România. Mai concret, doar 1/3 din ele o fac! Celelalte 2/3 din ele se finanțează de la aceleași bănci, dar din străinătate, unde mamele lor nu-și permit jaful din colonia România. Năpăstuitele firme românești, care nu pot apela la creditarea ieftină din străinătate, pentru că nimeni de pe acolo nu le oferă împrumuturi, încearcă în disperare să se descurce altfel!  Doar 8% din finanțarea business-ului românesc vine de la băncile din România. Restul, adică grosul copleșitor, vine de la acționari și mai ales de la furnizori. În mod absurd, furnizorii sunt cei mai mari bancheri în ­România.

După ce și-au bătut joc de România, cerînd statului român, în contextul crizei, să se împrumute el extern spre a acoperi pe piață finanțarea pe care mamele lor din Occident o sistaseră, băncile străine din România au declanșat o furibundă campanie de a-și reduce expunerea pe România, adică de a face aceleași cîștiguri avansînd mereu și mereu mai puțini bani. Campania s-a numit și se numește „dezintermediere”. De la mamele lor din străinătate, comenzile au sunat clar: întrucît de la noi nu mai pupați vreun ban, descurcați-vă cu resurse locale și chiar reduceți expunerea pe România și trimiteți bani acasă pentru a întări redutele din centru. În cîțiva ani au „dezintermediat” vreo 15 miliarde euro (de la 25 miliarde euro la numai 10 miliarde euro). An de an, scade ­raportul dintre ­stocul creditelor acordate și stocul depozitelor. A ajuns mai mult decît ridicol, la circa 75%! Adică, românii finanțează bancile străine, și nu băncile străine îi ­finanțează pe români.

Un sistem bazat integral pe abuz de monopol și în nicio legătură cu economia de piață. Pînă și sistemul bancar din România de pe vremea comunismului era mai „de piață” decît cel actual. Aceasta subliniază atît ruptura totală a finanțării bancare de economia care a mai rămas în mîna capitalului românesc, cît și ruptura dintre cele două economii care activează pe teritoriul actual al României, respectiv cea străină, dominantă și care face toate jocurile, și cea românească, subalternă și care pune pingele.

Pentru a-și valorifica la sînge monopolul deținut (și parafat prin legi), băncile străine au impus, de la început, două restricții care numai „de piață” nu erau, asigurîndu-se de „colaborarea” în domeniu a „părții române”, reprezentată de eternul guvernator Mugur Isărescu, tocmai de aceea etern: 1) să nu aibă nici o concurență românească (prezența capitalului autohton în tot sistemul bancar nu depășește 13%, iar ca pîrghie de sine stătătoare nu atinge 5%);  2) să nu aibă concurență în atragerea banului de pe piață, cel puțin în perioada consolidării și expansiunii băncilor străine (perioada a fost de peste un deceniu și abia în 2018 statul român a îndrăznit să emită titluri de stat pentru populație). În acest fel, băncile străine, în lipsa alternativei pentru clienți, au acaparat de pe piață tot ce se putea la costuri minime (adică oferind dobînzi ridicole) și au impus costuri exorbitante oricărei finanțări pe care au făcut-o.

În mod grotesc, sistemul bancar din România are anual peste 10 miliarde euro venituri din dobînzi, dar cheltuie doar 1,6 miliarde euro cu dobînzile, realizînd deci cîștiguri de 6 lei la 1 leu. Asta-i economie „de piață” sau abuz de poziție dominantă? Îți vine să zîmbești la încercările bietului domn Zamfir, senator, secondat de dl Piperea, avocat – altfel bineintenționați –, care se luptă să legifereze plafonarea dobînzilor la credite și alte asemenea, cînd, de fapt, este vorba nici măcar de abuz de poziție dominantă, ci de jaf colonialist la drumul mare, cu concursul parohierii Băncii Naționale, denumită impropriu și diversionist a României. Care sunt coordonatele și rezultatele acestui sistem?

Utilizînd cea mai înaltă marjă de dobînzi (între dobînda pretinsă la creditare și dobînda cu care onorează depozitele) și percepînd cele mai elucubrante comisioane la operațiunile bancare (la retrageri, la administrări de cont, chiar și la unele depuneri!!!), sistemul bancar din colonia România obține cele mai mari profituri din Europa operînd cu cei mai săraci clienți din Europa. De unde abominabila marjă de dobînzi?! Din încărcarea creditării cu o penalitate de „risc de țară” de 3-4 puncte procentuale, deși creditele se acordă din interiorul țării, semn sfidător ce ilustrează însă statutul colonial pe care îl atribuie României.

Mediul de business s-a adaptat. Pur și simplu, evită să se împrumute de la băncile străine din România. Nici măcar subsidiarele transnaționalelor nu apelează la suratele lor bancare din România. Mai concret, doar 1/3 din ele o fac! Celelalte 2/3 din ele se finanțează de la aceleași bănci, dar din străinătate, unde mamele lor nu-și permit jaful din colonia România. Năpăstuitele firme românești, care nu pot apela la creditarea ieftină din străinătate, pentru că nimeni de pe acolo nu le oferă împrumuturi, încearcă în disperare să se descurce altfel!  Doar 8% din finanțarea business-ului românesc vine de la băncile din România. Restul, adică grosul copleșitor, vine de la acționari și mai ales de la furnizori. În mod absurd, furnizorii sunt cei mai mari bancheri în ­România.

După ce și-au bătut joc de România, cerînd statului român, în contextul crizei, să se împrumute el extern spre a acoperi pe piață finanțarea pe care mamele lor din Occident o sistaseră, băncile străine din România au declanșat o furibundă campanie de a-și reduce expunerea pe România, adică de a face aceleași cîștiguri avansînd mereu și mereu mai puțini bani. Campania s-a numit și se numește „dezintermediere”. De la mamele lor din străinătate, comenzile au sunat clar: întrucît de la noi nu mai pupați vreun ban, descurcați-vă cu resurse locale și chiar reduceți expunerea pe România și trimiteți bani acasă pentru a întări redutele din centru. În cîțiva ani au „dezintermediat” vreo 15 miliarde euro (de la 25 miliarde euro la numai 10 miliarde euro). An de an, scade ­raportul dintre ­stocul creditelor acordate și stocul depozitelor. A ajuns mai mult decît ridicol, la circa 75%! Adică, românii finanțează bancile străine, și nu băncile străine îi ­finanțează pe români.

Cu un tupeu incredibil, dl Isărescu vine în 2018 și, după ce constată fără măcar o articulare clară că băncile au ajuns să nu finanțeze economia, recomandă băncilor străine să-și creeze „o altă piață, de creditare a firmelor”, căci retail-ul bancar și-ar fi epuizat potențialul de creștere! Te apucă durerea de bilă, adică de vezică biliară, căci durerea de cap o ai deja de mult, de la minciuna gogonată a aceluiași etern guvernator care ne spunea, cu 10-12 ani în urmă, că trebuie să vină bănci străine, cît mai multe, căci România n-are bani de finanțare. Cum stăm cu tromboanele, dle Isărescu? De ani de zile deja, se vede că România, aia fără bani, finanțează băncile străine, și nicidecum invers, și că băncile străine cel mult intermediază banii românilor, ăia care nu existau! La ce bun atunci bănci străine?! N-ar putea să intermedieze acești bani niște bănci românești?! Pentru că un răspuns nu-l avantajează, dl Isărescu îl pune pe consilierul său, dl Vasilescu, să ne spună idioțenia că băncile străine ar fi bănci românești deoarece sunt înscrise juridic în ­România. Cîtă tristețe!

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 24 octombrie 2018.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/bancile-straine-in-romania-colonialism-la-patrat-757872

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

 

Roagă-i pe copiii mei să pregătească pîinea și apa în luna noiembrie

Mesajul Mîntuitorului nostru Isus Cristos către Anna Marie, Apostol al Scapularului Verde

31 octombrie 2018

Isus: Micuțo, îți mulțumesc, doresc să te asiguri ca acest mesaj să fie redactat și publicat cît mai urgent.

Anna Marie: Da, Domnul meu iubit. Mulțumesc Isus. Iubite Isus, pot să te rog? Vei veni din nou să binecuvîntezi pîinea și apa tuturor apostolilor în această zi de Crăciun?

Isus: Da preaiubita mea, voi veni. Te rog cere tuturor iubiților mei apostoli să-și pregătească pîinea punînd o (1) bucată într-o pungă de plastic cu fermoar. Apoi să o pună pe altarul casei împreună cu o sticlă cu apă sigilată. Dacă pîinea lor sau apa își schimbă culoarea sau mucegăiește, te rog spune-le să o arunce. Ele s-au alterat din cauza celui rău. Draga mea, te rog pregătește cît mai multă pîine și apă ca să le poți trimite apostolilor mei care nu au.

Anna Marie: Da Doamne, voi face.

Isus: Poți să le trimiți numai prin poștă.

Anna Marie: Da, Doamne, voi asculta.

Isus: Roagă-i pe copiii mei să binevoiască să pregătească pîinea lor și apa acum, în luna noiembrie. Dacă pîinea mucegăiește, trebuie să fie aruncată și să nu încerce din nou decît după ce s-au rugat și au identificat de ce pîinea lor a mucegăit. Căutați-mă în Adorația Euharistică a Sfîntului Sacrament. Amintiți-vă: „Cereți și veți primi.”

Anna Marie: Da, Doamne.

Isus: Apostolilor din întreaga lume, aud rugăciunile voastre, văd lacrimile voastre și știu nevoile voastre. Vă rog ajutați-vă unul pe altul cît mai bine ca să aveți comori în cer pentru îndurarea și caritatea voastră de pămînt. Vă iubesc pe toți.

Mîntuitorul vostru Divin,

Isus din Nazaret

Copyright © 2013-2018 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Diktatul de la Bruxelles

         DIKTATUL DE LA BRUXELLES – Avocatul Dan Chitic se dezlănțuie după Raportul MCV: „Politrucii și birocrații din cea mai ocultă și nedemocratică structură a UE dau asaltul final asupra suveranității României, impunînd Parlamentului ce și cum să sau sau să nu legifereze… După ce ne-au luat gazul și petrolul, ne-au tăiat pădurile și ne-au luat ca sclavi, a venit vremea să ne fie luată și ultima fărîmă de demnitate, ultima iluzie a libertății și egalității cu celelalte națiuni ale Europei”

Raportul Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV) aferent anului 2017 și publicat marți, 13 noiembrie 2018 (click aici pentru a citi), vine să confirme atitudinea colonialistă a Uniunii Europene față de România. Este concluzia ce reiese din reacția avocatului Dan Chitic (foto), din Baroul București, cu privire la conținutul respectivului document.

Avocatul cataloghează Raportul MCV din acest an drept „Diktatul de la Bruxelles” și atrage atenția că acceptarea lui „va însemna capitularea definitivă a României în fața globaliștilor și a marii finanțe”. În aceste condiții, Chitic solicită Guvernului și Parlamentului să denunțe urgent documentul Comisiei Europene.

Nu în ultimul rînd, Dan Chitic contrazice acuzațiile formulate în MCV cu privire la corupția din România, avocatul invocînd performanțele economice ale țării noastre.

Redăm mesajul publicat de Dan Chitic pe Facebook:

„Diktatul de la Bruxelles, sau cum Politrucii și birocrații din cea mai ocultă și nedemocratică structură a UE dau asaltul final asupra suveranității României, impunînd Parlamentului ce și cum să sau sau să nu legifereze.

Acum avem confirmarea faptului că Sistemul, «statul paralel» este instrumentul de control și opresiune al «federaliștilor» din UE, la rîndul lor simple instrumente ale corporațiilor și multinaționalelor.

După ce ne-au luat gazul și petrolul, ne-au tăiat pădurile și ne-au luat ca sclavi – mîna de lucru ieftină dar calificată, a venit vremea să ne fie luată și ultima fărîmă de demnitate, ultima iluzie a libertății și egalității cu celelalte națiuni ale Europei.

Acceptarea acestui Diktat va însemna capitularea definitivă a României în fața globaliștilor și a marii finanțe.

Guvernul și Parlamentul au obligația să anunțe de urgență denunțarea unilaterală a MCV-ului!

Post script: A propos de finanțe… avînd în vedere creșterea de 7% a economiei României, nu credeți că ar trebui implementat modelul nostru de «corupție» și in vestul «principial» și exportator de corupție și produse cu «calitate variabilă»? Nu de altceva, dar poate vor reuși să ajungă măcar la 1 – 1,5 creștere…”

Articolul semnat de Valentin Busuioc a apărut pe site-ul Lumea Justiției în 13 noiembrie 2018.

Sursa: https://www.luju.ro/international/ue/diktatul-de-la-bruxelles-avocatul-dan-chitic-se-dezlantuie-dupa-raportul-mcv-politrucii-si-birocratii-din-cea-mai-oculta-si-nedemocratica-structura-a-ue-dau-asaltul-final-asupra-suveranitatii-romaniei-impunand-parlamentului-ce-si-cum-sa-sau-sau-sa-nu-legi

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Fondul Suveran de Dezvoltare și Investiții – o rudă a Fondului Proprietatea

       Distanța este atît de mare între ceea ce în intenții se vizează în legătură cu înființarea unui Fond Suveran de Dezvoltare și Investiții și ceea ce se poate întîmpla în practică încît, în domeniu, s-ar putea avea de-a face exact cu tipul de problemă generat de mutarea contribuțiilor sociale în sarcina integrală a salariatului, spre a se obține încasări fiscale mai bune, în timp ce se realizează o deresponsabilizare socială totală a angajatorilor, cu consecințe dramatice asupra relațiilor dintre muncă și capital.

De acest tip de abordări este, din păcate, plină experiența României în etapa ei colonială. S-a procedat masiv la privatizări argumentîndu-se că astfel se scapă de încăpușări ale companiilor de stat și de alte hoții din patrimoniul acestora și s-a obținut, de fapt, în loc de distrugerea hoților, distrugerea statului însuși. Poate cel mai tragic exemplu este înființarea Fondului Proprietatea pentru scopul altminteri nobil al despăgubirii celor naționalizați de regimul comunist, în timp ce fondul s-a transformat, în numai cîțiva ani, într-o a doua deposedare a acestora, iar prin implicarea capitalului străin la care au ajuns rapid acțiunile fondului (reprezentînd părți din cele mai performante active ale statului) devenind rușinea capitalismului internațional contemporan.

În cazul Fondului Suveran, riscul imens prin constituirea și funcționarea acestuia în parametrii proiectați este ca statul român, deja rămas fără pantaloni în urma privatizărilor nenecesare și a dezmembrărilor sistemelor integrate din căile ferate și producția și distribuția energiei electrice, să ajungă în scurt timp chiar și fără chiloți, după ce și-a pus la bătaie pe piață și puținul pe care îl mai are în posesie.

Realitatea este că, în urma iureșului colonialist la care a fost supus, statul român mai are atît de puține active, încît acestea trebuie pur și simplu doar vajnic protejate – subliniem, administrativ, dacă economic s-a cam pierdut orice șansă -, și nu puse la bătaie pe piață, cum ar face un fond suveran constituit de fapt din acestea, căci ar fi pulverizate rapid de comparativ giganții străini de pe piață. Să nu ne ferim a atrage atenția că întotdeauna piața nu dă cîștig de cauză decît celor mai puternici, mai ales dacă aceștia au deja ocupate poziții de forță în piață.

Or, după cum reiese din proiectul care vizează constituirea și funcționarea  Fondului Suveran, precum și obiectivele sale, se urmărește tocmai punerea la bătaie pe piață a activelor rentabile care mai există în deținerea statului român, prin depășirea unor limitări și proceduri actuale, a unor plafonări bugetare și aprobări de pe la Bruxelles. Folosirea unor resurse reprezentînd active ale companiilor de stat rentabile ar fi independentizată prin înscrierea lor în mijloacele Fondului Suveran și ar fi scoasă din corsetul cheltuirii sub faldurile bugetului de stat. În plus, s-ar putea lesne asocia cu alte resurse, generate potențial de fondul însuși sau atrase din surse private, și ar putea fi îndreptate spre obiective de dezvoltare precise din domeniile infrastructurii rutiere, feroviare sau a celei de educație ori ocrotirea sănătății. Punem banii statului în comun și construim drumuri, școli, spitale! Sună frumos! Dar în practică lucrurile pot lua o cu totul altă turnură.

Să fim obiectivi. Statul român nu mai are active decît să nu moară complet. Căci ca factor-jucător pe piață a murit deja! Prezența companiilor de stat constituie nici 4% din cifra de afaceri din economie. Aceste 4% trebuie protejate, administrativ dacă nu se mai poate economic, căci – obiectiv privind lucrurile – nu există economic protecție pentru o frunză în bătaia vîntului! Trebuie, cu subiect și predicat spus, interzise pur și simplu orice alte privatizări, cele ce s-au făcut distrugînd deja mai mult decît suficient. Trebuie aruncate la coș strategiile din ministere care nu cunosc altceva decît obiectivul privatizării. Companiile de stat trebuie abilitate legal să cumpere active, reglementări legale pentru așa ceva neexistînd în momentul de față, în mod absolut incredibil.

În prezent, statul nu poate legal, în anumite domenii, nici măcar să-și recupereze ceva din ceea ce a pierdut, dacă apare cumva vreo oportunitate, chiar și teoretică! Trebuie, de asemenea, limitate cu bariere precise angajarea în bursă a companiilor de stat, implicarea lor în acțiuni cu riscuri și vulnerabilități, spre a se elimina din principiu orice posibilități de restrîngere și mai mare a controlului statului. Tot din principiu trebuie excluse recurgerea de către aceste companii de stat la împrumuturi (altele decît cele guvernamentale), precum și implicarea lor în relații financiare de tip public-privat care pot genera resurse și succese, dar tot atît de bine pot crea vulnerabilități și riscuri și duce în final la pierderea de către stat și a puținului existent. Să nu ne amăgim: chiar și puse împreună, actualele active ale statului român, aruncate în luptă pe piață, nu reprezintă mai mult decît un biet chioșcar scos la bătaie cu hipermarketurile străine.

Or, tocmai acestea sunt vulnerabilități ce ar rezulta din ceea ce însuși Fondul Suveran ar face cu puținele active rămase în proprietatea statului. Marile fonduri suverane care există în lume urmăresc profiturile și o fac încercînd să înmulțească niște bani care vin din anumite surse, pentru ca bani să existe și pe timpul cînd aceste surse se vor închide. Cu alte cuvinte, înmulțim bani albi pentru zile negre! Ca, de pildă, bani din petrol pentru perioada de după petrol!

În cazul Fondului Suveran proiectat, nu poate fi vorba de gestionarea și înmulțirea vreunui surplus de bani, căci acest surplus nu există. Iar a urmări profitul, după cum se pretinde în obiectivele fondului, folosind resursele acestuia pentru construcția de drumuri, de școli și spitale, este un total nonsens. Pe cît de necesare sunt drumurile, școlile și spitalele, pe atît acestea nu aduc profit decît peste decenii. Altcineva n-are a le construi decît statul, dar nu printr-o structură căreia să i se pretindă profit, căci astfel nu le mai construiește

niciodată.

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 17 octombrie 2018.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/fondul-suveran-de-dezvoltare-si-investitii-o-ruda-a-fondului-proprietatea-756878

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Lanț de rugăciune pentru a apăra Europa-13 noiembrie 2018

 

       Multe mesaje primite de vizionari (Maria Îndurării Divine, Luz de María, Pedro Régis) se referă la evenimentele dureroase care vor avea loc pe continentul european. În vederea preîntîmpinării lor, credincioșii de pretutindeni sînt invitați ca în ziua de 13 a fiecărei luni să se roage într-un lanț de rugăciune.

În mesajul din 16 mai 2012 adresat Mariei Îndurării Divine, Mîntuitorul însuși ne cere să ne rugăm pentru Europa, deoarece cel de-al treilea război mondial va începe tocmai de aici.

În această zi, fiecare este rugat să recite rozarele de bucurie, de durere, de lumină și de mărire precum și rugăciunile nr. 31, 33 și 54 ale cruciadei.

Surse: https://www.internetgebetskreis.com/en/

https://revelatiialecerului.wordpress.com/2016/07/11/13-iulie-2016-lant-de-rugaciune-pentru-europa/

Copyright © 2013-2018 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

„Iliberalismul“ – o dezgustătoare diversiune colonialistă

         Poate de „liberalism” va veni răspunsul indirect din partea cuiva care crede că s-a strecurat o greșeală din vreo corectură ce nu și-a făcut treaba! Întrebarea se referă însă nu la „liberalism”, ci la „iliberalism”! Și rămîne o curiozitate ce ar răspunde (sau cum ar formula un răspuns) cei ce au întîlnit prin limbajul politic vest-european referirile la „iliberalism”. Pînă la vreo definiție, să constatăm că marii preoți ai UE de pe la Bruxelles și corifei politici precum cancelarul Merkel de la Berlin sau președintele Macron de la Paris îi dau tare cu „iliberalismul” de fiecare dată cînd vor să încondeieze tendințe ori abordări care nu le convin, ca, de pildă, promovarea de linii independente pe la Varșovia sau Budapesta, respingeri de politici impuse de la Bruxelles în materie de imigrație și, ce să mai vorbim, de incriminări ale ”Europei cu două viteze” sau de susțineri ale unei „Europe a națiunilor”. Tot ce nu împărtășește directivele de la Bruxelles, distrugătoare de economii naționale și identități naționale, este ­taxat ca ­„iliberalism”. Adică, ­vezi Doamne, colonialismul central de la Bruxelles este depozitarul mîntuirii prin liberalism și tot ceea ce încearcă să discute directivele, darămite să le contrazică în vreun fel, se face vinovat de „iliberalism”.

Dacă tu din Est, adică din colonii, îndrăznești cumva să îți aperi utilitățile proprii, resursele subsolului propriu sau vreo industrie în dezvoltare, te faci vinovat de „iliberalism”. Chiar și în cazul în care folosești resurse financiare dincolo de cele pe care ți le permite Comisia de la Bruxelles prin impuneri de reguli, proceduri sau plafoane de deficit bugetar ești „iliberalist”! Și acum atenție! Dacă asemenea abordări sunt făcute de autorități din Vest, la Bruxelles se tace, se consimte fără nici o garagață și, oricum, acuzele de „iliberalism” nu există! Preceptul care funcționează este „ceea ce îi este permis lui Jupiter… nu-i permis boului”!

Încă și mai rău, dacă tu din Est nu vrei să-ți înstrăinezi stăpînului din Vest monopoluri ale statului din energie ori alte utilități publice sau intervii în interesul consumatorului pe piețele neconcurențiale ești „iliberalist”! Dacă însă nu deschizi pliscul la preluarea monopolurilor de stat din țara din Est de către o corporație privată din Vest sau chiar de un stat din Vest, făcînd ceea ce este cel mai rău, anume să schimbi un monopol de stat cu unul privat, adică ceva împotriva regulilor minime ale economiei de piață, nu mai ești acuzat de „iliberalism”! Dacă, în plină criză, încerci să majorezi cu numai cîteva zeci de milioane de euro capitalul singurei bănci rămase în posesie autohtonă, pentru a sprijini ­IMM-urile, ești taxat ca „iliberalist”, deoarece utilizezi ajutorul de stat pentru privați! Că, exact în același timp, vesticii foloseau mii de miliarde de euro din banii contribuabililor pentru a împrumuta sau chiar cumpăra bănci private, ăsta era „liberalism”, și nu „iliberalism”! Probabil depinde de dimensiune! De dimensiunea grotescului și spurcăciunii!

Deși definiția „iliberalismului” e ca și conturată, să mai menționăm cîteva fapte. După ce România, pe bază de „liberalism” comandat din Vest, a ajuns și fără resurse românești și fără capital românesc în economie și deci fără vreo perspectivă, președintele Macron – unul din propovăduitorii combaterii „iliberalismului”, în timp ce folosește miliarde din fonduri publice pentru salvarea de întreprinderi franțuzești nu numai de stat, dar și private de la faliment – are obrăznicia să le spună românilor că ar trebui să fie mulțumiți că au fost acceptați (ei proștii, cum s-ar deduce!) în clubul celor cu inițiativă, adică cei din Vest. Vai, Doamne, cîtă duhoare! Cînd toate economiile estice sunt cotropite integral de corporațiile vestice în numele „liberalismului”, Germania și Franța vor să adopte restricții severe pentru ca sectoare strategice vestice să nu ajungă în mîinile investitorilor chinezi! Ăsta ce este – „liberalism” sau „iliberalism”? Sau „iliberalismul este cu referire doar la unii?! La proști, desigur, la ăia fără inițiativă ca să folosim argoul descalificant al președintelui Macron! Cînd în România doar s-a evocat, căci de făcut nu s-a făcut nimic, că s-ar putea înlocui impozitul pe profit (a cărui evaziune este pîinea caldă a companiilor vestice care operează aici) cu un derizoriu impozit pe cifra de afaceri (care nu poate fi însă evazionat), toată floarea cea vestită a întregului Apus s-a năpustit asupra „iliberaliștilor” din România. Și, bineînțeles, guvernanții României actuale au preferat să-și trădeze țara și neamul decît „liberalismul”. La nici cîteva luni, campionii luptei împotriva „iliberalismului”, adică Germania și Franța, au inițiat înlocuirea, pe ansamblul UE, a impozitării profitului cu un impozit pe cifra de afaceri pentru companiile americane din IT! Să vezi și să nu crezi! Preoții UE folosesc „liberalismul” și „iliberalismul” după cum le convine, și nu după niște criterii minime. Ultima găselniță este că Germania și Franța vor să pedepsească vinovații estici de „iliberalism” cu tăierea fondurilor zise de coeziune acordate în cadrul bugetului UE pe 2021-2027! Stăpînii UE au luat-o razna sau, mai degrabă spus, oricum ai da-o, colonialismul tot colonialism rămîne!

„Iliberalismul” se autodefinește limpede, fără echivocuri: este diversiunea colonialistă cea mai dezgustătoare, folosită de cel mai scîrbavnic colonialism din istorie în scopul împilării popoarelor coloniale. Colonialismul practicat de Uniunea Europeană este cel mai scîrbavnic din istorie nu pentru că ar fi mai rău decît altele, mai vechi sau mai recente, ci pentru că utilizează ca principală ustensilă colonială diversiunea, în cadrul căreia „iliberalismul” stă alături de „statul de drept”, „corectitudinea politică”, „europenismul” și „dezvoltarea prin globalizare”!

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 10 octombrie 2018.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/iliberalismul-o-dezgustatoare-diversiune-colonialista-755945

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

 

Cer tuturor familiilor să încerce și să se împace în acest Crăciun, cît timp este încă posibil

Mesajul Mîntuitorului nostru Isus Cristos către Anna Marie, Apostol al Scapularului Verde

„Cer tuturor familiilor să încerce și să se împace în acest Crăciun, cît timp este încă posibil”

31 octombrie 2018

Isus: Fiica mea, pot să vorbesc cu tine?

Anna Marie: Da, Doamne. Doamne, vă rog, pot să întreb, vă prosternați și-l adorați pe Dumnezeu, Divinul, Veșnicul și Îndurătorul vostru Tată, care este Alfa și Omega, Creatorul vieții, al tuturor văzutelor și nevăzutelor?

Isus: Da preaiubita mea, eu, Sfîntul și Divinul vostru Mîntuitor, Isus din Nazaret, acum și în veșnicie mă prostern și-l ador pe Divinul, Veșnicul și Îndurătorul meu Tată, care este Alfa și Omega, Creatorul vieții, al tuturor văzutelor și nevăzutelor.

Anna Marie: Doamne, vă rog, vorbiți slujitoarei voastre păcătoase care ascultă.

Isus: Micuța mea, știu că ai avut o zi dificilă suferind pentru sufletele sfinte din purgator și îți sînt recunoscător pentru dovada ta de compasiune față de ele.

Anna Marie: Da, Doamne.

Isus: Aș vrea să vorbesc cu tine despre următoarele două luni de pregătire a Crăciunului atunci cînd m-am născut în Betleem.

Anna Marie: Da, Isus.

Isus: Știu că preaiubiții mei copii sînt acum în mare agitație. Păcatul și suferința zilnică au divizat familiile. Membrii familiei nu se mai adună să țină sărbătorile ca Ziua Recunoștinței chiar și Crăciunul. Cît de trist și de dureros este să vedem cîte familii sînt despărțite și furioase una pe alta. Furia îi va separa cu siguranță pe membrii familiei unul de altul.

Isus: Acesta este motivul pentru care am venit să vorbesc cu tine în această seară. Cer tuturor familiilor să încerce și să se împace în acest Crăciun, cît timp este încă posibil. Pentru cei care s-au îndepărtat de părinții lor, vă rog sunați-i și spuneți-le că îi iubiți în continuare și că îi iertați. Pentru părinții care s-au înstrăinat de copiii lor, din cauza drogurilor sau alcoolului, faceți tot ce este mai bun pentru a-i mîngîia pe copiii voștri în așa fel încît, copiii voștri maturi să știe că încă îi mai iubiți și că vă pasă de ei. Pentru copiii maturi care s-au îndepărtat ei înșiși de sfînta biserică, te rog pregătește și trimite acest mesaj prin poștă, e-mail sau text:

„Copilul meu drag și scump, vreau să știi că te iubesc din toată inima mea. Nu te-am părăsit sau abandonat niciodată. Sînt întotdeauna aici, așteptînd să te primesc în brațele mele iubitoare în orice moment. Păcatul ne-a despărțit, dar eu te iubesc ca un tată care își iubește copilul. Sînt aici, vino la mine, deschide-ți inima pentru a mă primi și eu, Divinul tău Mîntuitor, te voi umple cu atît de multă dragoste și har, încît nu vei pune niciodată la îndoială iubirea mea pentru tine. Aștept.

Iubirea, Isus din Nazaret”

Copyright © 2013-2018 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Pe seama cui patronii din România sunt cei mai fericiți patroni din lume?!

         În România, salariile sunt cele mai mici din UE! Normal, pentru că în România – pretind acei politicieni sau analiști pe care eu unul nu ezit să-i numesc trădători de neam și țară – productivitatea muncii, adică producția pe salariat, este cea mai mică!

Să vezi, însă, drăcia dracului, că, prin comparație cu situația din țările occidentale din UE, salariile în România sunt cu mult mai mici decît este mai mică productivitatea muncii în România! Cu alte cuvinte, dacă ar fi după productivitatea muncii, salariile în România ar trebui să fie mai mari decît sunt! De ce nu sunt?!

Trădătorii de neam și țară tac! Știu bine de ce, dar preferă s-o facă pe niznaii, pentru că, dacă ne-ar spune de ce, n-ar mai putea ține predica diversionistă de a se majora salariile numai și numai dacă în prealabil a fost mărită productivitatea muncii! Adică, o predică pentru proști, căci o asemenea prioritizare înseamnă practic cam niciodată! Statisticile naționale (INS) sau europene (Eurostat), care în domeniu sunt bineînțeles ignorate de predicatori, ne spun cum stă, de fapt, treaba: din produsul numit la nivel național PIB, munca ia în România doar puțin peste o treime, dar în țările vestice peste jumătate!

Deci, din unitatea de valoare adăugată obținută (mai mică, în mod obiectiv, în România), salariile culeg în România încă și mai puțin, în timp ce în țările vestice, din obiectiv mai ridicata unitate de valoare adăugată, salariile iau încă și mai mult! Altfel spus, în țările occidentale salariile sunt mai mari nu numai pentru că produsul unitar este mai mare, ci și pentru că din acesta salariile se aleg cu mai mult, în timp ce în România salariile sunt mai mici nu numai pentru că unitatea de produs este mai mică, dar și pentru că din aceasta salariile preiau încă și mai puțin. Cum s-ar spune – precum în colonii!

Căci doar în colonii capitalul acaparează mai mult decît munca din valoarea adăugată obținută, cîteodată chiar punînd mîna aproape pe tot, doar așa explicîndu-se obținerea aici de creștere economică (adică de PIB) fără ca salariații să se aleagă și ei cu ceva! Deci, să fie clar: există un spațiu ­imens de creștere a salariilor în România fără creșterea productivității muncii, deoarece, pînă la un punct, prin aceste creșteri nu se atacă decît „abaterea colonială” din împărțirea PIB-ului între muncă și capital, și nu ordinea economică firească a lucrurilor din relația ce există (și trebuie să existe) între creșterea salariilor și creșterea productivității muncii. Or, tocmai acest lucru vor să-l ascundă trădătorii de neam și țară! Oare de ce? Din trădare de neam și țară! Căci salariul mic constituie, de fapt, emblema și osatura colonială!

În obsedanta lor împotrivire față de creșterea salariilor, pe care o acuză de destabilizarea financiară a țării și de afectarea atractivității ei pentru investițiile străine, trădătorii de neam și țară din România s-au năpustit, bineînțeles, pe majorările de salarii din ultimii ani. Pregătiți să le facă harcea-parcea!

Unii mai simandicoși – care se prezintă a face știință, și nu politichie, cum sunt cei de pe la Banca Națională zisă a României, în frunte cu guvernatorul –, constatînd că remediul-cheie al stabilității pe care îl reclamă (anume creșterea salariilor doar în măsura creșterii productivității muncii) nu numai că nu a fost respectat, ba chiar a fost ridiculizat, n-au putut însă trece pur și simplu cu vederea faptul că în ecuație a intervenit un intrus care le-a cam încurcat socotelile.

Și, ca urmare, au numit situația nou-intervenită nu vreo simplă încălcare a normelor economice din obsesiile lor, ci un paradox! Iată ce consideră „paradox” dl Lazea, economistul-șef al BNR: creșterea între 2008 și 2017 a salariilor nete cu 45%, dar a costului unitar al muncii cu mai puțin de 27%! Ce spune acest lucru? Că patronii au putut finanța creșterea salariilor nete ale angajaților lor deoarece pentru ei, de fapt, costul cu forța de muncă nu numai că nu a crescut corespondent, dar relativ chiar a scăzut. Este evident efectul cohortei de „relaxări fiscale” pentru angajatori din vremurile Ponta-Dragnea (de la reducerile de TVA la diminuarea impozitului pe venit și a cotelor de CAS). Și în calculele dlui Lazea n-a putut intra în mod obiectiv întregul impact al măsurilor ce operează din 2018, an începînd cu care „costul unitar al muncii” pentru angajator pur și simplu se evaporă (căci impozitul pe venit scade de la 16% la 10% și, mai ales, contribuțiile pentru pensii și sănătate, din care 60% erau pînă atunci suportate de angajator, trec integral în cîrca angajatului).

O anume discuție în ce privește așa-numitul „cost unitar al muncii” va deveni complet falsă din 2018 și următorii ani! Patronii nu se vor mai putea jeli în continuare că ei suportă atât impozitul pe venit al angajatului, cît și contribuțiile sale sociale pentru pensii și sănătate. Căci, în mod clar, angajatorul doar le strînge spre a le transfera Fiscului. Costul unitar al muncii începînd din 2018 este doar salariul brut contractual! Atît și numai atît, la care se adaugă acea cotă derizorie de vreo două procente pentru șomaj, concedii! Patronii din România trebuie să fie fericiți: nicăieri în Europa costul muncii pentru angajator nu se rezumă ca în România doar la salariul brut! Este foarte rău că este așa în România, creîndu-se o deresponsabilizare socială totală a angajatorilor care nu opera decît în capitalismul primitiv și care nu operează prin alte părți în capitalismul contemporan. E minunat să ai în costuri numai salariul brut al angajatului și mai nimic de plătit la stat (doar un eventual impozit pe profit și așa mic, dar care în majoritate este evazionat). Asta este însă situația! Ca revers al medaliei, patronii din România nu se vor mai putea de acum lamenta că nu pot mări, deși chipurile ar vrea, salariile angajaților pentru că trebuie să dea și mai mult la stat! Cît vor da, vor da! Restul reprezintă o relație între salariați și stat, patronul nemaiavînd nici o responsabilitate! Nu poate fi decît fericit! Cel mai fericit patron din lume! Pe seama cui? A statului român?! Sau a salariatului român?! Sau a amîndurora?!

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 3 octombrie 2018.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/pe-seama-cui-patronii-din-romania-sunt-cei-mai-fericiti-patroni-din-lume-754980

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Pentru un timp Marea Navă nu va găsi un port sigur

Mesajul Sfintei Fecioare Maria din Anguera, Regina Păcii către Pedro Régis

Mesajul nr. 4.705 din 15 octombrie 2018

          Dragi copii, vînturi puternice vor veni și, pentru un timp, Marea Navă nu va găsi un port sigur. Îngenuncheați în rugăciune. Isus al meu va înfrunta fiecare furtună și totul se va calma. Sufăr pentru ceea ce vine pentru bărbații și femeile de credință. Nu dați înapoi. Eu vă iubesc și voi fi alături de voi. Nu vă descurajați. Nu există victorie fără cruce. După toată suferința, Domnul va șterge lacrimile voastre și veți fi victorioși. Cunosc nevoile voastre și mă voi ruga lui Isus pentru voi. Curaj. Dați ceea ce aveți mai bun din voi în misiunea pe care Domnul v-a încredințat-o și totul se va sfîrși bine pentru voi. Vă cer să păstrați aprinsă flacăra credinței voastre. Fiți puternici. Nu vă pierdeți speranța. Căutați forță în cuvintele lui Isus al meu și în Euharistie. Dați-mi mîinile voastre și vă voi conduce la Acela care este unicul și adevăratul vostru Mîntuitor. Mergeți înainte în apărarea adevărului.

Acesta este mesajul pe care vi-l dau astăzi în numele Preasfintei Treimi. Vă mulțumesc că mi-ați permis să vă reunesc aici încă o dată. Vă binecuvîntez în numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin. Pacea să fie cu voi.

Copyright © 2013-2018 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

E ieftin… De ce să-l schimbi?!

 

         „Aller guten Dinge sind Drei“, spune neamțul. Cred că și dl Dragnea spune la fel: Lucrurile bune sunt mereu trei! Dl Dragnea a depășit și a treia oară, tot cu brio, absolut aceeași problemă din partidul pe care-l conduce.

Prima dată: contestarea retragerii sprijinului politic pentru premierul Grindeanu, uns chiar de către el, Dragnea! A doua oară: similara contestare a asemănătoarei retrageri a sprijinului politic pentru un alt premier, Tudose, uns tot de către el, Dragnea. În ambele cazuri acuza era că preopinenții s-au cam dat cu „sistemul“. Care preopinenți, după votul zdrobitor pro-Dragnea din conducerea partidului, au rămas de fazani. A treia oară, mai zilele trecute, un grup de tovarăși, trecuți la atac împotriva autocrației lui Dragnea, au intrat și ei la vot și au pierdut.

De fazan a rămas o făzăniță: dna Firea. Care, cu toată părerea de rău pentru domnia sa, n-a prea înțeles cum stau de fapt lucrurile. Să fim serioși cu coeziunea partidului și altele asemenea! Dacă Grindeanu și Tudose, după cum a lăsat PSD-ul să se înțeleagă, s-au dat cu „sistemul“ sau chiar izvorau de la acesta, atunci mai sunt cel puțin alți 20 pe la PSD în aceeași situație! Douăzeci care au primit, în ultimul moment, indicația (sau ordinul) nu să-l abandoneze, ci să nu-l abandoneze pe Dragnea! Dacă dăm vălul jos, stranietățile dispar!

Prin strămoșii săi sau chiar prin el însuși, dar ceva mai demult, PSD o fi deținut puterea în România, însă acum n-o mai deține! Puterea este deținută de proprietar în orice rînduială economico-socială și, oricum, în capitalism. Proprietarul din economie este decidentul din economie și, prin incidență, din politică. Or, proprietarul actual al economiei din România, deținător al controlului tuturor sectoarelor și pîrghiilor strategice, este străin. Nimeni, nici măcar mult hulitul PSD nu pune în discuție acest lucru. Este o realitate! Din motive nedeclarate oficial, dar bănuibile, proprietarul străin al României nu recunoaște însă că este decidentul în economie și în politică în România.

Evident, dacă ar recunoaște, ar trebui să admită că România nu mai este o țară suverană, dar, mai rău, ar trebui să-și asume, ca proprietar și decident, o serie de responsabilități și răspunderi, pe care îi este cu mult mai convenabil să le lase în cîrca românilor, ce pot fi făcuți astfel vinovați de orice, de toate relele Pămîntului. Iar dintre români, PSD, mai ales cu Dragnea în frunte, este calul de bătaie cel mai minunat, vinovatul de serviciu, oricînd și la orice! Românii de rînd nu prea înțeleg, ba chiar deloc, cum stă de fapt treaba: că nu PSD deține puterea, chiar de cîștigă alegerile, că aceasta aparține proprietarului străin. Și votează de zor PSD, crezînd că, bun sau rău, PSD ar și putea face ceva. Dragnea și PSD știu că nu prea pot face mare lucru! Căci nu dețin puterea și nici n-o vor deține! Dar se agită perfect! Creează o efervescență înălțătoare!

„Sistemul“, care a ales să ajute la îndeplinirea deciziilor proprietarului, are nevoie de Dragnea ca de apă! Cu Dragnea, are „adversari“! Președintele Iohannis se poate făli că se luptă vajnic, și anume cu gașca lui Dragnea! DNA că înfruntă neobosit corupții, și anume corupții lui Dragnea! Alde SRI, cu Coldea sau succesorii, că păzesc țara de inamici, și anume de Dragnea și ai lui! Dacă îl înlătură pe Dragnea, proprietarul străin al țării trebuie ori să declare România colonie și să-și asume costisitoare responsabilități de proprietar, ori să inventeze un alt Dragnea. Dar de ce s-o facă atît timp cît acesta există și nu numai că acceptă cu stoicism funcția de vinovat de serviciu, dar nici nu pune în discuție în vreun fel rînduielile actuale, care stabilesc că străinul, nu din poveste, ci acela din acte negru pe alb, este proprietarul țării!

Și-apoi de la cine ar mai putea primi acesta chiar atît de mult cît a primit în anii din urmă?!

Singurul lucru care mai costă în România îl reprezintă accesul la resurse și utilități publice! Costă, însă, pentru că acestea sunt nu în mîna statului român, ci în mîna capitalului străin, care exploatează din plin monopolul pe care-l are în domeniu pe piețele de carburanți, gaze, apă și electricitate. Dacă nu cumva, fără să știm noi, capitalului străin i se fac rabaturi de către frații săi întru colonialism. Și de plătit scump, plătesc doar românii!

Altfel, după numai cîțiva ani de epocă Dragnea, capitalul a ajuns să plătească statului român pentru funcționare pe teritoriul (încă al) său aproape nimic! Firmele plătesc statului TVA în contul consumatorului, contribuții sociale și impozite pe venit în contul angajaților, iar în contul lor propriu-zis doar impozit pe profit. Știți cît plătesc în această ultimă privință? Statul încasează la buget din impozitul pe profit doar vreo 3 miliarde euro. Cu 16% impozit procentual, înseamnă că se impozitează doar vreo 20 ­miliarde euro profituri. Ceea ce, la 200 miliarde euro PIB – în care profiturile, potrivit statisticilor oficiale naționale și europene (INS și Eurostat), reprezintă peste jumătate, adică vreo 100 miliarde euro – 20 miliarde euro constituie numai o cincime. Restul se evaporă!

Statul încasează din partea capitalului pentru funcționare pe teritoriul său nici 1,5% din PIB și doar puțin peste 1% din cifra de afaceri totală. În cazul capitalului străin, sumele în discuție sunt de-a dreptul ridicole. Acesta realizează, la rata de rentabilitate la care funcționează, vreo 70% din totalul profiturilor. Evazionează 85-90% din acestea prin externalizare înainte de fiscalizare și plățile sale la buget repre­zintă astfel doar 1/3 din ceea ce încasează statul din impozitul pe profit, celelalte două treimi plătindu-le mult mai puțin performantul (hulitul și coruptul) capital românesc.

Cu alte cuvinte, cam 1 miliard euro la profituri efective de peste 75 miliarde euro și la o cifră de afaceri de 125 miliarde euro. Iad pentru statul român, Rai pentru batjocoritorii săi. Chiar, de ce să-l schimbi pe Dragnea?!

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 26 septembrie 2018.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/e-ieftin-de-ce-sa-l-schimbi-753998

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Cruciada specială de rugăciune din 7 noiembrie 2018

 

          În ziua de 7 noiembrie 2018, toţi membrii grupurilor de rugăciune, din fiecare ţară, sînt invitaţi să se roage Cruciada specială de rugăciune, pentru a-L ajuta pe Isus să salveze sufletele.

Tema lunii: ajută-mă, eliberează-mă, pregătește-mă

Se vor recita:

  1. Rozarul Sfintei Fecioare (dacă este posibil cele patru mistere tradiţionale);
  2. Rozarul Îndurării Divine*;
  3. Cruciada specială care cuprinde rugăciunile nr: 96 – 10, 12, 36, 39, 44, 45, 46, 47, 62, 63, 74, 76, 89, 116, 127, 128, 129,134, 136, 137, 139, 142, 148, 149, 151, 152, 159, 160, 161, 163, 165 – 96;
  4. Recitarea Rugăciunii (155) a Cruciadei pentru protejarea acestei Misiuni a Mîntuirii;
  5. Consacrarea la Inimile Imaculate ale lui Isus şi ale Mariei;
  6. Rugăciunea către Arhanghelul Mihail;
  7. La sfîrşit, cu rozarul în mînă, vom recita de 50 de ori Rugăciunea 132 a Cruciadei, pentru protejarea acestei misiuni (Mesajul din 31 ianuarie 2014).

„Fiica Mea preaiubită, doresc să instruiesc Grupurile Cruciadei Mele de Rugăciune pentru a fi vigilente atunci cînd se vor înfiinţa, în naţiunile lor. Trebuie să păstreze apa sfinţită în preajmă, să aibă un Crucifix al Meu şi să recite această Rugăciune specială a Cruciadei pentru Binecuvîntarea şi Protecţia Grupului Cruciadei de Rugăciune.“ (Rugăciunea nr. 96) „Vă rog să recitaţi această rugăciune, înainte şi după fiecare întîlnire de rugăciune.“ (Mesajul lui Isus către Maria Îndurării Divine din 25 ianuarie 2013)

*În anul 2011 Isus ne-a transmis, prin intermediul Mariei Îndurării Divine, următoarea rugăciune pe care să o recităm la sfîrşitul rozarului:

„«O Doamne, umple-mă cu darul Spiritului Sfînt, pentru a putea duce Preasfîntul Tău Cuvînt păcătoşilor, pe care trebuie să-i ajut să se mîntuie în Numele Tău. Prin rugăciunile mele, ajută-mă să-i acopăr cu preţiosul Tău Sînge, ca să poată fi atraşi la Inima Ta Sfîntă. Dăruiește-mi darul Spiritului Sfînt, pentru ca aceste sărmane suflete  să se poată bucura în Noul Tău Paradis.»

Să spuneţi această rugăciune în fiecare zi după ce ați recitat Rozarul Îndurării Divine şi, prin fidelitatea voastră față de Mine, veţi ajuta să-i mîntui pe copiii Mei.“ (Mesajul lui Isus către Maria Îndurării Divine din 10 mai 2011)

În mesajul din 11 mai 2016 comunicat Annei Marie, Isus cere ca, înainte de a începe recitarea rozarului, să spunem următoarea rugăciune:

„Prin mijlocirea Mamei noastre cerești, Mama lui Dumnezeu, prin viața, moartea și învierea lui Isus Cristos, Mîntuitorul și Răscumpărătorul sufletelor, îți cerem, Părinte Ceresc, să oprești orice complot terorist planificat și îndeplinit de păcătoșii posedați care îi urăsc pe copiii lui Dumnezeu. În numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin.“

Isus: „Aceasta este ceea ce ei ar trebui să se roage. Îi rog pe preaiubiții mei copii, apostolii să publice și să recite această rugăciune înainte de a începe Sfîntul lor Rozar. Dacă nu înaintea lui, atunci înaintea Rozarului Îndurării Divine.“(Mesajul lui Isus către Anna Marie, Apostol al Scapularului Verde din 11 mai 2016)

Surse: : http://www.internetgebetskreis.com/

https://revelatiialecerului.wordpress.com/2016/07/01/minia-tatalui-meu-se-revarsa/

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

România, cea mai colonie dintre coloniile est-europene

          România, în mod obiectiv, nu putea scăpa urgiei declanșate după 1990 de colonialismul vestic în zona Europei Centrale și de Est. A devenit rapid și, remarcabil istoricește, fără ocupație militară străină o biată colonie. Într-o perioadă extrem de scurtă! Și, fără echivoc, a ajuns o colonie într-un mai înalt grad decît celelalte foste surate comuniste ale zonei. Motivele s-ar putea considera că sunt în esență două.

Unul este legat de „atenția specială” de care s-a bucurat din partea colonialiștilor vremii și locurilor. Se pot distinge trei posibile (probabile) explicații ale acestei „atenții speciale”: a) România era posesoarea unor neneglijabile resurse (petrol, gaze, păduri, neferoase), ceea ce reprezintă în colonialism un handicap, generînd acțiuni prioritare din partea puterilor coloniale, în timp ce nedeținătoarele de resurse sunt mai lăsate în pace; b) România nu mai avea datorii externe, fapt ce trebuia pedepsit, spre a se înțelege bine că neatîrnarea de mecanismul îndatorării este un fapt netolerat în lumea colonială; c) România putea fi pentru unele dintre puterile coloniale ale vremii și locurilor ținta unei dezmembrări, cum a fost, de pildă, cazul Iugoslaviei și cum nu a fost cazul Bulgariei sau Ungariei.

Al doilea motiv este determinat de concursul intern halucinant dat de trădarea de neam și țară la transformarea României într-o colonie, ceea ce, probabil, nu a avut egal în comparația ce se face firesc cu celelalte foste surori comuniste ale zonei.

Colonializarea României a început în forță prin preluarea de către capitalul străin a resurselor subsolului, utilităților publice și băncilor, adică a întregului rulaj al banului, restul – respectiv industrii și comerț – căzînd apoi precum popicele în mîna celui mai puternic. Capitalului românesc i-au rămas ciurucurile. De fapt, după un fals avînt, prin ceea ce a pus mîna de la stat pe daiboj, capitalul privat românesc a început o lungă cursă de dat înapoi în fața capitalului străin, mult mai puternic, mult mai bine finanțat, mult mai înzestrat tehnologic și managerial și, important de subliniat, de sute de ani în piață, prin comparație cu cel autohton care era începător.

Cu timpul, de o manieră implacabilă, modul în care se derulau lucrurile în colonialismul european – pe traseul de la Vest la Est – s-a articulat și în interiorul zonei înseși. Situat cu un pas înainte istoric, capitalul central-european a găsit o scăpare spre Est. România este actualmente teren de acțiune pentru capitalurile unguresc, cehesc sau polonez. Mult întîrziat istoric, capitalul în formare românesc n-a mai avut unde migra spre Est. Pentru că spre Est întîlnește marele zid rusesc. Nu are cum să-l cucerească. S-a adăugat imbecilitatea relațiilor politice proaste cu Rusia. Dar, economic, acestea pot constitui doar o scuză pentru impotența obiectivă a capitalului românesc în fața zidului rusesc.

Cît privește circulația pe contrasens, aceasta este interzisă în colonialism în general, iar colonialismul european nu face excepție. Există doar excepții investiționale românești în Ungaria, ungurești în Austria, bulgărești în Polonia, poloneze în Germania. Și așa mai departe! Însă mici și neimportante! Situat cel mai la Est și cu zidul rusesc la Est, capitalul privat românesc este cel din urmă în regiune.

Și colonia România este cea mai colonie dintre coloniile regiunii. Un studiu al Ernst&Young arată, în mod semnificativ, despre ce este vorba. Analizînd preluările (prin fuziuni și achiziții) ce au avut loc în economiile regiunii și contabilizîndu-le în trei mari categorii – preluări de către capitalul străin, preluări în care și vînzătorul și cumpărătorul sunt autohtoni și preluări în afară (în care cumpărătorul autohton iese pe piețe externe) – constată, nu întîmplător, că România deține un record colonial nefericit.

Ocupă de departe primul loc la preluările de către capitalul străin în totalul preluărilor, 67%, și de departe ultimul loc la preluările în afară: 3% din totalul preluărilor (30% fiind preluări interne). Nici o altă țară din regiune nu înregistrează o asemenea discrepanță de peste 22 de ori între ceea ce capitalul autohton a cedat, pe propriile piețe, capitalului străin și ceea ce a reușit să preia capitalului străin pe piețele sale. Iată, potrivit aceluiași studiu, matricea în cazul Ungariei (28/63/9) și în cazul Poloniei (37/51/12), matrice care în cazul României este 67/30/3!

După o analiză a BNR pe baza datelor UNCTAD, capitalul românesc plasat în străinătate abia atinge 750 milioane euro, în timp ce capitalul polonez are plasamente în străinătate de peste 25 miliarde euro, iar cele ceh și maghiar, de peste 20 miliarde euro fiecare.

Concluzia, din două una: ori admitem că tranziţia de la comunism la capitalism s-a desfăşurat în spiritul regulilor capitaliste în care cîştigă cel puternic, indiferent dacă ar fi să se calce pe cadavre, dar atunci nu mai vorbim de furturi şi devalizări, ori, în cazul în care acceptăm că tranziţia s-a făcut cel puţin în bună măsură pe bază de furt, trebuie să fie inclusă la loc de cinste în domeniu contribuţia capitalului străin la jaf.

Şi anume, avînd în vedere că o contribuţie în chestiune nu se poate măsura altfel decît cu proporţia în care s-a ales pînă la urmă fiecare din jaful cu pricina, să se recunoască deschis şi oficial furtul României de către capitalul străin, în comparaţie cu care furtul de către români rămîne un biet bebeluş!

Căci capitalul străin externalizează către ţările de origine profituri înainte de fiscalizare de cel puţin 35-40 miliarde de euro pe an. Nici un sfanţ din aceştia, odată trimişi în străinătate, nu se mai învîrte prin economie. Sunt dispăruţi iremediabil. Sunt pierderi ireversibile. Nu că furturile străinilor sunt mai rele decît cele ale românilor, dar, obiectiv, banii furaţi de români mai rămîn prin economie, în timp ce aceia furaţi de străini se duc iremediabil pe apa sîmbetei, fără întoarcere!

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 19 septembrie 2018.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/romania-cea-mai-colonie-dintre-coloniile-est-europene-752840

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Bizareria „Inițiativei celor trei Mări“

        Comuniunea de interese leagă într-un tot puterile coloniale ale vremurilor actuale.

Colonialismul este o politică a tuturor acestor puteri și interesele lor absolut similare în practicarea politicii respective pentru culegerea rezultatelor ei probate și extrem de avantajoase fac să existe un front comun al acestor puteri, în ciuda disensiunilor dintre ele, în fața oricărei ieșiri din linie de pe vastul teritoriu colonial, oriunde s-ar petrece încercarea. Altfel spus, în fața coloniilor, puterile coloniale, din interese de fond și pe termen lung, sunt strîns unite, și în cuget și simțiri, și în acțiuni. Evident, însă, puterile coloniale au fiecare și interese specifice, pe sectoare, pe zone, care, la orice interferențe, generează confruntări sau duc chiar la încăierări de-a binelea. Istoria arată că așa s-a ajuns la războaie. Altele sunt perfect posibile sau chiar de așteptat. Interesele comune și, respectiv, interesele specifice dau naștere la situații cîteodată de neînțeles la prima vedere, total ridicole de multe ori, cînd ajung să se întîlnească pe teritoriul unei colonii, iar puterile coloniale care se înfruntă nu știu ele însele la ce să dea curs mai întîi: intereselor comune sau intereselor specifice, a căror urmărire cu prioritate ar putea lăsa coloniilor iluzia că pot ieși din chingă. Totdeauna, înfruntările dintr-o colonie ale puterilor coloniale se închid pe seama coloniei cu pricina, adesea prin dezmembrări și împărțiri.

Poate cea mai bizară expresie actuală a comuniunii de interese și, în același timp, de încăierare a intereselor coloniale este proiectul „Inițiativa celor trei Mări” (Baltica, Neagră, Adriatica). Proiectul a demarat în 2017 cu un summit al țărilor participante desfășurat în Polonia, țară inițiatoare. Al doilea summit se desfășoară în România, țară susținătoare de la Marea Neagră. La capătul celălalt al culoarului, susținător este Croația de la Marea Adriatică. La prima ediție a participat însuși președintele Donald Trump, care a ținut un discurs istoric privind angajamentul SUA de a apăra țările din Europa Centrală și de Est. De cine? Întrebarea este perfect potrivită. Dincolo de ipocriziile și demagogiile vremurilor noastre, dincolo de diversiunile de azi care n-au egal în istorie, să luăm o hartă și să privim realitățile din acest culoar fermecat despre care nu se înțelege tocmai bine dacă trebuie să păzească pe cineva sau dacă trebuie păzit de cineva! Dacă treaba se face cu ajutor american și vrăjmașul este Rusia, atunci este pur și simplu ilogic, căci exact pentru asta există deja NATO! Dacă amenințarea nu vine de la Est, ci de la Vest, nu se prea poate explica de ce ar face SUA cadou Rusiei, adică adversarului NATO, un asemenea coridor de apărare. Și atunci, chiar nu poate fi vorba decît de ceea ce vorbește cu subiect și predicat dl George Friedman, proeminent geostrateg american de la Stratfor Austin, Texas, în viziunea căruia coridorul țărilor aflate între Marea Baltică, Marea Neagră și Marea Adriatică este singura „barieră” care se poate interpune în calea unei alianțe germano-ruse, în care Rusia vine cu resursele naturale, iar Germania cu tehnologia. Deci, negru pe alb „barieră” în calea unei alianțe ruso-germane! O „barieră” în calea unei înțelegeri între două amenințări. Altfel spus, voi aștia de pe culoar, dacă vreți să vă scăpați pielea, veniți, nu mai contează de unde veniți, sub parohia americană, că de nu cade paraponul împărțirii voastre între ruși și nemți, după cum v-a arătat de atîtea ori propria voastră istorie! Cui adresează proiectul acest mesaj?! Sunt 12 țări pe culoar: Austria, Bulgaria, Croația, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia, Slovenia și Ungaria. Este imposibil să-ți reții un zîmbet în colțul gurii! Toate aceste țări, cu excepția specială a Austriei, care a jucat pe vremea bipolarismului americano-sovietic cartea neutralității, sunt membre ale NATO, alături deci de Germania. Austria este însă țară de vocație germană și vorbitoare de limbă germană. Alte două țări de la sud sunt locotenente ale Austriei, rezultă din dezmembrarea Iugoslaviei și își datorează existența actuală Germaniei și Austriei, care au făcut presiuni inimaginabile pentru ca acestea să se independentizeze prin desființarea Iugoslaviei. Alte două țări sunt hinterlandul german, indiferent că vor sau nu vor. Ungaria, deși are o politică aparent cu o mare încărcătură independentă, copiază strict politica germană, înainte de toate în ce privește relațiile cu Rusia. România are președinte de etnie germană, care nu mișcă un deget fără aprobare de la Berlin și care este o colonie UE și cînd respiră. Doar țările baltice, care, din păcate, așa cum le-a lăsat Dumnezeu, cîntăresc prea puțin, și Polonia se „potrivesc” proiectului. Și acestea și toate celelalte din culoar sunt însă membre ale UE și deci sub papucul Germaniei. Culoarul cu pricina, despre care nu prea se înțelege exact dacă trebuie să păzească pe cineva sau trebuie să fie păzit de cineva, este integral zona de influență a Germaniei. E tare încurcată treaba cu „Inițiativa celor trei Mări”: este ceva diplomație, ceva mai multă demagogie și foarte, foarte multă diversiune, nu se știe a cui împotriva cui!

Orice pas în direcția consolidării să zicem americane a „culoarului” în sine echivalează cu o răpire din ceva ajuns deja „fief” german. America încearcă să blocheze construirea unui nou imperiu german. Acesta, chiar dacă n-a ajuns acolo unde urmărește, deja există și va replica pentru a nu se opri să ajungă acolo unde vizează. Zona culoarului celor trei mări nu este una a liniștii și prosperității în anii ce vin. Ea poate anunța conflicte globale, așa cum a făcut-o și în cazul celorlalte două anterioare. Prin zonă vor avea loc războaiele „stilate”, cu diplomaticale și diversiuni!

Hoardele săracilor lumii vor porni din alte zone. Sunt miliarde. Și n-au ce pierde! Doar lanțurile și ­sărăcia!

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 12 septembrie 2018.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/bizareria-initiativei-celor-trei-mari-751719

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Predica de pe munte ridică întrebarea cu privire la opțiunea fundamentală a creștinătății

        La Luca urmează după patru Fericiri transmise de el, patru invective: „Vai vouă bogaților…Vai vouă celor ce sunteți sătui acum…Vai vouă celor ce astăzi rîdeți…Vai vouă cînd toți oamenii vă vor vorbi de bine…”(Luca 6, 24-26). Aceste cuvinte ne înspăimîntă. Ce ar trebui să credem despre ele?

În primul rînd, se poate constata că Isus urmează astfel o schemă pe care o regăsim și la Ieremia 17 și în Psalmul 1: descrierii drumului drept, care îl poartă pe om spre mîntuire, i se alătură o serie de avertismente care demască promisiuni și oferte false, acestea avînd drept scop a-l ajuta pe om să nu o ia pe o cale care s-ar termina cu prăbușirea fatală. Același lucru îl regăsim și în parabola despre bogătaș și sărmanul Lazăr.

Cel care a înțeles corect îndrumările către speranță întîlnite în Fericiri va recunoaște aici atitudinile antagonice care îl aduc pe om spre superficialitate, spre provizorat, spre pierderea înălțării și adîncimii sale și astfel spre pierderea lui Dumnezeu și a aproapelui, spre pierzanie. Așa devine limpede și intenția acestor avertismente: invectivele nu sînt condamnări, nu sînt expresia urii, sau a pizmei, sau a dușmăniei. Nu este vorba despre o judecare, ci despre avertismente care au drept scop mîntuirea.

Acum apare însă întrebarea fundamentală: este oare bună direcția pe care ne-o indică Domnul prin Fericiri și avertismente? Este oare atît de rău să fii bogat, să fii sătul, să rîzi, să fii lăudat? Friedrich Nietzsche și-a pornit critica furibundă la adresa creștinismului exact din acest punct. Nu învățătura creștină ar trebui criticată: ar trebui dezvăluită adevărata față a moralei creștine ca o „infracțiune capitală la adresa vieții”. Iar prin „morala creștină” se referă exact la direcția pe care ne-o indică predica de pe munte. „Care a fost pe pămînt pînă acum cel mai mare păcat? Nu era cuvîntul celui care spunea «Vai vouă celor ce astăzi rîdeți!»”? Și cu privire la promisiunile lui Isus, spune: noi nu vrem deloc să ajungem în Împărăția Cerurilor. „Oameni am devenit – așa că vrem împărăția pămîntului.”

Viziunea predicii de pe munte apare ca o religie a resentimentelor, a pizmei celor lași și nevrednici care nu pot face față vieții și care vor să se răzbune prin fericirea eșecului lor și prin invectivele aduse celor puternici, bogați și fericiți. Privirii vizionare a lui Isus Cristos i se contrapune o realitate saturată a celor de dincoace – voința de a epuiza chiar acum lumea și tot ce oferă viața, de a căuta aici Împărăția Cerurilor fără a se lăsa înfrînați de vreun scrupul.

Multe dintre acestea au pătruns în conștiința modernă și determină în general conceptul despre viață din ziua de azi. Astfel predica de pe munte ridică întrebarea cu privire la opțiunea fundamentală a creștinătății, iar ca vlăstare ale timpului nostru simțim opoziția interioară față de această opțiune, chiar dacă sîntem mișcați de lăudarea celor blînzi, a celor milostivi, a celor aducători de pace, de lăudarea oamenilor curați.

După experiențele unui regim totalitar, după brutalitatea cu care oamenii au fost călcați în picioare, cu care cei slabi au fost luați în rîs, oropsiți, loviți, îi înțelegem din nou pe cei care flămînzesc și sînt însetați după dreptate; descoperim sufletul celor care plîng și dreptul lor la mîngîiere.  În fața abuzului puterii economice, a grozăviilor unui capitalism care reduce omul la o marfă, ni se dezvăluie și primejdiile bogăției și înțelegem din nou ce a vrut să spună Isus cu avertismentul despre bogăție, despre zeificarea Mamonei, distrugătoare de oameni, care ține în ghearele ei mari părți ale lumii. Da, Fericirile se opun sentimentului nostru spontan de viață, foamei și setei noastre de viață. Ele cer „convertire” – o reorientare interioară de la direcția spontană pe care am dori să apucăm. Dar prin această reorientare ies la iveală curățenia și mîntuirea, existența noastră se așază pe temelii drepte.

Lumea Greciei antice, a cărei bucurie de viață apare atît de minunată în epopeile homerice, a știut undeva, în adîncul ei, că păcatul propriu-zis al omului, cea mai mare primejduire a sa este – hybris -ul – splendoarea arogantă prin care omul se ridică pe sine la rang de zeitate, dorind să devină el însuși propriul dumnezeu, pentru a fi singurul stăpîn al vieții sale și a fructifica tot ce aceasta are de oferit. Cunoașterea faptului că adevărata amenințare pentru om constă în autosuficiența ostentativă – care, la prima vedere, pare atît de convingătoare – este dezvoltată în predica de pe munte, pornind de la figura lui Cristos, în toată profunzimea ei.

Am văzut că predica de pe munte este o cristologie ascunsă. Îndărătul ei stă figura lui Cristos, a Omului care este Dumnezeu, dar care tocmai de aceea se coboară, se golește de sine, pînă la moartea pe cruce. Sfinții, de la Francisc de Assisi pînă la Maica Tereza, au trăit aceste opțiuni și ne-au arătat astfel dreapta imagine a omului și a fericirii sale. Într-un cuvînt: adevărata „morală” a creștinismului este iubirea. Și aceea, evident, se opune egoismului – este un exod din sine, dar tocmai în acest fel omul se regăsește pe sine însuși. În fața splendorii ispititoare a imaginii omului la Nietzsche, această cale pare, la prima vedere a fi mizeră, de neasumat. Dar aceasta este calea cea înaltă a vieții; numai pe calea iubirii, ale cărei cărări sînt descrise în predica de pe munte, se deschide bogăția vieții, măreția vocației umane.

Sursa:  Joseph Ratzinger Papa Benedict al XVI-lea, Isus din Nazaret, RAO, București, 2007, pp. 94-97

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-

Ceea ce a fost furat este incomensurabil: în termeni materiali, morali și de demnitate națională

Regele Mihai

25 octombrie 2018- Ziua de naștere a Regelui Mihai

Astăzi Regele Mihai ar fi împlinit 97 de ani. Am fost contemporani cu o personalitate istorică de primă mărime ale cărei merite nu au fost recunoscute la adevărata lor valoare.

Copyright © 2013-2018 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

În relațiile de muncă, România s-a întors în capitalismul primitiv de dinaintea Marii Uniri

          Din 2018, România intră în istorie, dar nu pentru că împlinește un secol de existență întregită de sine stătătoare, ci pentru că, după patru decenii și jumătate de comunism și aproape trei decenii de la revenirea la capitalism, realizează performanța absolut remarcabilă a întoarcerii la capitalismul primitiv din lumea de dinainte de acum 100 de ani.

În îndelungata și crîncena luptă dintre muncă și capital, toate cuceririle istorice ale muncii (de la ziua de lucru de 8 ore și recunoașterea concediului de odihnă la principiul egalității în drepturi a femeilor cu bărbații) au mai puțin de 100 de ani și au fost obținute în contextul prăbușirii unor mari imperii în urma primului război mondial.

Responsabilizarea socială directă a angajatorului prin participarea sa la contribuțiile pentru șomaj, sănătate și pensii în contul angajatului făcea parte dintre aceste cuceriri istorice ale muncii, acceptate și validate în capitalismul să-i zicem modern din contemporaneitatea noastră. Prin transferul din 2018 al contribuțiilor sociale pentru sănătate și pensii integral în sarcina salariatului, România se întoarce în capitalismul primitiv existent pe plan general înaintea Marii Uniri.

În urma acestui transfer, capitalul în România rămîne degrevat de orice responsabilitate socială, transformînd procesul muncii într-un fel de sclavagism de tip nou, pe care participarea angajatorului la contribuțiile sociale ale angajatului tocmai încerca să-l evite! Este un lucru dramatic că acest transfer a fost inițiat și efectuat de un partid care se dă de stînga.

Iar faptul că transferul este experimentat în țara care reprezintă de departe veriga din colonialismul actual cea mai asemănătoare cu colonialismul din capitalismul primitiv sugerează și o conivență a inițiatorului cu capitalul transnațional, vehiculul actual al colonialismului mondial.

Cu alte cuvinte, un experiment care, în funcție de rezultate (mai ales în funcție de reacția muncii), să fie extins la scară internațională întru profitul capitalului și sclavagizarea muncii. Căci să fie clar, cazul românesc este deocamdată unic în Europa! Ceea ce subliniază și mai mult trădarea valorilor stîngii de către PSD, așa-zisul partid de stînga din România!

Este doar speculație și oricum nu o certitudine că, prin mutarea fiscală prevăzută, se vor încasa mai mulți bani la buget din contribuțiile sociale pentru pensii și sănătate, îndeosebi grație faptului că neîncasarea și nevirarea către Fisc devin pentru angajatorul implicat infracțiune (penalizată cu închisoarea).

Asta poate pentru o scurtă perioadă, deoarece, în timp, baza de impozitare riscă să scadă! La efectuarea mutării fiscale, pericolul era ca mulți angajatori din sectorul privat să nu mărească salariile brute (neputînd fi obligați în acest sens), iar și mai mulți să nu le crească cu cel puțin 22% (minimul necesar spre a nu se afecta salariul net).

De asemenea, exista riscul că foarte mulți vor folosi prilejul de a proceda selectiv, nemărind salariul brut celor de care vor să scape, mai ales că vor putea să scape de aceștia fără salarii compensatorii. Putea fi vorba aproape de o majoritate care avea să se abțină să se lege contractual de salarii brute mărite, utilizînd pentru neafectarea salariilor nete bonusuri cu caracter pasager sau temporar pînă la noi „clarificări”.

Pentru angajatorii privați era o oportunitate de restructurare fără costuri salariale care nu avea să fie ratată. Se putea repeta ceea ce s-a întîmplat cu mult trîmbițatele privatizări! S-a spus „privatizăm ca să scăpăm de căpușe”, ceea ce a însemnat de fapt: în loc să distrugem hoții, am distrus statul însuși!

Așa se putea întîmpla și acum: în loc să venim de hac evazioniștilor, distrugem socialul relațiilor de muncă! Cui folosește acest lucru?! Doar capitalului!  Și anume numai aceluia puternic: adică onor capitalului străin!

Nici la mijlocul anului 2018, deci după șase luni, consecințele mutării contribuțiilor sociale în cîrca angajaților nu erau pe deplin conturate, în ciuda comunicărilor statistice care arătau că salariul mediu net crescuse în lunile ce trecuseră după 1 ianuarie 2018, ceea ce exprima în ultimă instanță faptul că angajatorii protejaseră cîștigurile nete ale salariaților lor.

În mod bizar însă, capitalul străin, prin Consiliul Investitorilor Străini, cerea insistent Guvernului „clarificarea” situației, solicitînd legi și reglementări precise privind transferul contribuțiilor. În iunie, într-o declarație publică, Ionuț Mișa, șeful ANAF, adîncea misterul acestui demers: „De acum, a spus domnia sa, angajatorii pot trece la majorarea salariilor brute, pentru că va fi adoptată legea cu pricina și nu se mai poate întîmpla nimic”.

Misterul era, de fapt, că angajatorilor din sistemul privat nici prin gînd nu le trecuse să majoreze salariile brute pentru menținerea salariilor nete, folosind în acest scop bonusuri cu caracter pasager sau temporar spre a nu se lega contractual.

S-a confirmat apoi prin datele comunicate de INS că, la trecerea contribuțiilor în sarcina exclusivă a angajatului, angajatorii de la stat au mărit salariile brute cu peste 24% – deci peste pragul de 22% care să nu afecteze salariul net –, în timp ce angajatorii privați au majorat salariile brute cu doar 11% în medie, adică mult sub limita de compensare.

Au acoperit însă diferența cu bonusuri, cu caracter temporar sau pasager, în condițiile crizei de forță de muncă, dar, nelegîndu-se contractual, pot recurge oricînd la reducerea cîștigurilor salariale în bloc și mai ales selectiv, adică la restructurări fără costuri, în cursul anului 2018 sau al următorilor.

Încasările la buget din contribuțiile sociale, deocamdată în creștere la început de 2018 față de 2017, pot fi amenințate oricînd în perioada ulterioară de dări înapoi în urma scăderii bazei de impozitare (salariul brut) care n-a fost contractual mărită la nivelul celei mai mari părți a angajaților din România.

Articolul semnat de Ilie Șerbănescu a apărut în ediția online a României Libere din 6 septembrie 2018.

Sursa: https://romanialibera.ro/opinii/in-relatiile-de-munca-romania-s-a-intors-in-capitalismul-primitiv-de-dinaintea-marii-uniri-750660

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

 

Nici o altă generație nu a primit vizita Cerului de o manieră continuă ca aceasta

Mesajul lui Dumnezeu Tatăl către Holy Love

16 august 2018

        Încă o dată, văd o Mare Flacără pe care eu (Maureen) am recunoscut-o ca fiind Inima lui Dumnezeu Tatăl. El spune: „ Copii, trebuie să aveți încredere în modul în care aleg să vă îndrum. Nici o altă generație nu a primit vizita Cerului de o manieră continuă ca aceasta. Dacă nu ar fi o asemenea nevoie de a fi reorientați, aș încredința deciziile voastre liberului arbitru, deoarece este prea puțin discernămînt privind binele în raport cu răul.”

„Caut să vă educ cu privire la modalitățile în care voi puteți să mă mulțumiți. Familiarizați-vă cu poruncile mele care guvernează mereu fiecare gînd al vostru, cuvînt și acțiune. Prin intermediul poruncilor mele veți ajunge să mă cunoașteți mai bine. Îndeplinind poruncile mele veți demonstra iubirea voastră pentru mine.

Copyright © 2013-2018 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Armata de insecte a Pentagonului

         Roiuri de insecte, care transportă virusuri modificate genetic atacă culturile unei țări și distrug producția sa alimentară: nu este vorba de un scenariu științifico-fantastic, ci ceea ce este pe cale să pregătească Agenția Pentagonului pentru proiectele de cercetare științifică avansată – DARPA.

Prestigioasa revistă americană Science a publicat în 5 octombrie 2018 un editorial în care cinci cercetători de la două universități germane și una franceză, au pus la îndoială faptul că programul de cercetare al Agenției Pentagonului intitulat „Insectele aliate” ar avea ca unic scop declarat protejarea agriculturii americane de agenți patogeni, prin utilizarea insectelor ca vectori de virusuri modificate genetic care, transmițîndu-se plantelor le modifică cromozomii. Această capacitate, susțin cei cinci cercetători, ar părea „foarte limitată”.

În lumea științifică există din contră „percepția vastă pe care programul ar avea-o, aceea de a dezvolta agenți patogeni și vectorii lor pentru obiective ostile” respectiv „un nou sistem de arme biologice”. Aceasta violează Convenția de la Geneva asupra armelor biologice, intrată în vigoare în 1975 dar rămasă pe hîrtie prin refuzul SUA de a accepta inspecțiile în propriile lor laboratoare.

Cei cinci cercetători specifică că „soluția practică, simplă ar fi suficientă pentru a genera o nouă clasă de arme biologice, arme care ar fi extrem de ușor transmisibile culturilor agricole sensibile, răspîndind insectele ca mijloace de transport”.

Scenariul unui atac al culturilor alimentare în Rusia, China și alte țări, condus de Pentagon cu roiuri de insecte care transportă virusuri modificate genetic, nu aparține domeniului științifico-fantastic. Programul DARPA nu este singurul care utilizează insecte în scop de război. Laboratorul de cercetare al Marinei SUA a cerut Universității St. Louis din Washington să facă un studiu pentru transformarea lăcustelor în drone biologice.

Prin intermediul unui electrod implantat în creier și un minuscul transmițător pe spatele insectei, operatorul de la sol poate înțelege ceea ce antenele lăcustei sînt pe cale să capteze. Aceste insecte au o capacitate olfactivă capabilă să perceapă instantaneu diverse tipuri de substanțe chimice în aer ceea ce permite identificarea depozitelor de explozivi și a altor locuri de țintit printr-un atac aerian sau cu rachete.

.

Programul DARPA-subliniază ei- este primul program de dezvoltare a virusurilor modificate genetic pentru a fi răspîndite în mediul înconjurător, care să infecteze alte organisme „nu numai în agricultură”. Cu alte cuvinte, printre organismele țintă a virusurilor transportate de către insecte ar putea fi de asemenea cel al omului.

Se știe că, în laboratoarele americane și în altele, au fost efectuate în timpul războiului rece cercetări asupra bacteriilor și virusurilor care, răspîndite de către insecte (păduchi, muște, căpușe) pot declanșa epidemii într-o țară dușmană. Printre ele bacteria Yersinia Pestis, care provoacă ciuma bubonică (redutabila moarte neagră din Evul mediu) și virusul Ebola, contagios și letal. (Vezi Originea maladiei Ebola)

Cu tehnicile disponibile de astăzi este posibil să se producă noi tipuri de agenți patogeni, răspîndiți de insecte, față de care populația țintă nu s-ar putea apăra.

Plăgile care, în narațiunea biblică, s-au abătut asupra Egiptului prin roiuri imense de țînțari, muște și lăcuste prin voința divină, pot azi să se abată cu adevărat asupra lumii întregi prin voința umană. Nu sînt profeții cei care ne-o spun, ci acești cercetători care și-au păstrat natura umană.

Sursa: https://www.mondialisation.ca/larmee-dinsectes-du-pentagone/5628300

Copyright © 2013-2018 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Lanț de rugăciune pentru a proteja continentul american – 23 octombrie 2018

      La fel ca pentru Europa, credincioșii de pretutindeni sînt invitați ca în ziua de 23 a fiecărei luni să se roage într-un lanț de rugăciune pentru a proteja continentul american.

În această zi, fiecare este rugat să recite, cel puțin unul din rozarele de bucurie, de durere, de lumină și de mărire precum și rugăciunile nr. 26, 30, 31, 80, 85, 124 și 141 ale cruciadei.
Sursa: https://www.internetgebetskreis.com/en/

Copyright © 2013-2018 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Tatăl meu Ceresc cere dreptate pentru nenumăratele avorturi care se fac în națiunea voastră (continuare)

Mesajul Mîntuitorului nostru Isus Cristos către Anna Marie, Apostol al Scapularului Verde

„Tatăl meu Ceresc cere dreptate pentru nenumăratele avorturi care au loc în națiunea voastră” (II)

10 septembrie 2018

Anna Marie: Da, Isus.

Isus: Acum pregătiți-vă. Pregătiți-vă pentru nenumăratele necazuri care se vor abate asupra națiunii voastre. Am venit astăzi să-i avertizez pe copiii mei care vor asculta. Pregătiți-vă alimentele și apa. Pregătiți-vă pentru marile pedepse al Sfîntului meu Tată Ceresc și căiți-vă! Căiți-vă pentru păcatele voastre, căiți-vă pentru păcatele copiilor voștri, căiți-vă pentru păcatele comunității voastre, a orașelor, a comunelor, a statelor și a națiunilor. Rugați-vă și rugați-vă mai mult. Nu puteți să spuneți niciodată suficiente rugăciuni, dar numai prin intermediul rugăciunilor voastre îl puteți împăca pe Tatăl meu și atenua pedepsele care vin.

Isus: Acum du-te micuța mea, du-te și citește mesajul meu și roagă-te ca mînia și dreptatea Tatălui meu Ceresc să fie îndurătoare față de o națiune care nu-l mai acceptă pe Dumnezeu în viețile lor.

Anna Marie: Da, Isus. Îți mulțumesc Isus pentru mesajul tău atît de profund. Te rog iartă-ne pe toți, Isus, te rog ai milă și de mine, o mare păcătoasă și de toți apostolii din lumea întreagă care te iubesc. Care îl iubesc pe Eternul și Îndurătorul nostru Tată și pe Divinul Spirit Sfînt și pe Isus, care o iubesc pe scumpa, sfînta și iubita ta Mamă! Avem nevoie de dragostea Mamei tale ca să ne ajute să depășim aceste pedepse, deci te rog, Isus, te rog nu o îndepărta de apostolii tăi care o iubesc și care au nevoie de îndrumarea sa sfîntă.

Isus: Fiica mea, fii sigură că Mama mea cerească nu te va părăsi niciodată. Ea nu va fi luată de la iubiții ei apostoli din întreaga lume. Va continua să lucreze zilnic pentru a aduce toate sufletele pe care tu și toți ceilalți apostoli mi i-ați consacrat prin intermediul Inimii ei imaculate (nume scrise pe scapularul verde binecuvîntat). Astăzi îți confirm aceasta.

Anna Marie: Mulțumesc, Isus. Să fii lăudat, Isus. Mulțumesc Îndurare! Isus, tu ești Îndurare. Mulțumesc foarte mult.

Isus: Te iubesc pe tine și pe toți apostolii mei.

Copyright © 2013-2018 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

„Oamenii trebuie să se aștepte la urgia lui Dumnezeu! Oamenii au votat împotriva lui!”

Economistul Ilie Șerbănescu, extras din Ediție de seară cu Victor Ciutacu din 8 octombrie 2018

„Dacă discutăm din punctul de vedere al partidelor, eu cred că nici un partid nu avea nici un interes ca acest referendum să reușească. Ei aveau o problemă cu Bruxelles-ul. Și la trădare nu-i întrece nimeni!”

[„Și de ce l-au mai făcut atunci?”] „Ca să dovedească [faptul] că poporul român este un popor european. Și să mă ierte Dumnezeu, acuma românul ăsta murdar pe picioare, corupt, hoț, cum vreți dvs., s-a comportat «supereuropean», a fost suav, delicat, a iesit din «mocirla» heterosexualității ăsteia învechite, a intrat în epoca asta a sexualismului de tip european și a dat cu piciorul la ceea ce este vechi, nu știu dacă îi mai put picioarele acuma, după referendumul ăsta, față de cum îi miroseau înainte, asta nu știu… În felul ăsta, clasa politică trebuie să fie mulțumită, ea și-a rezolvat problemele cu Bruxelles-ul, ea e bine acuma. Toți sunt bine cu Bruxelles-ul. Nu vine România acuma să se erijeze în ceva «mai rău» chiar decît Polonia și Ungaria.

Noi stăm rău cu Dumnezeu. Am spus-o! Și Dumnezeu… nu știu, poate există o milă extraordinară, dar… să nu ne mirăm dacă va veni urgia lui Dumnezeu!” [Cristian Bodea, ironic: „Se compensează cu fondurile europene”] „Eu, unul, între Dumnezeu și Bruxelles, îl aleg pe Dumnezeu”.

„După părerea mea, referendumul n-a avut legatură cu partidele – decît în subsidiar, este treaba partidelor, n-a avut legătură cu Biserica. A avut legătură cu oamenii. E ce au înțeles ei. După părerea mea, oamenii au cam votat împotriva lui Dumnezeu. Așa cred eu. […] Dar oamenii trebuie să se aștepte la urgia lui Dumnezeu! (…)”

Sursa: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/ilie-serbanescu-referendum-urgia-lui-dumnezeu-video-text/

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Lanț de rugăciune pentru a apăra Europa-13 octombrie 2018

   

       Multe mesaje primite de vizionari (Maria Îndurării Divine, Luz de María, Pedro Régis) se referă la evenimentele dureroase care vor avea loc pe continentul european. În vederea preîntîmpinării lor, credincioșii de pretutindeni sînt invitați ca în ziua de 13 a fiecărei luni să se roage într-un lanț de rugăciune.

În mesajul din 16 mai 2012 adresat Mariei Îndurării Divine, Mîntuitorul însuși ne cere să ne rugăm pentru Europa, deoarece cel de-al treilea război mondial va începe tocmai de aici.

În această zi, fiecare este rugat să recite rozarele de bucurie, de durere, de lumină și de mărire precum și rugăciunile nr. 31, 33 și 54 ale cruciadei.

Surse: https://www.internetgebetskreis.com/en/

https://revelatiialecerului.wordpress.com/2016/07/11/13-iulie-2016-lant-de-rugaciune-pentru-europa/

Copyright © 2013-2018 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Noua SIPA = vechiul SRI. Protocol SRI – Inspecția Judiciară. „Dragi magistrați, cît de liberi vă simțiți cunoscînd asta?”

           Pentru cine nu știe, SIPA s-a înființat în 1991 (se chema inițial SIO – Serviciul Independent Operativ) și avea ca scop inițial doar urmărirea și controlarea infracțiunilor din penitenciare. În 1997, sub mandatul profesorului Stoica (despre care unii susțin ca a fost cel mai bun ministru al justiției din 90 încoace) SIPA a trecut în subordinea Ministrului Justiției și a dobîndit ca scop și asigurarea protecției magistraților.

În 2004 au izbucnit primele scandaluri despre faptul că SIPA făcea poliție politică, așa că a fost redenumită în DGPA și începe să prezinte rapoarte de activitate Parlamentului.

În 2006 Monica Macovei o desființează pe motiv că face abuzuri și că nu e nevoie de un serviciu secret al Ministerului Justiției.

În ultimii ani am putut afla de existența unor dosare ale magistraților, dosare care cuprindeau tot felul de informații personale, chiar intime, și care nu aveau legătură cu săvîrșirea de infracțiuni sau de abateri disciplinare, dar care puteau fi folosite pentru influențarea respectivilor magistrați.

Anul acesta s-a publicat și raportul final al Comisiei SIPA, raport cu privire la desființarea DGPA din care rezultă, la pag. 29, conform unei declarații a procurorului Amariei, că la nivelul PNA (actualul DNA) exista un registru special de corespondență cu SIPA. Totodată, una din concluziile raportului este că o dată cu desființarea DGPA nici o altă instituție nu i-a preluat atribuțiile, ceea ce a condus la unele riscuri și vulnerabilități pe domeniul siguranței naționale, în segmental de activitate al ANP.

Firește, comisia nu a analizat legalitatea întocmirii arhivei, ci doar legalitatea desființării DGPA.

În contextul independenței absolute a magistraților (care cel mult suferă o subordonare ierarhică de natură administrativă, nu-i așa, în rest fiind pe deplin liberi să decidă), cît de legal este ca toți magistrații să fie urmăriți și să se întocmească dosare despre fiecare, dosare care să conțină informații de natură personală?

Noul protocol SRI-Inspecția Judiciară readuce această întrebare pe masă. Citim în el că SRI trebuia, din oficiu (nu numai la cerere) să aducă la cunoștința Inspecției Judiciare „orice acte sau fapte susceptibile a fi încadrate ca fiind abateri disciplinare săvîrșite de magistrați”. Deci, nu ocazional, nu doar la cerere, ci din oficiu și tot timpul, pe durata protocolului!

Păi de unde să știe SRI de astfel de acte sau fapte fără să urmărească/supravegheze/asculte magistrații? Și cam despre ce abateri disciplinare vorbim? Că în conformitate cu legea, constituie abateri disciplinare:

a)manifestările care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei, săvîrşite în exercitarea sau în afara exercitării atribuţiilor de serviciu;

b)încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităţi şi interdicţii privind judecătorii şi procurorii;

c)atitudinile nedemne în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de colegi, celălalt personal al instanţei sau al parchetului în care funcţionează, inspectori judiciari, avocaţi, experţi, martori, justiţiabili ori reprezentanţii altor instituţii;

d)desfăşurarea de activităţi publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor politice în exercitarea atribuţiilor de serviciu;

e)refuzul nejustificat de a primi la dosar cererile, concluziile, memoriile sau actele depuse de părţile din proces;

f)refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu;

g)nerespectarea de către procuror a dispoziţiilor procurorului ierarhic superior, date în scris şi în conformitate cu legea;

h)nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor ori întîrzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile;

i)nerespectarea îndatoririi de a se abţine atunci cînd judecătorul sau procurorul ştie că există una din cauzele prevăzute de lege pentru abţinerea sa, precum şi formularea de cereri repetate şi nejustificate de abţinere în aceeaşi cauză, care are ca efect tergiversarea judecăţii;

j)nerespectarea secretului deliberării sau a confidenţialităţii lucrărilor care au acest caracter, precum şi a altor informaţii de aceeaşi natură de care a luat cunoştinţă în exercitarea funcţiei, cu excepţia celor de interes public, în condiţiile legii;

k)absenţe nemotivate de la serviciu, în mod repetat sau care afectează în mod direct activitatea instanţei ori a parchetului;

l)imixtiunea în activitatea altui judecător sau procuror;

m)nerespectarea în mod nejustificat a dispoziţiilor ori deciziilor cu caracter administrativ dispuse în conformitate cu legea de conducătorul instanţei sau al parchetului ori a altor obligaţii cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente;

n)folosirea funcţiei deţinute pentru a obţine un tratament favorabil din partea autorităţilor sau intervenţiile pentru soluţionarea unor cereri, pretinderea ori acceptarea rezolvării intereselor personale sau ale membrilor familiei ori ale altor persoane, altfel decît în limita cadrului legal reglementat pentru toţi cetăţenii;

o)nerespectarea în mod grav sau repetat a dispoziţiilor privind distribuirea aleatorie a cauzelor;

p)obstrucţionarea activităţii de inspecţie a inspectorilor judiciari, prin orice mijloace;

q)participarea directă sau prin persoane interpuse la jocurile de tip piramidal, jocuri de noroc sau sisteme de investiţii pentru care nu este asigurată transparenţa fondurilor;

r)lipsa totală a motivării hotărîrilor judecătoreşti sau a actelor judiciare ale procurorului, în condiţiile legii;

s)utilizarea unor expresii inadecvate în cuprinsul hotărîrilor judecătoreşti sau al actelor judiciare ale procurorului ori motivarea în mod vădit contrară raţionamentului juridic, de natură să afecteze prestigiul justiţiei sau demnitatea funcţiei de magistrat;

ș)nerespectarea deciziilor Curţii Constituţionale ori a deciziilor pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursurilor în interesul legii;

t)exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.

Așadar, dacă un judecător se îmbată mai tare la o nuntă și dansează pe masă (în timpul lui liber) sau nu declară în declarația de interese apartenența la o anumită structură (spre exemplu, o lojă masonică, că tot e subiect în vogă), sau nu declară relația de prietenie cu o anumită parte din proces (de natură să cauzeze o incompatibilitate), sau lipsește prea mult de la serviciu, sau i se adresează neelegant unui coleg, jignindu-l, sau întîrzie să își facă motivările (cîți judecători știți voi care respectă termenul legal în toate cazurile?!), ar trebui ca SRI să îl „toarne” la Inspecția Judiciară, pentru că toate astea de mai sus sunt cazuri de potențială abatere disciplinară.

Ori de unde să știe SRI ce face judecătorul la muncă (cît lipsește, cum vorbește cu colegii, cît întîrzie cu motivările, etc) dacă nu îl supraveghează îndeaproape?

Singura altă variantă posibilă ar fi să aibă informatori în cadrul tuturor instanțelor (și parchetelor, pentru supravegherea procurorilor) care să anunțe și cele mai mici nereguli. Cum ultima varianta pică (pentru că magistrații nu colaborează cu SRI ci doar cooperează), rămîne prima variantă: supraveghere 24/24, și la cea mai mică greșeală, notificarea Inspecției Judiciare. Sau, și mai bine, așteptat să se adune mai multe și mai grave, după care notificat Inspecția Judiciară, sau discutat, omenește, cu magistratul, „să nu mai facă”.

Păi și dacă vine ofițerul SRI și te bate pe umăr și îți spune că lipsești cam des de la serviciu și ar fi frumos să nu o mai faci, mai ești independent? Iar dacă nu vine, dar se duce direct la Inspecție și apoi te trezești cercetat disciplinar și observi că cercetarea e deschisă ca urmare a unei sesizări din partea SRI, iarăși întreb, mai ești independent? Că în momentul acela realizezi cît de urmărit ești. Și începi să te întrebi cu ce ai greșit, cu ce ai supărat, și cum poți face, eventual, să nu mai greșești pe viitor.

Practic, am desființat SIPA și ne-am dat seama că nu putem chiar fără, că justiția nu poate funcționa în lipsa unor astfel de informații culese. Așa că am apelat la vechiul SRI, să preia activitatea.

Dragi magistrați, cît de liberi vă simțiți cunoscînd acum conținutul protocolului semnat de SRI cu Inspecția Judiciară? Parcă ar merge un protest pe scările Palatului Justiției, dar, vorba unui om luminat, dacă nu e ordin pe unitate…

Articolul a apărut pe site-ul DCNews în 10 octombrie 2018.

Sursa: https://www.dcnews.ro/noua-sipa-vechiul-sri-protocol-sri-inspectia-judiciara-dragi-magistrati-cat-de-liberi-va-simtiti-cunoscand-asta_617308.html

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

 

 

În Casa lui Dumnezeu va fi o mare discordie între cei consacrați

Mesajul Sfintei Fecioare Maria din Anguera, Regina Păcii către Pedro Régis

Mesajul nr. 4.693 din 17 septembrie 2018

       Dragi copii, nu vă descurajați. Dumnezeu ține totul sub control. Curaj. Cunosc toate nevoile voastre și mă voi ruga lui Isus pentru voi. Deschideți-vă inimile și fiți în toate asemenea lui Isus. Calea sfințeniei este plină de obstacole, dar nu dați înapoi. Victoria voastră este în Domnul. Umanitatea s-a îndepărtat de creator și sărmanii mei copii merg asemenea orbilor călăuziți de alți orbi. Convertiți-vă. Căutați forță în rugăciune și în Euharistie. Ascultați-l pe Isus prin intermediul Evangheliei sale, deoarece numai astfel puteți ajunge la sfințenia. Vă îndreptați spre un viitor dureros și în Casa lui Dumnezeu va fi o mare discordie între cei consacrați. Rămîneți alături de Isus. Iubiți și apărați adevărul. Cînd totul pare pierdut, victoria va surveni pentru cei drepți.

Acesta este mesajul pe care vi-l dau astăzi în numele Preasfintei Treimi. Vă mulțumesc că mi-ați permis să vă reunesc aici încă o dată. Vă binecuvîntez în numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin. Pacea să fie cu voi.

Copyright © 2013-2018 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Apelul deputatului Liviu Pleșoianu cu privire la legea offshore

    Liviu Pleșoianu, deputat PSD, fiind blocat pe Facebook, a transmis un comunicat de presă către DC News vizavi de legea offshore.

„Români, dați mai departe! Pe scurt, povestea reală a resurselor de la Marea Neagră, din 1992 și pînă în prezent… Acum cîteva zile, după ce au boicotat Legea Offshore în Parlament, cei de la ALDE mi-au transmis, prin deputatul Toma Petcu (fost ministru al Energiei), că fac dovada unei „informări precare” atunci cînd vorbesc despre trecutul glorios al unor colegi de-ai săi în materie de concesionări la Marea Neagră.

Pentru ca românii să știe tot adevărul și pentru ca domnul Petcu să nu mai fie el însuși informat precar, voi prezenta pe scurt povestea resurselor de la Marea Neagră, din 1992 și pînă în prezent:

1. Voi începe prin a demonta rapid afirmațiile domnilor Petcu, Vosganian, Gerea și Tăriceanu cu privire la faptul că ALDE a refuzat să voteze Legea Offshore la Camera Deputaților pentru că pe marginea modificărilor nu au existat „note explicative” și „evaluări”.

Cu regret, trebuie să vă informez că varianta de la Senat (unde Legea a fost substanțial modificată în favoarea investitorilor străini) a fost votată de ALDE fără nici o problemă și fără a mai pune vreunul dintre dumneavoastră problema „notelor explicative” și a „evaluărilor”. Exact ca și data trecută, cînd la Senat a trecut o variantă în favoarea Exxon și OMV, n-ați avut absolut NICI O problemă! Și tot ca data trecută, cînd la Camera Deputaților au fost aduse modificări în favoarea României, v-ați oțărît major. Vreți, nu vreți, rămîn următoarele întrebări: Dacă nu existau date de la Guvern, cum spuneți în prezent, de ce a votat ALDE legea de două ori la Senat (în variante clar în avantajul companiilor străine)? Varianta votată de ALDE, recent, la Senat – unde Președinte al Senatului este domnul C.P. Tăriceanu –, avea calcule știute de ALDE? A votat la Senat domnul Tăriceanu în baza unor „note explicative” și „evaluări”?

Dacă nu se modifica varianta votată de ALDE la Senat, o vota ALDE și la Cameră, chiar dacă nu erau calcule asumate de Guvern, chiar dacă lipseau „notele explicative” și „evaluările”? De ce s-a supărat ALDE de fiecare dată simultan cu supărarea companiilor străine, atunci cînd s-a anunțat că urmează să scadă pragul de deductibilitate de la 60% la 30% și că urmează să crească beneficiul financiar al României?

2. Cînd am vorbit despre faptul că domnul Tăriceanu și-a asumat în 2008 o Hotărîre de Guvern privind petrolul și gazele de la Marea Neagră prin care a stabilit (secretizat) minusculele redevențe, ALDE mi-a răspuns prin domnul Petcu spunîndu-mi cu emfază infatuată că ei de fapt au respectat prevederile din Legea Petrolului din 2004… Doar că am verificat minuțios și am descoperit că Legea Petrolului din 2004 nu figura printre cele 10 Porunci, nu apărea în nici o scriptură, a nici unei religii, ca fiind o Lege Imuabilă, o Lege Divină pe care nici un muritor de rînd n-o poate modifica. Cu alte cuvinte, dacă domnul Tăriceanu considera că nu e bună Legea, că redevențele sunt prea mici, putea să emită o Ordonanță de Urgență și rezolva cazul. Foarte simplu… Dovadă că domnul Tăriceanu putea să modifice prin OUG Legea Petrolului din 2004 este chiar faptul că a și… făcut-o.

…Ups! Cum? …Da, chiar așa. Legea Divină și Imuabilă a Petrolului a fost modificată chiar de domnul premier Tăriceanu, încă din 2007, prin Ordonanță de Urgență. …„Și, a modificat în favoarea României redevențele sau alte prevederi?”, mă veți întreba. „Nu, nicidecum!”, vă voi răspunde. Domnul Tăriceanu – premier la acea vreme – a modificat Legea Minelor și Legea Divină și Imuabilă a Petrolului prin Ordonanța de Urgență nr. 101/2007. Prin respectiva Ordonanță, a fost abrogat Art. 61 alin. (1) din Legea Petrolului (din cadrul Capitolului IX – Dispoziții tranzitorii și finale). Ce spunea sărmanul alineat? Spunea așa: „ART. 61 (1) Prevederile acordurilor petroliere aprobate de Guvern rămîn valabile, pe întreaga lor durată, în condițiile în care au fost încheiate”… Ce face, practic, Guvernul Tăriceanu prin această OUG? Anulează acel articol din Legea Petrolului din 2004 care obliga la păstrarea în forma inițială a tuturor acordurilor petroliere anterioare. …Printre care – ați ghicit! – și Contractul din 1992 privind resursele de la Marea Neagră!!!

Practic, deși spun acum reprezentanții ALDE că Guvernul Tăriceanu a fost nevoit să modifice radical contractul privind resursele de la Marea Neagră pentru că așa îl obliga Legea Imuabilă și Divină a Petrolului, realitatea este cu totul alta. În fapt, tocmai Guvernul Tăriceanu (cu semnătura domnului Tăriceanu – ca premier – și a domnului Vosganian – ca ministru al Economiei și Finanțelor) este cel care a modificat Legea Divină și Imuabilă a Petrolului care zicea, săraca de ea, la Dispoziții Tranzitorii și Finale, că toate acordurile petroliere aprobate anterior rămîn în vigoare ÎN CONDIȚIILE ÎN CARE FUSESERĂ ÎNCHEIATE INIȚIAL! De asemenea, ca să fie treaba oablă, OUG nr. 101/2007 (semnată de Tăriceanu și Vosganian) mai modifică legislația resurselor și prin următorul articol esențial: „Art. IV (1) Licențele de concesiune/administrare și acordurile petroliere încheiate și neintrate în vigoare, precum și licențele de concesiune/administrare și acordurile petroliere intrate în vigoare se renegociază în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență.”…Deci abrogă mai întîi domnii Tăriceanu și Vosganian articolul din Legea Divină și Imuabilă a Petrolului care spunea că vechiul contract petrolier rămîne valabil așa cum a fost semnat încă din anul 1992, după care întăresc adăugînd un articol care impune clar RENEGOCIEREA respectivului contract…Iar respectivul contract chiar e renegociat și modificat radical. Și e vremea să aflați cu toții în ce a constat MODIFICAREA ESENȚIALĂ:

3. Prin Ordonanța de Urgență nr. 101 din 2007 și prin acordul petrolier secretizat din 2008, România pierde cota-parte din PRODUCȚIE și se alege cu redevențe minuscule! Vedeți dumneavoastră, în 1992 s-a semnat un „Contract de explorare și ÎMPĂRȚIRE A PRODUCȚIEI” între statul român și companiile străine care urmau să exploreze și să extragă petrol și gaze naturale din subsolul Mării Negre. Iar în respectivul contract (cel din 1992), așa cum se poate deduce încă din titlu, nu era vorba despre redevențe, ci despre ÎMPĂRȚIREA PRODUCȚIEI! Statul român primea resursa extrasă, în proporție de 45%. Deci nu redevențe, nu dreptul de a tranzacționa pe bursa din România 50% din producție (cum e acum, cînd nu avem și resursa efectivă), ci chiar RESURSA EFECTIVĂ! Prin contractul din 1992, România primea 45% din ce se extrăgea! Vine apoi Legea Petrolului din 2004, care stabilește anumite redevențe, dar care stabilește ȘI că acordurile deja semnate rămîn așa cum au fost semnate!

Cu alte cuvinte, Contractul de Împărțire a Producției din anul 1992 rămînea în picioare! Însă intervine OUG 101/2007 care anulează prevederea respectivă din Legea Petrolului și care obligă la renegocierea contractului privind resursele de la Marea Neagră. Iar renegocierea se întîmplă și e urmată de un act adițional (Actul adițional nr. 11), pe care domnul premier Tăriceanu îl secretizează prin Hotărîrea de Guvern nr. 1446 din 12.11.2008. Prin respectivul Act adițional (secretizat), „Contractul de Explorare și ÎMPĂRȚIRE a Producției” este înlocuit cu un „Acord de CONCESIUNE pentru Explorare, Dezvoltare și Exploatare Petrolieră” (pentru 30 de ani!)…Deci, după OUG 101/2007 și Actul adițional 11 (anexă secretizată la HG 1446/2008), nu mai vorbim despre ÎMPĂRȚIRE A PRODUCȚIEI, ci despre CONCESIONARE, nu mai primim 45% din producția efectivă, din RESURSA NOASTRĂ de la Marea Neagră, ci rămînem cu acele infime redevențe!…Aceasta, dragi români, este istoria pe foarte scurt a RESURSELOR de la Marea Neagră, din 1992 și pînă în prezent. Aceiași actori principali din 2007 și 2008, domnii Tăriceanu și Vosganian, sunt cei care #BOICOTEAZĂ în prezent Legea Offshore (care a fost modificată pentru a aduce mai mulți bani pentru România) și care preiau emoționant pe propriile chipuri lacrimile amare ale EXXON și OMV, aceste micuțe, sărăcuțe și lipsite de protecție companii pe care PSD-ul cel rău vrea să le năpăstuiască la Camera Deputaților…

Aceasta este varianta scurtă. La nevoie, dacă ALDE ține neapărat, revin și cu varianta foarte lungă (ancheta parlamentară din 2009, note de fundamentare, comparații între actele adiționale ș.a.m.d.).

P.S.

Îi rog pe toți românii cărora le pasă de RESURSELE țării lor, indiferent ce partid politic susțin, să dea mai departe pînă află toată lumea! Eu nu o pot face, deoarece contul meu de Facebook este blocat chiar acum, adică la momentul… oportun. La ce presiuni sunt exercitate (domnul Tăriceanu nu mai vrea să aștepte revenirea domnului Iulian Iancu din spital în Parlament!), vă spun un lucru cert: Legea Offshore NU va fi în beneficiul poporului român dacă poporul român nu se implică. Scrieți-le deputaților, faceți petiții, organizați mitinguri – e vorba despre RESURSELE țării noastre! Eu am inima împăcată că fac tot ce e omenește posibil…

Sursa: https://www.dcnews.ro/legea-offshore-plesoianu-interzis-pe-facebook-romani-dati-mai-departe-faceti-petitii-organizati-mitinguri_617335.html

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

România și-a pierdut dimensiunea creștină

       Eșec total! Referendumul din 6 și 7 octombrie 2018 a demonstrat că acest popor și-a pierdut dimensiunea creștină. Recunosc, nu m-am așteptat la un asemenea rezultat.

Analizînd cauza acestui dezastru am ajuns la concluzia că factorul religios, de fapt lipsa lui, a fost cel care a avut cea mai mare influență în această chestiune.

În ultimii șaptezeci de ani fenomenul de decreștinare a locuitorilor acestui spațiu geografic a constituit o constantă, deși, spre exemplu, după 1989, în programa școlară a fost inclusă săptămînal, ora de religie. În cadrul acesteia diverse persoane, mai mult sau mai puțin competente, au căutat să facă educație religioasă școlarilor. În discuțiile avute cu membri ai clerului, mi-am exprimat opinia ca aceste ore să fie ținute de preoți care, prin autoritatea și competența lor, să-și exercite rolul esențial în formarea unui credincios. Răspunsul pe care mi l-au dat a fost dezamăgitor: nu au timp. Iar rezultatul este evident.

Nimeni nu poate afirma faptul că în România ultimilor 30 de ani nu s-a bucurat de libertate. Dar nu am folosit acest mare dar pe care Cerul ni l-a dat după 1989 de a ne desăvîrși din punct de vedere spiritual, din contră, societatea, în marea ei parte, a disprețuit și disprețuiește în continuare valorile spirituale ale creștinismului. În acest context, referendumul a reprezentat testul suprem prin care cetățenii și-au exprimat loialitatea lor față de valoarea căsătoriei, test pe care nu l-au trecut în majoritate, iar rezultatul negativ al acestuia ne va afecta pe toți.

Multe analize, puncte de vedere, comentarii și observații vor fi făcute pe marginea acestei inițiative civice, dar un lucru este cert: societatea a devenit neinteresată și indiferentă în promovarea valorilor creștine care să o guverneze.

Copyright © 2013-2018 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

 

ACUZAȚII fără precedent care CUTREMURĂ JUSTIȚIA din România

      Implicarea SRI în justiție a fost devoalată de judecătorul colonel Constantin Udrea, de la Curtea Militară de Apel Bucureşti care a afirmat vineri seara că judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei semnau mandatele de supraveghere care erau aduse gata scrise de ofiţeri SRI.     

„Pot să vă spun cu certitudine că la vremea cînd se duceau cei de la SRI la ÎCCJ cu solicitări de interceptări şi de punere în aplicare a mijloacelor speciale, se duceau şi cu încheierea făcută, judecătorul doar o semna. Acest lucru trebuie odată şi odată să fie spus”, a declarat judecătorul Constantin Udrea.

Magistratul a mai afirmat că semnatarii protocoalelor dintre SRI şi PÎCCJ se fac vinovaţi cel puţin de abuz în serviciu, iar aceştia trebuie să răspundă penal.

Articolul semnat de Lucian Ionescu a apărut în ediția online a Evenimentului Zilei din 6 octombrie 2018.

Sursa: https://evz.ro/acuzatii-fara-prededent-care-cutremura-justitia-din-romania.html

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Tatăl meu Ceresc cere dreptate pentru nenumăratele avorturi care se fac în națiunea voastră

Mesajul Mîntuitorului nostru Isus Cristos către Anna Marie, Apostol al Scapularului Verde

„Tatăl meu Ceresc cere dreptate pentru nenumăratele avorturi care au loc în națiunea voastră” (I)

10 septembrie 2018

 

fragmente

„Isus: Știu că te rogi de asemenea novena către Sfînta mea Mamă cerească, pregătită să celebrezi ziua ei de sărbătoare, Sfînta Fecioară Maria Îndurerată. Aceasta este o zi de sărbătoare foarte importantă a bisericii, în care recunoaștem necazurile mari pe care Mama mea le-a îndurat de-a lungul vieții sale chemată fiind să devină Mama mea, Mama Fiului lui Dumnezeu.

Isus: A prețuit maternitatea sa ca pe o extraordinară vocație pentru Dumnezeu. M-a iubit mai mult decît m-a iubit vreodată o ființă omenească. A știut de misiunea ei profundă și de chemarea din partea Veșnicului meu Tată Ceresc și fiecare acțiune a sa a fost să preamărească Preasfînta Treime.

Isus: Cereasca mea Mamă îi iubește de asemenea pe toți copiii de pe pămînt, începînd cu toți copilașii concepuți în pîntecele mamei lor. Totuși astăzi, sute de copii sînt pur și simplu avortați. Ei sînt torturați, smulși din pîntecele mamei lor, tăiați în bucăți și aruncați ca deșeu.

Isus: Tatăl meu Ceresc cere dreptate pentru nenumăratele avorturi care au loc în națiunea voastră. Milioane de bebeluși sînt aruncați ca un gunoi. Numai Tatăl meu are dreptul legitim să ia viața. Pentru cei care fac aceste avorturi, nu va exista nici o șansă de a fi salvați de la osîndă.”

„Isus: Tatăl meu a început deja marile pedepse împotriva națiunii voastre, liderul avorturilor din întreaga lume. Veți vedea în fiecare națiune unde se fac avorturi, suprimarea vieții umane prin dezastre naturale. Ca dovadă, pierderile de vieți omenești vor fi importante și dureroase pentru toate națiunile.”

„Isus: Dezastrele naturale vor crește ca număr și intensitate, asemenea unei femei care suportă durerile nașterii. Ele au început și nu se vor opri pînă la întoarcerea mea.”

Copyright © 2013-2018 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

 

Cruciada specială de rugăciune din 7 octombrie 2018

     

      În ziua de 7 octombrie 2018, toţi membrii grupurilor de rugăciune, din fiecare ţară, sînt invitaţi să se roage Cruciada specială de rugăciune, pentru a-L ajuta pe Isus să salveze sufletele.

Tema lunii: iertare și ocrotire

Se vor recita:

  1. Rozarul Sfintei Fecioare Maria (dacă este posibil cele patru mistere tradiţionale);
  2. Rozarul Îndurării Divine*;
  3. Cruciada specială care cuprinde rugăciunile nr.: 96 – 11,14, 24, 25, 52, 68, 78, 80, 107, 122, 124, 126, 132, 133, 138, 140, 141, 143, 146, 153, 154, 155, 156, 158, 167, – 96;
  4. Recitarea Rugăciunii (155) a Cruciadei pentru protejarea acestei Misiuni a Mîntuirii;
  5. Consacrarea la Inimile Imaculate ale lui Isus şi ale Mariei;
  6. Rugăciunea către Arhanghelul Mihail;
  7. La sfîrşit, cu rozarul în mînă, vom recita de 50 de ori Rugăciunea 132 a Cruciadei, pentru protejarea acestei misiuni (Mesajul din 31 ianuarie 2014).

„Fiica Mea preaiubită, doresc să instruiesc Grupurile Cruciadei Mele de Rugăciune pentru a fi vigilente atunci cînd se vor înfiinţa, în naţiunile lor. Trebuie să păstreze apa sfinţită în preajmă, să aibă un Crucifix al Meu şi să recite această Rugăciune specială a Cruciadei pentru Binecuvîntarea şi Protecţia Grupului Cruciadei de Rugăciune.“ (Rugăciunea nr. 96) „Vă rog să recitaţi această rugăciune, înainte şi după fiecare întîlnire de rugăciune.“ (Mesajul lui Isus către Maria Îndurării Divine din 25 ianuarie 2013)

*În anul 2011 Isus ne-a transmis, prin intermediul Mariei Îndurării Divine, următoarea rugăciune pe care să o recităm la sfîrşitul rozarului:

„«O Doamne, umple-mă cu darul Spiritului Sfînt, pentru a putea duce Preasfîntul Tău Cuvînt păcătoşilor, pe care trebuie să-i ajut să se mîntuie în Numele Tău. Prin rugăciunile mele, ajută-mă să-i acopăr cu preţiosul Tău Sînge, ca să poată fi atraşi la Inima Ta Sfîntă. Dăruiește-mi darul Spiritului Sfînt, pentru ca aceste sărmane suflete  să se poată bucura în Noul Tău Paradis.»

Să spuneţi această rugăciune în fiecare zi după ce ați recitat Rozarul Îndurării Divine şi, prin fidelitatea voastră față de Mine, veţi ajuta să-i mîntui pe copiii Mei.“ (Mesajul lui Isus către Maria Îndurării Divine din 10 mai 2011)

În mesajul din 11 mai 2016 comunicat Annei Marie, Isus cere ca, înainte de a începe recitarea rozarului, să spunem următoarea rugăciune:

„Prin mijlocirea Mamei noastre cerești, Mama lui Dumnezeu, prin viața, moartea și învierea lui Isus Cristos, Mîntuitorul și Răscumpărătorul sufletelor, îți cerem, Părinte Ceresc, să oprești orice complot terorist planificat și îndeplinit de păcătoșii posedați care îi urăsc pe copiii lui Dumnezeu. În numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfînt. Amin.“

Isus: „Aceasta este ceea ce ei ar trebui să se roage. Îi rog pe preaiubiții mei copii, apostolii să publice și să recite această rugăciune înainte de a începe Sfîntul lor Rozar. Dacă nu înaintea lui, atunci înaintea Rozarului Îndurării Divine.“(Mesajul lui Isus către Anna Marie, Apostol al Scapularului Verde din 11 mai 2016)

Surse: https://www.internetgebetskreis.com/fr/

https://revelatiialecerului.wordpress.com/2016/07/01/minia-tatalui-meu-se-revarsa/

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/

Să spunem DA familiei binecuvîntate de Dumnezeu! – Apelul Adunării Naţionale Bisericeşti pentru participarea la referendum în 6-7 octombrie 2018

 Apelul Adunării Naţionale Bisericeşti pentru participarea la referendum în 6-7 octombrie 2018:

  1. Adunarea Naţională Bisericească, compusă din toţi ierarhii Sfîntului Sinod, reprezentanţii clerului şi reprezentanţii credincioşilor mireni din eparhiile Patriarhiei Române, întrunită în şedinţa din 29 septembrie 2018, îndeamnă pe toţi cetăţenii ortodocși români să participe la referendum şi să spună DA clarificării textului articolului 48 din Constituţia României privind definirea căsătoriei, adică înlocuirea expresiei confuze: „uniunea liber consimţită între soţi”, cu formularea clară şi precisă: „uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie.
  2. Prin această precizare clară şi fără echivoc, în Constituţia României, se afirmă, se apără şi se promovează familia ca instituţie umană fundamentală creată şi binecuvîntată de Dumnezeu pentru creşterea şi perpetuarea umanității, potrivit cuvintelor Sfintei Scripturi: „Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie. Şi Dumnezeu i-a binecuvîntat zicînd: Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pămîntul şi-l stăpîniţi!” (Facere 1, 27-28). Această familie bazată pe căsătoria între un bărbat şi o femeie a fost binecuvîntată şi cinstită de Mîntuitorul Iisus Hristos prin prezenţa Sa, a mamei Sale şi a ucenicilor Săi, la Nunta de la Cana Galileii, unde a săvîrşit minunea transformării apei în vin (cf. Ioan 2, 1-11), arătînd astfel valoarea sfîntă a familiei conjugale pentru viaţa Bisericii. În acest sens, Sfîntul Apostol Pavel recomandă ca iubirea mirelui faţă de mireasă să fie asemenea cu iubirea lui Hristos faţă de Biserică (cf. Efeseni 5, 22-25, 32).
  3. Familia binecuvîntată de Dumnezeu, spre a cultiva iubirea reciprocă şi a da naştere la copii, este izvor de viaţă pentru fiecare popor şi pentru întreaga umanitate. Prin urmare, participarea la referendum, în zilele de 6 şi 7 octombrie 2018, este un act de mărturisire a credinţei în iubirea lui Dumnezeu pentru familie, un act de maximă responsabilitate pentru viitorul poporului român, precum şi un examen de maturitate spirituală pentru a alege între valori permanente şi ideologii efemere.
  4. Cuvîntul „referendum” înseamnă: „consultare directă a cetăţenilor chemaţi să se pronunțe prin vot asupra unui proiect de lege de o deosebită importanţă pentru stat sau asupra unor probleme de interes general” (DEX). Aşadar, participarea cetăţenilor statului la acest referendum decizional pentru definirea căsătoriei în Constituţia României este un act profund democratic şi patriotic-naţional, de o deosebită importanţă pentru întreg poporul român, deoarece se votează pentru apărarea familiei bazată pe căsătoria între un bărbat şi o femeie şi pentru viitorul copiilor poporului român. De fapt, în articolul 2 din Constituţia României se precizează că prin referendum se exprimă suveranitatea naţională a României.
  5. În pofida multor acţiuni de boicotare agresivă şi denigrare injustă a referendumului, trebuie să apărăm darul sacru al vieţii persoanei umane care se naşte din iubirea conjugală între un bărbat şi o femeie, preţuind astfel şi generaţiile de părinţi şi copii care au asigurat continuitatea poporului român de-a lungul veacurilor.

Să cinstim, aşadar, Centenarul Marii Uniri din 1918, printr-o mare unire de cuget şi acţiune naţională în apărarea familiei creştine şi a viitorului poporului român!

Preşedintele Adunării Naţionale Bisericeşti

Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Mesajul va fi citit în toate bisericile în zilele de duminică, 30 septembrie 2018, şi luni, 1 octombrie 2018

Apelul publicat de Sorin Ioniţe în 29 septembrie 2018 a apărut pe site-ul BASILICA.RO

Sursa: http://basilica.ro/sa-spunem-da-familiei-binecuvantate-de-dumnezeu-apelul-adunarii-nationale-bisericesti-pentru-participarea-la-referendum-in-6-7-octombrie-2018/

 

 

Conferinţă extraordinară de presă – Coaliţia pentru Familie -27 Septembrie 2018

 

Referendumul privind familia tradițională

     Referendumul se referă la revizuirea alineatului (1) al articolului 48 din Constituția României: „(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor.” (http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=2#t2c2s0sba48)

Articolul ar urma să fie modificat astfel: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor.” (https://www.hotnews.ro/stiri-politic-21755187-deputatii-adoptat-initiativa-cetateneasca-redefinire-familiei-lege-constitutionala.htm)

Referendumul se va desfășura în 6 și 7 octombrie 2018, între orele 7.00 și 21.00, perioadă în care cetățenii vor putea vota modificările propuse articolului menționat mai sus. Întrebarea la care sînt rugați să răspundă este următoarea: „Sunteţi de acord cu legea de revizuire a Constituției României în forma adoptată de Parlament?” (https://www.gandul.info/politica/intrebarea-de-la-referendumul-pentru-familie-6-si-7-ctombrie-2018-17524354)

Conform Institutului Național de Statistică populația după domiciliu, adică numărul de persoane cu cetățenie română și domiciliu pe teritoriul României, la 1 ianuarie 2018 este de 22.194.000 de persoane (http://www.insse.ro/old/sites/default/files/com_presa/com_pdf/popdom1ian2018r.pdf), din care 18.917.495 de alegători înscriși în Registrul electoral la data de 31 august 2018 (http://www.roaep.ro/prezentare/comunicat-de-presa/comunicat-de-presa-privind-evolutia-numarului-de-alegatori-in-perioada-decembrie-2016-august-2018/)

Conform articolului 5 din Legea nr.3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului; „(2) Referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puţin 30% din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente. (3) Rezultatul referendumului este validat dacă opțiunile valabil exprimate reprezintă cel puțin 25% din cei înscriși pe listele electorale permanente.” (https://legeaz.net/legea-referendumului-3-2000/art-5-dispozitii-generale)

Din datele de mai sus, pentru ca referendumul să fie validat, la vot trebuie să participe cel puțin 5.675.249 de persoane înscrise în listele electorale permanente, iar opțiunile a cel puțin 4.729.374 de cetățeni înscriși pe listele electorale permanente trebuie să fie valabil exprimate.

Copyright © 2013-2018 Revelații ale cerului

Adresa de facebook a blogului este: https://www.facebook.com/Revela%C8%9Bii-ale-cerului-1480498878917109/